Daily Archives: 19 august 2020

O dorință de a justifica Creatorul

Întrebare: Cum poate o persoană să ajungă la dorința de a justifica Creatorul? Până la urmă ea nici măcar nu se gândește la asta.

Răspuns: Totul depinde de mediu. Acesta este motivul pentru care tu ai nevoie de prieteni buni care vor crea o asemenea atmosferă pentru tine în care tu te vei gândi constant la faptul că voi toți sunteți în interiorul forței superioare enorme superioare și trebuie ca gradual să te apropii de El în măsură în care devii echivalent în formă cu El.

Întrebare: În momentul în care o persoană primește o lovitură, ea vede că nu poate să justifice Creatorul. Însă nu trebuie că ea să înțeleagă că se merită să se schimbe dacă ea este în mediul corect?

Răspuns: Dacă ea s-a gândit negativ despre forța superioară sau despre lumea pe care o simte pentru o secundă, asta deja este o lovitură. Din păcate, persoana nu-și atribuie asta ei însăși și nu vorbește despre faptul că ea simte că lumea este rea, ci în schimb se gândește că lumea este rea.

Asta este total greșit deoarece simte lumea în interiorul său. Simte că lumea este rea, ceea ce înseamnă că ea trebuie să se schimbe. Acest gând trebuie să fie absolut precis.

Comentariu: Dar nu poate să fie imediat. Întâi trebuie să simt lovitura.

Răspunsul meu: Trebuie să treci prin câteva stări înainte să începi să îți găsești calea. Focalizează și vei vedea clar: eu văd că lumea este distorsionată conform cu nivelul meu de distorsiune.

Întrebare: Putem să spunem că întreaga înțelepciune se rezumă la restricția pauzei dintre strigătul meu ca rezultat al loviturii și justificarea stării?

Răspuns: Vine gradual. Nu este întreaga înțelepciune, dar este o artă.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 8/26/18

Cabala și relația dintre un bărbat și o femeie

Întrebare: Când bărbatul și femeia formează un cuplu, destinul lor devine unit sau ei sunt inițial pe diferite părți ale baricadelor?

Răspuns: Nu există accidente. Nu alegeți nimic, inclusiv partenerul. Totul este prestabilit. Singura alegere este: faceți un pas înainte sau așteptați ca tot felul de circumstanțe să vă împingă.

Întrebare: Dacă o femeie are o relație dificilă cu un bărbat, poate Cabala să o ajute? Mai are de ales?

Răspuns: Vei vedea ca se poate schimba ceva: Fie bărbatul, circumstanțele, fie tu însăți. Dar acest lucru va deveni clar mai târziu.

Întrebare: Reiese că, studiind Cabala, o femeie poate înțelege acest lucru?

Răspuns: Sigur. Cunoștințele Cabalistice o schimbă și, astfel, ea simte că începe să se apropie sau să se îndepărteze de partenerul său din ce în ce mai mult. Atunci decizia se naște de la sine.

Întrebare: Această decizie se naște de la sine pentru că există deja? Doar iese la suprafață?

Răspuns: Absolut corect!

Comentariu: Pentru a înțelege, a-l accepta și a-l trăi este atât simplu, cât și dificil.

Răspunsul meu: Dar este interesant.

Din „Împreună despre lucruri importante” de la KabTV 14/07/20

“Străini, pe propria noastră planetă” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Străini, pe propria noastră planetă

Cu fiecare zi care trece, devine mai clar faptul că trecem către o nouă eră. Protestele împotriva purtării măștilor sunt răzvrătirea egoului nostru împotriva unei schimbări obligatorii. Companiile de mare tehnologie, cum ar fi Google, Apple și Facebook, le-au spus deja angajaților să lucreze de acasă, cel puțin încă un an. Totul se va schimba: locuri de muncă, bănci, industrie, educație, comerț, relații umane, relații internaționale, întreaga noastră civilizație se va transforma, la fel și noi. Abia atunci, virusul va pleca.

Sistemul exploatator, excesiv de competitiv, unde cineva trebuia să-l distrugă pe celălalt pentru a supraviețui, s-a epuizat.

