Daily Archives: 25 mai 2020

O viață nouă 1223 – Un timp pentru căutarea sufletului

O viață nouă 1223 – Un timp pentru căutarea sufletului

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

Astăzi tuturor li se cere să facă o căutare a sufletului în lumina loviturii umane universale pe care am primit-o. Fiecare și toți împreună nu ne-am adaptat la legile naturii și astfel acum natura răspunde prin eliberarea asupra umanității a virușilor paralizanți precum coronavirusul. Conexiunile teribile dintre oameni sunt opuse integralității care există în restul naturii. Natura vrea ca noi toți să ne simțim ca o singură persoană cu o singură inimă. Ar trebui să ne întrebăm pe noi înșine în fiecare zi, “Am făcut rău cuiva? Iubesc umanitatea?” Noi trebuie să cerem puterea iubirii și să comunicăm cu forța superioară din natură care ne va face să simțim iubire în inimile noastre. Dacă avem grijă de lume precum o familie, totul va fi în regulă.

De pe KabTV “O viață nouă 1223 – Un timp pentru căutarea sufletului”, 4/16/20

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

 

Semințele exilului, partea 2

Războiul este o expresie a egoismului

Remarcă: Pe parcursul celor 6000 de ani de existență a umanității civilizate pe suprafața pământului, au avut loc în permanență războaie. În total, acestea au adunat doar 200 de ani. Istoricii au ales cinci războaie principale: Primul și cel de-Al doilea război mondial, plus trei războaie din China, în timpul cărora au murit sute de milioane de oameni.

Comentariul meu: Este uluitoare această stare a lumii în care oamenii pur și simplu se anihilează unii pe alții. Dau frâu liber egoismului lor, care nu-i poate tolera pe alții și inventează tot felul de motive pentru a ucide.

Remarcă: Războiul este un fel de expresie a egoismului. Fiecare poveste a sa este povestea unui război.

Comentariul meu: Pe de altă parte, nici nu ne putem imagina ce s-ar fi întâmplat cu lumea dacă nu ar fi izbucnit războaie. În ultimii 70 de ani nu au mai existat războaie pe continente vaste, cum sunt Europa și Asia, și iată ce s-a întâmplat cu umanitatea. Populația globului a crescut de la două la opt milioane.

Înțelegem că, în cazul egoismului necorectat, războaiele au devenit necesare, pentru că doar astfel umanitatea se poate limita și purifica.

Din programul KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 7/8/19

Ieșirea din carantină, partea 1

Întreaga lume în concediu medical

Ridicarea măsurilor de carantină pare să ia o greutate uriașă din mintea unei persoane, îi dă voie să respire puțin și redă culoare vieții sale. Nu mai simte ca și cum ar fi pe muchie de cuțit.

Nu ar trebui să fim mulțumiți de asta? Dar, pe de altă parte, după ce am avut timp să ne oprim și să ne gândim, înțelegem că viața dinaintea coronavirusului nu era atât de lipsită de griji. Așadar, merită să ne întoarcem la cursa anterioară?

Nu ne dăm seama că dezvoltarea noastră a fost greșită. Ca societate egoistă, am trecut de la o lovitură la alta, de la o criză la alta. Nu vom ajunge niciodată la fericire în acest fel, deoarece încercăm doar să evităm loviturile, să scăpăm de probleme care ne depășesc în mod constant.

Nimeni nu se bucură de o astfel de viață, după cum se spune: „Împotriva voinței tale te naști; împotriva voinței tale vei trăi; și împotriva voinței tale vei muri.” Pur și simplu ne obișnuim cu faptul că aceasta este viața și o acceptăm ca fiind dată pentru lipsa de alegere.

Și aici vine coronavirusul, iar pentru prima dată în istorie, începem să simțim că facem parte dintr-o singură umanitate. Această lovitură ajunge la toată lumea. Este ca un singur corp uman care se răspândește pe întregul pământ: capul este în America, corpul în Anglia, o mână în Rusia, cealaltă în America de Sud și picioarele în Australia. Dintr-o dată, acest corp primește o lovitură, apoi alta și alta. Nu este vorba că mai întâi un singur loc este lovit și apoi un altul. Nu, lovește pe toată lumea deodată. Doar că toată lumea o simte diferit, la fel cum fiecare organ din corpul nostru percepe durerea în mod diferit.

Coronavirusul ne-a făcut să simțim că toți suntem conectați la un singur sistem. Și aceasta este o mare descoperire. Dintr-o dată, întreaga lume a fost zguduită nu pentru că prețurile petrolului au scăzut, un vulcan a izbucnit sau un tsunami a lovit un teren. Problema nu a afectat un sector anume. Mai degrabă, toate sistemele au încetat să funcționeze. Și nu este vina lor. S-a întâmplat din cauza factorului uman.

