Transformând Cabala în Filozofie

Comentariu: Umanistul german Johann Reuchlin, în cartea sa ‘Despre arta Cabalei’ scrie: „Cu toate acestea, superioritatea lui Pitagora nu a venit de la Greci, ci din nou de la Evrei. După lungi rătăciri, el a adus acasă ceva demn de admirație și a fost primul care a redenumit „Cabala” în „Filosofie” – un cuvânt grecesc necunoscut anterior. ”

Există multe fapte care confirmă faptul că Grecii antici au învățat de la înțelepții Primului și celui de-al Doilea Templu. Îți poți da seama că filozofiile lui Platon și ale lui Aristotel sunt pătrunse cu ideile lor.

Răspunsul meu: Savanții Greci nu au ascuns-o. Comunicarea era destul de ușoară în acele zile. Astăzi, există multe bariere civilizaționale.

Deși pare să existe o legătură între universitățile moderne; totuși, egoismul intern respinge un om de știință de altul. În vechime, învățarea unii de la alții era în general acceptată. Prin urmare, mulți filosofi și oameni de știință au învățat de la Evrei în timpul profeților, adică pe vremea Primului Templu.

Comentariu: Rabinul din Sochaczew a scris: „Știința Greacă a filozofiei, derivată din scrierile regelui Solomon, a apărut după distrugerea Primului Templu. În orice caz, aceste scrieri au fost corupte cu adaosuri, omisiuni și înlocuiri într-o asemenea măsură încât falsele cunoștințe s-au amestecat în ea. Dar, într-un fel sau altul, baza științei este bună, deși părți ale răului s-au amestecat cu ea. ”

În mod similar Cabalistul modern din secolul XX ,Baal HaSulam scrie: „Înțelepții Cabalei observă teologia filozofică și se plâng că au furat învelișul superior din înțelepciunea lor, pe care Platon și predecesorii săi Greci le-au dobândit în timp ce studiau cu discipolii profeților din Israel. Au furat elemente de bază din înțelepciunea lui Israel și au purtat o mantie care nu este a lor.”

Răspunsul meu: Adevărul este că Grecii antici au dobândit abordarea generală a cosmologiei din Cabala și au continuat extragerea propriilor concluzii din aceasta.

Din emisiunea de pe KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării Poporului Israel, partea 6” din 7/8/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi sunt conștient de ceea ce sunt. Asta cumva îmi permite să îmi găsesc calea în această lume. Când studiez articolele tale și mă uit la videoclipurile tale, deseori te aud spunând că dobândirea Creatorului înseamnă a fi în adeziune cu El.

Asta invocă frica în mine că dacă mă apropii de Creator și mă unesc cu El, eu voi înceta să exist. Ce este această frică și ce este adeziunea cu Creatorul?

Răspuns: Adeziunea cu Creatorul este obținută atunci când egoismul tău se disipă și importanța lui descrește, și apare în schimb, importanța atributului dăruirii, pe care noi îl numim Creatorul. El începe să conducă toate celelalte atribute, forțe și intenții ale tale.

Asta înseamnă că atributul dăruirii, conexiunea și iubirea pentru tot ceea ce este exterior ție este mijlocul care te aduce aproape de Creator. Acesta este un atribut spiritual. Dacă începi să simți că se manifestă gradual în tine, înseamnă că ești pe calea corectă.

Întrebare: Nu îmi pierd unicitatea, individualitatea mea prin asta?

Răspuns: Nu piezi nimic deoarece atributul pe care îl obții izvorăște de asemenea din egoismul tău, dar este opus acestuia.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 1/26/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De obicei de Pesah, în special în timpul sărbătorii Seder [cina ceremonială], există o senzație de vacanță comună în Israel, în rândul tuturor oamenilor, în toate familiile. Însă anul acesta, Pesah se simte altfel, ca un nor anost, de carantină, coborât asupra noastră și care ne-a închis în casele noastre.

