Daily Archives: 18 iunie 2020

Pentru a supraviețui în această lume

Întrebare: Cum explic oamenilor că ei trebuie să se schimbe pentru a supraviețui și pentru a nu se pierde în această lume?

Răspuns: Este doar o singură cale – să devii similar cu natura, adică pe cât de mult posibil integrat corect, interconectat cu toți oamenii sau cel puțin cu grupul tău mic.

Cabala oferă divizarea în grupuri de zece, iar atunci când studiem relațiile corecte în grupul de zece, noi încet le formăm și grupul nostru de zece devine o unitate formativă a societății. Întreagă umanitate corectată va consta din aceste unități.

Gradual, noi va trebui să facem asta fie volutar răspândind siguri ideea unei conexiuni integrale, egale sau sub influența virușilor. Altfel nu va fi nicio cale ca noi să supraviețuim.

Și asta este treaba de astăzi. Sau altfel noi vom vedea în continuare câțiva viruși diferiți, pe lângă coronavirus, pe calea noastră care ne vor ajuta să transformăm societatea.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 4/12/20

Pandemoniul Babelului sub drapelul American

Tot ceea ce vedem în fața noastră vine de sus. Situația explozivă din America sugerează că, Creatorul vrea să ne arate problema în societate, în sufletul comun al lui Adam HaRishon. Cum poate fi rezolvată?

În America de azi există totul, întreaga lume: socialiști, comuniști, capitaliști, oameni care mor de foame și nu au un acoperiș deasupra capului și miliardari care au averi fabuloase. Aceasta este țara cu o stratificare uriașă în societate.

Iar acum, coronavirusul, revoltele anti-rasism, și multe altele sunt adăugate la acestea. Dacă aș fi în poziția lui Trump, nu m-aș grăbi să candidez ca președinte pentru un nou mandat cu toate aceste probleme.

Problemele care se manifestă astăzi în societatea Americană nu pot fi soluționate decât prin iubirea care acoperă toate nelegiuirile. Apelăm la iubire nu pentru că suntem idealiști naivi, ci pur și simplu pentru că este o lege a naturii.

Va trebui să ne gândim la modul în care putem să ne apropiem de natură, deoarece, în caz contrar, ne va forța să facem acest lucru prin măsuri foarte dure: război mondial și izbucnirea pandemiilor. Prin urmare, ar trebui să abordăm, pe cont propriu, termenii pe care natura ni-i stabilește.

Nu suntem socialiști, capitaliști sau luptători pentru drepturile cuiva, suntem doar cercetători ai naturii și, prin urmare, vrem să vorbim despre ceea ce dorește de la noi. Fie că ne place sau nu, va trebui să-i îndeplinim cerințele, natura va câștiga în continuare. Așadar, este mai bine să o facem singuri. America trebuie să se unească; în caz contrar, țara se va destrăma. Întreaga țară este împărțită în tabere, una împotriva celeilalte, așa că unitatea este salvarea țării.

Câștigarea alegerilor și obținerea puterii asupra unui adversar timp de patru ani nu este o soluție.

Trebuie să căutăm modalități de a ne realimenta reciproc. Cine are nevoie de toate aceste imagini pitorești în genunchi, tot nu va ajuta. Ura rămâne ură, separarea rămâne separare.

Ura poate fi vindecată numai prin iubire, care acoperă toate fărădelegile. Și nu există iubire, este ceva nou, dar avem oportunitatea de a atrage această forță. Hai să încercăm! Va trebui să învățăm să iubim, nu avem de ales; dacă există Europeni, Afro-Americani, Latino-Americani, multe naționalități diferite care trăiesc în aceeași țară, acesta este un adevărat Babilon. Cum altfel putem ajunge la un acord reciproc?

Amintiți-vă Babilonul Antic; astăzi în America există același pandemoniu Babilonian. Pentru a o repara, avem nevoie din nou de același Avraam, care va fi acceptat de albi, negri și Latino-Americani, recunoscut de toți. Metoda originală a lui Avraam este aceea că iubirea acoperă toate fărădelegile, iubirea pentru aproapele tău ca pentru tine însuți. Și există o forță superioară care ne va învăța să iubim așa. Să o folosim, altfel suntem pierduți.