Omul a încetat să lucreze! Nu s-a întâmplat niciodată la o asemenea scară în întreaga lume. Omul este bolnav și nu poate lucra. Aceasta este o dovadă clară a faptului că este timpul să ne gândim la societatea umană ca la un sistem unic, în care suntem cu toții conectați, depindem unul de celălalt și trebuie să ne pese unul de celălalt. Nu mai rămâne loc pentru concurență sau viruși similari ne vor elimina din ce în ce mai mult. De aceea, coronavirusul poate fi considerat un răscumpărător al umanității. Nu este vorba despre un virus, ci despre o revelație globală a faptului că societatea umană este o comunitate integrală, conectată cu legături în toate direcțiile.

Nimeni nu se poate simti bine dacă cineva din lume se simte rău: ori ne simțim rău, ori ne simțim bine cu toții. Această percepție apare datorită coronavirusului. Rezultă că virusul nu este un dezastru, ci un remediu care va vindeca puțin omenirea, îi va corecta viziunea prin apropierea ei de adevăr.

Din „O viață nouă nr. 1232” din KabTV, 5/5/20

De ce adulții simt că joacă este o minciună?

Întrebare: De ce un copil se joacă în mod natural din toată inima, dar pentru un adult a juca un joc se simte ca o minciună? Noua, adulților, nu ne place cu adevărat să ne jucăm.

Răspuns: Dar ne jucăm tot timpul!

Comentariu: Poate fără să știm. Dar dacă îmi spui acum: “Hai să jucăm un joc.”

Răspunsul meu: Tu vei răspunde: “Nu am timp. Sunt ocupat cu lucruri serioase.” Chiar dacă toate lucrurile serioase sunt o închipuire.

Pentru copii, jocul este o necesitate clară și conștientă pentru ca ei să se dezvolte, să-și umple timpul și gândurile lor. Ei simt sensul existenței lor în el. Pentru ei, jocul este foarte important. Uită-te la un copil mic care este bolnav și are febră, însă el tot se joacă. Iar un adult nu mai este capabil să se joace.

Prin urmare, acest joc pe care Creatorul l-a început cu noi trebuie să fie văzut ca cel mai important lucru. Apoi vom vedea că fiecare moment din viața noastră este valoros deoarece îl putem lua ca pe un joc cu Creatorul.

De fapt, tot ce vedem în jurul nostru este jucat de Creator. El ne angajează într-un asemenea fel că prin tot acest decor, prin întreaga lume (lume, Olam, de la cuvântul Haalama, ascundere), iar prin această deghizare, noi ne vom conecta cu El.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 3/25/19

Dobândirea și cel care dobândește

Lumina superioară care ajunge la noi conține două discernăminte: dobândirea și cel care realizează, dobândește. Când Lumina intră în noi, ne simțim pe noi înșine și, de asemenea, ceea ce percepem în noi.

Îl percep întotdeauna pe Creator prin atribute pe care le creez pentru a-L atinge.

Aceasta înseamnă că nu mă simt Creatorul Însuși, ci ceva care este la mijloc între El și mine.

Este ca și cum ai bea o ceașcă de cafea și pot spune că acea cafea este amară, dulce, neagră, fierbinte sau rece. Pentru o altă persoană, acestea pot fi atribute total diferite sau pot fi aceleași atribute, dar le poate numi cu nume diferite. El poate spune: „Nu, nu este rece, dar cald, nu este negru, ci maron”, etc.

Aceasta înseamnă că fiecare dintre noi îl simțim pe Creator diferit și nu putem compara niciodată percepția noastră, niciodată! La fel cum nu pot împărtăși sentimentul gustului meu cu altcineva. Pot lăsa pe altul să guste ceva, dar el îl va simți în felul său. El nu va simți niciodată ceea ce simt.

Percepția noastră este absolut individuală pentru fiecare dintre noi și de aceea spunem că fiecare are propriul său Creator. Îl simt într-un mod în care nimeni altcineva nu-L simte, în conformitate cu atributele mele interne.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” 8/12/19

Conexiunea de calitate

Intrebare:  Spuneți că acum conexiunile calitative ar trebui să prevaleze față de cele cantitative. Ce caracterizează o legătură calitativă? Care sunt proprietățile și caracteristicile sale pentru a putea intra cu ușurință în ea?

Răspuns  Conexiunea calitativă este atunci când preferăm între noi relații emoționale, cordiale, ajutorul reciproc, când înțelegem scopul ca un element comun și conexiunea universală ca mijloc de realizare a acestui obiectiv.

Trebuie să construim o astfel de stare între noi încât să fie ca o rețea, în care l-am găsi pe  Creator. Munca noastră ar trebui să fie crearea unui astfel de sistem de relații, în care, în conformitate cu echivalența de formă este dezvăluit Creatorul,.

Din  KabTV  “Fundamentele Cabalei,” 3/22/20