Daily Archives: 26 martie 2020

Scopul jocurilor Creatorului

Întrebare: Să presupunem că o persoană vine la spital cu o problemă și trebuie să stea la rând foarte mult timp pentru a fi consultată. Sau, merge la bancă pentru a retrage bani, iar contul său a fost închis. Toate acestea sunt jocurile Creatorului? Ce ar trebui să înțeleg din acest joc?

Răspuns: O persoană se grăbește să se întrebe care este sensul vieții, care este scopul stării sale actuale: de unde vine și încotro se îndreaptă?

Întrebându-se despre acestea, se trezește dintr-o dată înconjurat de un mediu propice, cărți și evenimente care îl conduc spre aceeași întrebare: care este sensul vieții? Așteptând la rând la clinică timp de o jumătate de zi, sau, să zicem, se întâmplă ceva cu afacerea lui sau apar alte probleme, omul începe să se întrebe: „La urma urmei, pentru ce ne este dată această viață?!”

Adică, omenirea se confruntă cu aceste probleme la orice pas. Ele sunt destinate pentru ca generația noastră să înceapă să se întrebe: „Pentru ce existăm? Care este înțelesul vieții?”

Și oamenii se întreabă despre asta. Sunt depresivi, iau droguri pentru a scăpa cumva din această realitate. Dar, în principiu, acest lucru îi conduce treptat la descoperirea metodei de a percepe Forța Superioară care i-a creat, care guvernează și se joacă cu ei. Vor să știe de ce li se întâmplă toate acestea? Unde este acest Creator, dacă El există? Cine face toate acestea? În ce scop și de ce?

Nu există om care să ajungă la înțelepciunea cabalei fără să fi fost anterior într-o stare de depresie sau dezamăgire în viață. Oamenii vin la noi cu un sentiment de lipsă: „Îmi lipsește cel mai important lucru din viață”. Atunci când omul simte lipsa, chiar și fără să conștientizeze întrebarea și nici faptul că nu are răspuns la ea, începe deja să se apropie de Cabala.

Întrebare: Atunci găsește el mediul potrivit, cărțile potrivite? De ce în anume în cabala?

Răspuns: El poate trece prin reîncarnări multiple, dar toate la fel, până când soarta îl va conduce în cele din urmă la cabala. Dar, până acum, sunt doar câțiva. Suntem prima linie care începe să se apropie de Creator. Dar atragem după noi pe mulți alții. Aceștia se apropie, se îndepărtează, iar se apropie, se îndepărtează. Și aceasta este o cale naturală, o mișcare start-stop.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 25/03/19

 

Ce este mai apropiat de Lumea Spirituală, inima sau mintea?

Întrebare: De ce dorința de spiritualitate este numită punctul din inimă și nu punctul din creier? Este inima mai aproape de lumea spirituală?

Răspuns: Toată natura este dorința de a primi, de a fi umplut, de a ne bucura. Acesta este fundamentul naturii. Mintea ne este dată pentru a folosi corect această dorință. Prin urmare, mintea servește dorinței.

Inima este punctul nostru de plecare cel mai interior, cea mai interioară dorință. Prin urmare, dorința de trezire pentru spiritualitate este numită punct în inimă.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 2/02/2020

Țara Israel: Răspândire și asimilare, partea a 5-a

Închinarea la idoli

Comentariu: În 928i.e.n., regatul unit Israel s-a împărțit în Israel și Iudeea. În 722, la doar câteva decenii de la moartea regelui Solomon, ei se despărțiseră deja. Și după 150 de ani, regatul Israel s-a desființat și cele zece triburi s-au împrăștiat.

La acea vreme, zece triburi ale poporului evreu s-au pierdut, deși din punctul de vedere al istoriei nu s-au răspândit nicăieri, ci şi-au schimbat pur și simplu prioritățile și au fost asimilate de alte națiuni. Majoritatea oamenilor au început să se închine idolilor.

Răspunsul meu: Depinde ce vrei să spui prin idoli. Orice obiect material căruia îi acorzi o semnificație specială este un idol. Pot cumpăra un sfeșnic de argint cu zeci de mii de dolari, să-l pun în camera mea și să reprezinte Şabatul pentru mine. Așa îmi creez un idol.

Întrebare: Dacă nu simțim forța unică a naturii sau Creatorul care stă în spatele tuturor obiectelor lumii corporale, atunci, în principiu, suntem considerați închinători la idoli. Cu toții suntem închinători la idoli?

