Daily Archives: 28 aprilie 2020

“Cât de grav este Coronavirusul 2019–20?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Cât de grav este  Coronavirusul 2019–20?

Coronavirusul este un eveniment istoric major, care schimbă fața societății umane din întreaga lume.

A apărut o particulă minusculă care a infectat deja peste un milion de oameni, a provocat zeci de mii de morți și, în plus, a pus beţe în roțile civilizației.

În câteva săptămâni, stilul nostru de viață, de cumpărături, cafenelele, restaurantele, barurile, cluburile, călătoriile, sportul, cultura, bisericile, sinagogile, moscheile, pe scurt toate adunările publice, s-a oprit brusc.

Coronavirusul a izolat fizic oamenii de pe toate continentele, în aceleași condiții de stat acasă, cu singura libertate de a ieşi doar pentru procurarea celor necesare vieții.

Odată cu oprirea cursei de șoareci în care alergam de nevoie, coronavirusul ne-a arătat că atunci când părăsim mediul înconjurător, acesta întinerește și se îmbunătățește. De exemplu, binecunoscutul aer poluat din China urbană și apa din canalele Veneției, s-au curățat după o perioadă relativ scurtă de blocaj.

Seriozitatea unor astfel de evenimente ar trebui să ne conducă la câteva concluzii

Foto de Markus Spiske pe Unsplash

Faptul că un virus minuscul și abia vizibil a provocat atât de multe morți, boli și schimbări socio-economice arată cât de mici și slabi suntem în prezența naturii.

Modul în care ne-am trăit viețile egoiste, consumatoare și materialiste a fost în detrimentul mediului și al nostru, iar atunci când trăim în funcție de nevoile esențiale, natura întinerește rapid.

Deși suntem obligați să ne separăm, în condiții de distanțare socială, ar trebui să revizuim la modul ideal, modul în care ne-am dus viața.

Atunci când trecem în revistă cursul vieții noastre, ar fi bine să ne întrebăm cum am ajuns la starea actuală, să analizăm către ce ne îndreptăm și, de asemenea, să ne întrebăm dacă putem face o schimbare pozitivă de-acum încolo.

Cum am ajuns într-o stare în care poluăm planeta, provocând atât de mult rău mediului și nouă înșine? Ea a rezultat dintr-o opoziție fundamentală între natura umană și natură în general.

Natura umană este egoismul centrat pe sine.

Acesta își propune să crească pe cheltuiala celorlalți, iar atunci când scopul său nu este atins, ne face să ne luptăm pentru putere și control.

Dimpotrivă, calitatea naturii este interconectarea și interdependența. Când nu este tulburată de interferența egoistă a omului, natura își orientează toate părțile către armonie și echilibru.

După explozia reactorului nuclear de la Cernobil din 1986, care a eliberat de zece ori mai multă radiație decât bomba de la Hiroshima, oamenii de știință au estimat că zona va fi nelocuibilă pentru următorii 20.000 de ani. Cu toate acestea, un deceniu mai târziu, din ruina nucleară a apărut o rezervație naturală înfloritoare, cu tot felul de copaci și o mare varietate de specii de animale care reapar: reptile, păsări și diferite specii de mamifere. Unele dintre acestea dispăruseră din zonă cu mulți ani înainte de dezastru.

Natura își dezvoltă continuu părțile sale diverse și interdependente spre o stare de echilibru.

Deoarece natura umană egoistă este opusă tendinței unificatoare a naturii, ne lipsește intuiția de a menține echilibrul cu restul naturii.

Cu toate acestea, ni s-a dat capacitatea de a conștientiza opoziția noastră față de natură.

Putem învăța prin asemenea lovituri, cum este pandemia de coronavirus, că lăsând viața noastră să meargă pe cursul egoist, opus naturii, sfârșim prin a ajunge în suferință.

De asemenea, spre deosebire de animale, avem capacitatea mentală suplimentară de a căuta sursa durerii noastre și de a ajunge la concluzia că opoziția noastră față de natură este rădăcina problemelor noastre. Apoi ne vom transforma în mod conștient și de bună voie, pentru a ne echilibra cu natura.

Spre deosebire de nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, care funcționează instinctiv în echilibru cu natura integrală, noi, oamenii, suntem lipsiți de acest instinct. Avem capacitatea de a da prioritate propriilor noastre valori sociale, care modelează influența socială și opinia publică, afectȃnd modul în care gândim și ne orientăm.

De aceea, dacă ne-am organiza valorile sociale conform valorilor naturii – în responsabilitate reciprocă, pentru a transpune în conexiunile noastre interconectarea armonioasă și interdependența din natură – atunci am completa ceea ce ne lipsește instinctiv, prin propria noastră participare, conștientă și voită, în natură.

Prin urmare, gravitatea crizei coronavirusului, deși dezastruoasă în multe privințe, ne oferă, de asemenea, oportunitatea de a îmbunătăți conștiința umană și calitatea vieții în societate. Cum? Prin activarea grijii și responsabilității reciproce în conexiunile dintre noi.

