Noul meu articol pe Linkedin “De ce urâm”

În toată natura, nu există un strop de ură, decât la oameni. Animalele nu se urăsc unele pe altele; acesta este numai un viciu uman. Există însă un motiv profund pentru care numai oamenii se urăsc reciproc și o fac cu atâta pasiune. Invidia și urmărirea puterii și respectului cresc în noi tot timpul. Suntem din ce în ce mai neiertători.

Cu cât crește ura, cu atât ne vom da seama că nu o putem învinge singuri, ci trebuie să o depășim sau va stinge civilizația.

În trecut, puteai vedea copii jucându-se împreună și bucurându-se unul de compania celuilalt. Astăzi, ei se joacă pe consolele lor, care îi înverșunează unul împotriva celuilalt și tot de ceea ce le pasă este să câștige.

Dacă comparați pisicile de acum două secole cu pisicile care trăiesc astăzi, nu veți constata că acestea au devenit mai vicioase. Dar dacă comparați oamenii care au trăit în urmă cu două secole cu propria noastră generație, veți vedea că suntem oameni mult mai egocentrici, mândri, nepăsători și, în general, mult mai răi decât bunicii noștri. Din generație în generație, devenim mai războinici, mai insultători și mai sofisticați în răutatea noastră.

Există însă un motiv bun pentru aparentul declin permanent. Suntem singura specie în declin, întrucât numai noi suntem sortiți să facem o corectare conștientă a naturii noastre. Motivul creșterii nivelului de ură din ultimii ani, și în special în ultimele câteva luni, este că ura trebuie să devină atât de aprigă încât să ne forțeze să căutăm o modalitate de a o repara.

Cu cât crește ura, cu atât ne vom da seama că nu o putem învinge singuri, ci trebuie să o depășim sau va stinge civilizația. Acest lucru, la rândul nostru, ne va conduce, chiar dacă împotriva voinței noastre, să lucrăm la vindecarea împreună. Iar această cooperare obligatorie împotriva unui dușman care locuiește în fiecare dintre noi va încuraja în noi iubirea unul pentru celălalt. Dacă nu ar fi intensitatea urii, nu ar fi nevoie să iubim. Dacă n-ar fi fost înfrângerea noastră doar în lupta cu ura, nu ne-am întoarce unul spre altul.

Ura pe care o simțim nu va dispărea niciodată. Dacă ar fi făcut-o, la fel ar fi trebuit şi iubirea. Tocmai ura în creștere ne determină să creștem iubirea. Pe măsură ce avansăm pe „două picioare”, ura și iubirea, mergem spre cunoașterea profunzimii emoțiilor umane, cum putem depăși conflictele, controla mânia și ura și, în acest proces, învățăm profunzimile naturii umane.

Doar dacă înțelegem rolul și semnificația urii vom fi capabili să iubim cu adevărat. Și când vom face acest lucru, vom vedea că toți, toate culorile, rasele, credințele și culturile au fost create cu ură, dar numai astfel încât să transformăm ura în iubire din propria noastră voință

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Israel Hayom “Corona – virusul care ne reprogramează ”

Este posibil să nu observăm, pentru că suntem cine suntem, dar modul în care gândim despre viață, lucrurile pe care le dorim, le valorăm, le preferăm, aspirațiile, manierele, temerile, reacțiile noastre, toate acestea sunt „programate” în psihicul nostru prin mediul social în care trăim. Când COVID-19 s-a impus în viețile noastre și le-a închis, ne-a afectat pe toți.

Pentru unii, impactul său a fost fizic, dar pentru toți este emoțional. Implicațiile sociale și comportamentale pe care le-a impus coronavirusul sunt abia la început, dar vor fi de lungă durată. Am intrat într-o nouă eră. Cu cât ne adaptăm mai devreme, cu atât mai bine pentru noi toți.

Chiar dacă dorim să ne întoarcem la vechiul nostru mod de viață, prezența virusului îl va face foarte dificil. Oriunde mergem, există șanse ca noi să luăm virusul sau să îl transmitem unei alte persoane, chiar dacă purtăm o mască și păstrăm distanța. Treptat, virusul ne obligă să reconsideram lucrurile pe care le-am considerat ca fireşti, cum ar fi: să ieșim în baruri și restaurante, să sărim într-un avion pentru a pleca în vacanță, să cumpărăm gadgeturi noi doar pentru că sunt noi sau pentru că prietenii noștri le au, etc.