Răspuns: Da. Îți poți trata hainele, mașina sau orice altceva ca pe un idol, deoarece le prețuiești mai mult decât scopul tău.

Cea mai importantă valoare este unitatea, asemănarea cu forța superioară a naturii. Dacă nu apreciezi acest lucru ca fiind cel mai important lucru din viață, atunci toate celelalte obiective sunt închinare la idoli.

Din „Sistemul de analiză a dezvoltării poporului Israel” – KabTV”, 8/07/19

Scopul jocurilor Creatorului

Întrebare: Să presupunem că o persoană vine la spital cu un fel de problemă și există rând la care trebuie să aștepte foarte mult timp pentru a fi acceptată. Sau, merge la bancă pentru a retrage bani, iar contul său a fost închis. Toate acestea sunt jocurile Creatorului? Ce ar trebui să înțeleg prin acest joc?

Răspuns: O persoană se grăbește să întrebe despre sensul vieții, despre scopul stării sale actuale: pentru ce și de unde provine?

Întrebând despre asta, treptat se ajunge la o stare în care, dintr-o dată, se găsește în compania potrivită de oameni, cărți sau în unele evenimente care îl conduc la întrebarea despre sensul vieții. Stând la rând la clinică timp de o jumătate de zi, el începe să se întrebe: „La urma urmei, pentru ce este viața asta?!” Sau, să zicem, se întâmplă ceva cu afacerea lui sau apar alte probleme.

Adică, toate aceste probleme pe care le avem din ce în ce mai des, multe dintre ele au de-a face cu oameni la fiecare pas. Dar ele sunt destinate doar pentru ca generația noastră să înceapă să se întrebe: „Pentru ce existăm? Care este ințelesul vieții?”

Și oamenii întreabă despre asta. Sunt depresivi, iau droguri pentru a scăpa cumva din această viață. Dar, în principiu, acest lucru îi conduce treptat la descoperirea metodei de a atinge Forța Superioară care i-a creat, care îi gestionează și se joacă cu ei. Vor să știe de ce li se întâmplă? Unde este acest Creator, dacă El există? Cine face toate acestea? În ce scop și de ce?

Nu există om care să ajungă la Înțelepciunea Cabala fără să fi fost anterior într-o stare de depresie sau dezamăgire în viață. Oamenii vin la noi cu un sentiment de lipsă: „Nu am cel mai important lucru din viață”. Atunci o simte omul, posibil chiar și fără o înțelegere precisă a întrebării sale și a lipsei de răspuns la aceasta, el începe deja să se apropie de Cabala.

Întrebare: Atunci găsește el mediul potrivit, cărțile potrivite? De ce în special la Cabala?

Răspuns: El poate trece prin reîncarnări multiple, dar toate la fel, până când soarta îl va conduce în cele din urmă la Cabala. Dar, până acum, sunt doar câțiva. Suntem prima linie care începe să se apropie de Creator. Dar purtăm cu noi pe mulți alții. Acești mulți alții, se apropie – se îndepărtează, se apropie – se îndepărtează. Și aceasta este o cale naturală, o mișcare start-stop.

 

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 25/03/19

“Cum să folosim în mod optim perioada Coronavirusului” (Times Of Israel)

Jurnalul “The Times of Israel” a publicat noul meu articol ““Cum să folosim în mod optim perioada Coronavirusului

Responsabilitatea reciprocă este legea fundamentală a naturii. Este ceea ce realizează conexiunea dintre toate elementele naturii, la nivel mineral, vegetal, animal și uman, sub forma unui sistem unic.

Conform legii responsabilității reciproce, ca elemente umane din sistem, fie că o știm sau nu, avem obligația de a înțelege care ar trebui să fie atitudinea noastră față de sistem, pentru a aduce o stare de echilibru: relaţii de considerare reciprocă, sprijin, iubire și grijă, între toate părţile sale.

Problema este că nu suntem capabili să percepem legea responsabilităţii reciproce și, prin urmare, nu avem nici o idee cum să răspundem cerințelor ei.

De ce nu suntem de acord cu legea responsabilității reciproce

Cum ar putea un individ să fie de acord să fie învinovățit de faptul că întregul sistem este dezechilibrat și produce suferinţă atâtor oameni?

Cum ar putea un individ să simtă că toate crizele care apar în lume se datorează neîmplinirii unui anumit rol în sistem?

O astfel de viziune este contrară însăși rațiunii noastre, care în mod implicit învinovățește alte persoane și alte lucruri din lume pentru neajunsurile noastre.

