Iubește-ți vecinul!

Întrebare:  Scopul creației este de a deveni ca puterea generală a naturii, Creatorul, în ceea ce privește calitățile. Calitatea Lui este de a dărui.

Baal HaSulam scrie în articolul său, „Iubirea pentru Creator și Iubirea pentru Ființele Create”, că nu poţi doar sări peste și să dobândești calitatea Creatorului, deoarece te poţi înşela pe tine.

Pentru a mă asigura că voi obţine într-adevăr această calitate, a fost creată o imagine a lumii noastre cu tot felul de creații: minerală, vegetală, animală și, cel mai important, umană. Iar eu trebuie să-mi corectez atitudinea față de oameni.

Prin urmare, așa cum este scris în toate sursele originale, legea de bază este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Ce înseamnă? Fiecare înțelege acest lucru în felul său.

Răspuns:  „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este obiectivul pe care trebuie să-l atingă o persoană, dacă lucrează pentru corectarea sa. Acest obiectiv este unul foarte îndepărtat, dar la început există alte etape preliminare de corectare.

„Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” înseamnă că așa cum astăzi mă iubesc pe mine și, instinctiv, conștient sau inconștient, mă așez în fruntea întregii lumi și numai prin mine, însumi percep această lume și numai de la mine înainte mă uit la lume și lucrez și fac totul numai de dragul meu, tot așa trebuie să mă schimb pentru toată lumea și să lucrez doar pentru îmbunătățirea lumii și să simt doar durere pentru ea, ca și cum ar fi micul meu copil iubit.

Din KabTV  “Fundamentele Cabalei,” 2/7/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg corect că în lumea noastră cei mai liberi sunt copii înainte să începem să îi creștem? Lor nu le pasă despre cum să se îmbrace sau cum să mănânce. Înțeleg corect că trebuie să luăm un exemplu de la ei și să studiem cea mai înaltă știință, Cabala și să ne iubim între noi, să dansăm, să cântăm și să ne bucurăm precum copiii?

Răspuns: Copii sunt absolut dependenți de dorințele și intențiile lor, iar libertatea pe care o simt este imaginară. De fapt, ei nu știu că nu sunt liberi și că se supun orbește dorințelor și instinctelor lor.

Însă, de îndată ce începi să îi limitezi sau să spui că trebuie să se restricționeze, imediat se opun cu putere și plâng. Copiii nu sunt un exemplu.în această privință.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 11/17/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ce este Chanukah?”

Chanukah (scris și „Hanukkah”, în ebraică “חנוכה”), care începe de pe 25 Kislev (de la începutul lunii decembrie la mijloc), este cunoscută ca Festivalul Luminilor și desemnează începutul percepției și senzației noastre a singurei forțe unice și unificate a naturii sau, altfel spus, prima trecere a graniței care separă egoul nostru de forța altruistă a naturii. Astfel, toate conceptele și obiceiurile de Hanukkah – războiul macabeilor și al grecilor, miracolul de Hanukkah, lumânarea, lumina, uleiul și fitilul – toate se conectează cu trecerea acestei granițe dintre percepția egoistă și cea altruistă.

Și pentru a trece această graniță, noi trebuie să ne ridicăm deasupra dorințelor noastre egoiste. Iar războiul macabeilor și al grecilor are loc în interiorul persoanei, între realizările și gândirea egoistă a persoanei, pe care le reprezintă grecii și înclinația pentru unificare, prin invitarea forței unificatoare a naturii în conexiunile noastre, pe care le reprezintă macabeii.

Însă, din moment ce egoismul este natura noastră umană, cum putem găsi abilitatea de a o depăși? Mai mult de atât, orice dorință de unificare, iubire și dăruire pentru ceilalți este minusculă în comparație cu egoismul, care fără încetare caută să primească plăcere îndreptată spre sine.

Pătrunde în miracolul de Hanukkah!

Perseverența noastră pentru a ne uni deasupra egoismului atrage forța unificatoare a iubirii și dăruirii, care stă în natură, de asemenea, numită „Lumină” în înțelepciunea Cabala. Astfel, în ciuda dorinței noastre foarte mici pentru a ne uni, iubi și dărui, în comparație dorințele noastre egoiste, care cuprind întreaga noastră natură, totuși putem reuși doar dacă ne sprijinim între noi și ne menținem aderați la efortul de a ne uni, exact când, într-un final, ajungem la o stare completă de neajutorare și când simțim o inabilitate totală de a ne ridica deasupra egoului nostru. De exemplu, când vrem să înfrângem grecii și simțim că nu putem, chiar atunci o lumină miraculoasă, o apariție a forței unificatoare a iubirii și dăruirii din natură, ne oferă puterea de care avem nevoie pentru a ne depăși dorințele egoiste, cu tendința pentru unificare, iubire și dăruire. Acesta este înțelesul câștigării războiului de către macabei împotriva grecilor.

Prin urmare, prosperăm atunci când noi, pe de-o parte, simțim o necesitate pentru a câștiga războiul, însă pe de altă parte, ne regăsim pe noi, înșine fără opțiuni și în disperare, ca de exemplu sub atacul grecilor și când, în timp ce suntem sub atac, simțim că trebuie să continuăm să luptăm cu tot ce avem, deși nu vedem niciun succes la prima vedere. Însă, mulțumită simțirii responsabilității de a căștiga războiul, noi nu aruncăm prosopul, deoarece ar fi ca și cum am fi de acord să fim închiși în carcera egoului.

Și, exact în acel moment se întâmplă miracolul, când iluminarea luminii unității, iubirii și dăruirii ne încarcă cu energia sa omniprezentă și câștigăm războiul.

Iar războiul de Hanukkah este interior, având loc la granița dintre dorințele egoiste, versus dorințele pentru unitate, iubire și dăruire. Iar dorințele și gândurile noastre egoiste sunt exact ceea ce filtrează percepția noastră privind revelarea Forței nemărginite înconjurătoare a iubirii și dăruirii și care, astfel, ne pătrunde și ne dă forța supranaturală pentru a câștiga bătălia pentru unificare noastră deasupra dorințelor noastre egoiste.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→