Daily Archives: 1 august 2020

„Crede cineva în reîncarnare?” (Quora)

Michael Laitman, în Quora:Crede cineva în reîncarnare?“

Când discutăm despre reîncarnare, trebuie să înțelegem că organismele noastre sunt organisme care trăiesc și mor ca animalele.

Se nasc, suportă perioade de creștere, maturizare, moarte, descompunere și apoi se retrag din nou la elementele lor de bază.

Pe parcursul acestui proces animalic și de moarte, calitățile noastre interne rămân neatinse.

Aceste calități interne sunt sufletul.

Sufletul poate fi gândit ca un câmp în care suntem toți conectați într-o singură gândire și intenție.

Calitățile sufletului sunt omniprezente în afara priveliștilor, sunetelor, mirosurilor, atingerilor și gusturilor care alcătuiesc percepția noastră actuală.

Reîncarnarea este procesul apariției sufletului în corpuri noi din nou.

Este un proces pe care Cabaliștii l-au observat și testat de peste 5.000 de ani.

Cabaliștii conturează procesul reîncarnărilor din textele lor care descriu structura și procesele realității.

Ceea ce adaugă Cabala, însă, nu este doar descrieri despre reîncarnări și modul în care funcționează în natură, ci mai semnificativ, Cabala oferă o metodă prin care orice persoană se poate ridica deasupra percepției corporale a lumii – ceea ce percepem și procesăm prin cele cinci simțuri. de vedere, sunet, miros, atingere și gust – și poate intra în percepția și senzația sufletului etern.

Iar aspectul cel mai semnificativ în legătură cu această metodă este că aceasta se realizează în timp ce persoana este în viață în corpul său actual.

Cu alte cuvinte, Cabala explică modul în care reîncarnarea funcționează nu dintr-o perspectivă teoretică, ci din practica oricui dorește să-și implementeze metodologia.

În viață în corpurile noastre actuale, putem învăța cum să ne ridicăm deasupra lor – în percepția și senzația noastră – pentru a descoperi sufletul.

Cabala este o metodă practică care permite oricăruia dintre studenții săi să descopere o astfel de realitate.

Cei care progresează în realizarea sufletului lor folosind metoda Cabalei obțin cunoștințe despre reîncarnările lor, nu doar teoretic, ci ca experiență practică a unei călătorii interioare către o realitate din ce în ce mai expansivă.

O privire la perspectiva pe termen scurt

Întrebare: Cum se va schimba cererea consumatorului acum în timpul pandemiei? Pe ce ar trebui să se focuseze antrepenorii și afacerile nou începute?

Răspuns: Noi am ajuns la o stare unde umanitatea trebuie să crească în afara egoismului ei. Prin urmare, toate companiile clar egoiste gradual vor păli. Asta este o chestiune a următorilor câțiva ani.

Ideea este că în următoarea generație noi trebuie să ajungem la similaritate cu natura – integralitatea și dependența tuturor față de toată lumea. Deși nouă ni se pare că societatea egoistă se dezvoltă, în general ea deja este în stagnare interioară.

Eu cred că loviturile coronavirusului sunt începutul stagnării. Natura nu ne va mai permite să facem orice vrem cu ea. Nu putem să deschidem orice afacere cu impunitate, nesăbuită absolută și să stricăm mediul doar pentru a face bani și a nu știi ce să facem cu ei.

Avem o sarcină mare înaintea noastră, să înțelegem cum să ne echilibrăm pe noi înșine. Eu cred căci cu eliberarea din autoizolare noi vom începe să simțim pentru prima oară că nu ne putem întoarce la lumea obișnuită egoistă, capitalistă, până în punctul în care vom vedea cum s-au schimbat oamenii. Noi vom vedea că ei sunt dezgustați de tot ce este asociat cu dorința de a câștiga pur și simplu, de a-i suprima pe alții, de a fi mândru de cați bani ai în banca în comparație cu alții.

Ieșirea din criză nu va fi ușoară. Oamenii nu vor vrea cu adevărat să se întoarcă la viețile lor anterioare. Ei dintr-o dată vor simți că nu este ușor, că ei au un fel de altă atitudine în comparație cu perioada pre-coronavirus. Cel puțin noi nu vom deschide frizeriile pentru câini și lucruri ca acestea la fiecare colț. Nu va fi nicio afacere inutilă. Oamenii vor fi încrezători în valorile universale mai normale.

