Daily Archives: 1 iunie 2020

Există imagini materiale în lumea spirituală?

Comentariu: În lumea spirituală există doar obiecte cu dorință independentă, conștientă. De exemplu, un creion nu există acolo, deoarece nu are această dorință.

Răspunsul meu: Ca și în cazul tuturor materiilor neînsuflețite, are dorința comună a acestei chestiuni: de a-și menține forma. În lumea spirituală nu există natură inanimată, vegetativă sau animată, deoarece toate dorințele acestor niveluri sunt îndreptate doar spre autoconservare.

Nicio o persoană obișnuită nu există acolo. Aceasta este o natură imaginară, deoarece nu emană, nu produce nimic de la sine. Este ocupată doar să își mențină existența în cea mai confortabilă formă și nimic mai mult.

Întrebare: Se dovedește că întreaga lume spirituală se află exclusiv în creierul nostru?

Răspuns: Desigur. Unde altundeva? La urma urmei, într-adevăr nu există spațiu. Dorința spirituală se numește spațiu.

Întrebare: Dar există rădăcinile tuturor obiectelor și fenomenelor materiale?

Răspuns: Aceasta este obligatoriu. Ele sunt în dorința noastră și, prin urmare, sunt reproduse în ea.

Întrebare: Puteți spune care este, de exemplu, o masă în spiritual? Ce i se face, cum se folosește?

Răspuns: Există o anumită forță sau, așa cum o numim, Reshimo (înregistrare informațională), care desenează această masă în noi.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 6/10/19

Terminologia Cabalistă: “Lumea superioară, dobândirea spirituală”

Întrebare: De ce lumea spirituală este numită “superioară”?

Răspuns: O numim superioară deoarece este deasupra proprietăților noastre. Proprietățile noastre sunt proprietățile primirii și, prin urmare, noi suntem foarte dependenți de dorințele noastre egoiste și de împlinirea lor.

Iar lumea superioară, acestea sunt proprietățile care cuprind dorința de a dărui, împlinirea, iubirea și hrănirea altora. Deoarece ele (proprietățile) sunt independente, libere în esența lor, ele sunt numite superioare.

În plus, ele sunt mai aproape de Creator în atributele lor. El este dăruirea și iubirea absolută. Și, prin urmare, tot ce este mai aproape de El, le definim ca fiind deasupra noastră, de ex. mai aproape de cauza rădăcină.

Întrebare: Vorbind despre lumea superioară, noi deseori o numim spirituală.

Răspuns: Lumea superioară este numită spirituală deoarece nu este materială.

Întrebare: Este o diferență între termenii “lumea spirituală” și “lumea superioară”?

Răspuns: Nu, acestea sunt nume comune, nespecificate.

Întrebare: Ce este dobândirea spirituală?

Răspuns: Comprehensiunea naturii în calitatea dăruirii, egală Creatorului, este numită dobândirea spirituală.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 6/17/19

Dacă totul este aici pentru un motiv, despre ce ne învață Coronavirusul?

Michael Laitman, On Quora: „Dacă totul este aici pentru un motiv, despre ce ne învață Coronavirusul?

Coronavirusul a venit să ne învețe despre cât de mult depindem unul de celălalt și, astfel, cum trebuie să ne asumăm mai multă responsabilitate în atitudinile noastre unul față de celălalt.

Dacă ne uităm la evenimentele majore din istoria lumii, inclusiv la războaiele mondiale și la pandemiile din trecut, chiar și ele nu au implicat întreaga umanitate în măsura în care a făcut-o coronavirusul.

Astfel, am fi înțelepți să învățăm o lecție de interdependență globală de la coronavirus și să ne intensificăm jocul pentru a ne gândi și a acționa mai responsabil și mai considerabil unul de celălalt, tratându-ne reciproc ca membri ai unei singure familii umane, fiecare persoană având aceeași importanță.

Deși, în mod normal, avem în vedere doar propria noastră sănătate, coronavirusul ne-a obligat să acordăm atenție sănătății celorlalți din jurul nostru, conectând direct sănătatea noastră cu a lor.