Cu toate acestea, conform funcționalității perfecte a naturii – un mecanism bine articulat, de grijă și responsabilitate reciprocă – fiecare element individual este echivalent cu întregul sistem. Astfel, fiecare element are o importanță și responsabilitate uriașă.

Dacă legea responsabilităţii reciproce a naturii ne-ar fi dezvăluită, am vedea că fiecare persoană este responsabilă pentru întreaga umanitate.

Dar noi ne trăim viața fără să cunoaștem această lege, în interiorul percepțiilor noastre egoiste individuale și înguste.

Pe de o parte, a trăi ignorând legii responsabilității reciproce a naturii ne oferă spațiu pentru libera alegere, deoarece, dacă am avea percepţia și senzația clară a strânsei noastre interdependențe, am fi cu toţii obligaţi să gândim și să acționăm involuntar în beneficiul comun al umanităţii, trăind ca animalele, care urmează instinctiv poruncile naturii.

Pe de altă parte, dezvoltarea umană, neținând cont de nevoia noastre de a stabili conexiuni reciproce de grijă și responsabilitate, ne-a adus într-o stare în care fiecare suntemgata să exploatăm, să manipulăm și chiar să abuzăm de ceilalți pentru propriul beneficiu- la polul opus al responsabilității reciproce.

Staţi și nu faceţi nimic – mai bine

Există o zicală cabalistă care spune: „stați și nu faceți nimic – mai bine”. Înseamnă că înainte de a ne ocupa de toate tipurile de activități, este mai bine să ne oprim și să analizăm dacă intenția din spatele acțiunilor noastre este corectă, dacă ceea ce urmează să facem ne va conduce pe toți într-o direcție pozitivă, dacă ne propunem beneficiul celorlalți oameni și a naturii și nu doar să ne trăim viața încercând să ne împlinim interesele egoiste.

Până de curând, eram într-o morişcă competitiv-egoistă încercând să profităm unul de celălalt, cât puteam. Eram angajaţi într-o încercare comună de a ne croi drum în viață, încercând să prosperăm din exploatarea altor oameni și ale nivelurilor natural, vegetal și animal, ale naturii.

Atunci, Natura însăși ne-a pus într-o nouă situație care ne-a obligat să intrăm în starea de „a sta și a nu face nimic – mai bine” despre care vorbesc cabaliştii.

Cum? Dȃndu-ne coronavirusul.

O dată cu răspândirea globală rapidă a coronavirusului, de la o țară la alta, printr-un efect de domino, natura ca un părinte grijuliu, dar totuși strict, ia copilul (umanitatea) cu comportament greșit de mȃnă și îl pune la colţ:

„Acum, ascultaţi-mă! Nu mai ieșiţi nicăieri o perioadă. Nu mai ieşiţi noaptea. Fără petreceri. Fără călătorii în străinătate. Nici o întâlnire cu prietenii. Puteți ieși doar pentru a lua ceea ce aveți nevoie, iar apoi trebuie să vă întoarceți direct acasă.”

Vreau să vă gândiți de ce sunteți pedepsiţi, la ce ați făcut rău. Acum v-aţi maturizat și nu mai puteți continua să faceţi încurcături, gândindu-vă doar la voi, ca niște copii.”

Loviturile la scară globală cheamă la trezirea globală

Criza financiară globală din 2008 a fost un semnal important, ca umanitatea să-și dea seama cât de interconectați și interdependenți suntem la nivel global.

Faptul că o bancă intrată în faliment într-o țară a dus la căderea mai multor bănci din în alte țări, ceea ce a determinat în continuare  executarea silită a ipotecilor de case, șomaj în masă și, mai târziu, proteste în întreaga lume, a dus la apariția unor cuvinte precum „interconectare globală” și „interdependență globală”, folosite mai înainte în special de organizaţii new-age și alte tipuri spirituale, în cercurile de nișă, dar care acum au devenit cuvintele politicienilor și ale economiștilor, auzite frecvent la știrile zilnice.

Ni s-a oferit o lecție despre modul în care valoarea maximizării intereselor proprii în detrimentul altora, care s-a manifestat printr-un lanţ de împrumuturi, creditări, bănci de investiţii, investitori și agenţii de rating, a determinat prăbușirea infrastructurilor noastre financiare, având  în plus, efecte negative, resimțite de oamenii din întreaga lume. Cu alte cuvinte, am învățat o lecție despre faptul că trăind într-o lume interdependentă, atunci când ne gândim doar la beneficiile noastre personale ajungem la o criză.

