Monthly Archives: ianuarie 2020

„Cum ai defini Iadul și Raiul?” (Quora)

Michael Laitman pe Quora: Cum ai defini Iadul și Raiul?

 

Conform Înțelepciunii Cabala, Raiul este Lumea Spirituală a dăruirii complete, fără nicio dorință de primire.

Dacă avem chiar și cea mai mică dorință pentru ceva, dincolo de ceea ce oferă această Lume, atunci putem folosi Înțelepciunea Cabala pentru a ne pregăti pentru Lumea Spirituală a dăruirii, pentru a ne angaja în relații pozitive cu ceilalți.

Apoi, atunci când murim – nu moartea noastră trupească, ci moartea din dorința noastră egoistă înnăscută de a ne bucura în detrimentul altora – atunci intrăm în a doua natură, aceea a dăruirii, iar aceasta devine pentru noi Raiul.

Dacă nu facem pregătiri și nu avem nicio dorință de a dărui, atunci relațiile de dăruire și iubire față de ceilalți sunt pentru noi la fel cu Iadul.

Prin urmare, se consideră că această lume este o bază pe care, dacă ne pregătim în consecință, putem intra în Rai, în Lumea Spirituală a dăruirii și iubirii.

Politeismul – un instinct uman natural

Întrebare:  Toți cetățenii din Babilonul antic s-au închinat multor zei. Ce înseamnă politeism?

Răspuns:  Politeismul este o evoluție naturală a omului. Putem vedea că și astăzi astfel de credințe sunt păstrate în lume, în special în Orient.

Iudaismul, creștinismul și islamismul au provenit de la Avraam. Toate celelalte credințe se bazează pe politeism, adică pe existența unei mulțimi de zei, o multitudine de presupuse forțe de tot felul ale naturii, fiecare având o influență specială asupra naturii și destinului omului.

Întrebare:  Putem spune că fiecare dintre noi este și un idolatru? Adică, dacă o persoană nu descoperă o singură forță din spatele întregii materii, atunci este un idolatru?

Răspuns:  Nu cred că diversificăm aceste forțe într-o asemenea măsură. Până la urmă, idolatrii nu erau oameni proști; mai degrabă, au văzut doar că depindeau foarte mult de diverse proprietăți ale naturii, dar nu le puteau lega între ele. Nici noi nu putem.

Se credea că zeul ploii, zeul soarelui, zeul nopții, zeul zilei etc., erau toate forțele mari ale naturii de care un om este complet dependent și cărora trebuie să li se închine, pentru a menține relații bune cu ei. La urma urmei, alături de faptul că omul a îndumnezeit natura, și-a simțit dependența de ea.

Observaţie:  Oamenii credeau că există anumite forțe care pot fi potolite și că ar putea fi cel mai bine potolite de diferiți preoți care știu exact cum să facă acest lucru.

Comentariul meu:  Da. Imaginează-ți un țăran fără educație, ignorant. El ar prefera să dea un sac de cereale și să fie sigur că nu va mai avea probleme nici cu recolta, nici cu seceta, nici cu râurile inundate.

Din KabTV -„Sistemul de analiză a dezvoltării poporului Israel” 24/06/19

“Se raportează că Rusia are în vedere deconectarea de la Internet. Crezi că vor și de ce ar face acest lucru?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Se raportează că Rusia are în vedere deconectarea de la Internet. Crezi că vor și de ce ar face acest lucru?

În esență, în realitatea din ce în ce mai scindată din punct de vedere social, susțin că fiecare națiune își poate controla propriul Internet. Poate părea să contracareze abordarea interdependenței globale și a interconectării despre care scriu și vorbesc deseori, dar, în realitate, nu este așa.

Pentru a realiza pozitiv o interconectare tehnologică globală în creștere, trebuie să fie însoțită de o formă de educație care să ne îmbunătățească atitudinile unuia față de celălalt, astfel încât să ne potrivim conexiunile externe crescânde, cu îmbunătățirea atitudinilor interne, unul față de celălalt.

Nereușind să punem în aplicare o astfel de educație  a unei conexiuni îmbogățitoare, atunci Internetul global pe care l-am creat devine o oglindă a atitudinilor noastre egoiste corupte, unul față de celălalt. În loc să ne servim de el ca de o platformă pe care să o folosim pentru a îmbunătăți relațiile noastre umane, ea devine un fel de piață în care mergem fiecare la cel care vorbește despre orice este în mintea noastră sau îl folosim pentru a profita de alții.

