KabNet a publicat noul meu articol:“Cum pot părinţii să prevină îndepărtarea lor, de către copii ”

Când mama mea în vârstă și-a trăit singură ultimii în ani în Canada, am făcut tot ce am putut să-i găsesc cel mai bun loc în care să trăiască.

Fiul meu, care locuiește și el în Canada, mi-a trimis poze și videoclipuri cu ea, întrucât știa bine preocuparea mea pentru ea, și-mi actualiza permanent felul în care trăia și se simțea ea. Aceasta a continuat până în ziua în care, din păcate, m-a informat despre trecerea ei dincolo.

Astăzi, există un fenomen în care copiii adulți își îndepărtează părinții. Uneori asta se datorează abuzului fizic sau emoțional pe care l-au suferit în copilărie, dar este adesea legat pur și simplu de bani. Copiii mai mari simt că părinții lor nu reușesc să le ofere banii pe care și-i doreau sau îi așteptau și astfel copiii îi îndepărtează pe părinți din viața lor, reducându-le de asemenea accesul și la nepoții lor, uneori până la astfel de extreme, în care chiar le spun copiilor că bunicii lor sunt morți.

“Este de datoria noastră faţă de copiii noştri să menţinem o relaţie paralelă, să fim atât prietenii, cât și profesorii lor.”

De-a lungul anilor, am observat îndeaproape felul în care soția mea își crește copiii. Ea le-a dat de înțeles că pot primi tot ce au nevoie de la noi. Fiecare bănuţ pe care l-am câștigat a fost pentru ei și așa se întâmplă și astăzi când sunt mari, cu familiile lor. De asemenea, ne-am organizat economiile și activele care le vor fi predate atunci când părăsim lumea. Ei sunt conștienți de investiția noastră în ei și de cât de mult ne sacrificăm pentru ei și o discută deschis între ei.

În același timp, nu au fost niciodată răsfățați. Le-a fost întotdeauna clar că trebuie să plătească pentru tot ceea ce au primit, într-un fel sau altul. De exemplu, am plătit financiar pentru studiile lor universitare și au trebuit să „plătească” pentru aceste studii, cu investiția și concentrarea lor deplină.

Este foarte probabil ca acesta să fie rezultatul culturii în care am fost crescuți. Cu toate acestea, este o abordare sănătoasă și corectă. Amândouă fiicele mele și-au încheiat serviciul național militar și fiecare a servit cei doi ani întregi. Ideea mea este că copiii mei au primit întotdeauna sprijinul meu complet, dar și o mână deliberată, care cere disponibilitate, responsabilitate și efort.

Este de datoria noastră, pentru copiii noștri, să menținem o relație paralelă, să fim atât prietenii, cât și profesorii lor. Cu o astfel de abordare, prevenim o atitudine care se formează față de noi, ca fiind ceva de folosit și de aruncat, adică să își perceapă părinții ca un simplu bancomat și o bucătărie.

De aceea, este benefic pentru părinți să petreacă timp cu copiii lor: să vorbească cu ei, să îi asculte și să facă împreună lucrurile care le plac, adică să devină prieteni, într-o anumită măsură. De asemenea, copiii trebuie să aibă într-o anumită măsură, teama de a pierde atitudinea pozitivă a părinților lor față de ei și să nu manifeste dispreț și lene.

O astfel de relație împiedică orice dorință a copiilor de a-și îndepărta părinții, din viața lor. De ce ar vrea cineva să abandoneze pe cineva care oferă o senzație de încredere, securitate, siguranță, împuternicire și căldură în viața lor, în special în vremurile tulburi de astăzi?

Părinții noștri pot fi cei mai apropiați oameni din viața noastră. Chiar și astăzi, o văd pe soția mea comportându-se în mod similar, cu nepoții noștri. Se înțeleg foarte bine, discută deschis și sincer totul, împreună.

Educația nu se realizează prin cuvinte, ci prin senzație. Când copiii sunt impresionați de o relație autentică, de la persoană la persoană, aceasta este înregistrată în inimile lor și o emulează în mod natural în relațiile cu ceilalți.