Atât secretarul general al OMS, António Guterres, cât și consilierul pe coronavirus de la Casa Albă, Dr. Anthony Fauci, au declarat că în viitorul apropiat, un vaccin eficient este puțin probabil. În cuvinte simple, viețile noastre s-au schimbat pentru totdeauna.

Mai mult, cu cât încercăm să revenim la „normalul” anterior, cu atât vom aprinde valuri recurente de Covid. Dacă de fiecare dată când rata contaminării scade, vom insista pe redeschiderea afacerilor, vom experimenta un al treilea, al patrulea și cine știe câte alte valuri ale pandemiei, până când ne vom da seama că nu o putem învinge. Natura ne-a dărâmat și, de fiecare dată când încercăm să ne ridicăm și să luptăm, aceasta trimite o altă lovitură.

Dar natura nu este pe cale să ne ucidă; ea are de gând mai degrabă să ne învețe cum să facem parte din ea, decât să fim extratereștrii ostili pe propria noastră planetă. Și a fi parte a naturii înseamnă în primul rând să ne unim între noi, să ne simțim apropiați de semenii noștri, și în acest fel să învățăm să fim aproape de natură. Lumea în care trăim este un sistem complet și integral. Pentru a-i simți integralitatea, trebuie să ne asemănăm cu ea: integrală și completă. Iar călătoria spre ea începe acasă: cu noi, oamenii.

Sistemul exploatator, excesiv de competitiv, unde cineva trebuie să-l distrugă pe celălalt pentru a supraviețui, s-a epuizat. Gândul de supraviețuire al celor mai potriviţi este contrar întregii naturi, care operează pe principiul complet opus: supraviețuirea celui mai prietenos (căutaţi pe Google). Acum depinde de noi să construim acest tip de societate și, în acest proces, să începem să înțelegem adevărata natură a lumii din jurul nostru.

Nimeni nu ne va ajuta. Ca societate, suntem egoisti si nu stim să ne îngrijim cu adevarat unul de celălalt. Dar putem să “jucăm” această atitudine, până o vom realiza, și dacă reținem că obiectivul nostru este să construim un sistem integrat, unitar, în care toată lumea împărtășește beneficiile, vom reuși.
Deși în profunzime ne dorim cu toții să ne putem întoarce la vechiul nostru mod de viață, chiar dacă nu ar exista coronavirus, nu ar fi foarte înțelept să facem acest lucru.

Există deja atât de multă ură în țară, încât o prăbușire socială, dacă nu chiar un război civil total, este iminentă. În multe feluri, a început deja, dar încă nu este sângeroasă și pare ca şi cum cineva a uitat să facă o declarație oficială.

Însă nu este prea târziu să ne reorientăm. Putem privi în jurul nostru și să vedem că totul constă în opuse, care se completează reciproc. Doar oamenii cred că opozanții ar trebui să se anihileze unii pe alții, ignorând faptul că la fel ca în natură, opuşiii își permit să existe reciproc; la fel este și cu noi.

Vedem lumea ca o imagine plană, bidimensională, fără să ne dăm seama că aceeași natură umană operează toate părțile, toate facțiunile societății umane. Când insistăm să vedem lumea doar printr-o perspectivă, ratăm șansa de a folosi cealaltă perspectivă, ca un „al doilea ochi” și de a obține o viziune tridimensională. Acesta este singurul mod în care putem vedea întreaga profunzime și rotunjime a realității și să găsim cine operează întreaga imagine pe care o vedem în fața noastră. Doar atunci, când puteți privi lumea prin ambele prisme, puteți să o vedeți; așa că, în loc să încercăm să anulăm punctul de vedere al celuilalt, ar trebui să-l prețuim, să-i mulțumim că există, păstrându-ne perspectiva personală.

Unitatea nu este creată atunci când două opuse devin la fel. Este creată atunci când două opuse își completează punctele de vedere diferite, pentru a crea imaginea completă, pe care niciuna dintre părţi nu o poate vedea singură.

