Daily Archives: 23 decembrie 2019

Avansare în întuneric

Noi știm că toată calea noastră este formată din urcări și coborâri. Este imposibil să te ridici la o etapă până când omul nu a primit o suplimentare a dorinței egoiste, care trebuie depășită. Asta înseamnă ridicarea la următorul pas, așa cum este scris: „A fost noapte și a fost dimineață, o zi”. Totul începe cu noaptea, cu întunericul, revelația dorinței stricate și prin corectarea ei noi ajungem la zi.

Trebuie să înțelegem că dacă am făcut o treabă bună și ne-am ridicat foarte mult la marele congres European din Bulgaria, acum ar trebui să simțim o cădere. Însă aceasta va fi o cădere diferită, deoarece ne-am extins Kli-ul. Tot ce se întâmplă nu are loc doar într-un singur grup de zece, care se ridică și coboară mai adânc de fiecare dată și aduce o îngreunare a inimii tot mai mare.

Deja avem experiența unor astfel de coborâri, căderi și înțelegem că sunt inevitabile și ne bucurăm de ele ca pregătire pentru următorul pas, următoarea urcare. Însă acum acest proces va deveni încețoșat și se va manifesta nu în forma urcărilor și coborârilor, ci ca expansiune și contracție. Acest lucru este un pic diferit și omul trebuie să învețe să facă distincția între asemenea schimbări. Deoarece urcările și căderile se pot întâmplă în relație cu Kli-ul interior, cât și pentru Kli-ul pentru lumina înconjurătoare, ele se manifestă în feluri diferite.1

Creatorul ne revelează o parte suplimentară a sufletului spart și vrea ca noi nu numai să simțim întunericul, lipsa puterii și neajutorarea noastră, ci să înțelegem că acesta este începutul unei noi etape care a venit de la Creator. Însă, de regulă, această conștientizare îl calmează pe om și acesta se predă stării noi, justificându-și slăbiciunea și inabilitatea de a acționa. Omul crede că totul vă trece de la sine într-o zi sau două; nu e înfricoșător și pot să aștept.

Experiența face ca omul să se obișnuiască cu căderile și este de acord cu ele, fără să încerce să iasă din ele. Însă acolo este o oportunitate de a face un efort. Pe de-o parte, noi trebuie să fim de acord cu întunericul și cu senzațiile neplăcute și să fim fericiți că a venit căderea de la Creatorul care controlează toate stările. Însă, în același timp, în întuneric, în nopțile întunecate, avem oportunitatea ca să adaugăm la munca noastră.

În asemenea stări, când simțim lipsa puterii, noi ar trebui să încercăm să le analizăm și să le schimbăm în stări de muncă așa încât, cât mai curând posibil, prin toate acțiunile necesare, să ajungem la singurele mijloace eficiente: la rugăciune. Această rugăciune nu este despre a lua mai multă lumină și simțire, ci despre oportunitatea de a încânta Creatorul prin prieteni. Un loc unde întunericul și sentimentelor domnesc, este chiar locul pe care trebuie să îl reînviem. Acesta este locul principal pentru munca noastră.

Dacă învățăm această abordare într-un mod corect, noi vom putea să o rafinăm de fiecare dată, adăugând tot mai multe detalii și atunci vom înțelegem că trebuie să lucrăm și să avansăm în întuneric și că munca noaptea este cea mai binecuvântată. Noi, înșine vom căuta oportunitatea de a lucra în întuneric, pentru a genera lumină din întuneric. Aceasta nu va fi lumina care vine de la Creator, ci lumina pe care noi o simțim din faptul că putem să muncim în întuneric, lumina credinței, lumina Hassadim ridicată de noi.

Atunci vom înțelege că ziua și noaptea pot veni de la Creator, însă ele pot fi provocate de om. Până la urmă, omul este capabil să ilumineze în noapte și să o schimbe în zi, trezind zorii. Aceștia sunt alt fel de zori provocați de munca omului, nu cei veniți de Sus.