Criza coronavirusului de astăzi vine să ne arate cât de interconectați și interdependenți suntem la nivel global, la un nivel cu totul nou.

Umanitatea a ajuns să se izoleze în carantină, fiecare persoană și familie în casele lor, pentru o perioadă considerabilă de timp, pentru a avea  spațiul necesar introspecției și învățării.

Astăzi, însă, ni se oferă o șansă nu numai să vedem cât de interconectați și interdependenți suntem și în ce fel paradigma noastră de creştere a intereselor personale în detrimentul celorlalți, ne-a condus către o stare periculoasă. De data aceasta, ni s-au oferit condiții și timp pentru a învăța cum putem realiza interdependența într-o manieră pozitivă,  învățând cum să acționăm cu grijă și responsabilitate, unul față de celălalt.

Având în vedere limitările impuse astăzi, ar fi benefic pentru noi să aflăm cum ne putem schimba interdependența dintr-una la care ne obligă natura, trezindu-ne prin mijloace pe care le simțim nedorite și chiar dureroase, într-alta pe care să o percepem ca fiind de dorit.

Cu alte cuvinte, astăzi putem învăța cum să dorim să ne asumăm responsabilitatea pentru ceilalți, cum putem găsi plăcere în a gândi și a acționa în beneficiul altora și cum o astfel de formă de conexiune este mult mai satisfăcătoare decât modul nostru anterior de a gândi și de a acționa, doar pentru propriul beneficiu.

Dacă facem un pas către implicarea noastră într-o astfel de formă de învățare integrală – educația care îmbogățește conexiunea dintre noi, și cu natura – vom descoperi că există o viață superioară, în afara dorințelor noastre, pentru beneficiul personal.

Punerea în aplicare a conexiunilor de grijă si responsabilitate reciprocă dintre noi ne va aduce „într-o clipă” în echilibru cu natura, iar apoi vom simți natura în perfecțiunea și integralitatea ei.

Treziți-vă și simțiți schimbarea către o nouă fază a evoluției noastre

„Stați și nu faceți nimic – mai bine” este următoarea fază a evoluției umane pe care natura ne-a determinat să o realizăm, odată cu debutul coronavirusului.

Este o fază necesară, pe care trebuie să o parcurgem, pentru a ne îndepărta de cursa fără speranţă, ca aceea a unui șoarece care aleargă în interiorul roții sale,  cursă bazată pe interesul propriu și în care alergăm întruna.

Astăzi, în condițiile de carantină la scară enormă, impuse de pandemia coronavirusului, natura ne încurajează să ne stabilizăm și să începem un nou proces de învățare introspectivă, despre cine suntem, ce este această realitate în care ne aflăm, care îi sunt legile, în ce măsură depindem unul de celălalt și de natură, în ce măsură natura depinde de noi și cum putem folosi în mod optim această stare pentru a ne îmbunătăţi, pentru a acționa mai armonios unul cu celălalt și cu natura ?

În această conjunctură ne vine în ajutor educația integrală de îmbogățire a conexiunii 

Pentru a realiza starea în care am intrat, cel mai mult am beneficia absorbind înţelepciunea conexiunii la fel de regulat precum consumăm știrile, pe cât de mult jucăm jocuri video sau ne implicăm în social-media, adică să ne hrănim cu materiale educaționale, exemple și activități practice care ne întăresc nevoia și importanța de a deveni mai atenți, mai responsabili și mai grijulii unul faţă de celălalt.

Făcând acest lucru, vom deschide o dimensiune cu totul nouă a existenței, unde vom experimenta perfecțiunea, pacea, unitatea, împlinirea completă și fericirea.

Ni s-a oferit o ocazie importantă de a creşte considerabil în relațiile noastre, unul cu celălalt și cu natura și de a aprofunda cunoașterea sistemului naturii și a legilor sale.

Sper astfel că vom folosi în mod constructiv această perioadă unică în care am intrat și, într-adevăr, o vom folosi pentru a deveni mai echilibraţi și a trăi în armonie cu natura.

Virusul ne înmoaie inimile

Ne aflăm într-o perioadă specială, de pregătire pentru a părăsi Egiptul. Aceasta este o pregătire multilaterală, deoarece trebuie să ne dăm seama că suntem ținuți în sclavie Egipteană, sub stăpânirea Faraonului, egoismul nostru, care ne încurcă și nu ne permite să scăpăm.