Deocamdată, vorbim doar de compensații pentru fosta înrobire a unora de către alții.

Dar există o singură despăgubire: toate nelegiuirile sunt acoperite de iubire. Și atunci albul va rămâne alb, negrul va rămâne negru, galbenul va rămâne galben și roșul va rămâne roșu, dar iubirea va domina mai presus de orice. Numai această singură putere este în măsură să-i concilieze pe toți.

Pentru a face acest lucru, Babilonul modern are nevoie de tehnica lui Avraam, înțelepciunea Cabala. Trebuie să-i convocăm pe toți cei care caută unitatea și să lucrăm cu ei, așa cum a făcut Avraam acum trei mii și jumătate de ani.

Toate sistemele vechi se prăbușesc, iar în acest spațiu gol este necesar să se construiască o unitate corectă între toți cu puterea iubirii. Pentru a face acest lucru, trebuie să învățăm cum să ne conectăm între noi. Fără aceasta, totul se va destrăma, lăsând nimic din civilizația noastră până după cel de-al treilea război mondial, când vom ajunge la decizia că nu există nicio cale de ieșire și trebuie să ne corectăm.

Dacă nici atunci nu tragem concluziile corecte, va fi un al patrulea război mondial. Conform programului naturii, pot fi patru războaie mondiale. Prin urmare, nu avem nicio ieșire, ar fi trebuit să începem procesul de corecție cu mult timp în urmă și suntem deja foarte târziu.

Din partea  3 a Lecției Zilnice de Cabala 7/6/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Pacea în lume”

 

“Argumentul neȋntemeiat din spatele tăierii de fonduri pentru poliţie” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Argumentul neȋntemeiat din spatele tăierii de fonduri pentru poliţie

Solicitările de tăiere a fondurilor pentru departamentele de poliție din SUA ar pune siguranţa în cătușe. Cererea de cesionare a bugetelor poliției și redirecționarea fondurilor către inițiativele comunitare apărute în urma morții lui George Floyd aflat în custodia a patru ofițeri din Minneapolis, este o mișcare periculoasă. Dacă societățile doresc să îmbunătățească relațiile poliție-comunitate și să ajungă la o relație sigură și armonioasă, soluția nu este slăbirea forței de poliție, ci consolidarea educației colective.

Ca fiecare cetățean, forța de poliție trebuie să treacă printr-un proces de învățare semnificativ privind modul de a atenua izbucnirile și de a colabora cu comunitatea.

O mișcare din SUA, adusă în centrul atenției naționale în ultimele zile, cere tăierea fondurilor pentru departamentele de poliție și realocarea resurselor în inițiative de creare de locuri de muncă, precum și în programe sociale și de sănătate. În cadrul acestei inițiative, unele funcții îndeplinite în mod tradițional de poliție ar fi fost transmise altora, iar membrii comunității vor patrula pe străzi.

Simpla notiune de abolire sau slăbire a poliției, este dificil de înțeles sau de justificat. Cum poate o națiune să asigure respectarea legilor și menținerea ordinii civile, fără poliția ca legătură între guvern și oameni? Ce alt sistem are cunoștințe imediate despre ceea ce se întâmplă într-un moment dat pe orice alee sau stradă din rețeaua complexă de cartiere, orașe și metropole din America?

Dacă dorim să restabilim încrederea în relațiile poliție-comunitate, să prevenim infracțiunile și să reducem cazurile de abuzuri sau abateri de la conduită ale poliției, ar trebui să investim și mai mult în pregătirea poliției și în educația societății.

În zilele noastre, pe măsură ce natura egoistă a omului devine din ce în ce mai crudă, cineva se simte superior celorlalți și se străduiește să stoarcă și să exploateze, să zdrobească și să jefuiască, să abuzeze și să violeze. Astfel, trebuie să fim monitorizați. Confruntat cu probleme sociale, cum ar fi dependența de droguri, probleme grave de sănătate mintală și violență stradală, corpurile de poliție care mențin ordinea sunt ceva “sine qua non”. Într-o epocă de dezordine socială și instabilitate, legea și ordinea trebuie păzite. După cum este scris: „Numiți judecători și ofițeri în toate orașele voastre pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă, în funcție de triburile voastre, și ei vor judeca poporul cu judecată dreaptă” (Deuteronom 16:18).