Exemplele pe care le primim acasă, pe măsură ce creștem, ne afectează mai târziu fiecare relație din viață. Principiul general este următorul:

• modul în care relaționezi cu părinții tăi este modul în care copiii tăi se vor raporta la tine,
• modul în care relaționezi cu frații tăi este modul în care copiii tăi se vor raporta între ei și
• modul în care te raportezi la copiii tăi este modul în care se vor raporta la copiii lor.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe calea noastră ar trebui să trecem prin momente de ură. Dacă ura nu este revelată, acesta este un semn că nu avansăm?

Răspuns: Nu ar trebui să așteptăm după niciun sentiment negativ. Dacă nu le avem, asta este. Trebuie doar să ne îndreptăm spre centrul grupului și cu persistență să căutăm Creatorul în el.

Munca noastră este foarte simplă. Așa cum scrie Baal HaSulam în articolul “Arvut” (Garanția reciprocă), Creatorul aduce o persoană la grup, îi pune mana pe calea corectă și spune “Ia-o”.

Acuma, în grup, noi trebuie doar să mărim influența mediului asupra noastră până când vom atinge Creatorul în centrul grupului. Asta este tot! Nu este nimic altceva!

Vom vedea că toată lumea din jurul nostru este imaginară. Ea toată este lumea iluzorie (Olam ha Medume). În interiorul grupului de zece este doar zecele și Creatorul. Vreau ca voi să ieșiți din congres cu acest gând, cu acest adevăr.

Din Congresul Mondial de Cabala din Moldova 9/8/19, “Adunând toate stările înspre Creator”, lecția 7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Alege cel mai bun mediu

Baal HaSulam „Libertatea”: Prin urmare, cel care se străduiește să aleagă continuu un mediu mai bun este demn de laudă și răsplată. Însă și aici asta nu se datorează gândurilor și faptelor sale bune care vin la el fără ca el să aleagă asta, ci datorită efortului său de a dobândi un mediu bun, asta este ceea ce îi aduce aceste gânduri și fapte bune.

O persoană care alege cel mai bun mediu obține de fiecare dată o recompensă: starea sa următoare, mai bună, mai avansată.

Întrebare: Apariția gândurilor bune sau rele în mine nu sunt de la mine?

Răspuns: Nu, dar ceea ce faci cu ele, este de la tine.

Poți să te „programezi” singur pentru viitor. Într-adevăr, pentru a dezvolta în tine o dorință liberă și mai mare, setările tale vor fi doborâte de fiecare dată, oferindu-ți posibilitatea de a te orienta către obiectiv cu o precizie mai fină. Ca o corabie dinspre mare, care intră pe albia unui râu plină de crengi, ea este călăuzită constant. La fel trebuie să te deplasezi și tu!

Întrebare: Deci, a fi o persoană bună sau rea, a face bine sau rău, nu depinde de persoană?

Răspuns: Nu. Doar alegându-ți mediul, ca urmare a acestui fapt, faci fapte bune sau rele.

Mai mult, dacă încerci mereu să faci o faptă bună împotriva stării tale anterioare și în raport cu starea ta viitoare, atunci următoarea stare va fi mai bună. Și nu dispera dacă ți se arată următoarea stare: „Ah, vezi?! Nu ești tu acela!”. Este așa, numai pentru a te împinge tot mai mult înainte!

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 4/02/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Există două tipuri de percepție asupra lumii. Primul este prin sentimentele personale și prin creierul omului, care percepe lumea noastră prin cele cinci organe de simț ale sale. Al doilea este prin mediu, atunci când individul privește lumea prin oamenii din jurul său.

Scopul tuturor din această lume este să cunoască Creatorul. În conformitate cu Cabala, omul nu poate să exploreze Creatorul prin cele cinci simțuri obișnuite, ci doar prin societate, adică societatea ca direcția prin care mă uit la Creator. Nu pot să Îl văd în mod direct, dar dacă învăț să mă uit prin societate, atunci eu pot în mod clar să determin cine este Creatorul.