Prin urmare, noi trebuie să vedem cum, în starea de întuneric, să nu ne detașăm de Creator, de „nu este nimeni în afară de El”, din grupurile de zece și de la sfințenie, pentru a ne strădui și căuta puterea dăruirii, Hassadim, ca singura împlinire.2

Din prima parte a lecției zilnice de dimineața 11/12/19, „O lecție a îngreunării inimii – o invitație pentru urcare”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 5:10

Geografia spirituală, partea 6

Locul abandonat de forța spirituală

Întrebare: Ai mers vreodată la Ierusalim sau la Marea Moartă cu învățătorul tău, cu Rabaș?

Răspuns: Am mers la Ierusalim. Cu toate că Rabaș nu avea un respect special pentru acest oraș sau pentru zidul plângerii, așa cum scriu cabaliștii, după ce a fost distrus, forța spirituală a abandonat Ierusalimul și poate fi reinstaurat doar dacă poporul lui Israel își revitalizează atitudinea reciprocă bună.

De aceea, așa cum sugerează cabaliștii, Ierusalimul se găsește într-un punct foarte înalt azi, dar este înalt în sens rău și nu într-unul bun.

Întrebare: Și totuși, Ierusalimul și Marea Moartă sunt apropiate de creație. De ce nu ați fost acolo? Ele reprezintă Zeir Anpin și Malchut?

Răspuns: Într-adevăr, nu am mers niciodată la Marea Moartă, iar la Ierusalim doar de câteva ori. Aceste excursii au fost speciale pentru a ne întâlni cu familia, prietenii sau cu un alt scop precis.

Întrebare: Cu alte cuvinte ne este imposibil să extragem forțe spirituale de acolo?

Răspuns: Nu, nu am observat ca Rabaș să primească vreun fel de energie, hrană sau conexiune cu lumea superioară în Ierusalim. Ne-am aflat acolo cu rudele și prietenii lui și am mers la diverse evenimente. Am mers la zidul plângerii o singură dată și doar pentru câteva clipe.

Așadar, cu excepția Muntelui Meron și a mormântului lui Rașbi, nu am mers în alte părți, nici măcar la Hermon sau la peștera Machpelah.

Remarcă: Este ciudat, Hermon este considerat punctul cel mai înalt, calitatea Creatorului. S-ar părea că de acolo ar trebui să ne extragem forțele spirituale.

Comentariul meu: Nu, practic nu am călătorit niciodată mai sus de Tiberias. Am mers la Tiberias și Muntele Meron. Apoi am mai mers în parcuri, în locuri liniștite, unde oamenii pot să stea împăcați, pot vorbi și studia.

Acordându-ne la transmisia Creatorului, prin grupul de zece

Kli-ul nostru spart se îndreaptă treptat spre centrul conexiunii noastre, care începe să se simtă ca centrul universului, al tuturor lumilor, al întregului sistem al lui Adam HaRishon, spre noul loc, în care vasul corectat întâlnește lumina. Cu cât ne gândim mai mult la asta, cu atât ne dezvoltăm sensibilitatea. Nu există nimic în lumea noastră care să nu poată fi simțit și totul depinde de eforturile noastre investite, de atitudinea noastră, de dorinţa noastră.

Trebuie să ne străduim pentru acest punct de conectare cu toate dorințele noastre. Atât înclinația bună, cât și cea rea, însoțesc o persoană până la punctul de întâlnire, unde ne unim și dezvăluim Creatorul. Pentru a realiza acest lucru, fiecare persoană trebuie să-și abandoneze „ego-ul” și să se deplaseze de pe marginea exterioară a vasului comun, către centrul grupului.

Dacă împreună, ne gândim cu toții la unicul punct central, adică la Creator și avansăm către El, atunci toată lumea se oprește să se gândească la sine și își pierde sinele personal ca și cum nu ar exista. Datorită concentrării sporite asupra acestui gând și a aspirației spre centru, rămânem cu o singură preocupare pentru existența unui sistem comun, pentru vitalitatea și revelația sa, iar grijile personale dispar. Astfel, ajungem treptat la auto-restricție și unitate comună, ceea ce creează un loc pentru Creator, să fie dezvăluit pentru a-I aduce mulţumire Lui.

