„Soarta” din punctul de vedere al Înțelepciunii Cabala

Întrebare: Din punctul de vedere al Înțelepciunii Cabala, există ceva numit soartă. O putem schimba?

Răspuns: Soarta a fost inevitabilă de la început fiecăruia dintre noi, adică starea pe care trebuie să o obținem. Doar felul înaintării către acest obiectiv, spre starea noastră finală, depinde de noi, nimic altceva în afară de asta.

Cu toate acestea, voi ajunge cu siguranță la starea care îmi este destinată și, chiar acum, exist în ea. De fapt, sunt acolo, sunt aici, doar pentru împlinirea alegerii mele libere.

Întrebare: De obicei, spunem că soarta nu poate fi schimbată. Asta înseamnă scopul final: să devin asemenea Creatorului, să ajung la o corectare completă? Aceasta este soarta fiecărei persoane?

Răspuns: Aceasta este alegerea liberă, cea care exprimă o înțelegere a programului Creatorului, acordul cu el, devotamentul și efortul, atunci când dorești să justifici acest program, când ești de acord cu acesta, deși înaintarea către acest obiectiv este de obicei împotriva egoismului tău.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 4/02/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

KabNet a publicat noul meu articol:“Cum pot părinţii să prevină îndepărtarea lor, de către copii ”

Când mama mea în vârstă și-a trăit singură ultimii în ani în Canada, am făcut tot ce am putut să-i găsesc cel mai bun loc în care să trăiască.

Fiul meu, care locuiește și el în Canada, mi-a trimis poze și videoclipuri cu ea, întrucât știa bine preocuparea mea pentru ea, și-mi actualiza permanent felul în care trăia și se simțea ea. Aceasta a continuat până în ziua în care, din păcate, m-a informat despre trecerea ei dincolo.

Astăzi, există un fenomen în care copiii adulți își îndepărtează părinții. Uneori asta se datorează abuzului fizic sau emoțional pe care l-au suferit în copilărie, dar este adesea legat pur și simplu de bani. Copiii mai mari simt că părinții lor nu reușesc să le ofere banii pe care și-i doreau sau îi așteptau și astfel copiii îi îndepărtează pe părinți din viața lor, reducându-le de asemenea accesul și la nepoții lor, uneori până la astfel de extreme, în care chiar le spun copiilor că bunicii lor sunt morți.

“Este de datoria noastră faţă de copiii noştri să menţinem o relaţie paralelă, să fim atât prietenii, cât și profesorii lor.”

De-a lungul anilor, am observat îndeaproape felul în care soția mea își crește copiii. Ea le-a dat de înțeles că pot primi tot ce au nevoie de la noi. Fiecare bănuţ pe care l-am câștigat a fost pentru ei și așa se întâmplă și astăzi când sunt mari, cu familiile lor. De asemenea, ne-am organizat economiile și activele care le vor fi predate atunci când părăsim lumea. Ei sunt conștienți de investiția noastră în ei și de cât de mult ne sacrificăm pentru ei și o discută deschis între ei.

În același timp, nu au fost niciodată răsfățați. Le-a fost întotdeauna clar că trebuie să plătească pentru tot ceea ce au primit, într-un fel sau altul. De exemplu, am plătit financiar pentru studiile lor universitare și au trebuit să „plătească” pentru aceste studii, cu investiția și concentrarea lor deplină.

Este foarte probabil ca acesta să fie rezultatul culturii în care am fost crescuți. Cu toate acestea, este o abordare sănătoasă și corectă. Amândouă fiicele mele și-au încheiat serviciul național militar și fiecare a servit cei doi ani întregi. Ideea mea este că copiii mei au primit întotdeauna sprijinul meu complet, dar și o mână deliberată, care cere disponibilitate, responsabilitate și efort.

Este de datoria noastră, pentru copiii noștri, să menținem o relație paralelă, să fim atât prietenii, cât și profesorii lor. Cu o astfel de abordare, prevenim o atitudine care se formează față de noi, ca fiind ceva de folosit și de aruncat, adică să își perceapă părinții ca un simplu bancomat și o bucătărie.

De aceea, este benefic pentru părinți să petreacă timp cu copiii lor: să vorbească cu ei, să îi asculte și să facă împreună lucrurile care le plac, adică să devină prieteni, într-o anumită măsură. De asemenea, copiii trebuie să aibă într-o anumită măsură, teama de a pierde atitudinea pozitivă a părinților lor față de ei și să nu manifeste dispreț și lene.

O astfel de relație împiedică orice dorință a copiilor de a-și îndepărta părinții, din viața lor. De ce ar vrea cineva să abandoneze pe cineva care oferă o senzație de încredere, securitate, siguranță, împuternicire și căldură în viața lor, în special în vremurile tulburi de astăzi?

Părinții noștri pot fi cei mai apropiați oameni din viața noastră. Chiar și astăzi, o văd pe soția mea comportându-se în mod similar, cu nepoții noștri. Se înțeleg foarte bine, discută deschis și sincer totul, împreună.

Educația nu se realizează prin cuvinte, ci prin senzație. Când copiii sunt impresionați de o relație autentică, de la persoană la persoană, aceasta este înregistrată în inimile lor și o emulează în mod natural în relațiile cu ceilalți.

Exemplele pe care le primim acasă, pe măsură ce creștem, ne afectează mai târziu fiecare relație din viață. Principiul general este următorul:

• modul în care relaționezi cu părinții tăi este modul în care copiii tăi se vor raporta la tine,
• modul în care relaționezi cu frații tăi este modul în care copiii tăi se vor raporta între ei și
• modul în care te raportezi la copiii tăi este modul în care se vor raporta la copiii lor.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe calea noastră ar trebui să trecem prin momente de ură. Dacă ura nu este revelată, acesta este un semn că nu avansăm?

Răspuns: Nu ar trebui să așteptăm după niciun sentiment negativ. Dacă nu le avem, asta este. Trebuie doar să ne îndreptăm spre centrul grupului și cu persistență să căutăm Creatorul în el.

Munca noastră este foarte simplă. Așa cum scrie Baal HaSulam în articolul “Arvut” (Garanția reciprocă), Creatorul aduce o persoană la grup, îi pune mana pe calea corectă și spune “Ia-o”.

Acuma, în grup, noi trebuie doar să mărim influența mediului asupra noastră până când vom atinge Creatorul în centrul grupului. Asta este tot! Nu este nimic altceva!

Vom vedea că toată lumea din jurul nostru este imaginară. Ea toată este lumea iluzorie (Olam ha Medume). În interiorul grupului de zece este doar zecele și Creatorul. Vreau ca voi să ieșiți din congres cu acest gând, cu acest adevăr.

Din Congresul Mondial de Cabala din Moldova 9/8/19, “Adunând toate stările înspre Creator”, lecția 7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→