Trebuie să ne simțim conectați, ca și cum am fi într-o cămașă de forţă, în captivitatea propriului egoism, care stăpânește peste toate gândurile, dorințele și mișcările noastre. Cu cât vom simți mai mult această putere străină, cu atât vom putea avansa spre ieșire și ne vom împlini dorința de a scăpa de egoism.

În fiecare zi vom simți din ce în ce mai mult puterea egoismului. Coronavirusul ne va ajuta să ne dăm seama că am fost întotdeauna sclavi ai Faraonului, chiar dacă nu am observat asta. Întreaga noastră viață trecută a fost stabilită în conformitate cu legile, regulile de conduită și programul Faraonului.

Întreaga lume este Egiptul, dar oamenii nu se simt ca sclavi ai unui conducător rău. În schimb, ei consideră că viața lor este normală, sub un rege bun, căruia îi pasă de ei. Faraonul nu cere nimic de la noi, decât să-i onorăm legile și să-i venerăm valorile.

Așa stăteau lucrurile. Deodată, a apărut o putere străină, numită coronavirus și ne arată cât de dezgustătoare sunt relațiile noastre și cât de insuportabilă este puterea Faraonului. Acest lucru devine evident dacă cineva îl părăsește și îl privește din exterior, în loc să-l accepte ca fiind inevitabil și ca lege a naturii.

Este nevoie ca noi să revizuim toate legăturile de lucru și familiale pe care le-am construit înainte, precum și atitudinile noastre față de viață și de moarte. Nu trebuie să ne întoarcem la vechile noastre abordări Acest virus ne oferă o oportunitate de a rezolva starea noastră trecută. Să o analizăm și să aflăm dacă vrem să continuăm cu viața noastră, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

Ne-a plăcut acel fel de viață? Ce fel de bucurie am experimentat călătorind din loc în loc, cumpărând tot ceea ce reclamele ne-au încântat să cumpărăm? Toată viața noastră a fost construită conform șablonului impus nouă de mass-media și reclame, care ne dictau cum să gândim, ce să cumpărăm și cum să acționăm.

O revizuire completă este primul pas în corectarea noastră. Vom încerca să evaluăm ce a fost bun și ce a fost rău. Apoi, ne vom imagina o nouă stare, o nouă viață și cum am putea să ne schimbăm spre ea.. Până la urmă, chiar înainte de epidemie, viața noastră nu era senină.

Noi nu am ales cum să trăim; egoismul nostru a ales pentru noi și ne-a împins să construim tipul de societate, mediu și lume care îi era convenabil. Ne-a transformat în dușmanii naturii. Am distrus-o; am ars și ucis plante și animale, astfel încât nu mai există niciun loc pe pământ unde să putem trăi normal.

Am construit case de beton în care ne ascundem de toată lumea și ne este frică unul de celălalt. Copiii noștri au mers și mai departe și se ascund în calculatoare, astfel încât nu a mai rămas decât lumea artificială pe care am creat-o pentru ei.

Coronavirusul, care ne-a zguduit atât de tare, ne oferă posibilitatea de a vedea unde suntem, unde am ajuns și cine suntem, atât de mândri de mintea noastră, de iluminare și libertate, care ar putea construi un alt tip de viață pentru noi înșine.

Poate că suntem doar animale care se dezvoltă conform programului egoist al naturii instalat în noi? Egoismul ne obligă să construim relații care duc la război, distrugere și crize globale.

Ne-am așteptat de multă vreme la o criză. Dar deodată, coronavirusul a apărut la locul său. Asta este ceva nou: nu o criză financiară și nici un război, ci o criză a relațiilor noastre. În primul rând, virusul ne rupe legăturile. Obligă pe fiecare să se izoleze și să se teamă de o amenințare comună. Astăzi, toți locuitorii acestei lumi se tem de un lucru comun. Este bine că nu ne temem unul de celălalt, ci de un dușman comun.

Poate, pe fondul fricii de coronavirus, ne putem conecta mai bine între noi, să ne ajutăm unii pe alții, să ne apropiem și să simțim că aparținem unei singure umanități? Se dovedește că astfel, coronavirusul este prietenul și ajutorul nostru, indicatorul Creatorului de sus? La urma urmei, El a fost capabil să ne rezolve discordia și să ne unească!

Imaginează-ți că ai mulți copii care se ceartă în permanență unii cu alții, se luptă și strigă și nu știi cum să îi calmezi. Acum, dintr-o dată, apare ceva care rezolvă lupta, îi îndepărtează pe copii unul de celălalt și, în loc de pretențiile unuia împotriva altora, ceva extern le dă o atenționare generală. O nenorocire comună ne reunește și ne oferă un motiv să ne gândim la un singur lucru și să ne simțim la unison.