Natura în sine nu ne va mai permite să facem asta, împreună cu situația sociologică. În lume va fi până la 70% șomaj și noi nu vom fi capabili să creăm posturi complet inutile pentru ei.

Ar putea să nu fie viitorul zilei de mâine, însă Cabala sugerează că acești 70% ar trebui să fie trecuți la educația universală și plătiți cu un stipendiu din mărimea salariului lor. Restul de 20 până la 30% din populație va fi angajată în munca necesară, vitală pentru umanitate, nu pentru a vinde, cumpăra și apoi vinde pe chiar mai mult.

Așa văd eu viitorul imediat. Sper foarte mult că va fi așa deoarece dacă nu acum, atunci după o perioadă noi tot vom ajunge la asta.

Noi de asemenea suntem parte din natură și ea nu ne va permite să poluăm mediul mai departe, să irosim resursele naturale și așa mai departe deoarece noi deja am atins o limită rezonabilă. De aceea apar tot felul de viruși. Noi încă avem multe surprize similare de la natură înaintea noastră. Eu cred că coronavirusul este prima etapă a purificării pentru noi.

Dacă cineva vrea să deschidă ceva sau să creeze o anumită afacere, ei ar trebui să acționeze normal, sensibil, cu o probabilitate puternică că ei fac ceva ce oamenii au nevoie și că ei nu se pot descurca cu adevărat fără.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 5/24/20

Epoca iluminării și emanciparea, partea 2

Care este beneficiul cunoașterii Cabalei

 Întrebare: : Care este beneficiul cunoașterii Cabalei pentru umanitate? Ce este atât de special în asta?

Răspuns: Faptul că cunoașterea Cabalei este necesară pentru persoanele interesate de sensul vieții, în ce scop le-a fost oferită. Până la urmă, o persoană, spre deosebire de un animal, se întreabă uneori: „Ce să fac?” și începe să caute sensul vieții. „De unde am venit?” „De ce sunt aici?” „Unde mă duc după ce părăsesc această lume?”

Dacă astfel de întrebări chinuie o persoană, atunci ea nu mai poate abandona dorința de a le găsi răspuns. Restul vieții devine ca un simplu sprijin pentru existență, ceea ce nu are sens, deoarece viața este finită. Pentru ce să exiști dacă până la urmă nu obții un scop mai înalt?

Astfel se simt anumite persoane care au „punct în inimă”, adică o dorință care îi îndeamnă să cunoască sensul vieții. Ei se străduiesc pentru asta și o spun tuturor celor care doresc să atingă esența existenței.

Din KabTv , Analiză sistematică a dezvoltării poporului lui Israel” 5/08/19

Epoca iluminării și a emancipării, partea 1

Expulzarea din Spania și înflorirea cabalei lurianice

Întrebare: În secolul al șaisprezecelea, la câțiva zeci de ani după expulzarea evreilor din Spania, s-a dezvoltat în Țara Israelului un centru de dezvoltare spirituală, în Safed. Această perioadă este numită „cabala lurianică” în onoarea marelui cabalist Ari – Ițac Ben Șlomo Așkenazi Luria, care a continuat dezvoltarea metodei cabalei.

Ce s-a întâmplat după expulzarea din Spania? De ce a fost atât de importantă această cabala lurianică, deși a durat doar câțiva ani?

Răspuns: În primul rând trebuie să înțelegem că expulzarea evreilor nu s-a datorat deciziei regilor Spaniei de a scăpa de ei, ci faptului că venise vremea ca o parte dintre ei să fie obligați să pătrundă în restul Europei și o altă parte, să se întoarcă în țara Israel. Dacă nu ar fi fost expulzați, niciodată nu ar fi părăsit Spania, care traversa într-adevăr o epocă de aur.

Rezultă că expulzarea forțată a evreilor din Spania a fost rezultatul influenței de sus. Ea a servit drept exemplu pentru ei, dându-le un impuls nou de a dezvolta comerțul, legăturile dintre evreii din diaspora din toate țările lumii, conducând la descoperirea teritoriilor noi de către Columb.

În principiu, expulzarea din Spania a fost binevenită, deși Spania și-a făcut în acest fel un deserviciu. Nici măcar astăzi, Spania nu și-a revenit, în ciuda sutelor de ani care au trecut de la acest eveniment. Evreii erau cei mai valoroși reprezentanți ai științelor, culturii, medicinei și economiei din acele vremuri.