“Dacă eu nu-mi asum responsabilitatea, nimeni nu o va face” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Dacă eu nu-mi asum responsabilitatea, nimeni nu o va face

Imaginează-te pe stradă în mijlocul unui protest. Pe drum sunt manifestanții, care protestează împotriva unei nedreptăți sau a alteia. Pe lângă ei se află poliția, reprezentanți ai guvernului urât de oameni. Într-un colț de stradă din apropierea protestatarilor se află „ceilalți”, cei care sunt alături de guvern, care consideră că protestul nu are niciun merit. Aerul este plin de ură; tensiunea este pe cale să erupă. Niciuna dintre părți nu va ceda, nici nu va face compromisuri; nici eu cu părerea mea, nici ceilalţi cu părerea lor. Dacă eu nu-mi asum responsabilitatea, nimeni nu o va face.

Uneori, ura este mai deschisă, alteori mai ascunsă, dar crește, mocnind în adănc. Nu putem îmblânzi ura, dar putem învăța cum să lucrăm cu ea, cum să o direcţionăm constructiv. Astăzi, este într-un punct de fierbere; dacă nu învățăm să o canalizăm, în curând acesta va erupe și va distruge tot ce îi stă în cale.

Aici ne aflăm astăzi. Uneori, ura este mai veche, uneori mai ascunsă, dar crește, mocnind în adânc. Nu putem îmblânzi ura, dar putem învăța cum să lucrăm cu ea, cum să o direcţionăm constructiv. Astăzi, este într-un punct de fierbere; dacă nu învățăm să-l canalizăm, curând acesta va erupe și va distruge tot ceea ce îi stă în cale.

Întotdeauna a existat ura, pentru că au existat întotdeauna părți opuse. Greșeala noastră fatală a fost aceea că am încercat să demolăm cealaltă parte, în loc să ne unim peste disparități. Nu ne-am dat seama că distrugerea celuilalt partid înseamnă a ne distruge pe noi înșine. Nu am observat că totul în realitate are opusul său, deoarece nu putem discerne și defini ceva decât pe fundalul său, opusul său. Din acest motiv, ori de câte ori am purtat război împotriva opusului nostru, ori am pierdut războiul și am pierit, ori am câștigat războiul și tot am pierit pentru că nu aveam un opus, așa că nici noi, nu puteam exista.

Singurul mod în care putem exista este dacă păstrăm echilibrul cu cealaltă parte. Dacă nu facem loc pentru toate punctele de vedere existente, nu va fi loc pentru nici o opinie.

Scopul punctelor de vedere contradictorii nu este de a determina cine are dreptate. Toate provin din aceeași sursă, din natura umană, deci cum poate avea un merit dacă neagă meritul celuilalt?

Beneficiul de a avea păreri opuse este că divergenta dintre ele obligă ambele părți să caute cauza, apoi își dau seama de rădăcina lor comună. Abia atunci se pot uni.

And when they do, they find that this is how all of reality works, and in that, they find the unity that pervades all of nature. And that discovery of unity is the reason for the initial oppositeness and hatred.

Și atunci când fac acest lucru, ei află că așa funcționează întreaga realitate și, prin aceasta, găsesc unitatea care pătrunde întreaga natură. Iar acea descoperire a unității este motivul pentru opoziția și ura inițială.

Iluzie liberului arbitru

Întrebare: Cum poate o persoană care este total controlată să reveleze ceva? Se pare că orice revelație vine de sus.

Răspuns: Asta este adevărat. Singurul lucru care există este ceea ce noi simțim și ce se întâmplă în practică. Atâta vreme cât este menținută această discrepanță, noi avem iluzia liberului arbitru.

