Pentru a ajunge la starea de dăruire

Întrebare: Natura ne obligă să ne conformăm cu legea primirii și noi constant avem grijă de satisfacerea propriilor noastre nevoi. Asta este natural, suntem creați în acest fel. A doua lege “a da societății, a avea grijă de societate, de apropiați” este ascunsă de noi.

Cu toate acestea, Creatorul ne obligă să ne supunem acestei legi, trimițându-ne lovituri și suferințe; dar noi pur și simplu nu le asociem cu eșecul de a ne conforma cu această lege. Așa că, până la urmă, noi nu avem deloc libertatea de alegere? Așa cum scrie Baal HaSulam: Datoria noastră absolută este să ne supunem în mod complet legii naturii.

Răspuns: Nu, o persoană nu este obligată în mod strict să facă asta, ci doar este împinsă ca el sau ea să adopte legea dăruirii în mod conștient, conștientizând necesitatea acesteia.

Ce înseamnă conștientizarea? Atunci când sunt pe cont propriu, cineva ar putea spune, conștiința civică, că înțeleg că trebuie să fac asta, dar nu de dragul meu, ci de dragul celorlalți și al Creatorului. Accept această lege și o execut, dar nu involuntar, ci o realizez cât de mult bine pot să fac cu această faptă pentru ceilalți și pentru Creator. Doar de dragul lor! Și în niciun caz de dragul meu personal!

Asta nu mă face un animal chiar și mai dezvoltat, stând pe același nivel cu alte animale, deoarece omul nu are îndeplinirea automată, instinctivă a legilor naturii; omul însuși trebuie să le îndeplinească. Adevărul este că trebuie să ajung la un nivel complet diferit, calitatea dăruirii și a iubirii și nu îndeplinirea instinctivă a legilor naturii. Prin asta mă ridic la nivelul Creatorului.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/7/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Responsabilitatea omului

Baal HaSulam, „Construirea societății viitoare”: preceptul primirii necesită doar puțină considerație, deoarece pedeapsa pentru ea este dată instantaneu. Astfel, nu o vom neglija niciodată. Cu toate acestea, pedeapsa pentru cel de-al doilea precept, cel al dăruirii către societate, nu este colectată instantaneu. Mai degrabă ne vine indirect.

Întrebare: Societatea nu ne cere să dăruim; prin urmare, nu ne supunem legii de a dărui societății. Natura ne pedepsește pentru asta. Dar, deoarece pedeapsa nu vine imediat, nu respectăm această lege.

De ce legea asta este implicită? Dacă aș vedea clar că dacă nu dăruiesc societății, iar societatea sau natura mă pedepsește imediat, aș acționa altfel.

Răspuns: Atunci ai fi un animal, nu un om. Diferența dintre om și animal este că animalul este complet supus legilor naturii. Nu are libertate de alegere, dacă să le îndeplinească sau nu. Un animal face totul instinctiv, sub influența aspră a naturii, fără a pune întrebări.

Oamenii, dimpotrivă, au liberul arbitru să îndeplinească legile naturii sau nu. Cu toate acestea, problema este că omul a fost creat în așa fel încât să nu vrea să îndeplinească legile naturii.

Natura, Creatorul, dorește ca omul  să se dezvolte pe sine, astfel încât să înțeleagă că este obligația lui să îndeplinească legile naturii. Nici măcar de dragul lui, însuși, ci de dragul altora, astfel încât omul să devină unul cu natura, cea care dăruiește, împlinește, dă naștere și se dezvoltă.

Din Kab Tv „Fundamentele naturii” 7/02/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabala crede că există o proprietate a libertății în fiecare om sau asta nu este înnăscută în nimeni de la naștere?

Răspuns: Aceasta este înnăscută în absolut toată lumea. Doar că se manifestă în cantități foarte limitate și nu neapărat în această viață.

Întrebare: Îmi doresc suficient să pot să termin întreaga corecție și să descopăr Creatorul în timpul acestei vieți. Unde este libertatea mea de alegere aici? Ce depinde mai exact de mine?

Răspuns: Scapă de tot ce nu este necesar și alege ceea ce este cel mai important, adică ceea ce este necesar pentru a descoperi Creatorul. Asta este tot. Vei răspunde la întrebarea ta în acest fel. Asta este ceea ce face Cabala.