După ce au părăsit Spania, țara nu a mai avut parte de vremuri bune iar această situație continuă și azi.

Însă nu spaniolii au fost cei care și-au dorit această situație. Când evreii au venit la regină pentru a o ruga să le permită să rămână, ea le-a spus că hotărârea nu le-a aparținut dar că le-a fost impusă de providență, care i-a presat și i-a obligat să-i expulzeze pe evrei. Iar aceste lucruri au fost înțelese pe deplin de stratul de vârf al intelectualilor din guvernul Spaniei.

După expulzarea din Spania, o parte din evrei s-au întors în țările magrebiene (din Africa de nord și Egipt) iar alții au ajuns până în Țara Israel, Siria modernă și Liban.

În Safed, un orășel din nordul Israelului modern, s-a format un grup puternic de oameni care s-au angajat în studiul cabalei. Liderul grupului a fost RAMAK (Rabi Moșe Cordovero). El era înțelept, respectat și foarte experimentat atunci când tânărul Ari, atunci în vârstă de 36 de ani, și-a făcut apariția în Safed.

Ari a început să-i învețe pe oameni, să le reveleze cabala într-un mod pe care nimeni nu-l înțelegea. Doar RAMAK l-a înțeles și l-a acceptat pe Ari deși nici el nu-l înțelegea în totalitate. În ciuda acestui fapt, el a început să participe la lecții, dând un exemplu bun celor care erau interesați de studiul cabalei și care au început și ei să studieze cu Ari.

În acest fel, Ari a organizat un mic grup de oameni pe care i-a învățat. Totul a durat doar un singur an și jumătate, din cauză că Ari a murit foarte tânăr.

Studenții lui au început să studieze notițele pe care le-au luat în timpul orelor. Această muncă a fost făcută în primul rând de primul său student, Chaim Vital (Marchu). El a continuat munca lui Ari, scriind tot ceea a auzit de la marele său profesor. Aceste note, explicații pe larg ale înțelepciunii cabaliste, alcătuiesc 18-20 volume.

Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 8/5/19

 

Ghid de team building, partea a 2

Principiile team building-ului: importanța scopului

Întrebare: Trebuie să existe anumite reguli în grup care să-i întoarcă mereu pe oameni la valorile pe care le cultivăm aici și care nu există în lumea externă.

Prima regulă: cultivarea artificială a importanței acestor întâlniri, deoarece putem realiza doar împreună orice scop. Este necesară prezența activă a oamenilor la fiecare întâlnire, la fel ca și participarea lor la toate activitățile grupului.

Ce pârghii poate folosi grupul pentru a-i face pe toți să se simtă responsabili pentru fiecare în parte astfel încât oamenii să recunoască importanța întâlnirilor, chiar dacă nu o simt întotdeauna?

Răspuns: Dar ce va primi o persoană de aici? Mai întâi m-aș întreba ce am de câștigat din faptul că mă angajez activ în toate aceste întâlniri, adunări și ieșiri în societate, în care încercăm să propagăm conexiunea integrală dintre toți membrii societății.

Ca atare, fiecare persoană trebuie să primească o înțelegere clară a faptului că sănătatea sa și aceea a copiilor săi, a societății, bunăstarea tuturor, protecția la coronavirus și la orice altă nenorocire depinde doar de gradul de unitate socială și toți încearcă să facă această societate cât mai sănătoasă.

Din emisiunea KabTV “Organizarea aptitudinilor” 6/18/20

 

Cum să nu ne pierdem calea?

Întrebare: În această perioadă pandemică, pe ce trebuie să ne concentrăm? Ce informații specifice sunt cele mai importante?

Răspuns: Puterea comună, integrală, superioară, dorește să conducă omenirea la asemănarea cu care să devină integrantă, interconectată și interdependentă. Această condiție poate fi obținută într-un mod bun sau prin forță.

Să sperăm că vom merge mai departe într-un mod bun, chiar dacă până acum nu am avut succes. Egoismul nostru ne împiedică să ne unim într-o dependență integrală comună. Acesta este motivul pentru care suferim: apar diverse virusuri și tot felul de probleme. Dacă nu ne străduim pentru integrare, vom avea o mulțime de probleme secvențiale diferite.

Întrebare: Ce putem face dacă suntem gestionați și cum ne putem auzi? Cum să nu ne pierdem calea personală?

Răspuns: Pentru aceasta, o persoana trebuie să se studieze atât pe ea însăși, cât și știința Cabala.