O națiune neguvernabilă nu are niciun viitor

Cei care încalcă legea au nevoie de influența inhibitoare a poliției și de frica descurajantă, de mustrare și de pedeapsă cu închisoarea, pentru a-i împiedica să comită infracțiuni împotriva persoanelor și comunităților. Egoul are nevoie de granițe; altfel, incită la anarhie, așa cum am văzut recent pe străzile din New York și în alte orașe din America. În special în generația noastră, cu turbulențele sale și cu multitudinea de agende politice, religioase și sociale specifice, scena trebuie să fie calmată și adusă într-o stare de echilibru.

Nu ne putem descurca fără un tip de figură-tată, dur și puternic pe de o parte și empatic și sensibil de cealaltă, al cărui rol este respectat și îmbunătățit printr-o finanțare generoasă.

De fapt, poliția este prinsă între ciocan şi nicovală – locul greu al vieții moderne: sub presiunea factorilor de decizie, sub controlul publicului, în mijlocul aglomerărilor politice și sociale, fiind uneori prost echipată să răspundă în mod corespunzător pentru atenuarea crizelor. Ofițerii de poliție se găsesc adesea prinși la mijloc și nu știu întotdeauna să împace diferențele conflictuale din politică, etnie și rasă.

Prin urmare, dacă dorim să restabilim încrederea în relațiile poliție-comunitate, să prevenim infracțiunile și să reducem cazurile de abuzuri sau conduite incorecte ale poliției, ar trebui să investim și mai mult în pregătirea poliției și în educația societății. Ca fiecare cetățean, forța de poliție trebuie să treacă printr-un proces de învățare semnificativ în ceea ce privește modul de a stopa izbucnirile și de a colabora cu comunitatea. Ofițerii, tâlharii și fiecare cetățean au mare nevoie de o acţiune educațională, în care să cercetăm natura umană, drepturile și obligațiile fiecăruia și cum să găsim baze comune pentru binele comun.

Ce vrea natura de la noi?

Întrebare: Ce vrea natura de la noi? Ce ar trebui să schimbe fiecare dintre noi pentru un viitor mai bun?

Răspuns: Suntem într-o natură integrală, globală, ca în interiorul unei mingi. Întregul sistem al naturii este interdependent și se află într-un anumit echilibru intern. Și noi, oamenii, suntem creați special ca egoisti; tulburăm constant acest echilibru în noi înșine și în câmpul care ne înconjoară: neînsuflețit, vegetativ, animal și uman.

Problema este că, în ciuda dezvoltării constante și a activității egoismului nostru, trebuie să ajungem într-o stare în care să echilibrăm pe deplin egoul, să-i punem o restricție, așa-numita Tzimtzum, și apoi să-l folosim invers: pentru dăruire, pentru o comunicare corectă între noi, când fiecare consumă doar ceea ce este necesar pentru sine.

Astăzi, orice persoană obișnuită dintr-o societate câștigă bani, are o familie, copii, acasă, lucrează și trăiește normal. Unul nu are nevoie de prea mult. Prin acțiunile sale, el nu ar trebui să dăuneze mediului, ci să le planifice într-un mod în care să fie în echilibru cu lumea exterioară – nu într-o stare constantă, pietrificată, ci în echilibru dinamic.

Dacă o persoană se comportă în acest fel, atunci este bine pentru ea și bine pentru lume. Ea începe să simtă și să ia cunoștință de sistemul naturii prin această lume: prin ce formulă funcționează, ce fel de forță este în interiorul naturii care controlează totul. Această forță superioară se numește Creatorul.

În principiu, natura ne-a creat în mod intenționat atât de opusi echilibrului nostru, încât am începe să simțim în dezvoltarea noastră cât de mult nu îi corespundem, adică Creatorului, cât putem schimba și cum să fim mai aproape de natură , la Creator. La un moment dat, începem să înțelegem această forță care ne controlează și vrea să fie în echilibru și în comunicare cu noi tot timpul.