Comentariul meu: Adevărul este că noi trebuie să ne defocalizăm văzul sau, mai degrabă, senzațiile noastre. Acum le avem încarcerate pentru împlinirea noastră egoistă și, prin urmare nu simțim Creatorul.

Astfel, noi trebuie să ne uităm la lume cu ochii altruiști, adică din calitatea dăruirii. Să spunem că întreaga lume este copilașul nostru pe care îl iubim la nebunie. Atunci cum ne-am uita la lume cu iubire?

Cu toate acestea, lucrul acesta este insuficient, deoarece noi tot ne uităm la ea din punct de vedere egoist. Trebuie să ne uităm la ea cu iubire altruistă, asta fiind ca și cum am fi absolut independenți de noi, înșine. Acum imaginați-vă în locul copilului vostru, care este întreaga lume pentru voi, un străin sau chiar și mai bine o persoana pe care o urâți cel mai mult. Trebuie să vă defocalizați, să vă desprindeți de punctul vostru de vedere egoist asupra lumii, printr-o prismă care vă întoarce pe dos în mod complet și apoi prin ea veți vedea Creatorul.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă simțim că întunericul se îngroașă, pare că a venit mai multă lumină și, de aceea, vedem întunericul.1

Din pregătirea pentru lecție a lecției zilnice de Cabala 1/2/20, Scrierile lui Baal HaSulam „Libertatea”

1 Minutul 5:26

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Cauza şi soluţia pentru sărăcia Israelului, conform Cabala ”

Aproape o treime dintre copiii Israelului și aproape o cincime din israelienii în vârstă trăiesc în sărăcie, potrivit unui recent raport al sărăciei, realizat de Institutul Naţional de Asigurări din Israel. Atunci când cetățenii țării nu fac niciun efort în a se strădui către o simțire caldă, asemănătoare familiei, ei lasă să se dezvolte o atmosferă de tensiune înaltă, care îi șochează pe cetățeni, de la o zi la următoarea. Astfel de relații dau naștere unei țări cu bogăție mare și sărăcie acumulată..

Cauza sărăciei: nu ne simţim reciproc, ca membri ai unei singure familii

Statul „țară bogată, cetățeni săraci” al Israelului este mai mult decât o situație economică și, astfel, nu poate fi rezolvat doar la nivel economic. Are nevoie de implementarea de programe care îmbogățesc conexiunile, prin intermediul sistemelor sale de educație și mass-media, care să explice în mod regulat modul în care toți cetățenii israelieni sunt membri ai unei singure familii și care are ca scop să transmită simţirea asemănătoare unei familii, între fiecare.

Poate suna ca o idee socialistă, dar nu este. Am văzut astfel de exemple în istorie și toate au eșuat. Motivul a fost pentru că nu au luat în considerare legile naturii.

Legile naturii sunt legi integrante, de interconectare și interdependență. Ele ne îndrumă către o conexiune din ce în ce mai mare, iar în timpurile noastre, conexiunile pe care trebuie să le formăm sunt la nivelul atitudinilor noastre unul față de celălalt: să dezvoltăm un sentiment față de străini ca și cum ar fi membri ai propriei noastre familii. Echilibrând astfel atitudinile noastre, unul cu celălalt, ne garantăm un viitor armonios.

2 pași pentru a rezolva sărăcia: sa nu fim de acord cu Diviziunea și sa promovăm Conexiunea

Primul pas către o schimbare de atitudine a unuia față de celălalt este să nu fim de acord cu separarea noastră actuală. Diviziunea socială este principala cauză a sărăciei, iar dezacordul nostru cu această situație face loc unei noi dorințe să apară – dorința de a ne schimba relațiile, astfel încât să ne simțim conectați, ca membri ai unei singure familii.

Activând și încurajând dorința pentru conexiunea de tip familial pentru a se răspândi în societate, prin mijloace educaționale și promoţionale, vom începe apoi să vedem ștergerea îndepărtării noastre emoționale și, de asemenea, a simptomelor sale de sărăcie.