Obligându-ne să ne comportăm diferit, virusul ne „reprogramează”. Cine ar fi crezut în urmă cu doar câteva luni că putem imagina o viață care nu este o continuă desfășurare de plăceri imediate (dar nemulțumitoare)? Însă acum, dacă am avea doar sprijinul de bază garantat, mulți ar renunța cu bucurie la trenul mulţimii și ar spune: „Opriți lumea, vreau să ies”, pentru a parafraza muzicalul lui Leslie Bricusse.

Coronavirusul nu este “încă” o epidemie. La fel ca un virus informatic, acesta ne reprogramează sistemul de operare și ne schimbă esența. Dar nu într-un mod rău; dimpotrivă, ne încetinește viața, pentru a putea descoperi plăcerile ascunse pe care nu le mai aveam înainte. Obligându-ne să ne bazăm unii pe alții pentru sănătatea noastră, virusul ne învață că putem avea încredere unii în alții, că putem construi comunități de sprijin și că putem găsi plăcere în oameni, mai mult decât în lucruri.

Coronavirusul nu ne va lăsa să ne întoarcem la un consumism nestăvilit, la exploatarea necontrolată a planetei și a noastră reciproc. Ne va învăța cum să construim o viață bună, durabilă, pentru noi înșine și pentru copiii noștri. Dacă urmăm de bună voie directivele sale, vom finaliza tranziția rapid și ușor.

Dacă rămânem încăpăţȃnați, o vom împlini dureros și încet. Oricum, COVID-19 va câștiga. Ne va obliga să blocăm ceea ce nu este esențial pentru viață și să ne deschidem pentru ce este esențial pentru fericire.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în Quora: „Ce face o persoană cu adevărat fericită?”

Atunci când ne conectăm cu ceilalți ca mijloc de a ajunge la echilibru cu legile naturii – legi de conectare, interdependență și altruism – atunci acest dorinţe ne ghidează spre descoperirea locului nostru perfect în sistemul colectiv, din care facem parte.

În înțelepciunea Cabalei, aceasta se referă la atingerea rădăcinii sufletului nostru, starea armonioasă finală pe care o putem atinge cu toții.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Întotdeauna am crezut că îmi gestionez propria viață, dar spuneți că totul vine de la Creator. Cum putem verifica acest lucru?

Răspuns: Dacă ne vom examina cu atenție viețile, vom vedea că nu gestionăm nimic și chiar dacă credem că, de fapt, întreprindem anumite acțiuni și facem anumite lucruri, doar pare așa. Ne îndoim în permanență.

Singura modalitate prin care putem verifica dacă Creatorul este singura forță care îi gestionează pe toți este dacă implementăm cu atenție metoda de a atinge Creatorul. Atunci El este descoperit.

Dar sistemul despre care învățăm ni se dezvăluie în opoziția Creatorului, în opoziția unicității Sale, a credibilității Sale. Vei simți asta ca o revelație a luminii pe un fundal de întuneric și vei ajunge treptat la concluzia că într-adevăr există o singură forță care ne gestionează.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV, 12/1/19

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În cadrul sistemului comunitar primitiv, dorințele de bază au dominat o persoană: hrană, nutriție, sex, siguranță. Apoi a venit perioada epocii civilizațiilor, în care a predominat dorința omului pentru avere.

În Evul Mediu, dorințele de putere au început să domine. În secolele XV-XX, perioada Renașterii, descoperirile științifice, descoperirile de pe continente noi etc. au avut loc, marcate de dorința de cunoaștere.

Iar acum, în secolul XXI, vedem că ne aflăm într-o anumită etapă în dezvoltarea dorințelor noastre. Care sunt aceste dorințe? Si pentru ce?

Răspuns: În realitate, am ajuns într-o stare în care nu mai avem nimic cu care să ne umplem. Absolut nimic. Lumea noastră nu ne mai poate oferi nimic. Desigur, vă puteți lupta reciproc pentru un loc mai bun în consiliu, în guverne etc., dar aceasta nu este o creștere.

Creșterea noastră s-a încheiat, deoarece am stăpânit deja tot ceea ce este pe Pământ. Și deși știm puțin despre asta, nu vom mai învăța, pentru că suntem închiși în noi înșine.

Suntem un lucru în noi înșine. Singurul lucru pe care îl putem face, și acest lucru ni se oferă ca oameni care trăiesc în așa-numita noastră lume, este să ajungem la nivelul următor al universului. Dar pentru asta trebuie să devenim un întreg, dacă nu complet, atunci cel puțin într-o oarecare măsură.

