Daily Archives: 31 mai 2020

Terminologia cabalistică: „Spargerea Kelim”

Întrebare: Ce înseamnă spargerea Kelim – vase?

Răspuns: Spargerea Kelim înseamnă o dorință unică, care se rupe într-o multitudine de dorințe individuale.

Întrebare: Există un exemplu în acest sens în lumea noastră?

Răspuns: Mă îndoiesc, deoarece dorințele nu ne sunt foarte vizibile în această lume. Pot să vă dau un exemplu tehnic. Să zicem că motorul din mașina mea funcționează corect de mulți ani. Dintr-o dată, s-a întâmplat ceva și s-a desfăcut în multe părți diferite care trebuiau fixate, reglate și reconectate.

Întrebare: Cabaliștii folosesc limbajul într-un mod foarte interesant. Putem spune spargerea Kelim sau putem spune păcatul lui Adam. Sunt acestea două limbi diferite?

Răspuns: Da. Păcatul lui Adam este limbajul simțurilor și spargerea Kelim este limbajul cabalistic sau limbajul proprietăților mecanice.

Observație: Limbajul cabalistic este bun în măsura în care nu evocă nicio asociere în noi, în timp ce cuvântul „păcat” este asociat cu așa-numitele păcate, deși, în principiu, nu are nimic de-a face cu ele.

Comentariul meu: Da, este. Dar atunci, când aprofundezi știința Cabalei și înțelegi cum definește fiecare stare, nu contează cum o denumim.

Întrebare: De ce cabaliștii din trecut nu au explicat acest lucru? Doar cei mai recenţi cabaliști, Baal HaSulam și Rabash, au început să explice termenii cabaliști.

Răspuns: Cert este că generațiile anterioare au fost mai simple. Nu erau la fel de confuzi sau plini de egoism și nici nu trăiau într-o lume atât de complexă ca noi. Prin urmare, toate acestea le erau clare.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 17/06/19

Semințele exilului, partea 6

Consecința nerespectării legii iubirii de vecin

Întrebare: În timpul distrugerii celui de-al doilea templu, între studenții  lui Rabbi Akiva a apărut ura nefondată, iar toți cei 24.000 au murit din cauza asta. Este o alegorie sau nu?

Răspuns: Nu, au murit cu adevărat. Rabii Akiva i-a învățat legea iubește-ți aproapele,  dar nu puteau să rămână în ea.

Între ai a apărut un astfel de egoism încât au început să facă calcule egoiste unul față de celălalt. Desigur, starea lor nu poate fi comparată cu starea actuală dintre credincioși. Aceștia erau oameni cu totul diferiți – oameni grozavi. Dar egoismul la nivelul lor s-a manifestat atât de mult încât i-a dus la moarte.

Întrebare: Se poate spune că, urmare a acestei uri, a fost înăbușită revolta Bar Kochba și, prin urmare, oamenii nu au putut restabili independența?

Răspuns: Desigur. Aceștia erau cei mai mari oameni din acea epocă, reprezentanții spirituali ai poporului. Dacă spiritul lor a căzut îm ură, atunci poporul nu a avut ocazia să existe în continuare.

Observație: Lucrul cel mai interesant este faptul că ura nefondată apare tocmai printre cei care ar trebui să se angajeze în unificare și să răspândească ideologia spirituală a oamenilor. Ura s-a manifestat întotdeauna între regi, preoți, între elite, între înțelepți, nu printre oamenii obișnuiți.

Comentariul meu: Da, oamenii obișnuiți nu au participat cu adevărat la acest lucru.

Din emisiunea de pe KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” din 8/07/19

“COVID-19 ne-a dat o lecţie de smerenie” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “COVID-19 Has Given Us a Lesson in Humility


Probabil, niciun pericol nu a fost minimalizat mai mult decât coronavirusul. Din primul caz, virusul a fost descris ca un tip de gripă, o amenințare neglijabilă pentru sănătate și, practic ca nefiind o problemă. Cu toate acestea, putem vedea deja că această eroare are un impact imens asupra societății umane. În mod ascuns, COVID-19 a zdrobit bazele civilizației umane. În termen de două luni, umanitatea a capitulat ȋn fața unui inamic pe care nu-l poate vedea, auzi, mirosi, gusta sau atinge și a cărui nocivitate este îndoielnică.