Să vedem în acest virus un mijloc de apropiere unul de celălalt; că ne înmoaie inimile. Deși îl asociem cu privări și temeri, nu este așa, el iese din dragoste. Vine la noi cu iubire, nu cu băţul, cu ură sau cu amenințare.

În loc să ne despărțim unul de celălalt, virusul ne va oferi posibilitatea de a construi noi relații între noi. Virusul ne exprimă egoismul, deoarece se stabilește acolo unde există egoism. Se dovedește că trebuie să căutăm nu un virus, ci egoismul și, astfel, vom descoperi tot mai mult răul și ne vom îndepărta de el. Și după ce ne-am transformat atitudinea într-una bună, cu această atitudine vom vindeca totul,.

Ne vom putea îmbrățișa reciproc fără teamă de infecții sau viruși. Întreaga lume va fi conectată cu legături bune, prietenoase. Fiecare se va gândi, în primul rând, la ceea ce înseamnă bine în ochii celuilalt și apoi se va apropia de el, în consecință.

Adică, mă ridic deasupra egoismului meu, aflu ce este bine în opinia altor oameni și construiesc legături cu ei, pe această bază. Aceasta seamănă cu ordinea muncii spirituale: restricție, ecran (refuzul de a lucra cu dorinţele cuiva) și lumina reflectată (dorința de a dărui conform percepției binelui).

Se pare că fiecare criză a fost dată în beneficiul nostru. Este scris că „Nimeni nu este crud pe domeniul regelui.” Cineva trebuie doar să avanseze rapid, zi de zi, iar cel mai important lucru nu sunt acțiunile fizice, ci cele spirituale.

În caz contrar, oportunitatea de corectare pe care ne-o oferă acest virus va dispare. Atunci natura ne va împinge prin măsuri mai dure iar noi nu ar trebui să le așteptăm. Haideți să înaintăm în direcția noastră și să o ajutăm prin propria noastră alegere liberă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de |Cabala 3/18/20,, Lecția pe tema „Pesach (Paște)”

“Coronavirus: Vaccinul Naturii pentru vindecarea egoismului” (KabNet)

KabNet a publicat noul meu articol: “Coronavirus: Vaccinul Naturii pentru vindecarea egoismului

Cu toată carantina de acasă și ordinele date de departamentul de sănătate, de a rămâne acasă, cu excepția nevoilor esențiale, care se ridică în întreaga lume în acest moment, în timp ce aceste mișcări sunt menite să ne protejeze sănătatea fizică, ele pot servi, de asemenea, ca un nou mediu pentru a ne vindeca pe noi, ca indivizi și ca societate.

Faptul că mulți dintre noi am fost blocați în casă ar trebui să ne servească în descoperirea adevăratei noastre stări: că suntem îndepărtaţi interior, unul de celălalt. O aşa revelație poate servi astfel, pentru a ne arăta în ce fel îndepărtarea fizică și izolarea materială au nevoie de apropiere interioară și conexiune spirituală.

Ȋndepărtarea fizică și izolarea materială cer apropiere interioară și conexiune spirituală

Datorită coronavirusului, care ne închide în casele noastre, în întreaga lume, obținem acces la un spațiu nou, unde putem participa cu toții, la același gând. În acest spațiu, avem ocazia de a căuta mai mult contactul interior unul cu celălalt, și cu forța conexiunii, care anterior era ascunsă de noi. Datorită stilului nostru de viață competitiv și materialist, oprit brusc, am fost incluşi într-un mediu nou, în întreaga lume, unde avem șansa să ajungem mai aproape de natură.

„Virusul ego-ului nu ne-a dat febră și tuse uscată; ne-a atacat gândurile și dorințele. Ne-a făcut să ne gândim la noi înșine tot timpul, făcându-ne să acționăm numai pentru beneficiul personal, folosind orice și pe oricine din jurul nostrum, pentru a ne satisface.”

Ce este natura? Natura este la bază, un gând, care are calitatea de conexiune, iubire și dăruire. Cu cât atitudinile noastre unul față de celălalt seamănă cu calitatea naturii, cu atât descoperim un câmp nou, care pare să se ridice între noi, un spațiu existent în conexiunile noastre, care este viu, respirând și pulsând.