Prin observarea naturii și a legilor ei absolute și conexiunea reciprocă totală pe care noi o revelăm de la o zi la următoare tot mai integrală, este posibil să spunem că noi suntem liberi să facem ce vrem, liberi să gândim ce vrem? Nu! Doar omul poate să se gândească în acest fel deoarece îi lipsește adevărata percepție a realității.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 9/2/18

“Vaccinul pentru Covid-19 trebuie să atingă inima” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Vaccinul pentru Covid-19 trebuie să atingă inima

Una câte una, țările se străduiesc să semneze contracte de miliarde de dolari pentru a cumpăra vaccinuri inexistente pentru Covid-19. În prezent, dezvoltarea unui vaccin eficient este foarte discutabilă, cel puțin în conformitate cu secretarul general al OMS, António Guterres și cu consilierul coronavirus al Casei Albe, Dr. Anthony Fauci, care amândoi au declarat că în viitorul apropiat este improbabilă găsirea unui vaccin eficient, şi poate niciodată.

Trebuie să înțelegem că acest virus nu este un eveniment singular; este primul dintr-o serie de crize care, în cele din urmă, ne vor îndepărta de mentalitatea noastră centrată pe sine și ne vor obliga să ne reconsiderăm și, în cele din urmă, să fim grijulii unul față de celălalt și faţă de natură.

Dar chiar dacă se va dezvolta un vaccin, acesta nu va pune capăt necazurilor noastre. De fapt, acesta doar le va agrava, și dintr-un motiv întemeiat.

Trebuie să înțelegem că acest virus nu este un eveniment singular; este primul dintr-o serie de crize care, în cele din urmă, ne vor îndepărta de mentalitatea noastră centrată pe sine și ne vor obliga să ne reconsiderăm și, în cele din urmă, să fim grijulii unul față de celălalt și faţă de natură. Cu cât vom folosi mai multe crize pentru a înainta către acea stare, cu atât vor fi mai ușoare crizele care vor urma. Cu alte cuvinte, cu cât depunem mai multe eforturi pentru a ne schimba voluntar, cu atât mai puține eforturi va face natura să ne forțeze să ne schimbăm.

În prezent, umanitatea și restul realității se află pe traiectorii opuse. În timp ce totul în jurul nostru este conectat, noi oamenii ne gândim din ce în ce mai mult doar la noi înșine. Ignorăm sau suntem indiferenți față de păcatele pe care ni le provocăm unii altora și întregii naturi și nu dorim decât să ne satisfacem mofturile cele mai presante.

Dar opt miliarde de oameni nu pot trăi așa; este nesustenabil. Și pentru că natura nu funcționează așa, și suntem supuși dictatelor naturii, oricât ne-ar displăcea ideea, natura ne va obliga să schimbăm cursul și să ne aliniem cu ea. Prin urmare, cu cât ne vom redirecţiona mai repede, cu atât mai puțină durere va trebui să ne aplice natura pentru a ne impulsiona să facem ceea ce își dorește.

Se dovedește că există un remediu eficient pentru Covid-19, dar nu are nicio legătură cu medicamentul, ci cu tot ce are de-a face cu inimile noastre. Când ne schimbăm atitudinile, ne schimbăm inimile: de la înstrăinare la integrare, grijă, compasiune și responsabilitate reciprocă; vom descoperi că am învins virusul, chiar fără să ne luptăm cu acesta.

De fapt, făcând acest lucru, nu ne vom proteja numai împotriva coronavirusului, ci împotriva tuturor loviturilor viitoare pe care natura intenționează să ni le aplice, în măsura în care refuzăm să ne aliniem cu dictatul său: de a deveni atenţi, conectați și grijulii faţă de semenii noștri și faţă de întreaga creație.

“O scânteie de lumină, atunci când viaţa nu mai are sens” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “O scânteie de lumină, atunci când viaţa nu mai are sens

Stresul, frica, singurătatea și greutățile economice sunt agravate de Covid-19. Cum vor crește aceste sentimente riscul pentru rate mai mari de sinucidere, este încă un subiect de studiu, dar organizațiile de sănătate mintală văd deja semne ale unei potențiale creșteri a așa-numitelor „morți din disperare”, inclusiv supradozajul de droguri și sinuciderile. Societatea nu mai poate îngropa capul în nisip. Trebuie să se pregătească pentru ceea ce se află în față și să organizeze condițiile pentru a sprijini pe cei aflați în nevoie, prin grijă, căldură și responsabilitate reciprocă.