„Cu toții am învățat cât de vulnerabili suntem, cât de dependenți suntem unul de celălalt, pentru nevoile noastre cele mai de bază, de la sănătate și hrană, la compasiunea umană.”

Gripă sau nu, unul câte unul, guvernele au revocat toate activitățile publice, congregațiile religioase și politice, convențiile profesionale, sportul și divertismentul, centrele comerciale, fabricile, companiile de înaltă tehnologie, transportul și recreerea. În ciuda costurilor de neimaginat, șefii de stat au cedat din mers erorii și au oprit națiunile ȋn drumul lor.

Și mai extraordinar acum, deoarece guvernele încearcă să repornească țările, oamenii nu sunt încântați să participe. Nu numai că nu au avut venituri în timpul blocajului, deși acest lucru este adevărat. Este mai profund decât atât: umanitatea își pierde interesul pentru o civilizație care îi apreciază pe oameni în funcție de portofelele lor.

Deși factorii de decizie și magnații solicită oamenii să revină la locul din care au plecat în urmă cu două luni, cum aşteaptă să profite mai mult din recuperare, pe cheltuiala noastră, acest lucru nu se va întâmpla, nici de data aceasta. Oamenii s-au schimbat.

Nu numai magnații și factorii de decizie au primit o lecție umilitoare de la virus, ci noi toți. Cu toții am învățat cât de vulnerabili suntem, cât de dependenți suntem unii de alții, pentru nevoile noastre cele mai de bază, de la sănătate și hrană la compasiunea umană. Am învățat că ceea ce ne face cu adevărat fericiți sunt familiile calde și prieteniile bune, nu tendințele la modă și colegii cu zâmbet fals.

Învățăm să fim egali. Ne dăm seama că este mai satisfăcător să ȋmplinim decât să concurăm, că este atât de profitabil să împărtășim, să ne pese și să fim în sfârșit liberi de propriul egoism. Prin supunerea egoului nostru, COVID-19 ne-a dat viață.

Și aşa cum face un copil mic, şi noi facem pași de copii. Uneori ne vom împiedica, uneori vom cădea, dar obiectivul nostru trebuie să fie clar tot timpul: ȋnvățăm să ne unim. Dacă ne străduim să trăim în unitate, viața însăși ne va învăța ce trebuie să păstrăm din trecut și ce trebuie să alungăm. Nu trebuie să luăm decizii în avans, ci doar să încercăm să ne conectăm unul cu celălalt și să vedem ce fel de societate apare, cum se adresează membrilor săi, își recompensează campionii și își mustră dușmanii.
Pe măsură ce valorile noastre se schimbă, la fel vor fi cauzele bucuriei și întristării noastre. Aspirațiile noastre se vor adapta fără efort la noul mediu și vom prospera, atunci când toată lumea din jurul nostru prosperă.

Întrucât conexiunea umană va fi scopul final al societății, nu ne va fi frică pentru noi înșine, pentru copiii noștri sau pentru cei din grija noastră. Nu va trebui să ne facem griji pentru mâncare, locuință, îngrijire medicală, educație, prieteni pentru copiii noștri sau prieteni pentru noi înșine. Pur și simplu, nu va trebui să ne facem griji. Și singura noastră cerere va fi să facem același bine pentru alții, cum fac ei pentru noi.

Ar trebui să ne temem de virus și să ne ȋngrijim de sănătatea noastră, dar ar trebui, de asemenea, să fim recunoscători că a venit în ajutorul nostru. Ne-a salvat din a ne ucide reciproc și a ne distruge planeta; ne-a dat o șansă să începem din nou. Deci, cu toată sinceritatea, sunt recunoscător pentru lecția de smerenie pe care COVID-19 ne-a oferit-o tuturor.