Studiindu-te pe tine însuți, studiezi forțele care te afectează și începi să înțelegi cum trebuie să fii în combinația potrivită între tine și forța externă.

Există două forțe în univers: a ta, care este egoistă și cea externă, care este altruistă. Și toată umanitatea este între voi și forța altruistă. Înveți cum să te juxta posezi cu umanitatea pentru a fi cât mai aproape de puterea superioară și a deveni similară cu ea.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Kabbalei”, 24/05/20

“Semnificaţia Tisha B’AV” (Kabbalah)

Kabbalah a publicat noul meu articol: ““Semnificaţia Tisha B’AV” (Kabbalah)

Tisha B’Av (9 de Av) este o stare foarte importantă în dezvoltarea umană.

Tisha B’Av servește ca pomenire a distrugerii Sfântului Templu. Conform înțelepciunii Cabalei, această ruină reprezintă pierderea noastră de conștientizare a unificării noastre, ca un singur suflet, pe care îl reprezintă Sfântul Templu. Este o stare pe care Cabala o numește și „spargerea” sau „spulberarea” vaselor.

Imensa importanță a spargerii vaselor este că nu poate exista o corectare și unificare completă, fără să fi fost supuși corupției și spulberării.

Tisha B’Av reprezintă astfel, două stări polare opuse:

Întristare și plâns din prezicerea ruperii iminente, cu înțelegerea faptului că trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a rezista, adică, să ne menținem unitatea, împotriva presiunii în creștere, care spulberă unitatea noastră în bucăți.

Bucurie uriașă în condițiile pe care ni le aduce ruperea, că pierderea unităţii noastre este o șansă de a atinge o formă mai mare și mai completă de unitate.

Prin urmare, întristarea cu privire la ruinele trecutului trebuie să fie echilibrată cu bucuria în șansa pe care o aduc aceste ruine: să ne ridice la o formă de conectare mai înaltă și mai completă.

Tisha B’Av nu este, așadar, doar o zi anuală de post în calendarul evreiesc, în care o serie de dezastre de-a lungul istoriei sunt amintite și îndoliate. Este mai degrabă o stare care poate ieși la suprafață în orice moment când recunoaștem eșecul nostru de a participa activ la procesul nostru actual de corectare – corectarea acelor relații care s-au spulberat, care este considerată construcția unui nou Templu Sfânt.

Cum funcționează asta?

Secolul al XVI-lea, care a fost perioada marelui cabalist Isaac Luria (Ari), a desemnat perioada în care s-au deschis umanității porțile pentru cunoașterea procesului de corectare. Până atunci, acele porți erau închise, întrucât cabaliștii, care dețineau metoda corectării, știau foarte bine că timpul era încă necorespunzător.

Începând cu secolul al XVI-lea și cu atât mai mult în vremurile noastre, cunoștințele și capacitatea de a participa activ la procesul de corectare au devenit tot mai disponibile, și cu atât mai mult s-a răspândit înțelepciunea autentică a Cabalei.

Prin urmare, nu trebuie să ne lăsăm ȋntristați cu privire la Templele Sfinte care au fost distruse cu mii de ani în urmă. În schimb, întristarea noastră ar trebui îndreptată spre nepăsarea noastră de a participa de bună voie la procesul de corectare, care este prezent în fiecare moment.

Cu alte cuvinte, ȋn fiecare moment ȋn care eșuăm să adăugăm participarea noastră la procesul de corectare, adică să urmărim să ne conectăm pozitiv între noi, pentru a aduce unitatea în lume și să ne reunim la un nivel mai înalt decât am avut în trecut – sau cu alte cuvinte, în fiecare moment ȋn care eșuăm să adăugăm o altă „cărămidă” la construcția noului Sfânt Templu – atunci ar trebui să ne pară rău.de necunoașterea, ignorarea și lipsa de preocupare față de viitorul pozitiv al nostru și al umanității.

Nu putem înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat acum 2.000 de ani. Dorințele noastre sunt mult mai mari astăzi, iar epoca noastră se caracterizează prin construcția iminentă a noului Templu Sfânt, adică o stare de unitate deasupra tuturor diviziunilor, la care trebuie să ajungă întreaga umanitate. Prin urmare, a plânge despre ceea ce s-a întâmplat în trecut ne face să părem persoane drepte, care se uită înapoi la acei oameni slabi și nefericiți de atunci, o abordare care nu realizează necesitatea acelei ruine pentru dezvoltarea unei ordini specifice.