De îndată ce vom începe să ne apropiem mai mult pe plan intern, astfel încât să ne ajutăm unii pe altii să ne înălțăm, să ne unim într-un întreg comun, vom simți imediat integritatea lumii noastre. Se va manifesta în noi toți și ne vom simți ca existând la nivelul următor al naturii.

Întrebare: Dar din ce va primi o persoană plăcere?

Răspuns: Din orice niveluri superioare ale naturii vor fi dezvăluite, iar acest lucru o va implini. Această bucurie a integrității naturii, plăcerea modului în care proprietățile diferite, opuse ale naturii se completează reciproc și se unesc, ne vor implini.

Întrebare: Ia, de exemplu, două persoane. Unul se bucură de dorințele de bază pentru mâncare, sex și familie, iar al doilea de cunoaștere. Poate sta toată ziua în laborator și își poate petrece toată viața cercetând unele erori sau inventând un vaccin, iar acest lucru îl umple. Care este diferența?

Răspuns: Nu contează. Este clar că toată lumea este angajată spre ceea ce îl împinge natura.

Și atunci vom găsi un singur întreg între noi și vom vedea că, acționând fiecare la propriul său nivel, dezvăluim forța integrală generală a naturii, numită Creator. Înțelegerea acestei forțe, care se manifestă într-o multime de variații, dar în același timp este un întreg comun, aceasta este sursa plăcerii celei mai înalte.

Din emisiunea KabTV „Post-Coronavirus Era”, 23/04/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Pacea”: Astfel am dovedit, din perspectiva rațiunii empirice – a istoriei practice care se desfășoară în fața ochilor noștri – că nu există un alt tratament pentru umanitate în afara acceptării ordinului Providenței: dăruirea către ceilalți cu scopul de a-L mulțumi pe Creator așa cum este scris în cele două versuri.

Primul menționează „iubește-ți prietenul ca pe tine însuți,” care este atributul muncii în sine. Aceasta înseamnă că volumul muncii de dăruire către ceilalți pentru fericirea societății ar trebui să fie egal cu cel imprimat în om, prin care acesta își satisface necesitățile. Mai mult, ar trebui să pună nevoile tovarășului său mai presus de ale sale, așa cum este scris în articolul „Matan Tora” (punctul 4).

Întrebare: Cum putem să depășim calculele pragmatice, pe care în vreme de criză nimeni nu le poate rezolva, pentru a înțelege nivelul superior și conexiunea pe care trebuie să ne-o asumăm și care implică respectarea legilor guvernanței superioare, includerea în ele și preocuparea ca toată lumea să simtă sprijinul nostru?

Răspuns: Ridicarea la un nou nivel de percepție a realității înseamnă că pătrundem în senzația de eternitate, perfecțiune, infinit și, cel mai important lucru, într-o realitate comună, unică, perfectă și integrală.

Când vom începe să simțim natura ca sistem absolut integral, vom ști care este locul nostru în ea, unde este localizată celula fiecăruia. În acest fel îmi voi înțelege existența ca parte a uniunii supreme a indivizilor și totul îmi va fi clar.

Lucrul important este să vă separați de individualism, de egoismul vostru și să priviți natura din punct de vedere integral pentru a o percepe ca pe un întreg. Este o percepție specială a realității în care nu simt obiecte și fenomene separate, ci văd imaginea de ansamblu.

Apoi mă pot percepe în mod diferit: unde sunt eu în această imagine? Nicăieri. Mă simt separat de toate. Adică percepția mea este incorectă. Mă găsesc într-o stare de inconștiență, detașată de viața adevărată, de imaginea vastă a naturii. Cum o pot percepe corect? Este tot ce-mi doresc.

Dacă încep s-o percep corect, îmi voi găsi locul în ea și voi descoperi ce anume îmi lipsește pentru a deveni conectat integral cu toți. Îmi va fi clar care este sarcina mea, datoria mea, care este legătura mea cu ceilalți și cum sunt ei conectați cu mine. Voi ajunge la nivelul acestei naturi eterne, perfecte, integrale și unificate și voi înțelege scopul ei și al existenței mele.

Acum însă, nu-i înțeleg absolut deloc rolul. Privesc în jur: totul există, se mișcă și eu sunt acolo. Dar în ce scop, nu știu.

Din emisiunea KabTV “Bazele cabalei” 5/17/20

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observație: Epoca epidemiei a promovat oameni cu profesii de rang inferior, cum ar fi șoferii, asistentele, livrătorii și casieriile. Acum, persoana cea mai importantă este cea care livrează la ușă, conectându-ne.

