Daily Archives: 31 ianuarie 2020

Construirea societății viitoare, partea 3

Pentru a ajunge la starea de dăruire

Întrebare: Natura ne obligă să ne conformăm cu legea primirii și noi constant avem grijă de satisfacerea propriilor noastre nevoi. Asta este natural, suntem creați în acest fel. A doua lege “a da societății, a avea grijă de societate, de apropiați” este ascunsă de noi.

Cu toate acestea, Creatorul ne obligă să ne supunem acestei legi, trimițându-ne lovituri și suferințe; dar noi pur și simplu nu le asociem cu eșecul de a ne conforma cu această lege. Așa că, până la urmă, noi nu avem deloc libertatea de alegere? Așa cum scrie Baal HaSulam: Datoria noastră absolută este să ne supunem în mod complet legii naturii.

Răspuns: Nu, o persoană nu este obligată în mod strict să facă asta, ci doar este împinsă ca el sau ea să adopte legea dăruirii în mod conștient, conștientizând necesitatea acesteia.

Ce înseamnă conștientizarea? Atunci când sunt pe cont propriu, cineva ar putea spune, conștiința civică, că înțeleg că trebuie să fac asta, dar nu de dragul meu, ci de dragul celorlalți și al Creatorului. Accept această lege și o execut, dar nu involuntar, ci o realizez cât de mult bine pot să fac cu această faptă pentru ceilalți și pentru Creator. Doar de dragul lor! Și în niciun caz de dragul meu personal!

Asta nu mă face un animal chiar și mai dezvoltat, stând pe același nivel cu alte animale, deoarece omul nu are îndeplinirea automată, instinctivă a legilor naturii; omul însuși trebuie să le îndeplinească. Adevărul este că trebuie să ajung la un nivel complet diferit, calitatea dăruirii și a iubirii și nu îndeplinirea instinctivă a legilor naturii. Prin asta mă ridic la nivelul Creatorului.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/7/19

Construirea societății viitoare, partea 2

Responsabilitatea omului

Baal HaSulam, „Construirea societății viitoare”: preceptul primirii necesită doar puțină considerație, deoarece pedeapsa pentru ea este dată instantaneu. Astfel, nu o vom neglija niciodată. Cu toate acestea, pedeapsa pentru cel de-al doilea precept, cel al dăruirii către societate, nu este colectată instantaneu. Mai degrabă ne vine indirect.

Întrebare: Societatea nu ne cere să dăruim; prin urmare, nu ne supunem legii de a dărui societății. Natura ne pedepsește pentru asta. Dar, deoarece pedeapsa nu vine imediat, nu respectăm această lege.

De ce legea asta este implicită? Dacă aș vedea clar că dacă nu dăruiesc societății, iar societatea sau natura mă pedepsește imediat, aș acționa altfel.

Răspuns: Atunci ai fi un animal, nu un om. Diferența dintre om și animal este că animalul este complet supus legilor naturii. Nu are libertate de alegere, dacă să le îndeplinească sau nu. Un animal face totul instinctiv, sub influența aspră a naturii, fără a pune întrebări.

Oamenii, dimpotrivă, au liberul arbitru să îndeplinească legile naturii sau nu. Cu toate acestea, problema este că omul a fost creat în așa fel încât să nu vrea să îndeplinească legile naturii.

Natura, Creatorul, dorește ca omul  să se dezvolte pe sine, astfel încât să înțeleagă că este obligația lui să îndeplinească legile naturii. Nici măcar de dragul lui, însuși, ci de dragul altora, astfel încât omul să devină unul cu natura, cea care dăruiește, împlinește, dă naștere și se dezvoltă.

Din Kab Tv „Fundamentele naturii” 7/02/19

Sfaturi fulger de Cabala 11/17/19

Întrebare: Cabala crede că există o proprietate a libertății în fiecare om sau asta nu este înnăscută în nimeni de la naștere?

Răspuns: Aceasta este înnăscută în absolut toată lumea. Doar că se manifestă în cantități foarte limitate și nu neapărat în această viață.

Întrebare: Îmi doresc suficient să pot să termin întreaga corecție și să descopăr Creatorul în timpul acestei vieți. Unde este libertatea mea de alegere aici? Ce depinde mai exact de mine?

Răspuns: Scapă de tot ce nu este necesar și alege ceea ce este cel mai important, adică ceea ce este necesar pentru a descoperi Creatorul. Asta este tot. Vei răspunde la întrebarea ta în acest fel. Asta este ceea ce face Cabala.

Întrebare: Trebuie să mă despart de necesitați pentru a obține libertatea?

Răspuns: Nu ne putem despărți de nicio nevoie. Noi putem pur și simplu să ne reevaluăm valorile pentru a ne angaja doar în acele acțiuni care sunt necesare pentru a obține cel mai important scop.

Întrebare: Ce înseamnă realizarea libertății de alegere în fiecare secundă?

Răspuns:  Înseamnă ca, treptat, să ajungi să determini care este cel mai important scop al nostru și să mergi spre el în mod corect.

Întrebare: Baal HaSulam a fost o persoană liberă?

Răspuns: Fiecare Cabalist este o persoană liberă, deoarece el se ridică deasupra egoismului său.

Întrebare: Poate fi spus că libertatea de alegere este cuprinsă din formarea voluntară în om a limitelor interioare și exterioare corecte de comportament și gânduri și de respectare lor? Și cu cât le respecți cu mai multă grijă, cu atât ești mai liber?

Răspuns: Libertatea de alegere înseamnă să te predai complet mediului corect.

Întrebare: Când va înceta o persoană să trăiască o zi fără să se gândească doar la ea, însăși?

Răspuns: Oricând vrea. Nu este alt răspuns.