“Cine se teme de un şomaj ridicat?” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Cine se teme de un şomaj ridicat?

 

Nu ne întoarcem la afaceri ca de obicei. Poluarea aerului din China a revenit, deoarece fabricile pornesc din nou la foc ȋncins, dar cumpărătorii nu se vor mai întoarce la zilele dinainte de COVID. America declanseaza falimentele si impozitele mai mari, spune Larry Fink de la BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume; Europa este probabil să crească impozitele pentru a-și acoperi „subvențiile pentru recuperarea post-COVID”, potrivit Reuters, iar piața mondială de lux este „îndreptată spre o scădere de 18%”, scrie South China Morning Post.

Pe măsură ce oamenii învață despre importanța solidarității, responsabilității reciproce și a altor activităţi sociale, respectul lor de sine va crește pe măsură ce vor deveni membri activi care realizează aceste valori în practică.”

Deci nu ne întoarcem la afaceri ca de obicei. Dar nu este doar din cauza impozitelor mai mari și a șomajului. Nu ne întoarcem la felul în care eram, pentru că ne-au dus în locul în care ne aflăm – intrând și ieșind din blocaje, neliniștiți de viitor, nesiguri de prezent și, în general, păcăliți. Multe persoane pur și simplu nu vor să se întoarcă la viețile lor anterioare; nu au fost atȃt de minunate.

Întrucât șomajul va rămâne ridicat și mulți oameni vor fi stresați de numerar și, de asemenea, cei care sunt angajați nu vor reveni bucuroşi înapoi la zilele anterioare virusului, multe întreprinderi nu vor supraviețui. Și dacă mai avem bani în plus, creșterea impozitelor și falimentelor vor înăbuși puțina tendință care ne-a mai rămas pentru ieșiri sau cumpărături.

Lumina de la capătul tunelului

În ciuda a tot ceea ce tocmai am scris, sunt foarte fericit de locul în care ne aflăm acum, deși aș dori să ajungem aici într-un mod mai ușor. Oricum ar fi, am ajuns în sfârșit în starea inevitabilă, în care autoritățile trebuie să abordeze problema. Beneficiile de șomaj și bonurile alimentare nu vor rezolva nimic. Zeci de milioane de oameni sunt în permanență în afara pieței de muncă, iar previziunea este că numărul lor doar va crește.

Aceasta necesită o revizuire, o regândire completă a structurii societății. Singura modalitate de a evita o prăbușire socială totală, izbucnirea unor revolte violente, instalarea legii marțiale și cine știe ce alte catastrofe, este să se facă două lucruri simple:

  1. Oferirea fiecărei persoane îndreptățite la subvenții guvernamentale, unei burse care va înlocui toate celelalte prestații. Bursa va fi suficientă pentru a permite o viață respectabilă – deși nu luxoasă. Mâncarea, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea sănătății, educația și anumite recreeri și vacanțe trebuie să fie oferite pentru fiecare persoană. Acestea sunt nevoile umane de bază, nu luxul.
  2. În schimbul primirii bursei, fiecare persoană va participa la cursuri, care vor da informații despre lumea în care trăim, atât în ceea ce privește guvernarea, finanțele de bază și alte abilități de viață, cât și informații mai cuprinzătoare despre situația lumii astăzi, în urma crizei coronavirusului.

Scopul studiilor nu este doar educarea oamenilor, deși acest lucru este important.

Scopul este de a-i ajuta să se conecteze social și emoțional unul cu altul, la familiile lor, orașul și țara lor. Oamenii care simt că se află ȋn locul căruia ȋi apartin, nu ies și nu își distrug propriile orașe sau țări, mai ales dacă finanțele personale.le sunt asigurate.

De-a lungul timpului, absolvenții programului vor deveni ei înșiși profesori, deoarece tot mai mulți oameni se găsesc permanent fără muncă. Dar, spre deosebire de ziua de azi, în cazul în care șomerii se simt adesea degradați și își pierd respectul de sine, contribuția socială a programului de studii va fi atât de substanțială încât oamenii ȋl vor urma cu plăcere.