97% sunt asistenți in gospodarii, personal de îngrijire medicală, asistente medicale, moașe, vânzători, etc. La o adică, în ultimii 30 de ani, totul a fost invers. O persoană cu o diplomă, cu trei grade, cu un doctorat, cu o disertație de doctorat și cu o profesie au fost considerate persoane destul de necesare și importante.

Și deodată acum profesiile necesare, simple, au ajuns în prim plan.

Comentariul meu: Natura însăși, societatea noastră, va aloca profesiile necesare atât în ​​cantitate, cât și în calitate. Universitățile, profesiile inutile și orice altceva vor fi închise.

Cu toate acestea, există un număr mare de profesii de care avem nevoie și le punem în valoare calificările.

Trebuie să construim case; avem nevoie de ingineri, tehnicieni și tehnologi. Trebuie să producem mașini și orice altceva, dar să nu ne supraîncărcăm cu excese. În orice!

Acesta este cel mai important lucru pe care virusul trebuie să-l facă în noi. Ar trebui să ofere unei persoane un sentiment de suficiență, saturație și împlinire. Trebuie să evaluăm totul in functie de cât de necesar este.

Totul va avea ca scop optimizarea. Principala lege a naturii este aceea că interacțiunea dintre părțile sale este integrală, complementară reciproc, corectă și exactă atunci când faci tot ceea ce este necesar pentru celălalt, iar celălalt face ceea ce este necesar pentru tine și astfel sunteti conectati.

Întrebare: Pe cine numiți un om de știință într-o astfel de lume?

Răspuns: Un om de știință este cineva care înțelege acest principiu al integrității naturii și îl poate aplica, cel puțin în unele domenii și, posibil, în orice.

Cel mai important este să înțelegem principiul integrității naturii, când tot ceea ce se face este necesar pentru a-l completa la integralitate, la cerc, la sfera.

Așa trebuie să participăm la ea. Ar trebui să o completăm. De exemplu, este nevoie de o astfel de profesie oriunde și, dacă da, în ce cantitate, în ce calitate, în ce perspectivă și așa mai departe. Și dacă nu, atunci o eliminăm.

Orice profesie, orice poate fi necesar. O abordez din punct de vedere a faptului că nu înțeleg nimic despre asta, dar să încercăm să o descoperim! Aceasta necesită o relație cu adevărat atentă și corectă între oameni atunci când aceștia privesc din punct de vedere al corectitudinii conexiunii lor într-o singură societate.

Întrebare: Care vor fi cele mai importante profesii?

Răspuns: Cele mai importante profesii sunt cele care învață interacțiunea corectă a oamenilor unii cu altii în completarea lor optimă, nu excesivă, dintre ei.

Din emisiunea KabTV  „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13/04/20

Filed under: Coronavirus, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: În UK, sub lege, o persoană este răspunzătoare penal începând cu vârsta de zece ani. “Răspunzători penal de la vârstă de zece ani – nu este prea devreme?” – întreabă cercetătorii, părinții, sociologii și psiohologii.

Când ai zece ani și ești britanic, legea cu severitate îți restrictioneaza drepturile. Nu poți să bei, să fumezi, să votezi sau să te căsătorești. Nu poți nici măcar să iei un câine sau o pisică a ta. Ești minor.

Cu toate acestea, când se ajunge la crimă, cei de zece ani sunt judecați ca adulții. În Anglia și Wales, vârsta de răspundere penală începe de la zece.

O persoană la o asemenea vârstă fragedă înțelege ce este crima și o comite într-o stare de ardoare sau pasiune?

Răspuns: Pentru asta el trebuie crescut într-un anumit stil. Creșterea în Anglia obișnuia să fie foarte serioasă. Chiar și acum, în universități, nu poți să vezi pe ce bănci mâncate de gândaci stau și din ce farfurii mănâncă – acestea sunt farfurii de lut de acum 200 de ani crăpate. Dimineața ei fac o baie și dacă dintr-o dată apa caldă este oprită, ei trebuie să facă baie cu apa rece.

Dacă ei și-au crescut copiii în acest fel și în special în ultimii câțiva ani înainte de a 13 aniversare (în vârstă de zece ani este prea devreme), atunci ar fi posibil să se trateze o persoană ca un adult de la vârsta de 13 ani înainte.

Întrebare: Ce înseamnă un copil educat în mod adecvat sub 13 ani?

Răspuns: Înseamnă a le explica destul de serios ce înseamnă responsabilitatea unei persoane în toate aspectele vieții lor.