Dacă eşuăm să ne revizuim, să devenim mai atenți și mai responsabili unul faţă de celălalt, atunci ne putem aștepta ca natura să ne pună în față condiții și mai stricte, până când vom realiza necesitatea conexiunii pozitive.

Cum putem pune în practică această schimbare de conștiință?

Pe de o parte, guvernele ar trebui să ofere venituri de bază, hrană, locuință și asistență medicală, în schimbul participării noastre la programe educaționale, unde am învăța de ce și cum trebuie să punem în aplicare principiul grijii și responsabilității reciproce.

Pe de altă parte, prin prioritizarea valorilor de grijă și responsabilitate reciprocă, ne propunem să promovăm idei și exemple de tipul conexiunii pozitive în societatea umană prin întreaga noastră mass-media, care în prezent ne transmite un bagaj imens de mesaje nocive.

Având în vedere că reciprocitatea consideraţiei și a responsabilităţii ar deveni principiul călăuzitor al societății, mass-media va aborda problema modului în care scindarea noastră conduce la un impact negativ și la slăbirea societății umane. Ne va arăta că putem ajunge la o  societate mai conștientă și mai puternică conectând-ne tot mai mult.

Prin apariţia unui discurs media unificator, cu o agendă educațională care îmbogățește conexiunea, vom învăța cum să acceptăm, să înțelegem și să ne înțelegem mai bine cu toată lumea, fiind influențați de o nouă atmosferă de înțelegere reciprocă, sprijin, conștientizare și sensibilitate.

Drept urmare, natura nu ar mai avea nevoie să ne trimită pandemii sau alte crize pentru a ne trezi nevoia de a ne conecta pozitiv. În aceeași ordine de idei, am experimenta un tip de viață cu totul nou, armonios și pașnic, în care vom trăi în echilibru cu natura.

New Life # 1215 – Coronavirus, întrebări pentru copii

New Life # 1215 – Coronavirus, întrebări pentru copii

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

 

Vrei să fii cauza revelației forței bunătății în lume, ca Superman? Viitorul lumii depinde de fiecare dintre noi. Înțelepciunea Cabalei ne învață cum să avem consideratie pentru ceilalți, salvând astfel lumea de toate calamitățile. Oamenii distrug natura și umanitatea prin crearea dezechilibrului în sistem. Coronavirusul a apărut ca urmare a urii noastre unul față de celălalt. Virusul va dispărea și carantina se va termina atunci când ne vom trata corect și vom deveni o parte integrantă și benefică a naturii. Oricine care se schimbă îi ajută pe alții să câștige puterea de a-i trata bine pe toți.

Din emisiunea „O viata noua 1215 – Coronavirus, Întrebări pentru copii” de la KabTV, 24/03/20

Mața este prima noastră pâine a sărăciei

Trebuie să muncim constant asupra egoismului, să ne străduim pentru unitate și, în interiorul ei, pentru conexiunea cu Creatorul. Dacă nu ne putem conecta în grupul de zece, nu vom putea să ne conectăm cu Creatorul. De aceea s-a scris, De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator.

În fiecare clipă încercăm să ne conectăm, ca și cum ne-am frământa aluatul amestecând făina cu apa. Atâta timp cât lucrăm asupra lui și aluatul nu este încă gata de coacere, el nu se va transforma în hameț [drojdie]. Cel mai important lucru este să ne continuăm eforturile, atunci nu se va transforma în hameț. Putem munci astfel întreaga zi! Se consideră că dorința de a primi nu s-a stricat atâta timp cât lucrăm asupra ei.

Când ating starea corectă sau conexiunea corectă și simt că sunt gata să trec cu vederea orice doar ca să mă pot conecta cu prietenii, atunci din interiorul acestei stări mă pot conecta cu Creatorul.

În acest fel ies de sub autoritatea Faraonului și intru sub autoritatea Creatorului. Constat că grupul este doar un mijloc prin care sunt scos din sclavia din Egipt și condus către autoritatea Creatorului. Grupul de zece se află în linia din mijloc dintre ei, ca un fel de stație intermediară.

Rezultă de aici cât de importantă este mața [pâinea de pesah].

Ea este simbolul central al sărbătorii de pesah, a festivalului libertății, a ieșirii din Egipt, din intenția egoistă la dăruire, de sub autoritatea Faraonului la autoritatea Creatorului.

Nu putem opri munca asupra noastră, asupra conexiunii din grup, nu ne putem opri din frământare, așa cum facem cu aluatul, până când nu ajungem să fim amestecați omogen. În acest aluat nu va mai exista făină sau apă, totul va fi perfect omogenizat.

După ce îndeplinim tot felul de auto-comprimări, de exerciții care transformă grupul de zece într-un material monolit, vom simți că suntem pregătiți să ne conectăm cu Creatorul. Creatorul este cel care, prin presiunea externă pe care o exercită, ne trezește la o astfel de conexiune. Rămâne însă întrebarea dacă noi, ca grup, ne putem trezi mai repede și ne putem frământa aluatul pentru a deveni mața.