Prin urmare, din moment ce nu reușim să ne îmbunătățim atitudinile unul față de celălalt, nu acuz nicio națiune că încearcă să configureze controlul național pe Internet. Nereușind să îmbinăm pluralismul și libertatea din ce în ce mai mare, cu învățarea conexiunilor-îmbogățitoare care ne îmbunătățesc atitudinile unul față de celălalt, atunci nu reușim să realizăm un nivel mai înalt de conștiință umană, la care ne invită lumea noastră globală cu legăturile sale strânse. Astfel, nu este o surpriză faptul că națiunile vor începe să facă mișcări protecționiste precum închiderea Internetului.

În locul unor relații pozitive, răspândite pe Internet, dacă vedem o proliferare a urii și sciziunii, atunci, cu siguranță, devine mai bine să îl închidem. Un Internet care servește la creșterea conexiunilor umane pozitive nu ar atrage nicio critică din partea vreunei națiuni sau a unui guvern: toți s-ar bucura de un mediu conectat la nivel mondial, care să ne ofere o adăugare constantă de fericire, încredere, sprijin, încurajare și motivație.

Ridicați-vă deasupra dorințelor, preferând avansarea spirituală

O dorință interioară de cunoaștere, de avansare și de dezvoltare științifică este inerentă umanității. Cu toate acestea, trebuie să ajungem la o realizare clară că doar echivalarea formei cu forța superioară ne va oferi satisfacții, demne de un om. Orice altceva este doar Klipa, pe care nu ar trebui să o atingem.

Ni se pare că vom realiza ceva cu ajutorul cunoștințelor externe, dar în curând vom atinge o criză în știință. Tot ceea ce a fost dezvoltat de umanitate, cu excepția sufletului, este muncă asupra idolilor, ceea ce nu aduce niciun beneficiu ci, dimpotrivă, ne conduce în sens invers. Iar la final, ne face să ne pocăim și să ne predăm.1 (Minutul 10:00)

În lumea fizică, un erou este cel care vrea să triumfe asupra celorlalți, cu egoismul său. În lumea spirituală, un erou este cel care își învinge propriul egoism 2 (Minutul 26:17)

Invidia este cea mai puternică forță. Nu suport că o altă persoană are ceea ce ar trebui să am eu. Acest sentiment este atât de puternic pentru că provine din influența Luminii de Sus, care mă lasă să simt pe cealaltă persoană ca pe mine însumi. Prin urmare, îl invidiez pentru toate realizările lui, în comparație cu ceea ce văd în mine și care par să se înmulțească de multe ori, în funcție de distanța dintre noi.3 (Minutul 26:58)

Invidia provine din faptul că venim din sufletul unic al lui Adam HaRishon și, de aceea, ne putem simți unii pe alții și putem vedea ce are un prieten. Egoismul se înmulțește de nenumărate ori față de ceea ce văd la un prieten, astfel încât chiar și cel mai neînsemnat lucru din mâinile altora mi se pare foarte valoros și vreau să îl am. Mi se pare că îmi lipsește exact ceea ce are și dacă îl voi obține, voi fi complet împlinit. Acest lucru provine din sistemul lui Adam HaRishon.4 (Minutul 30:05)

Dacă simt invidie, o anumită dorință, înseamnă că trebuie să lucrez cu ea. Nu suntem responsabili pentru dorința noastră și caracterul ei – dorința apare și dispare și revine din nou. În înțelepciunea Cabalei, nu suntem în război cu nicio dorință, ci pur și simplu devenim mai integrați în mediul corect, în care obținem direcția și puterea corectă

O persoană nu are nicio șansă să-și învingă dorința într-o luptă frontală, față în față și nu există niciun motiv să o încerce. Trebuie să privesc toate dorințele ca fiind trimise la mine pentru a crește, datorită lor. Dacă distrug o dorință, nu pot crește. Trebuie să mă ridic deasupra dorinței și să prefer înaintarea spirituală. Acest lucru este posibil prin conectarea cu mediul și apelul la Creator, prin implementarea metodei de corectare.

Nici măcar nu țin cont de dorințele care sunt dezvăluite în mine, pentru că nu intenționez să le realizez. Nu le văd decât ca pe o rampă de lansare, pe care trebuie să o împing pentru a putea sări în Sus. Aceasta este atitudinea potrivită! 5 (Minutul 47:35)

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 12/13/19, Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot

Este New York noua capitală a anti-semismului?

Din „Pagina mea pe Facebook – Michael Laitman”31/12/19

Unitatea poporului evreu este menită să aducă prosperitate și bunăstare spirituală nu numai evreilor, ci întregii umanități. Rolul poporului evreu este de a fi „lumină pentru națiuni”, oferind fiecărei persoane de pe această planetă o metodă de a obține unitatea și manifestarea unui exemplu pozitiv de conexiune.

