Remarcă: Astăzi omul are mai multă libertate decât sclavii din America din secolul nouăsprezece sau iobagii sub iobăgie.

Răspunsul meu: Asta nu este libertate! Apropo, un sclav nu era înrobit mai mult decât suntem noi astăzi. El simțea că aparține stăpânului său, ceea ce înseamnă că el nu avea griji.

El știa că stăpânul lui o să-l hrănească, să se asigure că are un loc de dormit, să se asigure că este sănătos, că are o familie și așa mai departe. Adică stăpânul avea grija de sclav și era un fel de acord  între ei.

Adevărul este că erau acorduri speciale asupra situației sclavilor care determinau cum ar trebui ca proprietarul să aibă grijă de ei, să le furnizeze tratament medical și așa mai departe. Sclavii nu erau oameni fără niciun drept. În plus, un sclav era foarte scump, așa că proprietarul se ocupa de bunurile lui.

Astăzi, în contrast, totul este foarte diferit. Ești dat afară, ești pierdut. Sunt mai mult de 100 de persoane la poartă ca să te înlocuiască. Nimeni nu îți datorează nimic deoarece proprietarul se gândește doar la cum să scape de tine și să nu iți plătească nimic.

Întrebare: Crezi că în termeni ai aprecierii libertății nu a fost o inovație în relațiile umane în ultimul secol și jumătate?

Răspuns: Inovația este în faptul că astăzi o persoană este înrobită și folosită într-un asemenea mod că el nici măcar nu știe că este un sclav.

Întrebare: Sclavia înseamnă o interdicție de a te mișca dintr-un loc în altul, a nu putea să ai grijă de familia ta, este violența și absența dreptății. Cum pot fi comparate condițiile sclavilor din secolul nouăsprezece cu cele ale omului muncitor modern?

Răspuns: Nu văd o mare diferență. În orice caz, tu nu te miști în conformitate cu propria ta voință ci în conformitate cu comenzile publicității televizate. Tu nu iți alegi singur profesia ci sub influența a ceea ce a fost întipărit în tine din copilăria ta. Nu este nicio libertate în asta. Vorbește cu psihologi buni și vei vedea că aceasta este situația.

Desigur, există libertăți relative, dar ele sunt ca și cum ai luat o pastilă și nu simți lipsa libertății. Iar tu chiar ești mândru de asta: “Uite, noi am vizitat locul asta. Uite, noi am văzut asta. Uite, noi am fost acolo”. De ce ai fost acolo? Da, deoarece alții s-au dus acolo. În tot fără excepție, noi urmăm mentalitatea turmei și, prin urmare, nu avem nicio libertate.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 4/12/20

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Trebuie amintit că egoismul ne este dat de sus; revelația egoismului vine de la Creator. Și, prin urmare, este necesar să lucrăm cu el metodic de fiecare dată, din ce în ce mai mult, și să nu așteptăm dispariția egoismului. Dimpotrivă, cu cât avansăm, cu atât mai mult egoism, prostie, cruzime și aroganță vor fi dezvăluite și trebuie să lucrăm cu toate acestea.

Trebuie să te obișnuiești cu el și nu trebuie să renunți, să disperați sau să opriți computerul; pur și simplu trebuie să continuați și să continuați, chiar și în patru labe, dacă-i necesar, dar târâți-vă către scop.

Și prietenii mei mă vor ajuta; Eu sunt ei iar ei sunt eu. Totul este aranjat astfel încât să putem merge întotdeauna înainte dacă încercăm să ne completăm reciproc. Când vreau să-i ajut pe tovarășii mei și ei vor să mă ajute atunci, chiar dacă niciunul dintre noi nu are forță, vom găsi putere în uniunea noastră.

Aceasta nu este o forță în fiecare dintre noi; nu poate exista forță în interiorul vreunuia dintre noi! Sunt zece oameni și nici unul nu are putere. Dar, din moment ce vrem să ne conectăm, dezvăluim brusc puterea între noi. Această putere este Creatorul care există între noi. Folosim puterea Lui și nu a noastră.

Si, prin urmare, dacă fiecare dintre noi este epuizat, dacă suntem cu toții zerouri complete, aceasta este cea mai bună condiție și nu poți opri ecranul să părăsești grupul! Pentru că în această stare începem să dezvăluim puterea care este între noi, adică Creatorul. În interiorul nostru, desigur, nu există forțe, dar vom dezvălui o putere mai mare.

Prin urmare, tocmai din cauza disperării, a neputinței, a deznădejdii, a neînțelegerii, a susținerii reciproce și a eforturilor, în ciuda oboselii, ne apropiem de revelația Creatorului. Această lucrare este numită, călătorie prin deșert, din care obținem puterea dăruirii. Trecând prin deșert, urcăm de la Malchut la Bina.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 31/05/20, „Abordarea studierii înțelepciunii Cabala”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Deși coronavirusul ne-a ajutat să simțim că suntem conectați, noi nu înțelegem cât de mult depindem unul de celălalt. Acesta este întregul paradox. Cum putem să ieșim din asta?

Răspuns: Într-adevăr, o mare problemă este ridicată aici. Noi înțelegem că suntem inevitabil conectați unul de celălalt, suntem împreună într-un singur sistem, iar virusul acționează asupra tuturor, printr-unul față de celălalt.