Am fost angajați să menținem o listă de condiții pentru a nu-i infecta pe ceilalți – menținerea igienei personale, spălarea mâinilor în mod regulat, rămânerea la domiciliu în timpul închiderii, purtarea măștilor și susținerea unei distanțe de doi metri în public – și pe măsură ce economia se redeschide, perioada de distanțare continuă să ne facă să ne gândim la sănătatea celorlalți, deoarece sănătatea bună a celorlalți ne asigură noua insine sănătatea bună și invers.

Acesta este un mod clar în care coronavirusul ne-a învățat o lecție de interdependență.

Întrebarea devine apoi: Cât de mult aplicăm această lecție în viața noastră?

De aici, ne vom comporta într-un mod în care beneficiul societății conduce procesele noastre de gândire sau vom recurge la prioritizarea beneficiilor de sine, fără să luăm în considerare efectul asupra celorlalți, conform obiceiurilor noastre pre-coronavirus?

Considerarea celorlalți înainte de a ne considera pe noi înșine se opune naturii noastre umane egoiste, care ne situează constant înaintea altora.

Totuși, oricat de greu este pentru noi să ne gândim să beneficiem de alții, coronavirusul ne-a arătat cum natura ne poate obliga să facem asta indiferent dacă ne place sau nu.

Cu toate acestea, natura nu are intenția de a ne face să suferim.

Dimpotrivă, există o imensă împlinire și plăcere locuind în natură, care vrea să o descoperim.

Isi dorește să ne dezvoltăm în creaturi atotcuprinzătoare, atotștiutoare și sensibile și poate face acest lucru ridicându-ne deasupra gândurilor și dorințelor noastre proprii.

Cum? Oferindu-ne situații în care suntem obligați să ne conectăm mai bine pentru a supraviețui.

Astfel de presiuni sunt similare cu contracțiile nașterii. Precum un bebeluș devine presat să părăsească lumea lui confortabilă, dar îngustă din pântece și să intre într-o lume nouă din afară, la fel suntem și noi presati de evenimente precum coronavirusul sa ieșim din percepțiile egoiste ale lumii noastre, confortabile, dar înguste si sa intram intr-o nouă percepție a interdependenței noastre.

Mai mult decat atat, precum bebelușul nu știa că viața sa în pântece este minusculă, întunecată și constrânsă, nici noi nu reușim să vedem cum trăirea doar în conformitate cu cerințele ego-ului – beneficiul de sine în detrimentul celorlalți – este o lume minusculă, întunecată și constrânsă în comparație cu lumea pe care o putem descoperi atunci când ne orientăm principalul obiectiv către beneficiul altora.

Oricât de mult apreciem și dorim să avem dragoste, pace, adevăr, fericire, încredere, susținere, încurajare și îngrijire în viața noastră, nu reușim să vedem cum aceste calități sunt realizabile la o scară mult mai mare atunci când responsabilitatea și considerația reciprocă devin valoarea conducatoare în întreaga societate.

Atunci când fiecare își propune să beneficieze pe toți și când încurajăm să contribuim la societate ca un principal marker al succesului, în loc să ne creștem cu orice preț averea, atunci vom experimenta o viață armonioasă, echilibrată cu natura și vom simți un nou sentimentul de calm, răspândit în toată societatea, împlinindu-ne pe toți.

Sper, astfel, că vom adopta lecția de a fi mai responsabili și mai atenți unii față de ceilalți, pe care coronavirusul a venit să ne învețe.

Cu toții avem un rol special în a contribui la o societate care ne poate face viața grozavă și, până când vom face niște pași în aceasta direcție a noastră, natura ne va trimite memento-uri prin multe asemenea probleme, pandemii printre ele.

Mai sus o poză de Engin Akyurt de pe Unsplash.

“A trăi, în loc doar de a ne cȃştiga existenţa” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “A trăi, în loc doar de a ne cȃştiga existenţa

 

Am putea numi „viață” perioada dinaintea pandemiei, sau a fost doar o cursă obligatorie pentru a ne câștiga viața? Această întrebare apare acum, întrucât suntem obligați să trecem rapid la o nouă stare, la o nouă realitate. Putem face tot ce este mai bun din noul nostru început, dacă ne dăm seama că există mai multe obiective împlinitoare în viață, decât vȃnarea unor ambiții anoste, trecătoare și inutile.

„Asta se întâmplă cu umanitatea acum. Trece printr-o fază de creștere, iar impulsul pe care l-am primit spre aceasta nu ne este ușor”.

