În acest sezon suntem înclinați să ne așteptăm la miracole. Dar ce-ar fi dacă nu ar trebui să așteptăm să aibă loc miracole, ci să le creăm noi, înșine, devenind mai sensibili la ceilalți?

Dacă oamenii care simt ură și respingere unii față de alții, încep să se ridice în mod conștient peste toate acestea și să se conecteze, atunci ei pot să atragă Lumina dăruirii complete și a iubirii.

Și când fiecare din noi se poartă frumos cu ceilalți, fără a-și suprima respingerea, ci învingând-o, viața sa devine mai bună și totul se așează în ordinea stabilită. Din întunericul din care strigă și cere miracolele, omul atinge o stare de fericire și împlinire.

Ce este un miracol? Este tot ce-i bun pe lume. Dacă începem să ne unim peste respingerea pe care o simțim instinctual, vom primi șansa de a permite acestui bine să pătrundă în lume.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

A trece de la a simți realitatea acestei lumi la realitatea superioară, numită lumea viitoare, înseamnă a trece de la rațiune, la credință deasupra rațiunii, de la a primi la dăruire. Cu toate că este imposibil să explicăm ceva aici în cuvinte, la fel cum este să explici existența unor sunete diferite sau muzica unei persoane surde, totuși există exerciții cu care trezim lumina care reformează și care, astfel, ne oferă puterea de dăruire. Apoi începem treptat să ne gândim la coexistența cu această forță de dăruire, în loc de forța de primire. Iar asta este posibil!

Când încercăm să ne unim, adică să anulăm dorința egoistă personală în favoarea dorinței generale de a dărui grupului, bazele noastre încep să se schimbe treptat. Astfel, ajungem la credință mai presus de rațiune, la o abordare spirituală, care ne permite să simțim, să înțelegem, să luăm decizii și să executăm acțiuni care încep și nu se termină, dar nu în dorința noastră de a ne bucura, ci mai presus de aceasta, adică în lumea spirituală.¹ (Minutul 0:20)

Când ne pierdem gustul pentru muncă, ne supărăm și începem să învinovățim soarta, Creatorul, știința Cabalei, profesorul. Nu ne dăm seama că tocmai pierderea gustului în studiu și în grup este chiar invitația gradului spiritual în care cineva lucrează, dar nu de dragul recompensei animale, materiale sau egoiste, ci pentru a da plăcere Creatorului.

Treptat, pas cu pas, ne obișnuim cu această muncă. Principalul lucru este să vă dați seama că pierderea gustului în muncă sau o atitudine pozitivă vine de Sus, de la Creator, direct, față de o persoană, pentru a o îndepărta de egoism și a-i da o anumită libertate față de plăcerile egoiste și, astfel, să se simtă independent de interesele sale personale.

Mă simt suspendat între cer și pământ, pentru că nici o plăcere nu mă atrage, nu am forță și nu văd rostul în avansare, iar viața nu îmi oferă nicio împlinire. Dar acesta este un ajutor uriaș din partea Creatorului, care îndepărtează o persoană de intenția egoistă, din întreaga această lume.

Apoi, tot ce mai rămâne este să funcționezi fără combustibil, fără motivație egoistă, numai pentru măreția Creatorului: să participi la lecții, evenimente și să trăiești astfel, în general. Încerc să schimb plăcerile anterioare care au adus promisiunea răsplatei egoiste, pentru o nouă stare în care nu vreau să privesc recompensa viitoare, ci doar să mă străduiesc să fiu în adeziune cu Creatorul, în fiecare moment.

Sentimentul că fac ceva pentru Creator chiar acum, îmi oferă combustibil pentru muncă și în acel moment trăiesc. În clipa următoare, trebuie să depun eforturi din nou, și din nou, în fiecare moment. Așa voi avansa: Creatorul mă va ajuta să mă deconectez, mă va curăța de dorința mea de a mă bucura și atunci voi putea lucra pentru plăcerea Lui. Pentru asta voi trăi.

Aceste momente, stările în care simțim că nu avem forța de a continua să trăim sau să acționăm, când lumea înnebunește și se aruncă în întuneric fără nicio promisiune de speranță sau împlinire, sunt un ajutor extraordinar din partea Creatorului. Așa ne îndepărtează El de realitatea noastră, de această lume și ne oferă posibilitatea de a lucra pentru El.

Dacă Creatorul nu ne deconectează de plăcerile și împlinirile acestei lumi, n-am avea nicio șansă să ajungem la gradul spiritual. Am rămâne pentru totdeauna în sclavia Faraonului, care ne-ar plăti în mod regulat și am lucra ascultători pentru această recompensă. Aceasta este viața noastră în egoism!

Astfel, separarea de egoism – când simțim golul, neputința, lipsa de speranță, pierduți – toate aceste stări fac posibilă trecerea de la rațiune la credință deasupra rațiunii, la nivelul de dăruire, atunci când voi decide că voi face totul de dragul cerurilor, pentru bucuria Creatorului.