Aici se află scopul existenței omului: atingerea nivelului de legătură cu forța generală a naturii numită Creator. Când vom ajunge la ea, vom simți că ne aflăm în starea de cel mai înalt confort, cunoaștere, eternitate și perfecțiune. Trebuie să ajungem la această stare.

Prin urmare, virusul pe care îl trezim acum și care la rândul nostru ne trezește, există tocmai pentru a putea găsi o interacțiune potrivită cu natura, a ajunge la echilibru cu ea, la revelația Creatorului, pentru a comunica cu El.

Întrebare: Cum poți simți și realiza echilibrul cu natura? La urma urmei, fiecare are propria viziune în acest sens.

Răspuns: Îi tratezi pe toți ca pe tine însuți. Acesta este cel mai bun lucru. Dacă ne raportăm între noi așa, atunci la toate nivelurile: neînsuflețit, vegetativ și animal, totul va fi în ordine. Vom fi în echilibru dinamic cu lumea din jurul nostru și vom începe să simțim prin sistemul de management superior – programul numit Creatorul.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 4/5/20

Deschizându-mă către percepția Creatorului

Dacă examinăm conceptul de Ein Sof (Infinit), vom vedea că acest concept nu există de fapt. Există doar în dorințele noastre, care nu sunt încă stabilizate.

Prin conceptul de Ein Sof sau nelimitare, ne referim la o stare în care lumina vine fără restricții (Tzimtzum) și suntem total deschiși la impactul acesteia. De obicei, dăm acest exemplu: Dacă umplem complet un pahar, acesta va fi într-o stare de Ein Sof, deoarece în această stare, paharul nu limitează umplerea în niciun fel. Aceasta înseamnă că Ein Sof, infinit, înseamnă fără sfârșit, fără limită. Trebuie să ajungem la această stare și să ne deschidem în mod nelimitat la percepția Creatorului.

Cum percepem Creatorul în noi? Denumim tot ceea ce obținem în limitele noastre conform atributelor în care operăm pentru a percepe și înțelege ceva. Acesta este motivul pentru care măsurăm Creatorul care ne umple într-o manieră clară și foarte precisă în funcție de mărime, volum, greutate și în funcție de dorințele noastre; așa avansăm.

Întotdeauna îl definim pe Creator în litere, ceea ce înseamnă, după cum îl percepem în atributele noastre, și nu în funcție de cine este El de fapt, deoarece El nu are atribute și nu există un atribut specific acolo. Spunem că El este binele care face bine, că El umple și vindecă, ceea ce înseamnă că tot ceea ce simțim în noi vine de la El, dar nu putem realiza cine este El de fapt.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV

 

Invitaţia Creatorului

Baal HaSulam, Shamati, „Articolul 138”: Când frica vine asupra unei persoane, ea ar trebui să știe că nu există altcineva decât El. Chiar şi vrăjitoria. Și dacă vede că frica îl depășește, ar trebui să spună că nu există așa ceva, ca norocul, dar Creatorul i-a oferit o șansă de sus, și trebuie să contemple și să studieze sfârșitul, pentru care i-a fost trimisă această teamă. Se pare că el va învinge și va spune: „Nu există altcineva în afară de El”.

Dar dacă, după toate acestea, frica nu s-a îndepărtat, ar trebui să o ia ca exemplu și să spună că devoţiunea sa către Creator ar trebui să fie în aceeași măsură a fricii, în sensul că frica de ceruri, care este un merit, ar trebui să fie în aceeași manieră de frică, pe care o are acum. Adică, corpul este impresionat de această frică superficială și exact în același mod în care corpul este impresionat, la fel ar trebui să fie și frica de ceruri.

Ȋntrebare:  Deci, invocând un sentiment de teamă în noi, Creatorul  ne invită să ne îndreptăm atenția asupra Lui, să fim înfricoșați în fața Lui sau să avem o altă atitudine față de El?

Răspuns: Și cum altfel poate Creatorul trezi o persoană egoistă, care este blocată în obiectivele sale mici, astfel încât să înceapă să acorde atenție dezvoltării sale și, în final, Creatorului?