Explicația Cabalistică pentru existenţa unui decalaj în creștere, între bogați și săraci
Conform Înțelepciunii Cabala, starea de dezechilibru între bogați și săraci are loc datorită unui dezechilibru între Ohr Hochma (lumina înțelepciunii) și Ohr Hassadim (lumina milosteniei), adică atunci când există mult Ohr Hochma și numai un pic de Ohr Hassadim.

Ce sunt aceste două lumini, în raport cu situația actuală? Ohr Hochma semnifică abundența și bogăția spirituală, în timp ce Ohr Hassadim exprimă dorința de a dărui acea abundență și bogăție. Ohr Hassadim este o condiţie care împiedică dorința de a primi tot mai mult, în beneficiul personal, pentru a dezechilibra sistemele noastre. Cu alte cuvinte, Ohr Hassadim poate fi gândit ca un dispozitiv de reglare care încălzește inima și care altfel, fără o astfel de condiţionare, devine mereu mai rece în învelişul egoismului. Prin urmare, atunci când aplicăm Ohr Hassadim asupra dorinței noastre instinctive de a devora totul, pentru propriul beneficiu, construim un simţ nou, un instrument care ne oferă capacitatea de a primi Ohr Hochma într-o manieră echilibrată. În acest fel, putem avea o țară în care toți cetățenii săi să experimenteze abundența și bogăția spirituală. Fără o astfel de reglementare, ne îndreptăm continuu într-o direcție egoistă și suntem martorii situației „țară bogată, cetățeni săraci”, în care ne aflăm astăzi.

Mai mult decât atât, fără reglementarea Ohr Hassadim, care urmărește să ofere abundență altora în societate, atunci nu numai cetățenii săraci se simt în lipsă, ci și cei bogați simt o lipsă constantă. Mai multă bogăție nu este niciodată percepută ca fiind suficientă și astfel ei caută continuu cum să se împlinească din ce în ce mai mult. Aşa se simte presiunea Ohr Hochma. Atunci când ne propunem să primim doar pentru propriul beneficiu, atunci plăcerile pe care le primim ne aduc un spațiu gol în interiorul nostru, ca o gaură neagră care stinge orice plăcere pe care o absorbim, îndreptată către sine.

Prin urmare, dacă avem sau nu, puțin sau mult, depinde de atitudinile noastre unul față de celălalt.

Abundența împlineşte pe toată lumea, când societatea devine ca o singură familie

Noi putem stabili relațiile dintre noi pentru a crea o abundență care să umple spațiul dintre noi. Când ne deschidem către ceilalți, devenim conductori ai acestei abundenţe, ca nodurile dintr-o reţea care transmite semnale unul altuia, pentru ca apoi viața noastră devine bogată și diversă.

Prin urmare, cu cât ideea nevoii noastre de a ne conecta ca o singură familie, deasupra diviziunii noastre înnăscute, se răspândește în societate, atât bogată, cât și săracă, atunci cu atât mai mult vom constata că există destul pentru toată lumea.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În vâltoarea curentului vieții

Întrebare: Toate acțiunile și condițiile unei persoane sunt predeterminate în această lume, cu excepția aspirațiilor sale pentru dezvoltarea spirituală?

Răspuns: O persoană, de asemenea, are o anumită predispoziție spre dezvoltarea spirituală. Omul simte că este atras undeva.

În lumea noastră noi nu doar ne grăbim în vâltoarea vieții. De exemplu, dacă mă uit în urmă, de la înălțimea celor șaptezeci de ani ai mei, atunci voi vedea cum tot timpul am fost direcționat undeva. Deși uneori acestea au fost fluxuri turbulente, care m-au purtat dintr-o țară în alta, dintr-o societate în alta, totuși a fost o mișcare intenționată.

Într-o anumită etapă a călătoriei, omului i se oferă oportunitatea să ia vâslele și să rotească barca sa într-o direcție diferită. Trebuie să înțelegi asta, să realizezi asta, să determini ce pânze să ridici și cum să controlezi micul tău vas al vieții.