Trebuie să executăm aceste exerciții pe care Creatorul le-a pregătit din nou și din nou și să fim recunoscători că ne ridicăm în sfârșit, din această lume, în lumea spirituală, că acum suntem la graniță. Trebuie să accelerăm și să creștem astfel de acțiuni, astfel încât fiecare dintre ele să fie un salt înainte, fiindcă totul depinde de conexiunea noastră cu mediul, cu grupul de zece.² (Minutul 7:35)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/2/19, Munca în credință mai presus de rațiune

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unicitatea timpului nostru constă în faptul că înțelepciunea Cabalei începe să fie o parte din viața societății generale; începe să se arate ca o cale specială spre corectarea comună a umanității. Prin urmare, are ceva de spus despre lume și intervine în diferite domenii ale vieții noastre. Nu sunt momente în care o persoană citește o carte cabalistică fără a-și conecta studiul, cu această lume. Nu are nicio legătură cu politica, economia, istoria, geografia, ecologia sau societatea în care trăim.

Cabala este o înțelepciune specială care nu are legătură cu această lume, deși aparent vorbește despre îngerii din cer, dar care sunt forțele superioare, cu ajutorul cărora o persoană poate dezvolta noi organe senzoriale și să atingă astfel Creatorul și lumile superioare. În trecut, cabaliștii au studiat în taină, fără a-și părăsi colțul, iar înțelepciunea a fost ascunsă și o persoană se ascundea pe sine și studiile sale.

Aceasta a continuat timp de mii de ani până în vremea lui Ari, când a început revelarea Cabalei, dar încă într-un mod foarte lent și modest, deși au existat cabaliști precum Baal Shem Tov, care au început educația de masă a Cabalei și au deschis multe centre de învățare, iar această mișcare a primit ulterior denumirea de „Hassidism” și a început să se răspândească în poporul Israel.

Iar acum, pe vremea noastră, înțelepciunea Cabalei depășește deja poporul Israel și se răspândește pe scară largă în întreaga lume, fiindcă dezvoltarea lumii a ajuns într-un punct în care numai înțelepciunea Cabalei poate explica ce se întâmplă, iar lumea integrată necesită o conexiune generală și transformarea umanității într-o singură națiune.

Această criză, pe care o simțim peste tot în lume, indică faptul că problema nu se află în ecologie, economie sau tehnologie, ci în umanitatea, însăși. Aceste probleme indică faptul că nu există unitate între noi ca în toate celelalte părți ale naturii, iar prin legătura noastră vom provoca unitate în natură. Prin urmare, natura ne cheamă să ne corectăm pe noi, înșine și astfel să corectăm separarea dintre forțele naturii la toate nivelurile sale, pentru a o aduce la echilibru și armonie.

Și doar înțelepciunea Cabalei este capabilă de acest lucru. Doar aceasta poate explica faptul că lumea este un singur sistem închis și oferă umanității o metodă de conectare cu forța superioară.

Este dificil pentru o persoană să accepte această metodă, din cauza noutății sale. Nu există analogii anterioare și nu este confirmată de istorie. Niciodată nu am mai vorbit despre faptul că prin conectarea oamenilor este posibil să influențezi natura, forțele sale, criza, climatul. Cu toate acestea, este necesar să ascultăm ce ne învață înțelepciunea Cabalei, altfel natura ne va convinge prin forță, dezvăluindu-ne un dezechilibru din ce în ce mai mare. Aceasta va fi calea suferinței și nu calea luminii.

Ne aflăm într-o perioadă istorică care ne obligă la garantarea reciprocă, la conectare și la iubirea aproapelui ca pe noi înșine, ca lege fundamentală a întregii naturi și a tuturor lumilor. Egoismul nostru respinge conexiunea și, astfel, în fiecare zi trebuie să ne întoarcem din nou la ea, în condiții noi, depășind rezistența dorinței egoiste sporite și a minții care nu este în stare să gândească în direcția dăruirii. Trebuie să ne întoarcem artificial, din nou și din nou la descoperirea noilor legi ale naturii.

Criza ne strânge în fiecare zi din ce în ce mai mult, blocând umanitatea ca și cum ar fi într-o cușcă de pe o planetă mică și nelăsându-ne altă libertate de alegere decât să ne gândim la destinul nostru comun, de care depindem cu toții. În fiecare zi, această dependență crește prin deciziile luate în altă parte, între toate țările și toate națiunile.

Lumea devine din ce în ce mai mică și mai strânsă. Prin urmare, influența noastră unul asupra celuilalt este în creștere. Cu o dependență atât de rigidă, cel mai bun lucru este cooperarea bună, garanția reciprocă. În fiecare zi ar trebui să ne îndreptăm direcția spre scopul creației, să-l facem scopul vieții noastre și să încercăm să atragem spre el cât mai mulți oameni, care înțeleg că această conexiune este necesară, iar natura noastră este opusă acesteia.

De fapt, natura noastră, prin rezistența sa la conexiune, ne ajută să ne ridicăm mai mult spre ea. Egoismul este ajutor împotriva lui, însuși, ceea ce ne ajută să ne dăm seama de starea noastră, deoarece suntem mult mai sensibili la forțele de separare decât la forțele de conexiune. Prin urmare, este nevoie să ne străduim ca metoda de corectare să fie reînnoită în fiecare zi, în fiecare dintre noi și în toți împreună.¹ (Minutul 0:25)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/13/19 „Condițiile pentru ca cineva să se ridica deasupra cercului său”

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→