O satisfacție fără margini nu poate fi obținută doar de unul singur, dintre noi. Poate fi realizată doar printr-o conexiune bună cu ceilalți, iar acest lucru creează „câmpul” necesar unde poate fi dezvăluită sursa eternă a împlinirii.

După șase luni de la debutul pandemiei, am considerat că comportamentul și impactul virusului au fost deja rezolvate. Cu toate acestea, plaga globală continuă să surprindă comunitatea științifică cu noi mutații, cu noi simptome și efecte secundare. Până la descoperirea unor leacuri, incertitudinea va continua să domnească și ne putem aștepta la perioade mai dificile.

Încă 75.000 de americani ar putea fi adăugați la decesele cauzate de pandemie, nu din cauze naturale, ci pentru că au decis să pună capăt propriilor vieți, potrivit unei analize a unui grup național de sănătate publică. Ratele de suicid în Statele Unite au crescut cu 35% în total, începând cu anul 2000, conform datelor oficiale. Istoric, stresul economic – recesiunea, deosebit de profunde, precum cele experimentate în 2008 – aproape au dublat numărul de persoane care și-au luat viața, din lipsă de speranță. Am intrat într-o nouă etapă în umanitate, într-o nouă eră în care trebuie să fim conectați unii cu alții prin legături reciproce pozitive, în care toată lumea din societate acționează față de ceilalți, ca o mamă iubitoare, care îşi îmbrățișează copilul ei drag.

Sinuciderea este cea mai proastă decizie pe care o poate lua o persoană. O persoană disperată ajunge la această rezoluție extremă pentru a scăpa de durere. În mintea celor care comit astfel de acte extreme, viața devine o povară demnă de scăpat, un calvar fără satisfacții. Procedând astfel, ei nu iau în considerare durerea pe care o provoacă familiei și prietenilor și manifestă o totală neacceptare a condițiilor acordate de viață.

Pare că rămân fără puterea de a cere ceea ce consideră că au dreptul să aibă în viață, orice ar fi aceasta. În loc să-i implice pe alții pentru a-l ajuta să găsească soluții împreună, suicidarul se retrage în propriile gânduri absorbite și în vârtejul emoțiilor sale.

În timp ce sinuciderea pare a fi cea mai personală dintre decizii, noi ne asumăm o responsabilitate colectivă ca societate din faptul că am eşuat să creăm condițiile necesare ca oamenii să trăiască vieți sănătoase și fericite. Astfel de condiții ar împiedica oamenii să ajungă la starea finală de disperare, frică și durere, care îi duce la punctul în care simt că viața nu mai are sens.

Trebuie să creăm mecanisme de responsabilitate reciprocă, pentru a garanta că cele mai multe nevoi fundamentale ale fiecăruia sunt satisfăcute, să ne asigurăm că fiecare persoană are necesitatile esenţiale pentru o existență demnă.

Lumina după întuneric

Cineva ar trebui să fie întotdeauna conștient de faptul că orice chinuri apar, ele sunt date pentru avansarea noastră personală, în scopul de a corecta natura noastră egoistă, a mulțumirii de sine, mai presus de orice altă considerație. Astfel de stări joase de depresie trezesc cel mai profund punct ascuns în fiecare dintre noi, o scânteie care vizează un nivel mai înalt al existenței în care golul întunecat este umplut.

Asa cum scrie cel mai remarcabil cabalist Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „În fiecare persoană, chiar și laică, există o scânteie necunoscută care cere unificarea cu Dumnezeu. Când uneori se trezește, acesta trezește pe acel cineva să-l cunoască pe Dumnezeu sau să-l nege pe Dumnezeu, care este una și aceeași. Dacă cineva generează satisfacția acestei dorințe în acea persoană, el va fi de acord cu totul.” (Soluția)

O satisfacție fără margini nu poate fi obținută de oricare dintre noi, singur. Poate fi realizată doar printr-o conexiune bună cu ceilalți, iar acest lucru creează „câmpul” necesar, unde poate fi dezvăluită sursa eternă a împlinirii.