În principiu, 99,9% din oameni nu înțeleg asta. Însă sunt oameni care încearcă să se direcționeze cumva undeva, deși ei de asemenea nu înțeleg unde și cu ce scop.

Prin urmare, acum, într-o vreme foarte turbulentă, când vâltoarea vieții ne poartă într-o direcție necunoscută, știința Cabalei este revelată și ne explică, în principiu, că ai oportunitatea să îți influențezi soarta, că ai libertatea de a alege.

În ciuda faptului că ești influențat de datele inițial integrate în tine, nu este important. La fel, ție iți este dată oportunitatea de a te influența pe tine, însuti prin mediu. Este necesar doar să alegi un mediu tot mai corect de fiecare dată.

În principiu, omul nu alege mediul, ci îl găsește cu claritate în conformitate cu scopul și pătrunde în mediul adecvat. Prin urmare, întâi de toate, tu trebuie să alegi scopul vieții.

Dacă vrei să fi un muzician, un artist sau un om de știință, atunci în conformitate cu asta trebuie să alegi mediul în care te vei dezvolta, pentru a veni mai aproape de scopul care te atrage, scopul de care ai nevoie.

Întrebare: Deci, pe parcursul acestor zeci de mii de ani de dezvoltare umană, noi nu am avut libertatea de alegere. Însă într-o anumită etapă evoluționară a apărut în om. Omului i se pare că în mod accidental a găsit un fel de mediu. Și asta de asemenea nu este încă libera sa alegere. Începe atunci când persoana este deja în interiorul acestui mediu și când lucrează cu el?

Răspuns: Da. Liberul arbitru al unei persoane se va manifesta în măsura în care se anulează pe ea, însăși față de mediu, pentru a absorbi toate proprietățile și forțele necesare pentru a obține de la el scopul său.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare are propriul sens al vieții

Întrebare: De ce nu ne este învățat sensul vieții la școală?

Răspuns: Ce pot răspunde profesorii la această întrebare?

Observație: de exemplu, în școlile religioase, aceștia ar răspunde că sensul vieții este în revelația Creatorului.

Comentariul meu: Într-adevăr, oamenii religioși spun acest lucru. Prin urmare, astăzi, mulți oameni se întorc la religii unde găsesc un anumit confort mistic, ceea ce răspunde cumva la această întrebare.

Observație: Oamenii seculari ar spune că sensul vieții este acela de a crea o familie bună, în dragoste.

Comentariul meu: Acesta nu este obiectivul final. Totul se termina. Chiar psihologii și fiziologii spun că toate relațiile dispar în câțiva ani.

Oamenii rămân împreună doar din cauza copiilor și a posesiunilor comune. În principiu, nu rămân sentimente reciproce speciale, doar responsabilități reciproce.

Întrebare: Înseamnă că iubirea și familia nu pot fi scopul vieții?

Răspuns: Nu. Există multe lucrări ale psihologilor pe acest subiect. Orice relație bună între un bărbat și o femeie nu durează mai mult de trei, chiar doi ani și jumătate. După aceea, ne răcim. Așa suntem construiți. Cu toate acestea, există copii, o gospodărie comună, pentru care merită să trăim împreună.

Întrebare: De ce sensul vieții nu este același pentru toată lumea? Fiecare are scopul său.

Răspuns: Ceea ce vrei să spui nu este sensul vieții, ci ce foloseste orice persoană pentru a se umple. De exemplu, oamenii de știință consideră că este necesar să continuăm știința, pentru oamenii creativi este arta. Unii oameni cred că ar trebui să creștem copiii pentru a fi mai fericiți decât suntem și așa mai departe.

Adică fiecare persoană vine cu un sens al vieții care îl calmează și îi dă un sentiment de existență. De fapt, este doar o „pastilă calmantă” și nimic mai mult.