Mața indică faptul că omul este pregătit să intre în conflict cu egoismul său și să se conecteze cu grupul. Este gata să pună presiune pe el însuși pentru a produce un aluat în care nu mai există făină și apă, ci doar combinația celor două. Făina, adică dorința de a primi, absoarbe apa și devine, împreună cu ea, un singur material.

Prietenii din grupul de zece sunt atât de puternic integrați în aspirația lor către Creator încât nu contează ce direcție avea fiecare. Atingem o singură direcție, o înțelegere, o senzație care combină totul la un loc. Astfel luăm forma de mața, a pâinii sărăciei, adică suntem pregătiți să existăm împreună fără nici o distincție între noi.

Aceasta este pregătirea pentru părăsirea Egiptului.

Ne pregătim mața și o coacem în Egipt. Mața reprezintă noul caracter al grupului conectat.

Dorința noastră de a primi este făina iar dorința de a dărui, lumina care strălucește slab deasupra noastră, este apa. Turnăm această apă în făină și începem să lucrăm cu ea, frământăm aluatul pregătindu-l pentru coacere.

Aceasta înseamnă că trebuie să primim de la Creator puțină înțelegere cu privire la calitățile dăruirii și ale conexiunii, atât cât suntem capabili să primim pentru a o implementa tot mai mult în dorința noastră actuală, egoistă.

Cel mai important lucru nu este câtă dorință de dăruire are fiecare dintre noi, ci efortul nostru comun.

Vom avansa pe măsură ce încercăm să pătrundem în această dorință de dăruire în așa fel încât făina noastră să preia calitățile apei, pe măsură ce dorim să combinăm tot mai mult dorința de a primi cu intenția de a dărui.

În cazul în care conexiunea din grup este rezultatul eforturilor comune, ale întregului grup de zece, atunci vom atrage lumina reformatoare care ne va conecta. Orice strop de apă pe care îl primim cu scopul de a lega încă un gram de făină în aluatul comun, în corpul unic, depinde de eforturile pe care le investim în grup.

Când aluatul a devenit moale și omogen, adică tot egoismul nostru, forma individuală a fiecăruia a dispărut, atunci suntem pregătiți de coacere și putem face mața.

Mața este numită pâinea săracului pentru că o coacem din cauza sărăciei, în absența forței, a senzației și a înțelegerii din minte și din inimă. Însă exact atunci, cu ajutorul acestei noi forme pe care am primit-o, putem trece granița dintre posesiunile Faraonului și posesiunile Creatorului, ne putem elibera de îngerul morții, de dorința noastră egoistă.

Din partea a patra a Lecției zilnice de cabala 4/12/20, “Pesah (Paștele)”

Rolul spiritual al femeii, partea a 6-a

Stația terminus este atingerea Rădăcinii sufletului tău

Întrebare: Cum poate o femeie să-și însușească această calitate a dăruirii?

Răspuns: Femeile au un tip special de suflet, nu este la fel ca al bărbaților. În Cabala nu se poate spune că este mai bine ori mai rău, să fii bărbat sau femeie. Într-adevăr, unei persoane îi este dat totul (condiții: familie, soț/soție, muncă și tot ce i se întâmplă) în conformitate cu calitatea sufletului său.

Nu trebuie să tratăm în mod special acest lucru. Dacă m-aș fi născut femeie, atunci aș avea desigur alte proprietăți, alte funcții, o altă soartă. Nu ar trebui să ne facem griji pentru asta, deoarece stația terminus este aceeași pentru fiecare om: atingerea Rădăcinii sufletului său.

Prin urmare, indiferent dacă ești femeie sau bărbat, ai propria ta Rădăcină sufletească, pe care vei ajunge să o percepi și să o înțelegi. Nu contează cine ești în acest moment. Deci nu este justificat să te întrebi cine este norocos și cine nu. Acest lucru este fals.

Creatorul este absolut corect. Nu are preferințe pentru unul sau altul.

O persoană poate fi, de exemplu, un muncitor din Africa și dar calitatea și starea finală a sufletului său să se afle la același nivel cu toți marii cabaliști, cu sufletele mari. Diferența constă doar din modul în care își îndeplinește funcția sa pământească, adică modul în care se corectează.

Mai mult, în spiritualitate cu cât sunt mai proaste condițiile, putem a realiza o ascensiune mai mare, pentru a ne corecta. Drept urmare, se dovedește că suntem egali cu toții și nimeni nu poate avea nicio pretenție față de Creator, de ce l-a făcut într-un fel anume.

Poate că acest lucru reduce ușor gustul și competitivitatea, dar veți uita aceste lucruri, pentru că oricum veți privi totul prin prisma vieții pământești, prin calitățile aceste lumi. Și doar când vei intra în Lumea Spirituală, te vei întreba: „De ce sunt atât de rău?” Într-adevăr, prin faptul că te simți mai rău decât toți ceilalți, poți obține o ascensiune mai mare și astfel Îi oferi plăcere mai mare Creatorului.

Va urma…

Lecția în limba rusă din  03/08/2020