Întrebare: Trebuie să mă despart de necesitați pentru a obține libertatea?

Răspuns: Nu ne putem despărți de nicio nevoie. Noi putem pur și simplu să ne reevaluăm valorile pentru a ne angaja doar în acele acțiuni care sunt necesare pentru a obține cel mai important scop.

Întrebare: Ce înseamnă realizarea libertății de alegere în fiecare secundă?

Răspuns:  Înseamnă ca, treptat, să ajungi să determini care este cel mai important scop al nostru și să mergi spre el în mod corect.

Întrebare: Baal HaSulam a fost o persoană liberă?

Răspuns: Fiecare Cabalist este o persoană liberă, deoarece el se ridică deasupra egoismului său.

Întrebare: Poate fi spus că libertatea de alegere este cuprinsă din formarea voluntară în om a limitelor interioare și exterioare corecte de comportament și gânduri și de respectare lor? Și cu cât le respecți cu mai multă grijă, cu atât ești mai liber?

Răspuns: Libertatea de alegere înseamnă să te predai complet mediului corect.

Întrebare: Când va înceta o persoană să trăiască o zi fără să se gândească doar la ea, însăși?

Răspuns: Oricând vrea. Nu este alt răspuns.

Întrebare: Libertatea are granițe?

Răspuns: Libertatea nu are granițe. Libertatea este în dorința de a dărui și, prin urmare, este infinită.

Întrebare: Și dacă experimentezi o îndoială puternică în privința unei alegeri? Cum poți să alegi?

Răspuns: Alege tot timpul prin conexiune, bunătate și cu grupul tău și în niciun alt mod.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 11/17/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “ Cum putem onora cu adevărat amintirea victimelor Holocaustului”

În viitorul apropiat, o întreagă generație de supraviețuitori ai Holocaustului se va alătura analelor istoriei. Aproximativ 15.000 de persoane care au scăpat de atrocitățile celui de-al treilea Reich și au făcut din Israel căminul lor, au murit anul trecut și  rămân doar 190.000. Moștenirea lor și memoria celor șase milioane de evrei care au pierit în Shoah vor fi pomenite de peste 45 de lideri mondiali, care s-au adunat la Yad Vashem, în Ierusalim, la 75 de ani de la eliberarea din Auschwitz.

Se ridică astfel, întrebarea: Oare aceste întâlniri diplomatice au vreun impact asupra evitării unor viitoare catastrofe similare?

Cu multe organizații și țări care se ocupă de antisemitism și bugete solide alocate pentru a rezolva această problemă la nivel mondial, am putea aștepta rezultate pozitive concrete. Cu toate acestea, în pofida tuturor suferințelor pe care Holocaustul le-a adus și investiția de milioane de euro în întâlniri și excursii sponsorizate pentru delegații întregi în Israel, precum și pentru renovări ale lagărelor de concentrare, antisemitismul nu a dispărut și nici nu s-a diminuat. Dimpotrivă, incidentele antisemite devin tot mai frecvente și mai intense.

Prin urmare, vom păstra cu adevărat memoria tuturor victimelor doar atunci când ne putem asigura că sintagma „Niciodată!” nu este doar un slogan gol. Cum? Putem eradica ura eternă față de evrei și Israel printr-o cercetare profundă asupra originii și proceselor sale.

Combătând antisemitismul la rădăcina sa

Pentru a investi într-o soluție reală și de durată, care elimină antisemitismul complet, avem nevoie de un program educațional care să explice de ce s-a întâmplat Shoah și cum este posibil ca evreii să fie în continuare atacați și persecutați cu înverșunare după atâtea decenii, în special în Europa și SUA.

Înțelepciunea Cabala explică faptul că există două forțe care operează natura: pozitivă și negativă, iar o lipsă de echilibru între ele are ca rezultat perturbarea care stă la baza antisemitismului.

Scopul acestor opuse este de a ne lăsa să construim conștient un pod care ne conectează, deasupra forțelor contrastante – o stare echilibrată în care umanitatea poate găsi în cele din urmă siguranță și calm.

Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai interdependentă, umanitatea este inevitabil închisă ca o singură unitate unde predomină două stări aflate în conflict: interconectarea pe de o parte și divizarea profundă de cealaltă parte. În astfel de condiții, de butelie sub presiune, ura față de evrei devine din ce în ce mai vicioasă, întrucât societatea experimentează intensificarea efectelor negative ale forțelor contradictorii.