Întrebare: Libertatea are granițe?

Răspuns: Libertatea nu are granițe. Libertatea este în dorința de a dărui și, prin urmare, este infinită.

Întrebare: Și dacă experimentezi o îndoială puternică în privința unei alegeri? Cum poți să alegi?

Răspuns: Alege tot timpul prin conexiune, bunătate și cu grupul tău și în niciun alt mod.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 11/17/19

Cum putem onora cu adevărat amintirea victimelor Holocaustului (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “ Cum putem onora cu adevărat amintirea victimelor Holocaustului

În viitorul apropiat, o întreagă generație de supraviețuitori ai Holocaustului se va alătura analelor istoriei. Aproximativ 15.000 de persoane care au scăpat de atrocitățile celui de-al treilea Reich și au făcut din Israel căminul lor, au murit anul trecut și  rămân doar 190.000. Moștenirea lor și memoria celor șase milioane de evrei care au pierit în Shoah vor fi pomenite de peste 45 de lideri mondiali, care s-au adunat la Yad Vashem, în Ierusalim, la 75 de ani de la eliberarea din Auschwitz.

Se ridică astfel, întrebarea: Oare aceste întâlniri diplomatice au vreun impact asupra evitării unor viitoare catastrofe similare?

Cu multe organizații și țări care se ocupă de antisemitism și bugete solide alocate pentru a rezolva această problemă la nivel mondial, am putea aștepta rezultate pozitive concrete. Cu toate acestea, în pofida tuturor suferințelor pe care Holocaustul le-a adus și investiția de milioane de euro în întâlniri și excursii sponsorizate pentru delegații întregi în Israel, precum și pentru renovări ale lagărelor de concentrare, antisemitismul nu a dispărut și nici nu s-a diminuat. Dimpotrivă, incidentele antisemite devin tot mai frecvente și mai intense.

Prin urmare, vom păstra cu adevărat memoria tuturor victimelor doar atunci când ne putem asigura că sintagma „Niciodată!” nu este doar un slogan gol. Cum? Putem eradica ura eternă față de evrei și Israel printr-o cercetare profundă asupra originii și proceselor sale.

Combătând antisemitismul la rădăcina sa

Pentru a investi într-o soluție reală și de durată, care elimină antisemitismul complet, avem nevoie de un program educațional care să explice de ce s-a întâmplat Shoah și cum este posibil ca evreii să fie în continuare atacați și persecutați cu înverșunare după atâtea decenii, în special în Europa și SUA.

Înțelepciunea Cabala explică faptul că există două forțe care operează natura: pozitivă și negativă, iar o lipsă de echilibru între ele are ca rezultat perturbarea care stă la baza antisemitismului.

Scopul acestor opuse este de a ne lăsa să construim conștient un pod care ne conectează, deasupra forțelor contrastante – o stare echilibrată în care umanitatea poate găsi în cele din urmă siguranță și calm.

Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai interdependentă, umanitatea este inevitabil închisă ca o singură unitate unde predomină două stări aflate în conflict: interconectarea pe de o parte și divizarea profundă de cealaltă parte. În astfel de condiții, de butelie sub presiune, ura față de evrei devine din ce în ce mai vicioasă, întrucât societatea experimentează intensificarea efectelor negative ale forțelor contradictorii.

Evreii sunt vizați pentru că lumea consideră că poporul evreu are un anumit rol care nu este pus în aplicare în prezent: să servească drept „lumină pentru națiuni” și să iniţieze un proces de unitate global, care să poată corecta dezechilibrele societății, pentru ca în cele din urmă sa ajungem la o viață bună pentru toţi.

Cu cât evreii ne urâm mai mult, unii pe alții, cu atât lumea va dori să ne elimine. Adică, dacă nu reușim să vedem un scop unificator pentru propriile noastre vieți aici, atunci națiunile lumii vor simți de asemenea că nu există niciun scop pentru traiul nostru aici, într-o astfel de stare.

Unitatea evreiască: scopul

Națiunea noastră a fost fondată pe ideologia milosteniei și a iubirii frățești, unde străini au convenit să se unească și să se lege ca egali, mai presus de toate diferenţele. Am devenit o națiune când ne-am angajat să fim „ca un singur om cu o singură inimă”. De atunci, a fost datoria noastră să protejăm această conexiune și să conducem calea spre realizarea ei în umanitate. Acest rol trebuie îndeplinit nu din mândrie, ci în spiritul serviciului în slujba lumii. Datoria evreilor faţă de lume este să împlinească și să dea un exemplu de iubire față de ceilalți.

Asa cum scria cel mai remarcabil cabalist, Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) în eseul său „Arvut (garanția reciprocă)”:

„Națiunea israeliană a fost stabilită ca o conductă, iar în măsura în care se purifică singuri [de egoism], ei transmit puterea lor către restul națiunilor.”

Prin urmare, orice reamintire a Holocaustului trebuie să fie mai mult decât o comemorare a milioanelor de oameni care au murit. Trebuie să profităm de asta ca o oportunitate de a înfrunta viitorul, cu o convingere fermă de a ne îndeplini funcția desemnată, precum și de a ne aminti consecințele neîndeplinirii ei: să ne unim deasupra diferențelor dintre noi și să împărtășim metoda noastră de conectare, către lume. Acesta este mijlocul de a preveni reapariţia unor astfel de atrocități.

Mulți dintre înțelepții noștri au marcat calea sigură de urmat, pentru noi. După cum a scris rabinul Kalman Kalonymus în Maor va Shemesh (Lumină și Soare):

„Când există iubire, unitate și prietenie între fiecare din Israel, nicio calamitate nu poate veni asupra lor.”