Începând cu secolul al XVI-lea, ȋn timpul lui Ari, s-a deschis umanității abilitatea de a participa la procesul de corectare, iar sensul lui Tisha B’Av poate fi înțeles în conformitate cu acest proces: ruina Templelor este spulberarea relațiilor umane, sciziunea răspândită în întreaga lume în umanitate, o stare spartă, pe care ni s-a dat capacitatea să o reparăm.

Prin urmare, nu ar trebui să ne raportăm la Tisha B’Av ca la istorie, ci ca o situație pe care o putem întâlni din când în când, în timp ce înaintăm, pentru a ne corecta relațiile sparte și a ajunge la o unitate mult mai înaltă și mai completă decât am experimentat-o vreodată înainte.

“Nu treceţi cu vederea mesajul din 9 de Av” (Times of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Nu treceţi cu vederea mesajul din 9 de Av

Acest miercuri, 29 iulie, este 9 al lunii ebraice Av. În acea zi, ambele Temple au fost distruse, iar evreii au fost exilați din țara lor. La primul exil, au fost deportați în Babilon, din care s-au întors după 70 de ani cu binecuvântarea regelui persan, Cyrus cel Mare și o scrisoare care le-a acordat sprijin imperial în reinstalarea ţării și în reconstruirea Templului.

Perioada celui de-al doilea Templu este și mai complicată decât a primului. În mijlocul său, evreii au început să se lupte între ei, în timp ce evreii elenizați au încercat să dezrădăcineze iudaismul tradițional și să instaleze cultura și mitologia greacă, iar macabeii au luptat împotriva lor, străduindu-se să elimine elenismul și să restabilească autenticitatea iudaismului. În acea perioadă, evreii au pierdut controlul asupra Templului, dar l-au recâștigat după ce Macabeii au câștigat războiul. Dar în cele din urmă, luptele interne și ura dintre facțiunile evreiești beligerante au distrus țara, au făcut ravagii în Ierusalim și au demolat Templul. Ulterior, evreii au fost exilați timp de două mii de ani.

Deși istoricii atribuie ambele exiluri cuceritorilor externi, textele evreiești antice atribuie o influență foarte mică factorilor externi, dacă ei au existat. În schimb, aceștia atribuie necazurile poporului evreu propriei lor dezbinări.

Ca și cum nu am învățat niciodată

Poporul evreu și-a câștigat naționalitatea, când s-a unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai. Conform scrierilor antice evreiești, evreilor care au ieșit din Egipt li s-a spus că, dacă se unesc, vor fi declarați națiune. Dacă nu ar face acest lucru, muntele i-ar acoperi ca o boltă și ar deveni piatra lor de mormânt. Evreii, potrivit surselor, s-au unit și au devenit națiunea evreiască sau israeliții. Dar, la acea vreme, li s-a dat sarcina să fie „o lumină pentru națiuni” și anume să dea un exemplu de unitate către restul națiunilor.

Această cerere ca evreii să fie model de unitate, a devenit de atunci nucleul tuturor urilor evreiești, atât emanate de la alte națiuni, cât și de la evreii care au respins ideea de unitate și au dorit să-și urmărească propriile agende (ca apoi să devină eleniste). Acum două mii de ani, ura în interiorul poporului evreu a devenit atât de aprigă, încât s-au închis în capitala lor, Ierusalim (cu legiunea romană atacând din afara zidurilor), s-au sacrificat unul pe celălalt, și-au ars reciproc rezervele de alimente și au făcut mult mai ușoară opera generalului Titus, când a decis în sfârșit să cucerească orașul și să distrugă Templul.

Ura evreilor unul față de celălalt era atât de evidentă și abominabilă, încât a anulat bucuria victoriei triumfătorului Titus. Când regina Helena i-a oferit o coroană de victorie după ce a luat Ierusalimul, Titus a refuzat spunând că nu există niciun merit în a învinge un popor părăsit de propriul lor Dumnezeu.

Ziua în care romanii au pășit în Templu și au pecetluit înfrângerea evreilor, a devenit de atunci o zi de doliu. Dar nu trebuie să jelim distrugerea zidurilor sau sfărâmarea altarului. Ar trebui să plângem în schimb ruina unității noastre, iubirea noastră frățească, renunțarea la sarcina noastră de a ne uni ca un singur om cu o singură inimă și a fi un model pentru națiuni.