În acest comp, care începe să se formeze între noi, începem să trăim la un nou nivel de conexiune. Acest nou nivel de conexiune cere din partea noastră dezvoltarea unui sentiment de dependență și responsabilitate reciprocă, cu legături de sprijin, încurajare și prietenie între noi. Tot ce am creat până acum se dovedește a fi cu atât mai artificial și mai trecător.

Cum ne învață natura să ne maturizăm și să devenim atenți unii cu alții

Forța integrantă a naturii care se revelează în conexiunile noastre ne aduce pe de-o parte mai aproape interior, împreună, și pe de alta parte ne îndepărtează între noi, la intervale de timp. Poate fi asemănată cu părinții care își învață bebelușii să meargă ținând ambele mâini ale bebelușilor și ghidându-i prin câțiva pași, și apoi lăsându-le mâinile, lăsându-i să cadă, totul sub îndrumare atentă, lăsând bebelușii să învețe cum să înceapă să meargă singuri.

De asemenea, există momente în care ne simțim mai apropiaţi și perioade în care devenim mai îndepărtați, iar această alternanță este pentru ca noi să căutăm modul în care ne putem conecta pozitiv, peste distanța crescândă, pentru a construi relații mai mature între noi. „Matur” înseamnă că simțim un sentiment de respingere care ne separă și, deasupra acestei senzații negative, construim conexiuni pozitive de considerare și sprijin reciproc.

Natura ne-a injectat cu Coronavirus, ca un vaccin, pentru a vindeca un virus mai serios

Înainte să fim izbiţi de coronavirus, am fost loviți de un alt virus: natura noastră umană egoistă. Virusul ego-ului nu ne-a dat febră și tuse uscată; ne-a atacat gândurile și dorințele. Ne-a făcut să ne gândim la noi înșine tot timpul, făcându-ne să acționăm numai în beneficiul personal, folosind orice și pe oricine din jurul nostru pentru a se satisface.

Problema era că ego-ul nu putea fi niciodată cu adevărat satisfăcut. Într-o cursă nesfârșită pentru a se împlini, s-a transformat din ce în ce mai mult, dorind din ce în ce mai mult, făcându-ne să uităm de nevoia de a fi atenți cu ceilalți și îndemnându-ne să căutăm mai multă bogăție, statut social și putere, folosind pe oricine și orice care ne-ar putea ajuta să apucăm.

Natura ne-a injectat apoi coronavirusul – vaccinul naturii pentru virusul ego-ului, care in ultimul timp a ajuns la extreme. Pentru că am lăsat ego-ul să exploateze apropierea fizică pe care o aveam, natura ne-a distanțat fizic unul de celălalt, pentru a ne oferi timp să ne vindecăm interior, pentru a ne da seama că egoismul nostru ne scoate din ce în ce mai mult din echilibru, unul faţă de celălalt și de natură și să ne gândim la cum am putea remedia această greşeală – pentru a dezvolta un sentiment comun de susținere, încurajare și responsabilitate unul pentru celălalt, deasupra ego-ului.

De cea mai mare importanță, acum, este să fim împreună, să ne ajutăm să ne raportăm constructiv la această perioadă de izolare fizică la care natura ne-a obligat – că nu avem nevoie de altceva decât să dezvoltăm sentimente de considerație, grijă și responsabilitate unul pentru celălalt, să facem o schimbare istorică, de la vechea lume competitiv-egoistă, către o nouă lume, de conexiune armonioasă globală.

“Un tratament pentru anxietatea economică provocată de pandemia de Coronavirus” (Times Of Israel)

Jurnalul “Times of Israel “ a publicat noul meu articol “Un tratament pentu anxietatea economică provocată de pandemia cu Coronavirus

Pe măsură ce pandemia de coronavirus avansează la nivel global, este corect să ne gândim că nimeni din lume nu va fi scutit de impactul său economic.

Pe cât de incertă este dezvoltarea capacității globale de a opri pandemia de coronavirus, la fel este și prognoza economică, dar se estimează că efectul COVID-19 asupra economiei mondiale va depăși o pierdere de 1 trilion de dolari în 2020.

Dintr-o dată, teama de daunele economice teribile devine mai puternică decât anxietatea pentru deteriorarea sănătății. Pierderile de locuri de muncă paralizează multe persoane, iar amenințarea ia zilnic noi forme.