Evreii sunt vizați pentru că lumea consideră că poporul evreu are un anumit rol care nu este pus în aplicare în prezent: să servească drept „lumină pentru națiuni” și să iniţieze un proces de unitate global, care să poată corecta dezechilibrele societății, pentru ca în cele din urmă sa ajungem la o viață bună pentru toţi.

Cu cât evreii ne urâm mai mult, unii pe alții, cu atât lumea va dori să ne elimine. Adică, dacă nu reușim să vedem un scop unificator pentru propriile noastre vieți aici, atunci națiunile lumii vor simți de asemenea că nu există niciun scop pentru traiul nostru aici, într-o astfel de stare.

Unitatea evreiască: scopul

Națiunea noastră a fost fondată pe ideologia milosteniei și a iubirii frățești, unde străini au convenit să se unească și să se lege ca egali, mai presus de toate diferenţele. Am devenit o națiune când ne-am angajat să fim „ca un singur om cu o singură inimă”. De atunci, a fost datoria noastră să protejăm această conexiune și să conducem calea spre realizarea ei în umanitate. Acest rol trebuie îndeplinit nu din mândrie, ci în spiritul serviciului în slujba lumii. Datoria evreilor faţă de lume este să împlinească și să dea un exemplu de iubire față de ceilalți.

Asa cum scria cel mai remarcabil cabalist, Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) în eseul său „Arvut (garanția reciprocă)”:

„Națiunea israeliană a fost stabilită ca o conductă, iar în măsura în care se purifică singuri [de egoism], ei transmit puterea lor către restul națiunilor.”

Prin urmare, orice reamintire a Holocaustului trebuie să fie mai mult decât o comemorare a milioanelor de oameni care au murit. Trebuie să profităm de asta ca o oportunitate de a înfrunta viitorul, cu o convingere fermă de a ne îndeplini funcția desemnată, precum și de a ne aminti consecințele neîndeplinirii ei: să ne unim deasupra diferențelor dintre noi și să împărtășim metoda noastră de conectare, către lume. Acesta este mijlocul de a preveni reapariţia unor astfel de atrocități.

Mulți dintre înțelepții noștri au marcat calea sigură de urmat, pentru noi. După cum a scris rabinul Kalman Kalonymus în Maor va Shemesh (Lumină și Soare):

„Când există iubire, unitate și prietenie între fiecare din Israel, nicio calamitate nu poate veni asupra lor.”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce implică și în ce crede Cabala?“

Înțelepciunea Cabala nu implică să crezi în ceva. Sau, cu alte cuvinte, „credința” este un nivel în Cabala când omul obține ceva, după care se poate discuta dacă crede în acel lucru.

Există o singură practică în Cabala: atragerea OhrMakif (lumina înconjurătoare), adică forța superioară care se află în natură, care ne schimbă de la forma noastră corporală înnăscută la una spirituală.

Această înțelepciune este foarte simplă, deoarece se bazează pe interacțiunea a două forțe: forța spirituală superioară a dăruirii și iubirii și forța corporală, inferioară, a egoismului, a primirii. Mai mult, aceasta afirmă că nu există nimic altceva, decât aceste două forțe în realitate.

Forța superioară a dăruirii și iubirii controlează forța inferioară, dorința egoistă și tot ceea ce se întâmplă în realitate, iar asta studiază înțelepciunea Cabala și se realizează prin interacțiunea dintre aceste forțe.

Forța inferioară este generată de forța superioară și este numită „existență din absență”. Este ca în matematică, unde există zero și ceva diferit de zero.

Forța superioară acționează și influențează dorința noastră, care este complet sub controlul său. Noi suntem dorință: fiecare dintre noi individual și noi toți, împreună.

Suntem inconștienți de modul în care forța superioară acționează prin noi, gândind că ne controlăm pe noi, înșine. Dar, de fapt, fiecare dintre noi este pur și simplu un mic dispozitiv, prin care avem prilejul să trezim influența suplimentară, a forței superioare.