Când Hitler a explicat în Mein Kampf de ce urăște evreii, el și-a expus dezgustul faţă de antipatia lor unul față de celălalt. „Evreul este unit doar atunci când un pericol comun îl obligă să fie, sau îl atrage o pradă comună; dacă aceste două temeiuri lipsesc, calitățile egoismului cel mai crud există în ei ȋnșiși”, scrie el. Numeroși alţi antisemiţi au scris și au vorbit în mod similar despre poporul evreu. Ei nu ar dedica o asemenea atenție urii evreilor unul față de celălalt, dacă nu s-ar aștepta ca evreii să simtă altfel față de frații lor.

Astăzi, la aproape un secol de la apariția celui mai diabolic, genocidal lider al națiunii celei mai avansate, moderne și civilizate din acea vreme, evreii încă nu au învățat nimic. Încă o dată, diviziunea și ura internă sunt răsunătoare, atât în Israel, cât și în afara lui. Grupurile evreiești anti-evreiești devin din nou din ce în ce mai furioase și strigă cu indignare dreaptă că doar calea lor este corectă, că evreii cu alte păreri sunt ignoranți și inferiori. Nu își dau seama că afirmarea lor în ochii națiunilor, la care tânjesc cu atâta disperare, nu depinde de ideologia lor, ci de unitatea lor, tocmai cu acei frați pe care îi urăsc.

Din perspectiva lumii, nimic nu s-a schimbat. Avem încă, sarcina de a fi o lumină pentru națiuni, dând exemplu de unitate și suntem încă urâți pentru că arătăm contrariul. Vasily Shulgin, un membru superior al Parlamentului rus înainte de revoluția din 1917 și un auto-proclamat antisemit, a scris în cartea “Ce nu ne place despre ei “…: „Evreii din secolul XX au devenit foarte deștepți, eficienți și viguroși la exploatarea ideilor altor oameni. Cu toate acestea, protestează el, „aceasta nu este o ocupație pentru profesori și profeți, nu este rolul călăuzelor orbilor, nu este rolul purtătorilor de șchiopi.”

Adânc în interior, fiecare evreu se simte dator faţă de lume. Adânc în interior, simțim chemarea vocației noastre. Dar niciodată nu ne vom ridica la ȋnălţimea sarcinii noastre, prin a ne urî unii pe alții. Vom face acest lucru numai dacă arătăm lumii că, deasupra dezacordurilor noastre acerbe, ne iubim ca ȋntr-o familie. Deși nu putem fi de acord cu nimic, formăm o uniune mai puternică decât orice dispută. Diviziunile dintre noi sunt vehiculul prin care putem arăta lumii ce înseamnă unitatea, dar numai dacă ne ridicăm la provocare și ne unim deasupra lor. Dacă facem acest lucru, lumea va vedea că unitatea este posibilă, oricât de adâncă ar fi prăpastia dintre oameni și națiuni. Dacă continuăm să evităm unitatea, lumea ne va blama pentru răspândirea diviziunii în lume și ne va face să plătim pentru suferința ei.

Cum diferă egoismul natural de egoismul uman?

Întrebare: Cum diferă egoismul natural de egoismul uman?

Răspuns: Egoismul uman este natural. Nu avem nimic din noi înșine. Suntem puși în funcțiune de Natură și nu există alte calități, sentimente, acțiuni sau forțe în noi. Singura problemă este modul în care le gestionăm.

Întrebare: Deci egoismul este un fenomen natural; prin urmare, nu putem vorbi despre distrugerea acestuia. Dar cum să-l folosim corect?

Răspuns: Construind calitatea dăruirii și a iubirii deasupra egoismului, în contrast cu acesta.

Din KabTv „Era post-coronavirus” 30/04/20

 

O viață nouă nr. 1176 – Cum să te ridici deasupra morții

O viață nouă nr. 1176 – Cum să te ridici deasupra morții

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Dobândirea dorinței de a dărui altora este formula de ocolire a morții. Pentru a dobândi dorința de a dărui, trebuie să se ridice deasupra dorinței egoiste de a primi prin construirea unei forțe de rezistență sau a ecranului. Înțelepciunea Cabalei devine treptat dezvăluită oamenilor care se dezvoltă în acest fel și dobândesc un ecran. Cel care trece prin acest proces de dezvoltare în viață începe să simtă lumea eternă și completă trăind în ceilalți.

Din „Noua viață 1176 din KabTV – Cum să te ridici deasupra morții”, 14/11/19