Cum altfel se poate face asta dacă nu trezind tot felul de anxietăți, temeri și necazuri care se presupun că au loc? Toate acestea sunt similare cu modul în care speriem un copil: „Nu te duce acolo! Acolo se ascunde un lup cenușiu.” Cumva trebuie să-l oprim.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că Creatorul se joacă în acest fel cu noi, mici creaturi egoiste, pentru a ne ȋndrepta către El.

Din KabTV  “Fundamentele Cabalei,” 4/26/20

Zâmbetul mult așteptat al bebelușului

Toată munca stă în a te ridica de la nivelul cunoașterii, la credință mai presus de rațiune. Și pentru aceasta va trebui zi de zi, sau mai bine zis, noapte după noapte, să cădem din cunoașterea care este numită „noapte” pentru noi, și să ne ridicăm la înălțimea credinței deasupra cunoașterii care este numită „zi.“ Într-adevăr, credința este lumina Creatorului.

Toți cabaliștii au scris despre această tranziție de la cunoaștere la credință deasupra cunoaşterii. În toate timpurile, ei au scris numai despre acest lucru: cum să treci de la stadiul de om, la stadiul Creatorului sau, cu alte cuvinte, de la stadiul animal la cel vorbitor.

Este dificil pentru o persoană să realizeze această tranziție. Trebuie înțeles că Creatorul nu a creat nimic altceva decât egoismul în care ne aflăm și acest lucru se numește „cunoaștere din interior”. Și de la acest nivel, trebuie, prin eforturile noastre, să cerem și să ne rugăm către Creator, să ne ridicăm la nivelul credinței deasupra rațiunii.

Aceasta este ceea ce trebuie să urmărim: cât de mult suntem în cunoaștere și cât de mare este credința în cunoaștere, cât de mult este grăbită frecvența acestor tranziții, de la cunoaștere la credință. Cabaliștii spun că în cinci minute pot avea loc 400 de astfel de schimbări de stări: cunoaștere – credința este mai mare decât cunoașterea. Aceste schimbări formează o percepție spirituală a realității în noi, deoarece Creatorul ne-a creat pe unul împotriva celuilalt: sub cunoaștere, în interiorul ei și deasupra ei.

Ca bebeluș, fiind născut în această lume, până când își înțelege părinții, îi simte pur fizic și se obișnuiește cu ceea ce îi fac, ca fiind binele. Așadar, ne dezvăluim treptat credința mai presus de cunoaștere, bunătatea absolută a Creatorului, care a organizat toată calea pe care am parcurs-o, întreaga noastră istorie, trecutul și viitorul. Astfel, treptat, o persoană se stabileşte pe sine ca opusă Creatorului.

Principalul lucru este să vă imaginați în orice stare că provine de la o putere superioară, în afară de care nu există nimic. Doar Creatorul îmi organizează întreaga viață, gândurile, dorințele mele și chiar atitudinea mea față de El acum, oricât mi se pare că eu o definesc. Așa că, procesăm corect toate stările din cunoștințele date de Creator pentru a ne ridica deasupra lor, cu eforturile noastre și rugăciunea pentru credință deasupra rațiunii.

Doar despre asta merită să vorbim și să ne preocupăm, și cu aceasta vom rezolva toate problemele. Nu există nicio crimă mai mare decât să rămânem în cunoaștere. Creatorul ne aruncă acolo, „ne ucide”, dar numai astfel încât să ne ridicăm deasupra cunoașterii.

Aceasta este ceea ce trebuie să încercăm să facem în fiecare moment. Nu contează că nu simțim încă modul în care Creatorul ne organizează viața, dar aceste eforturi ale noastre sunt foarte dragi Creatorului, așa cum un părinte este mulțumit de zâmbetul bebeluşului mult mai mult decât zâmbetul unui copil mai mare.

Prin urmare, în timp ce ne aflăm într-o stare de nou-născut, care abia începe să răspundă Creatorului, raportându-ne la El, cerându-I, deja Ȋi aducem Creatorului mai multă plăcere decât vom aduce în viitor. Aşa este stabilit în spiritual, unde există o ordine inversă a Luminilor și Kelimurilor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/19/20 , Baal HaSulam, Shamati 225 „Ridicându-te singur”