Pentru a dezvălui cu adevărat sensul vieții, trebuie să faci o mulțime de căutări interne, săpături, până când o persoană găsește înțelepciunea Cabalei și începe să exploreze cu adevărat sensul vieții cu ajutorul ei. Sensul este în a înțelege rădăcina, sursa de viață. Numai acolo veți găsi răspunsul la această întrebare.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare are calea lui spre Creator

Întrebare: De-a lungul istoriei, unii cabaliști au atins obținerea spirituală fără profesori. Au fost aceia care au atins Creatorul fără surse și chiar unii care au făcut-o fără grup. Cum poate cineva să atingă obiectivul fără acești factori?

Răspuns: Depinde de obiectiv, de stare și de punctul în timp.

Remarcă: Scopul celor care studiază Cabala este dezvăluirea Creatorului.

Comentariul meu: Chiar și asta poate fi cu totul altceva. La fel ca în lumea noastră, cineva poate fi educat pe diferite niveluri, sub diferite aspecte, în profunzime sau în cantitate, etc.

Cert este că toate sufletele sunt diferite, însemnând diferite părți ale sufletului comun. Astfel, de-a lungul a 20 de generații de la Adam până la Avraam, au existat astfel de suflete care nu au avut nevoie de Cabala, pentru că aveau o înclinație interioară naturală spre obținere.

Întrebare: La fel ca astăzi, există oameni care sunt în mod natural înzestrați cu capacitatea de a vindeca oameni.

Răspuns: Exact. Ei nu știu de unde o obțin. Există oameni care, dimpotrivă, obțin calea prin cunoștințe și înțelegere, prin intermediul profesorilor, prin grupuri mici de oameni. Fiecare are propria sa cale către Creator și nu se poate spune nimic despre asta.

KabTv „Fundamentele Cabalei”6/03/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Frica de moarte și alte metamorfoze psihologice

Întrebare: În lumea noastră, cineva trăiește, cineva moare. De ce se întâmplă acest proces?

Răspuns: În lumea noastră, totul se întâmplă prin analogie cu lumea superioară. Când în lumea spirituală dorințele și intențiile se reunesc și calitatea dăruirii apare în ele, asta se numește viață.

Dacă aceste dorințe se destramă și nu se pot conecta între ele, pentru a produce calitatea de dăruire și iubire, această separare este numită moarte.

Întrebare: Există ritualuri speciale de înmormântare conform legilor Cabalistice?

Răspuns: Absolut nu! Cabala nu are nicio legătură cu corpul nostru. Îl consideră doar un animal și nu vorbește despre el în niciun fel.

Întrebare: De ce există o frică de moarte?

Răspuns: Teama de moarte există pentru că o persoană nu știe ce urmează. I se pare că continuă să existe.

Întrebare: Voi clarifica întrebarea: de ce Creatorul ne determină să ne temem de moarte? Imaginează-ți o realitate în care o persoană nu i-ar fi frică de moarte.

Răspuns: Doamne ferește. Atunci el nu ar fi obținut niciun rezultat în viața lui, ci doar ar exista. Frica de moarte din tinerețe ne împinge înainte spre sensul vieții, pentru a o realiza și pentru a o revela.

Întrebare: Ce puteți spune despre moartea clinică? Multe persoane care au experimentat-o ​​au trecut prin aceleași stări: văd lumină, un tunel și simt că sunt în afara corpului.

Răspuns: Le-am experimentat și le-am simțit și eu. Acestea sunt tot felul de metamorfoze psihologice pe care le simțim într-o stare de moarte clinică. Nu au nicio legătură cu stările spirituale.

Întrebare: Este posibil să spunem că o moarte tragică este o pedeapsă pentru unele păcate? Sau Cabala nu crede asta?

Răspuns: Nu. Nu putem atribui situații diferite înțelegerii noastre de ce s-a întâmplat și ce se va întâmpla în continuare.

O persoană trebuie să se simtă întotdeauna într-o stare de liber arbitru, înțelegând pentru ce există, pentru ce trăiește, pentru ca astfel să aleagă să se ridice la nivelul în care va face ceva cu adevărat util în viața sa.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→