Pe măsură ce oamenii învață despre importanța solidarității, responsabilității reciproce și a altor activități sociale, respectul lor de sine va crește, pe măsură ce vor deveni membri activi, care realizează aceste valori în practică. La fel cum astăzi oferim servicii sociale și considerăm că sunt importante, oamenii angajați în aceste studii vor deveni atât de conectați, atât de grijulii, încât vor schimba întreaga atmosferă din cartierele și comunitățile lor. Contribuția lor imensă la coeziunea societății va fi atât de substanțială încât vor deveni pilonii societății, baza pentru construirea unor comunități durabile și fericite.

Dacă acest viitor luminos ni se pare obscur, este pentru că nu am atins pe deplin profunzimea transformării pe care COVID-19 a produs-o tuturor. Ne-a schimbat pentru totdeauna. Când vom ieși la celălalt capăt al pandemiei, vom fi recunoscători pentru ea și poate vom regreta doar că am avut nevoie de o pandemie care să ne arate ceea ce era evident.

[Foto de James Yarema pe Unsplash]

Dezvoltarea în uter a sufletului

Nu are nicio importanță cine suntem deoarece oriunde trăim, fiecare din noi are o înregistrare de date, Reshimo, despre unde este și de starea sa în sufletul general al lui Adam. Acesta este motivul pentru care Reshimo este numit punctul din inimă.

Taamim înseamnă că cel care vrea să guste un gust bun în viață, ar trebui să acorde atenție la punctul său din inimă, la embrionul sufletului, picătura de sămânță spirituală.

Fiecare persoană are un punct în inimă, doar că nu strălucește.

Mai degrabă, el este ca un punct negru. Punctul din inimă este discernământul de Nefesh (suflet) al Kedusha (sfințenie), a cărui natură este vasul de dăruire.

Cu toate acestea, el este într-o stare de Sechina (Divinitatea) în țărână, însemnând că o persoană o consideră ca pe nimic. În schimb, pentru ea ea este importantă ca țărâna. Asta se numește Nekudot (puncte).

Soluția este să mărească importanța ei și să-i facă importanța ca Tagin (coroane), ca “o Coroană pe capul lui”. Adică în loc să fie țărână, ca anterior, el ar trebui să îi ridice importanța să fie ca o Keter (coroană) pe capul lui.

În acel moment Nefesh de Kedusha se extinde în Otiot (litere), adică în Guf (corp), căci Guf este numit Otiot. Cu alte cuvinte, Kedusha se răspândește din potențial în concret, numită Otiot în Guf”. (Scrierile lui Rabash vol. 3, articolul 34, “TANTA” (Taamim, Nekudot, Tagin, Otiot)

…doar că el nu strălucește. Mai degrabă este ca un punct negru. Persoana nici măcar nu simte că aparține de ceva sau cuiva. Dar dacă începe să simță asta, este deja un pas înainte. Unei persoane îi sunt date niște baze ale unui sentiment că îi lipsește ceva și dacă începe să își dezvolte tânjirea, ea poate merge înainte.

Punctul din inimă este discernământul de Nefesh (suflet) de Kedusha (sfințenie), a cărui natura este vasul de dăruire. Atâta vreme cât o persoană nu dezvoltă dorința de a dărui în mod intern, ea simte tânjirea ei ca un punct negru. Așa începem calea noastră spirituală în această lume, atunci când simțim că suntem la un punct mort datorită circumstanțelor care ne-au dus acolo și nimic nu ne atrage și nimic nu ne împinge. Punctul negru ne împinge înainte, dar este prin suferințe și dubii și nu prin tânjire sau prin lumina care strălucește înainte.