Ne pregăteam pentru o masă de Pesah cu întreaga familie mare și, dintr-o dată, toată lumea trebuie să stea acasă.

Cert este însă că noi înșine am construit această stare. Coronavirusul este doar o modalitate de a descoperi adevărul și de a arăta separarea noastră: atât timp cât nu suntem un singur popor, nu stăm la aceeași masă și nu vrem să părăsim astăzi Egiptul nostru.

În acest an, Seder Pesah a corespuns doar structurii poporului Israel, în care nu există unitate.

Nu am părăsit Egiptul și, prin urmare, nu avem nimic de sărbătorit. Trebuie să ne gândim de ce ne aflăm în această stare. Am părăsit deja Egiptul, dorința noastră egoistă? Am devenit un singur popor al Creatorului?

Credem că acest Pesah nu este real pentru că nu ne întâlnim ca de obicei cu întreaga familie, cu bunicul și cu bunica. Dar tocmai acest Pesah este real, deoarece ne arată cât de departe suntem de poporul noștru.

Problema nu este în Seder Pesah, ci în modul în care suntem în fiecare zi, nu numai în relațiile din cadrul familiei, ci mult mai larg, în întreaga societate israeliană. Pe tot parcursul anului nu ne comportăm ca un singur popor și, în consecință, acum suntem nevoiți să stăm de Pesach, singuri, acasă.

Ne-am dezvoltat până la punctul în care nu este suficient să stăm cu bunicii și să sărbătorim evenimentele care au avut loc acum 3.500 de ani.

A venit momentul să înțelegem că nu am părăsit Egiptul.

Ieșirea din Egipt este calea ieșirii din egoismul nostru, o stare în care devenim cu adevărat uniți ca un singur popor, ca un singur om cu o singură inimă și primim Tora, puterea care este revelată între noi și ne leagă ca un singur popor special, al Israelului.

Dar nu avem nimic din toate acestea. Și atunci apare un simbol special, numit coronavirus și ne explică unde ne aflăm: că nu am părăsit Egiptul, ci trăim în interiorul unui egoism uriaș, chiar mai puternic decât în alte națiuni. Nici măcar nu avem dreptul de a ne numi Israel, deoarece aceasta înseamnă direct către Creator (Yashar-Kel) și nu ne străduim pentru puterea dăruirii, pentru iubire și unitate reciprocă.

Deci, suntem trimiși să stăm singuri, fără o bunică și să ne gândim de ce suntem singuri și de ce este declarată carantina. Virusul vine special să ne explice cine suntem și că nu ne raportăm cu adevărat la sărbătoarea de Pesah și la dreptul de a fi numiți evrei care au părăsit Egiptul.

Pesah este sărbătorit în amintirea exodului din Egipt, dar nu avem ce să ne amintim.

Prin urmare, stăm acasă cu familia apropiată, ca înainte de a părăsi Egiptul și ne gândim ce trebuie să facem pentru a ieși din el. Aceasta este doar noaptea exodului din Egipt, dar nu și ieșirea din el, în sine.

Carantina arată că egoismul ne-a lăsat singuri în deșert: fără rude, prieteni sau națiunea noastră. Pesah simbolizează doar dorința de a ieși din această singurătate și de a face conexiunea cu ceilalți, ca un singur om cu o singură inimă.

Care este diferența dintre această noapte și toate celelalte nopți? Nu că toată lumea stă singură în casa lui, ci că acum înțelegem de ce stăm singuri în această seară festivă. Și, de asemenea, diferă prin faptul că ne gândim, în sfârșit: Suntem gata să părăsim Egiptul? Trebuie să-l înfruntați.

Egiptul este egoismul nostru, ura reciprocă, concurența. Aceasta este esența nopții de Pesah – este noapte, dar într-o manieră organizată (seder) ne pregătește să ieșim din egoismul nostru, în țara lui Israel (Yashar-Kel), adică la o putere superioară, de dăruire și iubire. Creatorul este puterea iubirii.

Din KabTV  “O viaţă nouă #1220” 4/2/20

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→