Și, deși anti-semiții manifestă o dușmănie irațională, inexplicabilă față de evrei, totuși potrivit Înțelepciunii Cabala, acest sentiment negativ este, în mod inerent, o năzuință de unitate între evrei, unitate care va umple spațiile cenușii din viață cu Lumină și vitalitate.

Citiți articolul în întregime

“De ce divorţul afectează negativ bărbaţii, mai mult decât pe femei ” (KabNet)

KabNet a publicat noul meu articol: “De ce divorţul afectează negativ bărbaţii, mai mult decât pe femei

Divorțul și separarea părinților au fost asociate cu o serie de rezultate negative care afectează pe toți cei implicați în acest proces. Dar de ce este deosebit de dificil pentru bărbați, așa cum sugerează mai multe studii?

Cum ar putea bărbații și femeile să creeze un sistem de sprijin care să nu ajute doar cuplul să depășească provocările legate de separare, ci și să îi ajute pe copii să facă față separăriii părinților lor?

Căsătoria a fost direct asociată cu sănătatea bărbaților. 66% dintre bărbați se bazează pe soțiile lor pentru sprijinul lor social primar. Astfel, divorțul crește mult sentimentul de izolare al unui bărbat. De asemenea, bărbații izolați social au un risc cu 82% mai mare de a muri de boli de inimă, fiindcă „66% dintre bărbați se bazează pe soțiile lor pentru sprijinul social primar. De aceea, divorțul crește mult sentimentul de izolare al unui bărbat.

De ce este mai greu pentru bărbați să îndure divorțul?

Comparând impactul divorțului pe sexe, descoperim că unul dintre motivele pentru care bărbaților le este mai dificil să se confrunte cu o separare este incapacitatea lor de a se deschide și de a împărtăși eşecurile, grijile și durerea de la divorț, cu ceilalți. În comparație cu femeile, întrucât bărbații sunt mai puțin predispuși să primească sprijin atunci când familia lor este spulberată, șansele lor de a suferi de neputință, stres și depresie cresc. În unele cazuri, la bărbați apar probleme grave de sănătate mentală, care duc chiar la sinucidere. După cum a confirmat o anchetă a Universității din California, bărbații divorțați sunt de nouă ori mai mulţi decât femeile, morţi prin sinucidere. Cum poate fi explicat acest lucru?

În general, factorii care afectează sănătatea mentală și fizică a divorțului sunt pierderea controlului asupra vieții, afectarea simțului familial și social, anxietatea financiară, singurătatea și golul. Toate aceste sentimente sunt intensificate la bărbații divorțați. În plus, putem adăuga la această situație dificilă potențialul pentru acuzații false care adesea devin parte a disputelor avocaților cu privire la custodia copiilor.

Există o concepție greșită comună, că este mai ușor pentru un bărbat să trăiască viața singur, după o separare, o viață fără griji și angajament, în timp ce mamele singure sunt lăsate copleșite de sarcina de a crește copiii singure, adesea ocupându-se de cea mai mare parte a poverii economice de una singură. Cu toate acestea, în practică, această imagine se dovedește adesea nefondată. În loc să-și sărbătorească presupusa libertate, bărbații se simt adesea ca niște copii abandonați, singuri pe lume, incapabili să ridice bucățile vieții lor sparte și să continue. Încrederea și respectul lor de sine este subminat de divorț.

În timp ce, în multe cazuri, femeile primesc custodia aproape completă a copiilor, tații se găsesc „divorțați” de copiii lor. Certurile neobosite cu fostul soț complică adesea relația cu copiii care, uneori, poartă o ranchiună împotriva tatălui pentru plecarea de acasă, simțindu-se distanțați, indiferent de compensațiile pe care le-ar putea fi  acordate pentru a-și menține poziția, în viața lor.

Înțelegând mai bine cealaltă parte

Ceea ce lipsește societăţii occidentale este faptul că un bărbat, în ciuda imaginii „macho” pe care ar putea să o prezinte pentru a-și acoperi propria nesiguranță, este aproape în totalitate dependent de sprijinul emoțional al femeii de lângă el și al familiei sale, pentru un sentiment de bunăstare, mai mult decât ne imaginăm majoritatea dintre noi. Înțelepciunea Cabalei explică faptul că un bărbat, prin natură, este fragil și vulnerabil și are nevoie de o influență feminină asemănătoare cu figura mamei, care să-l însoțească încă din copilărie și de-a lungul vieții. La fel cum un făt primește hrană de la mama sa prin cordonul ombilical, un bărbat rămâne în nevoia de hrana a unei femei, sub formă de sprijin și de îngrijire, pentru a continua să fie împlinit.