Mai mult, asta este vizibil nu numai în fiecare regiune separată, ci în toate țările. Nu există probleme cu comunicare astăzi așa că putem să învățam despre tot ceea ce se întâmplă în lume.

Suntem conectați? Da, dar pentru a simți dependența este o problemă deoarece ea poate fi pe nivele diferite. Este foarte dificil pentru noi să determinăm asta.

În plus, conectivitatea este un concept specific. Putem să studiem diferite conexiuni: rele, bune, orice, deoarece ele sunt obiective.

Și pentru a simți dependența, senzația noastră subiectia deja interferează. Poate că nu aș vrea să simt dependența de cineva sau nu vreau ca alții să se simță dependenți de mine și să se plângă. Așadar, dependența este un lucru foarte delicat.

Noi trebuie să ne dam seama cum suntem dependenți unii de alții, cum se manifestă această dependență și ce se întâmplă dacă noi intenționat ne influențăm între noi în acest fel? Aici sunt multe oportunități pentru tot felul de conjuncturi și speculații.

Vorbind despre dependență, eu trebuie să înțeleg că nu poate fi nicio opinie clară și o bază solidă aici, însă tot timpul sunt anumite adăugări de la diferiți oameni direcționați unii împotrivă celorlalți.

Întrebare: Dependența invocă tot timpul o lipsă a libertății? Este posibil să ieșim din asta?

Răspuns: Dependența nu rezultă în mod necesar într-o lipsă a libertății. Ce contează este de ce depinde cineva. Dacă eu depind de întregul univers, stiu că sunt o parte din el și voluntar mă conformez legilor care există în el, atunci experimentez un sentiment al eternității și perfecțiunii. Prin urmare, nu mă suprimă și eu nu mă presez că sunt o parte din el.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 5/25/20

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vrea Creatorul să mă simt din ce în ce mai opus Lui?

Răspuns: Creatorul nu vrea nimic. Doar că vorbim despre El.

De fapt, Creatorul este absolutul care nu se schimbă. Când te angajezi în studiul Cabalei, atragi lumina superioară. Te afectează și de fiecare dată când te simți diferit, din ce în ce mai mult în adevărata ta formă. Te simți din ce în ce mai egoist, foarte slab și nu ești capabil să suporti dorințele tale egoiste.

Aceasta este o etapă necesară. Va continua până când te conectezi cu cei asemenea ție din grup.

Atunci poți atrage lumina superioară. Te va ridica și te va purifica și va dezvălui cea de-a doua natură din tine: natura luminii, proprietatea dăruirii și iubirea. Două părți opuse ale naturii vor urca în tine, primirea și dăruirea, iubirea și ura. Vei avansa cu ajutorul acestor două „picioare”.

Noroc cu asta!

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 26/01/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul este absolutul, nu se schimbă și ni se revelează sub forma unei forțe absolut bune. Percepțiile și dorințele noastre se schimbă, de aceea spunem că El se schimbă.   

În realitate, schimbările au loc doar în noi. Ca atare, pentru a-L revela pe Creator, trebuie să ne aducem într-o stare similară cu a Sa pentru a ne adapta la calitățile Sale.

Dar cum putem deveni similari cu Creatorul dacă suntem, cu toții, egoiști? Rămânem egoisti  însă trebuie să ne unim cu ceilalți peste egoism, prin legături de dăruire reciprocă, unitate și iubire, în ciuda respingerii naturale. Suntem ca un instrument muzical dezacordat care trebuie să fie acordat pentru a suna așa cum trebuie.

S-a scris despre vioara regelui David că stătea atârnată pe un zid și în anumite situații, stări speciale, începea să cânte singură. Grupul ar trebui să ajungă la o asemenea conexiune între prieteni încât să capete o formă similară cu Creatorul. Deși fiecare prieten rămâne egoist, împreună își înving egoismul și se unesc astfel încât forma conexiunii lor să corespundă cu forma perfectă și unică a  Creatorului.

Atunci Creatorul se revelează în noi.

Nu este undeva în afara grupului ci în interiorul acestuia. Pe măsură ce acești zece prieteni se vor acorda într-o conexiune corectă, în dăruire mutuală, Creatorul se va revela și va începe să cânte la vioara noastră. Aceasta este revelarea Creatorului în fața ființelor create.

De aceea, este necesar să ne relaționăm în mod practic la munca în grupurile de zece, să fim eficienți, să ne străduim să atingem o formă și un spirit de conexiune similare cu Creatorul. Ne mișcăm către această stare treptat, prin 125 de trepte, calibrându-ne cu o acuratețe tot mai mare.

Astfel, atingem revelația completă a Creatorului în Kli-ul nostru comun, în HaVaYaH, atunci când „El este Unul și Numele Său, unul.” Adică, HaVaYaH, grupul nostru, este conectat în mod corect prin toți cei zece Sefirot, prin toți Sefirot mai mici, interiori, într-atât încât se atinge unitatea completă care corespunde naturii Creatorului: dăruirea absolută.

Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 5/18/20, Scrierile lui Rabaș, “Agenda adunării – 2,”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→