Fără îndoială, cetățenii obișnuiți, care depind de un venit mediu lunar, care trebuie să pună pe masă mâncare pentru un număr de membri ai familiei, și ai căror parteneri sunt, de asemenea, obligați să rămână acasă pentru a avea grijă de copii, se confruntă cu o nouă realitate înspăimântătoare. Cozile lungi pentru aprovizionarea cu articole precum hârtie igienică, chiar dacă directivele  îi atenționează să rămână departe de aglomerări de persoane, îi determină să se teamă pentru viața lor, să mediteze asupra destinului lor și a incertitudinii paralizante dată de necunoscut.

Proprietarii de afaceri, mari și mici, sunt în pericol serios. Dintr-o dată, conturile lor se încadrează la deficit iar obisnuinţele lor sunt spulberate. Clienţii, furnizorii și comenzile au încetat și nimeni nu știe când, dacă, și în ce măsură vor reveni. Nimeni nu datorează nimic proprietarilor de afaceri. Cine va avea grijă de ei? Cine ne poate asigura că virusul va fi şters de pe pământ mâine și că viața va reveni la normalitate?.

Societatea umană se dezintegrează și se scurge din mâinile noastre igienizate.

Ani de zile ne-am dus traiul unul pe socoteala celuilalt și, dintr-o dată, dintr-o singură adiere, totul a înghețat și a paralizat. Amenințarea provocată de coronavirus acoperă toate sferele economice, dar cel mai puternic impact a fost în sectorul turistic. Nu există zboruri, nici hoteluri, nici restaurante deschise – o condamnare la moarte a industriei turismului.

Prin urmare, sunt de înțeles strigătele de nenorocire și disperare care apar cu fiecare nouă limitare și cu un nou nivel de severitate, care decurge din pandemie. Cu toate acestea, putem găsi, totuşi, mângâiere în faptul că umanitatea se privește în oglindă, descoperind că a creat o societate disfuncțională, încarcată de o auto-importanță exagerată. Acum, cu o economie paralizată, avem gustul acru al fructelor stricate ale comportamentului nostru indelungat egoist, și trebuie să decidem modul în care ne vedem situația.

Astfel, acesta este un moment binecuvântat pentru căutarea sufletului național și global. Este timpul să ne întrebăm ce dorește natura de la noi. De ce ni s-a dat viață? A fost doar cumva să găsim o cale de a supraviețui pe această planetă? Ce am realizat? În primii treizeci de ani din viața noastră, am trecut prin nivelul nostru de învățământ primar, secundar și terțiar. Am călătorit in lume și am petrecut încă un deceniu construindu-ne o familie, ne-am ocupat de cursa sisifică de a cumpăra o casă, o mașină și de a crește copii.

Ce urmează? Am fost aruncați într-o piscină, din care este dificil să ieşim. Suntem într-o formă modernă de sclavie, blocați în cuști aurii și închişi în rețelele de socializare. Acum, dintr-o dată, izolați de tot, de coronavirus, avem ocazia să facem o schimbare. Trebuie doar să ne dăm seama cum am ajuns în această dificultate globală, ca să știm ce să luăm ce este mai bun din ea.

Acesta este aspectul pozitiv al coronavirusului.

Ajută la elucidarea sistemului cuprinzător în care trăim, sistemul naturii, care se referă la interdependență, în care fiecare parte o susține pe alta. Excepție face ființa umană, care știm că este gata să distrugă totul pentru a depăși și a cuceri, atât timp cât se simte bine. Omul nu vrea să se integreze în legile naturii interconectate și interdependente.

Prin urmare, vine coronavirusul și descompune edificiul anti-integrativ pe care l-am creat în societatea umană. Va forța o nouă examinare a ordinii vieții și înțelegerea faptului că, dacă vom continua să acționăm în mod sălbatic, ca nişte egoiști, cu minte îngustă, și nu ne vom comporta în conformitate cu nevoile corpului nostru – la fel ca orice alt animal sau plantă din natură – ne vom dăuna nouă înşine și mediului nostru. Această „excepție” umană este cea pe care trebuie să o echilibrăm astăzi, pentru a ne conecta la sistemul integrativ al naturii, astfel încât să putem fi fericiți și mulțumiți de viața noastră.

Natura programată ne aduce la această ajustare critică. Să anticipăm atunci un antidot împotriva virusului, să deschidem urechile la mesajele înțelepților și la ceea ce este scris în cărți: că trăim într-o lume care este bună și că noi, ființele umane, în relațiile noastre egoiste, interesate, suntem cei care o scot din echilibru.

Tratându-l bine pe celălalt, cu responsabilitate și considerație reciprocă, începem să descoperim natura completă și eternă în care trăim; o viață fără frică, fără presiune, o viață lungă, sănătoasă și frumoasă pe pământ.