Femeile în schimb ar trebui să primească de la bărbați securitate, încredere și recunoaștere totală pentru rolul și contribuția centrală pe care o joacă. Un bărbat trebuie să-și sublinieze în mod constant dragostea și aprecierea față de soția sa și ar trebui să o răsfețe și să o îmbrățișeze cât mai mult, pentru a nu o pierde.

Problema este că atât bărbații, cât și femeile, de la o vârstă fragedă, nu primesc nicio educație despre cum să înțeleagă acest mecanism interactiv, de susținere reciprocă și cum să-l folosească pozitiv de dragul integrității familiei. Fiecare partener este blocat în ego, în preocuparea individuală de sine și deseori îl interpretează greșit pe celălalt până când partenerul nu mai este în stare să îndure criza emoțională rezultantă și decizia care este luată, este de a distruge unitatea familială.

Cheia relațiilor de succes

De fapt, succesul unei căsătorii nu depinde de atracția fizică sau chiar de personalitate, așa cum ne face să credem cultura noastră consumistă. Succesul conjugal depinde de atitudinea și căldura pe care partenerii le oferă reciproc, o condiție necesară pentru o relație echilibrată.

Trebuie să încetăm să presupunem că știm ceea ce celălalt iubește sau are nevoie. Cum ne putem aștepta ca doi oameni diferiți din două familii diferite, cu două creșteri diferite, să știe ceea ce își doresc ceilalţi? Nu este înțelept să stai și să aștepți până când unul ar face brusc ceva pozitiv față de celălalt. În schimb, ei trebuie să discute proactiv și deschis nevoile și dorințele lor și apoi vor realiza cât de pozitivă este o astfel de comunicare, în relația lor.

Dacă, după ce am depus toate eforturile posibile pentru păstrarea unității familiale, divorțul pare a fi inevitabil, este indispensabil ca foștii soți să depăşească propria natură și diferențele, pentru a-și construi o viață ca prieteni. Într-un astfel de scenariu, toți membrii familiei – bărbați, femei și copii – vor beneficia de încurajarea comunicării și a relațiilor cordiale. Totul trebuie să înceapă cu o educație care își propune să dezvolte relații strânse și pozitive.

Un pod de iubire peste abisul urii

Arvut (garanția reciprocă) este o conexiune specială, o conexiune corectă între dorințele ”sparte” într-un singur om, cu o singură inimă. Reiese că nu este doar ca o singură persoană, ci ca și cum ar fi una, ca și cum ar fi o singură dorință. O diferență adâncă rămâne în interior între noi, fiindcă opusele polare și ura nu dispar, ci sunt acoperite cu iubire. Și, astfel, construim un pod de iubire așezat peste abisul urii. Iar ura combinată cu iubirea ne oferă o înțelegere și un simt a ceea ce este numit Creatorul: o stare specială, o calitate unică ce apare dintr-o combinație a opuselor incompatibile.

Astfel, din cele două extreme, care se resping între ele, se naște o forță care nu este din lumea asta și, anume, Lumina care ne reformează, care construiește o conexiune între noi și care ne duce astfel la înțelegerea a ce este Creatorul. Iar ca rezultat a confruntării celor două forțe, iubirea și ura și uniunea lor, apare o linie de mijloc numită Creatorul.1

Arvut este senzația rețelei comune în care ne aflăm. La început ni se pare că nu este nicio conexiune între noi. Însă acest sistem general se ridică gradual: scările spirituale și lumile. Și, deși nu îl simțim acum, totuși el există și noi vrem să îl revelăm. Și atâta vreme cât sunt inclus în acest sistem general, eu îl pot folosi și să simt încredere.

Întâi trebuie să fac un efort să aduc Lumina și să unesc grupul nostru de zece într-un Partzuf spiritual, fiindcă astfel Lumina ne unește într-o singură creație, în Malchut. Și înainte de asta noi nu suntem o creație, deoarece Malchut este formată  din zece puncte conectate împreună și pregătite să lucreze împreună, fiindcă numai împreună ele pot întâlni Creatorul.

Rețeaua generală este Sufletul comun al lui Adam HaRishon, iar noi toți suntem parți ale lui. Fiecare persoană este o particulă în această dorință comună. De fapt, noi toți suntem conectați în garanție reciprocă, uniți într-un singur Suflet și umpluți cu Creatorul.