Îmi amintesc de mine, copil fiind, de cum mă răsfăţau părinții și îmi ofereau tot ce îmi doream sau aveam nevoie. Deodată, la o anumită vârstă, au început să mă preseze și să-mi ceară autodisciplină în studiile mele, asigurându-se că sunt la curent cu ceea ce mi se cerea. Nu am înțeles ce se întâmplă. Dacă doreau ca eu să am atât de mult succes, de ce nu l-au aranjat? De ce dintr-o dată, totul a fost în sarcina mea? Îmi amintesc cum mă tulbura această întrebare.

A fost nevoie de timp pentru a putea accepta cu bucurie că viața mea este împărțită în două perioade: prima este copilăria, când am fost sub protecția completă a părinților mei, iar a doua perioadă, la vârsta adultă, un timp în care trebuia să stau pe cont propriu, oricât de mult mă iubeau părinții și doreau ce este mai bun pentru mine. A trebuit să ating maturitatea de unul singur.

Acest lucru se întâmplă cu umanitatea, în acest moment.

Trece printr-o fază de creștere, iar impulsul pe care l-am primit spre asta nu este ușor. Este necesar să începem să abordăm diferit viața și noi nu vrem. Vrem să fim lăsați în pace, în lumea noastră personală și să facem după bunul plac, așa cum am făcut până astăzi.

Dacă „să te maturizezi” în lumea noastră, înseamnă să intri pe piața muncii, să mergi la baruri și să călătorești în întreaga lume fără scop sau împlinire reală, aceasta este de fapt definiția „copilăriei”.
Până acum, oamenii s-au concentrat în primul rând pe obiective pe termen scurt, pe ceea ce era în fața ochilor și imediat relevant.

Obiecte materiale, care merg de la un răsfăţ la altul, competiție nesfârșită pentru a depăși pe alții, lupte și războaie pentru dominare, construirea și sfâșierea, și construirea încă o dată – acestea au fost jocurile noastre copilărești. Deodată, a venit momentul când nouă, ca societate globală, ni se cere să ridicăm ochii de la locul de joacă și să ne dăm seama de situația noastră, în peisajul mai mare. Care este scopul acestei lumi în care ne regăsim? Ce este această viață? Aceste gânduri sunt ceva cu care nu suntem obișnuiți.

Până astăzi ne așteptam să trăim viața la maxim, dar am încercat să obținem această satisfacție în mod artificial, concentrându-ne să ne distrăm fără să luăm în considerare ce este în jur. Nu am dat niciun fel de atenție exemplelor pe care comportamentul naturii ni le-a oferit, care ține cont de echilibrul întregului ecosistem.

Modul în care ne-am condus viața nu este viața reală.

Nici măcar nu am început să înțelegem ce înseamnă cu adevărat viața. Vârsta adultă va fi atinsă numai atunci când vom începe să creștem în conformitate cu planul naturii, când vom începe să ne măsurăm în conformitate cu regulile și caracteristicile sale, care sunt integrale, conectate.

A trăi viața înseamnă a o înțelege, a-i simți esența și scopul. Viața reală este capacitatea de a gusta sensul suprem al existenței noastre, de a simți rețelele și legăturile complexe din univers. Aceasta este ceea ce putem numi viața adevărată: atunci când înțelegem că tot ce se naște sau este creat, are un scop și un obiectiv pentru existența sa.

Pentru ce trăim? De ce am fost creați?

Este ceva ce trebuie încă descoperit. Acesta va fi dezvăluit atunci când vom crește nu numai cronologic, ci și prin discernămintele noastre interne. Acest exercițiu, pe care natura ni l-a oferit astăzi cu coronavirusul, este primul nostru test în maturizare, adică pentru a descoperi sensul vieții.

Dacă vrem să fim copii deștepți, trebuie să înțelegem ce ţine viața în cămară pentru noi, să ne bucurăm cu entuziasm și să ne îndreptăm cu multă încredere. În caz contrar vom experimenta provocările primite la vârsta adultă, ca suferință. Într-un fel sau altul, va trebui să creștem. A sosit momentul să lăsăm în urmă jucăriile bogăției și onoarei și să găsim adevărata comoară, adevăratul scop al vieții, care există în relații coerente și armonioase între noi.