Zi de zi, această imagine ar trebui să devină mai clară în sentimentele și în mințile noastre, în viziunea noastră interioară, astfel încât să înțelegem și să simțim că există cu adevărat. Dezvăluim această stare care există, această lume superioară, din nimic.1 (Minutul 0:00)

Tot ce s-a întâmplat trebuia să se întâmple. Tot ce se va întâmpla există deja. Singurul lucru pe care trebuie să-l fac este să decid cum să trec de la o situație la alta, aplicând eforturi și devotamentul sufletului meu. Adaug doar atitudinea mea – restricție, ecran și lumina reflectată – și dezvălui o stare deja existentă.2 (Minutul 14:50)

Totul este deja perfect; nu trebuie decât să îți corectezi atitudinea, pentru a vedea că întreaga lume este o lume absolut perfectă, a infinitului. Dar nu o simțim, nu trăim în ea; prin urmare, trebuie să ne schimbăm toate simțurile pentru a ne simți pe noi în lumea infinitului.

Și pentru a face acest lucru, ni s-a dat grupul de zece să ne orientăm în direcția corectă, să ne calibrăm pe noi, înșine, să ne concentrăm viziunea și percepția, să ne simțim pe noi în eternitate, în noi și adevăratele valori. Malchut al lumii infinitului este locul în care ne unim cu toții și ne unim cu Creatorul. Creatorul este unul, iar creația trebuie să fie și ea una, precum Creatorul. Tot ce dezvăluim este întregimea Creatorului.

De aceea, Creatorul ne-a împrăştiat, oferindu-ne ocazia să căutăm această unitate în diferite stări, pro și contra. Nu există rău; există „ajutor din contră”, care ne arată discrepanța faţă de imaginea adevărată, manifestându-l în toate senzațiile și înțelegerea noastră, în minte și în inimă. Și pentru a face mai evidentă această discrepanță, o îmbracă în senzații neplăcute. Se pare că nu văd doar distanța dintre percepția și scopul meu, adică între imaginar și lumea autentică, dar percep acest decalaj ca suferință, ca durere.

Prin urmare, o numim o înclinație rea, deși în esență nu este rea, ci un ajutor, pentru că ne ajută să simțim cât de mult ne abatem de la adevăr. Cea mai importantă muncă este în grupul de zece în care putem corecta foarte repede această discrepanță între noi și Creator.

Este ca și cum aș construi o imagine adevărată din grupul meu de zece, adunând toate elementele corecte și conectându-le între ele, aducându-le mai aproape și concentrându-se până când ating o claritate perfectă: zece Sfirot corectate, umplute cu lumina superioară.3 (Minutul 16:20)

Grupul de zece este o matrice care asigură contactul meu cu Creatorul. Simt că vorbesc cu prietenii mei, dar nu este așa, fiindcă vorbesc cu Creatorul. Grupul de zece este limba de comunicare cu forța superioară. Întreaga creație este o carte divină, o conversație cu Creatorul.4 (Minutul 37:10)

Metoda de a aduce dorința să se bucure în echivalență cu lumina este: zece părți diferite ale dorinței care, în ciuda diferențelor lor, se conectează pentru a deveni ca lumina, apoi puteți vedea și auzi în ele acțiunea luminii ca și cum ar fi în un corp sau un receptor radio. Cu cât conexiunea este mai puternică, cu atât revelarea este mai mare. Toate detaliile acestui receptor sunt deja în mâinile noastre, iar acum totul depinde de noi..5 (Minutul 45:20)

Mi se pare că grupul de zece sunt doar zece oameni. Dar, de fapt, Creatorul îmi vorbește prin ei și trebuie să înțeleg ce vrea El de la mine atunci când se exprimă pe Sine prin fiecare prieten. Acesta este un cod special, o limbă pe care trebuie să o învăț.

Apoi voi descoperi că un grup de zece sunt cele zece Sfirot și voi vedea cum fiecare Sfira strălucește cu propria culoare, cu o forță și caracter diferit a strălucirii și conexiune diferită cu ceilalți. Pe de o parte, toate sunt incluse într-o singură formulă împreună, dar fiecare contribuie cu propria sa parte unică la întreg: mai multă înțelepciune sau milă (Hochma sau Hassadim), diferite tipuri de dorință și conexiune cu cel superior.

Este ca și cum aș fi în fața unui ecran și, cu cât ridic mai mult deasupra mea și mă conectez cu prietenii, cu atât înțeleg ce îmi transmite Creatorul 6 (Minutul 49:45)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/25/19, Centrul grupului de zece