Oamenii de știință, biologii, spun că există o conexiune universală în natură: toate plantele sunt conectate între ele de o rețea subterană invizibilă, toți peștii din ocean și toate pasările se simt între ei/ele. Și, astfel, începem să revelăm că lumea acționează că un singur Sistem în care suntem localizați și inconștient ne supunem legilor sale. Iar noi trebuie să ne alăturăm acestuia în mod conștient, prin alegerea noastră proprie, în mod intenționat să participăm la controlul său. Și pentru asta ne sunt date calități umane speciale: imaginația, gândul, dorința și sensibilitatea.

Iar acum, tot acest Sistem este stricat, fiind amestecat în mod complet, pentru ca, astfel, să ni se reveleze la nivelul său cel mai de jos, numit “lumea aceasta”. Iar noi trebuie să începem să dezasamblăm și să conectăm acest Sistem împreună, pentru a ajunge la nivelul Creatorului și, astfel, să-L construim. 2

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 12/8/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

1 Minutul 0:18

2 Minutul 14:00

Credința deasupra rațiunii: preferând dăruirea faţă de primire

Credinţa deasupra raţiunii este un concept spiritual, ceea ce înseamnă că o persoană preferă să fie în dăruire în loc de primire, adică să dăruiască Creatorului, în loc să servească propriului egoism. Acesta este un calcul pentru beneficiul Creatorului și nu pentru propriul beneficiu. Întreaga Ĩnţelepciune a Cabalei este construită pe principiul Credinței mai presus de rațiune, pe principiul dăruirii. Dăruirea este construită deasupra primirii și, de aceea, se numește Credință mai presus de rațiune.1 (Minutul 1:05)

Credința deasupra rațiunii crește prin alegerea mea de a prefera dăruirea, primirii. Măreția primirii este imprimată în mine, este natura mea. Știu și simt cât de important este să primesc pentru mine – acesta este întregul meu „Eu.” Cu toate acestea, trebuie să găsesc o modalitate de a tăia, de a detașa „eu-ul” de mine și de a-l atașa Creatorului, pentru a mă gândi la El, în loc de mine și să primesc plăcere din aceste gânduri.

Mă simt bine când mă gândesc la Creator, pentru că simt că merg în direcția corectă. Cu toate acestea, cel mai important este obiectivul de a-mi face bine sau este dăruirea către Creator? Prin astfel de exerciții, înaintez, distanțându-mă treptat de Eu-ul meu și întorcând toate gândurile către Creator.

Chiar îmi devine lipsit de importanță dacă mă simt bine sau rău; Nu vreau să mă gândesc la asta. La urma urmei, dacă fug în fața Creatorului pentru a mă ascunde de rău, atunci este egoismul meu. Dar să te străduiești pentru El și să ignori binele este, de asemenea, incorect. Vreau să mă restricționez și indiferent dacă mă simt gol sau împlinit, în orice stare, vreau să aduc Creatorul, astfel încât toate gândurile și dorințele mele să fie doar despre El și toate acțiunile mele să fie îndreptate către El. Aceasta va fi adevărată dăruire Creatorului, mai presus de rațiune, mai presus de impresiile din mintea și inima mea Iar asta înseamnă că am dobândit Credința mai presus de rațiune.2 (Minutul 4:40)

Iar dacă simțim cu adevărat nevoia să apelăm la Creator, vom începe să lucrăm la conexiunea noastră, fiindcă Creatorul este obiectivul care ne obligă să ne unim. În caz contrar, de ce trebuie să ne conectăm? Egoismul, dimpotrivă, ne îndepărtează unul de celălalt și spune că este mai bine să păstrăm distanța față de ceilalți. Vom fi de acord să ne conectăm numai din lipsă de speranță, atunci când suntem obligați să apelăm la Creator. Este ca și cum întregul grup de zece ar fi blocat într-o cușcă strânsă și suntem obligați să căutăm mijloacele pentru a plânge către Creator.

Așa trebuie să ne vedem starea în această viață, fără a aștepta ca Creatorul să ne împingă în ea, suferind. Să ne imaginăm această stare, să o discutăm între noi: ce ne lipsește pentru a ne îndrepta către Creator împreună, pentru a ridica o rugăciune, MAN? Cum ne putem conecta între noi pentru a simți această conexiune ca un singur punct comun pentru noi toți? Ce ar trebui să simțim în acest punct, ce dorință, ce durere pentru Creator este numită rugăciune? Cum putem ajunge la o astfel de cerere? Să decidem și să alcătuim un astfel de program.3 (Minutul 32:20)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/3/19, Munca în credință deasupra rațiunii