Care este abordarea corectă pentru a ajuta pe cineva în disperare? Nu trebuie să-l copleșim cu simpatie exagerată sau să-l conducem. Pur și simplu trebuie să ne exprimăm grija, să ascultăm, să fim alături de ei, să le arătăm că nu sunt singuri și pot conta pe prietenii și familia lor.

Cu cineva în disperare trebuie să împărtășim gândul că există lumină după întuneric. În același mod, fiecare stare înnegurată este pregătirea pentru o realitate mai bună, percepția unei stări noi, pozitive, deoarece nu există umplere fără lipsă. Acea nouă stare de simțire, că suntem înțeleși, protejați și îmbrățișați, ne așteaptă și ne va oferi pasiune reînnoită pentru viață și ne vom extinde orizonturile spre o viață plină de sens, bucurie și abundență.

“Dacă vrei iubire, pregăteşte-te pentru ură” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Dacă vrei iubire, pregăteşte-te pentru ură

Si vis pacem, para bellum (Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război) a spus autorul latin Vegetius. La fel, dacă vrei iubire, pregătește-te pentru ură.

Filmele arată iubirea ca un flux constant de căldură, grijă și afecțiune între oameni. Dar filmele greșesc. Înainte de fiecare emoție pozitivă ea este precedată de una negativă, care declanșează debutul pozitivului. La fel cum noaptea precede ziua, ura precede iubirea. Singura excepție este iubirea unei mame, dar asta se datorează faptului că mama își percepe copilul ca făcând parte din ea însăși. Dar, cu orice altă persoană, pentru a dezvolta emoții reale, trebuie să ne schimbăm în mod constant între ură și iubire, în diferite manifestări și intensități.

Se dovedește faptul că dacă am fost făcut în secret pentru ura mea față de această sau acea persoană, îmi permite să descopăr cine sunt și ce am în interior. De fapt, ar trebui să fiu recunoscător acestei persoane.

De fapt, acesta este principiul care pune în mișcare întreaga creație. Valurile de căldură și răstimpurile de frig, inundațiile și secetele, ura și iubirea, toate acestea sunt apariţii alternative ale urii și iubirii.

Există un scop în spatele lor: intensitatea lor în creștere, mai ales atunci când este de partea negativă, ne determină să le căutăm sursa. De ce există atâta ură? De ce este natura atât de crudă? De ce nu sunt niciodată mulțumit de ceea ce am? De ce nu există pace? De ce mi-e frică? Când încercați să răspundeți la aceste întrebări, aflați că provin din aceeași sursă invizibilă, iar acea sursă este natura, sau pur și simplu realitatea.

Fiecare mineral, plantă, animal sau persoană, gând, dorință sau cuvânt, este creat de natură. Acum, dacă natura este sursa tuturor, atunci totul este parte a naturii, parte a întregului. La fel cum sunt zile și nopți, există oameni pe care îi urăsc și oameni pe care îi iubesc. La fel cum nu ar fi zile, dacă nu ar fi fost nopți, nu ar exista oameni pe care îi iubesc, dacă nu ar exista oameni pe care îi urăsc. De fapt, nu aș putea defini ce iubesc, ce urăsc, cine sunt, cine nu sunt, dacă nu ar fi fost toate acele lucruri pe care le consider negative, dar ele nu sunt; ele sunt opuse față de mine, astfel încât voi putea învăța despre mine și despre natură. Dacă nu ar fi ele, nu aș fi avut habar de întreaga mea existență.

Se dovedește că, faptul că am fost făcut în secret pentru ura mea față de această sau acea persoană, îmi permite să descopăr cine sunt și ce am în interior. De fapt, ar trebui să fiu recunoscător acelei persoane. Cel mai înțelept dintre toți oamenii, Regele Solomon, a numit acest concept, „Iubirea acoperă toate crimele” (Prov. 10:12), unde crima este ura, iar iubirea acoperă ura, odată ce descoperim că obiectul urii noastre este de fapt un dar care ne-a fost dat. În acel moment, înstrăinarea se dizolvă iar iubirea și recunoștința ies la iveală.