Îmi aduc aminte că noi, ca studenți care studiau cybernetica biologică medicală, eram duși la morgă, la maternitate, la chirurgie, în locuri nu foarte plăcute. Ei deschideau un corp, ne arătau ceva și toate astea nu lasă o impresie foarte plăcută. O femeie dă naștere și tu vezi cum se întâmplă totul. Îmi aduc aminte de mine la vârsta de 18 și 19 ani, eram foarte impresionat de asta.

De asemenea să îi ducem la închisori, toate acestea sunt necesare. Și după asemenea cursuri practice tu poți să ceri ceva de la o persoană. Toate acestea nu sunt simple.

Remarcă: Sunt cazuri de abuz la copii de către părinți, copiii lor sunt bătuți.

Pe baza a asemenea cazuri reale în Anglia, un serial TV a fost filmat, în care ei arată abuzul tatălui față de fii săi și tratamentul său crud față de mamă. În poveste, într-un moment din seară când tatăl lor era beat și dormea, copiii i-au făcut multiple răni prin înjunghiere, iar ei trebuie judecați.

Cercetătorii se întreabă: chiar și în afara cadrului filmului, sunt copii capabili să își ia responsabilitatea pentru acțiunile lor în asemenea cazuri?

Răspuns: Este greu de spus. Nici copii nici adulții nu sunt. Nici copii nici adulții! Nu este o întrebare de vârstă ci de ce cursuri și educație au primit.

Întrebare: Atunci cum îi putem judeca în mod corect?

Răspuns: Nu este nicio cale de a-i judeca dacă ei nu sunt pregătiți să fie judecați și judecați corect.

Societatea este de vină pentru că nu le-a dat cursuri adecvate, pentru că nu îi educă în modul corect, pentru că ei se comportă în acest fel și pentru tatăl lor că se comportă în acest fel. Societatea este! Nu ar trebui să învinuim părinții și asta este ceea ce se întâmplă.

Societatea permite asemenea filme, un asemenea Internet, asemenea influență asupra copiilor și apoi ei se plâng: “Cum se poate asta? Hai să întrebăm societatea. Hai să bagăm societatea la închisoare.

Întrebare: La ce vârstă poate o persoană să fie răspunzătoare penal?

Răspuns: Depinde de educație! De educație! Nu de vârstă.

Întrebare: Dar ce presupune asta?

Răspuns: Asta include totul. Presupune crearea unei persoane noi! În felul în care vrem noi. În felul în care credem că ar trebui să fie. Societatea trebuie să decidă. Iat-o, aici este o imagine a unei persoane corecte. Noi vrem să facem o asemenea imagine din fiecare.”

Și să nu credeți că oamenii vor fi similari între ei. Nu vor fi. Noi nu standardizăm oamenii. Dar în privință coportamentului dintre ei, responsabilitatea lor față de societate, părinții lor și toată lumea, ei se vor comporta în felul în care noi decidem. Și aici totul depinde de ce decidem. Însă după asta, asta va fi responsabilitatea noastră.

Și astăzi de asemenea este responsablitatea noastră! Cum să tragi la răspundere un copil de zece ani? Noi îi arătăm tot felul de deformări la TV, vede iadul care știe că este în familie. Cum să se poarte diferit? Nu este nicio cale.

Cine ar trebui pedepsit? Aceia care sunt responsabili de creștere nici măcar nu sunt părinții. Cum rămâne cu acești sărmani părinți? Ce fel de părinți pot să fie ei? Trebuie să punem ministrul educației și al creșterii în închisoare.

Întrebare: Ai spus că vom ilustra o imagine a unei persoane noi și să educăm generația în conformitate cu această imagine. Ne poți arăta o imagine a unei persoane noi?

Răspuns: Imaginea unei persoane noi este foarte simplă. Este cineva care înțelege responsabilitatea sa personală pentru întreaga societate și trăiește viața societății. Cu alte cuvinte, principalul lucru este să sprijine societate astfel încât să fie tot timpul într-o stare bună.

Asta este. Când va fi o asemenea atmosferă, totul va fi în regulă.

Însă asta trebuie monitorizat! Poliția, ministrul educației și ministrul creșterii ar trebui ca totuși să existe. Creșterea! Până la urma creșterea nu este la fel ca educația.

Și totul, începând de la grădinițe, ar trebui subordonate acestui lucru. Apoi oamenii vor fi sănătoși atât mental cât și fizic.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 12/17/19

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→