În măsura în care o atragem pentru a ne dezvolta cu înțelepciune, înțelegem felul în care forța superioară ne influențează și desfășoară anumite acțiuni în noi. Începem să studiem cum funcționează asupra noastră și, făcând acest lucru, începem să dezvoltăm abilitatea de a controla modul în care forța superioară ne influențează.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul naturii

Baal HaSulam, “Construirea societății viitoare”: Am spus deja că natura are nevoie ca specia umană să ducă o viață socială. Asta este simplu. Cu toate acestea, ar trebui să examinăm poruncile pe care natura ne obligă să le urmăm ca rezultat al acestei stări, însemnând aceea de a duce o viață socială.

Vorbind, în general, sunt doar două porunci (precepte) cu care ar trebui să ne angajăm în societate. Acestea pot fi definite după numele “primire și dăruire”. Înseamnă că fiecare membru este obligat de natură să primească nevoile lui sau ale ei de la societate și de asemenea să aducă beneficiu societății prin mijloacele muncii lui sau ale ei. Dacă cineva încalcă oricare din aceste două precepte va fi pedepsit fără milă.

Întrebare: Care sunt sunt cele două legi descrise? Ce primim? Ce dăruim? Până la urmă asta se poate interpreta în moduri diferite.

Răspuns: În natură există o forță a primirii și o forță a dăruirii. Aceste două forțe trebuie să fie echilibrate. Ele pot fi interpretate în orice mod iți dorești, dar trebuie să înțelegi că legile naturii sunt de neclintit, absolute și nu depind de interpretarea noastră. Prin urmare, noi trebuie să ne dăm seama cum să le identificăm cu claritate și să învățăm să le implementăm ca să nu ne provocăm nouă înșine prea mult rău.

Legile naturii evoluează de la nivelul lui inanimat, unde două forțe, pozitive și negative evoluează constant și ajung la un anumit echilibru între ele. Întâi în atomi, molecule, etc. și apoi în plante, în organismele vii, în creaturi și apoi la nivelul gânditor, percepție și conștientizare. Acesta este al patrulea nivel cunoscut de asemenea ca nivelul uman.

Noi trebuie să înțelegem și să ne conformăm cu toate aceste legi, așa încât să fie echilibru între forța primirii și forța dăruirii, astfel încât totul să lucreze în echilibru. Asta este sarcina naturii prezentată în fața noastră.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/7/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Umanitatea este un singur organism

Întrebare: Natura a combinat celule vreme de miliarde de ani până când ele au fost combinate în organisme mai complexe. Vedem că este bine. Organismele devin mai complexe, astfel încât spectrul senzațiilor lor devine mai larg decât cel al amibei. Natura ne împinge spre asta doar la nivelul societății?

Răspuns: Da, doar în gânduri și sentimente, în minte și în inima. Dacă ajungem la o stare unde gândurile și sentimentele noastre vor fi într-un singur sistem, atunci vom deveni o comunitate puternică, care se ridică deasupra întregii naturi, la nivelul Creatorului, într-o stare de eternitate și perfecțiune.

Comentariu: Pe de-o parte este bine că noi toți suntem diferiți. Natura ne dezvoltă așa încât individualismul crește constant.

Răspunsul meu: În mod natural. Acesta este un tipar al Creatorului, îndreptat spre a se asigura că suntem corecți și că obținem perfecțiunea.

Întrebare: Noi suntem ca părțile unui singur organism în care există rinichi, ficat și alte organe și toate au funcții diferite?

Răspuns: Absolut. Ce vedem astăzi în tehnologie, în computere și oriunde altundeva sunt construite pe plus și minus.

Întrebare: Reiese că viața întregului organism este mai importantă decât viața oricărui organ particular?

Răspuns: Nu, din contră, aici este manifestată proprietatea integralității unde fiecare particula, fiecare proprietate este la fel de importantă ca toate celelalte combinate. Nu facem nimic aici, nu sacrificăm nimic.

Întrebare: În jurul a ce ar trebui să ne unim?

Răspuns: În jurul unui singur scop. Scopul ultim este unitatea noastră completă. Prin urmare, avem nevoie ca în mod constant să ne micșorăm (anulăm) tot mai mult între noi pentru a obține asta.

Și condiția noastră generală, când suntem uniți într-o singură inimă și minte se numește Creatorul. Astfel noi ne vom ridica toți înapoi la rădăcina noastră comună. Acesta este principiul și scopul dezvoltării noastre.