Cu toate acestea, ea este într-o stare de Shechina (Divinitatea) în țărână, ceea ce înseamnă că Creatorul este înfășurat în negru, într-un paravan pe care nu îl înțelegem și nu îl găsim atractiv și pe care o persoană nu îl apreciază deloc, adică o persoană o consideră ca pe nimic. Nu vede nimic în el ci chiar opusul, întreaga sa viață începe să pară fără rost, fără gust și fără sens. Într-un final este împins înainte ca rezultat al incertitudinii și al goliciunii și vrea să găsească sensul în viață, dar nimic nu iluminează pentru el între timp. În acest fel începe dezvoltarea sufletului unei persoane in utero.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/16/20

 

Cum funcționează mecanismul jocului?

Întrebare: Cum funcționează mecanismul jocului? Atragem oarecare energie jucând o stare viitoare mai corectată?

Răspuns: Desigur. Atragem energia superioară. La urma urmei, gândurile și dorințele noastre acționează în spațiul din jur.

Întrebare: Înseamnă că există un fel de stare corectată în care ne aflăm în conexiunile corecte?

Răspuns: Categoric! Până la cea finală, cea mai bună stare. Și nu există undeva acolo, ci în mine. De parcă în mod inconștient mă îndrept spre această stare și atrag energie și putere din ea.

Întrebare: Un copil se joacă și el în același mod?

Răspuns: Absolut toţi! Chiar și un gândăcel se joacă ceva. Acest lucru se întâmplă la orice nivel. Acesta este singurul mod în care dorința se schimbă. Toată lumea este afectată de aceeași lumină într-o măsură mai mare sau mai mică.

Întrebare: Înseamnă că Creatorul a creat milioane de stări?

Răspuns: Totul, de la început până la sfârșit, este creat de o singură lumină, un singur gând.

Întrebare: Este ciudat că din doi, trei atomi, a apărut universul, inclusiv oameni cu întreg spectrul lor de sentimente. Cum este posibil acest lucru?

Răspuns: Principalul lucru este starea finală. Totul este construit de la sfârșit și nu de la început. De aceea este scris: „Sfârșitul acțiunii este în gândul inițial”

Întrebare: Deci nu este vorba despre un gram de lumină și un gram de dorință, care sunt suficiente pentru ca totul să se dezvolte, ci despre programul în sine. El dezvoltă totul. Programul este Creatorul?

Răspuns: Este gândul creației. Și deasupra ei se află forța care se numește Creatorul.

În ceea ce privește un gram de lumină și un gram de dorință, acestea sunt două forțe, plus și minus, care există în natură pentru a dezvolta dorința, astfel încât să devină un echivalent potrivit pentru lumină.

Din emisiunea de pe Kab TV„Fundamentele Cabalei”, 25/03/20

Adam și Eva – Cele două sisteme de comunicare

Întrebare: Cum erau Adam și Eva? Ar trebui ca relația dintre un bărbat și o femeie să fie similară cu relația lor?

Răspuns: Adam și Eva nu au fost oameni, ci două sisteme de comunicare ale dorințelor egoiste de a primi și dorințele de a dărui. Asta ne spune de fapt Tora. Trebuie să ajungem într-o stare în care ambele sisteme sunt complet integrate și întree le este creat omul.

Practic, Adam este singur. La urma urmei, Tora spune, de asemenea, că la început a existat doar Adam și apoi Dumnezeu a creat o femeie din coasta lui. Toate acestea au nevoie de o explicație lungă, dar pe scurt, sistemul trebuie să ajungă la punctul în care ne conectăm și să ne transformăm din nou într-un singur sistem numit Adam. Aceasta nu este un fel de imagine biologică și nici o persoană a lumii noastre.

Noi oamenii coboram din maimuțe. Nu există semne de întrebare în acest sens. Aceste specii de maimuțe s-au dezvoltat treptat până când au apărut dorințe egoiste în creștere, ceea ce le-a transformat în oameni.

Adică maimuțele sunt mult mai bune decât noi. La noi, la persoanele necorectate, egoismul este mult mai mare. Dar nu vă faceți griji pentru asta, corectați-l.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 8/08/20