Întrebare: Este asta libertatea de alegere?

Răspuns: Libertatea de voință este să ajungem la asta, nu prin suferințe impuse, ci cu participarea noastră personală.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum se formează grupul?

Întrebare:  Fiecare individ are o anumită dorință fie pentru Creator, fie pentru ceea ce natura stârnește în el sau ea. Pentru a cultiva această dorință, trebuie să te conectezi cu oameni care îţi sunt similari. Cum se întâmplă asta?

Răspuns:  Nu ne este clar modul în care grupul se unește. Oamenii simt brusc că această idee este aproape de ei și, în acest fel, ajung la grup.

Nu pot exista mulți astfel de oameni. Sunt cernuți și sunt din ce în ce mai puțini, până când un astfel de număr de oameni, în cantitate și calitate, se adună, încât pot întruchipa un ideal spiritual, unitatea între ei.

Din KabTV, „Fundamentele Cabalei” din 3/6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul unui grup— Uniţi într-o singură dorinţă

Întrebare: Pe de o parte, un grup din Cabala înseamnă nu oamenii înșiși, ci totalitatea dorinţelor lor.

Pe de altă parte, acest grup de oameni, uniți de o singură idee, este necesar pentru a creşte dorinţa, deoarece fiecare vine în grup cu dorinţa lui mică de spiritualitate. Prin urmare, scopul grupului este de a creşte dorinţa. Cum se întâmplă asta?

Răspuns: Nu. Scopul grupului este să se conecteze între ei, astfel încât să reprezinte o singură dorință.

Grupul este format nu de oameni, ci de Sus. Este alimentat de lumina superioară, Creatorul. Prin urmare, acţiunea membrilor grupului este să se unească și să devină cât mai asemănători cu lumina superioară.

Aceasta este o relație foarte complicată, deoarece există împotriva egoismului lor uriaș. Dar, cu cât respingerea lor este mai mare unul față de celălalt și mai mare aspirația lor unul față de celălalt, cu atât ei obţin în aceasta o anumită combinație între întunericul egoist și lumina altruistă, iar de aici se ridică o stare, în care ei pot simți forța superioară.

Din KabTV – „Fundamentele Cabalei” 6/06/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totul depinde de cât de mult este mai important pentru o persoană mesajul spiritual, decât simţirile corporale. Eu, ca Israel, trebuie să-mi depășesc egoismul și prefer să mă apropii de Creator în toate problemele corporale. Pentru alte națiuni, acest lucru se întâmplă diferit. Toată lumea, potrivit rădăcinii sufletului, are obligația să se ridice deasupra tulburărilor corporale, care nu sunt tulburări, ci condiții pentru dezvoltarea sufletului și să țintească spre conexiune, în ciuda faptului că ne urăm reciproc. Crede-mă, ura antisemită a evreului este mult mai mică decât ura discipolilor rabinului Șimon unul față de celălalt. Încă trebuie să descoperim adevărata ură.

Toate acestea sunt incluse în următoarele condiții: vrei să te ridici spiritual, iar Creatorul și sensul vieții sunt mai importante pentru tine decât pretențiile tale faţă de ceilalți, atunci te vei ridica. Dacă nu, vei rămâne aici, în existența ta animalică.

Toate națiunile, tot Babilonul, trebuie să se ridice deasupra egoismului lor și să îndeplinească munca de corectare. Aceasta este condiția de astăzi. Aici acționăm ca Avraam, care a spus: „Cine este cu Creatorul – este cu mine!” Acesta este același Babilon și aceleași provocări care au fost pe vremea lui Avraam, doar că sunt într-o formă modernă.

Imaginează-ți că locuiești în Babilon și, dintr-o dată, există un grup al lui Avraam, care pretinde că trebuie să-i iubești pe ceilalți, ca pe tine însuți. Îi urăști atât de mult, încât ești gata să-i dai afară din Babilon.

Cu toate acestea, simțind această ură, ei înțeleg că trebuie să părăsească Babilonul. Ce ai face atunci? Sunteți gata să vă alăturați lor și să vă angajaţi pe drumul prin Irak și Siria, spre țara Israelului, desigur nu în termeni fizici, ci ca o ascensiune spirituală? Alegerea este a ta.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 1/9/20, „Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism”, capitolul 6

Minutul 1:59:00

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→