Comentariu: Sunt atras în jos de modul meu obișnuit de viață. Și toți cei cu care comunic nu cred în posibilitatea schimbării. De aceea, las mâinile în jos, iar dorința de a merge mai departe dispare.

Răspunsul meu: Deci ce? Mâinile abandonează, nu vrei să avansezi, nu te miști. Însă viața te va forța.

Trebuie doar să găsești pentru tine o cale de mijloc. Nu te grăbi să sari de la început în ceva, ci mergi măsurat, clar și, cu ajutorul Cabalei, analizează tot ceea ce întâlnești în viață. Acest lucru te va învăța foarte repede abordarea corectă a lumii.

Întrebare: Dar există un mod de viață care duce la succes sau este un concept liber?

Răspuns: Bineînțeles că există. Dar este deja destinat pentru tine și se dezvăluie fie într-un mod bun, fie într-un mod rău. Acestea sunt căi atât de diferite încât ți se pare că sunt vieți diferite.

Comentariu: Se dovedește că în această viață putem fie să parcurgem calea spiritualității și să înțelegem ceva, fie să ne încheiem zilele în ignoranță.

Răspunsul meu: Vei apărea din nou într-o nouă încarnare.

Din KabTv „Împreună despre lucruri importante” 14/07/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu înțelegem unde este libertatea noastră de alegere sau cum să o realizăm și să o punem în aplicare pentru a nu face rău altor oameni, pentru că toți suntem conectați. Priviţi la agitația din America de azi, este un adevărat război civil. Există demonstrații și în Israel și aceleași lucruri se vor întâmpla din ce în ce mai mult în întreaga lume, deoarece situația se va înrăutăţi.

Lumea își pierde legăturile egoiste prin care era legată: tu îmi dai și eu să-ți dau, marfă-bani-marfă-bani. Acesta a fost un sistem în care am trăit mii de ani, până când am stors complet sucul din el. În anii 50 ai secolului trecut, acest sistem a ajuns la vârful său, apoi a început să decadă. Acest lucru a fost inevitabil, deoarece altfel nu am ajunge niciodată la corectarea spirituală.

Și, prin urmare, astăzi ne regăsim într-o lume care dezvăluie astfel de probleme care nu-i vor permite să revină la starea anterioară. Mințile financiare și guvernamentale încearcă să-și dea seama cum să mențină sistemele existente, în care era un echilibru între cât de mult investește o persoană și cât poate obține sau cumpăra.

Acest sistem egoist era relativ echilibrat și toată lumea înțelegea că aceasta este viața. Dintr-o dată, s-a prăbuşit într-o clipă. Nimeni nu știe să-l remedieze sau ce se va întâmpla cu noi în viitor. Ne aflăm într-o situație în care fostul mecanism a încetat să funcționeze. Egoismul, forța motrice, ne-a ținut în confruntarea cu ceilalți tot timpul, a stabilit cât de mult va da fiecare, cât va primi, și ne-a legat prin relații egoiste.

Dar această conexiune nu mai funcționează. Ce ne va reglementa relațiile? Am creat o armată, poliție, un sistem de învățământ, cultură și sisteme financiare. Egoismul nostru ne-a împins să construim o societate egoistă, care brusc, a încetat să funcționeze. Aceasta este o criză care nu este asemănătoare cu nicio altă criză anterioară din istorie.

Ni s-a părut că am obținut o organizare excelentă a societății umane, care corespunde naturii noastre egoiste. Am avut ocazia să călătorim, să vedem lumea și să ne înțelegem pentru că fiecare a fost condus de o singură dorință – să câștigăm mai mult. Dar, ce ne lipsește? Există un singur lucru care ne lipsește: că prin aceasta, nu punem în aplicare scopul creației.

Și uite ce s-a întâmplat, uite modul în care Creatorul ne-a stricat toate planurile pentru o viață bună, cu ajutorul coronavirusului. Acum am descoperit că toate pregătirile noastre pentru o viață bună nu ne ajută, niciun singur sistem egoist nu funcționează. Deci, ce poți face? Singura modalitate este să treci de la un sistem egoist la unul altruist.

Până la urmă, de ce nu putem trece la un alt sistem și mai egoist, dacă cel anterior a încetat să funcționeze? Dar ideea este că există un program superior care ne conduce. De la nivelul nostru, nu suntem capabili să-l apreciem, dar Cabaliștii explică cum să-l folosim. Dacă îl acceptăm, atunci vom putea avansa, iar dacă nu, atunci vom rămâne la faza anterioară, până când acest program ne va obliga să mergem mai departe.

La sfârșitul corectării, sistemul va funcționa din ambele părți: atât din partea egoismului mare, cât și din partea marii dăruiri. Aceste două forțe vor acționa unul împotriva celuilalt, iar ființa creată, aflată la mijloc între ele, le va folosi pe amândouă într-o formă integrală, armonioasă și perfectă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/28/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Libertatea”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în Quora: „Cât timp va mai fi până când vom avea un vaccin contra coronavirusului?”

 În primul rând, dacă am putea privi intențiile din spatele cursei globale pentru un vaccin contra coronavirusului, atunci ce am vedea?

Am vedea o preocupare sinceră a experților și a liderilor mondiali pentru îmbunătățirea sănătății umanității?

Sau am vedea ca o cursă în care se urmăreşte cine va fi prima naţiune care naște o sursă majoră de noi venituri pentru economia țării sale, precum și cine are o capacitate mai mare de a primi statutul și mândria strălucitoare a țării lor ca fiind mai inteligent și mai apt decât ceidin alte țări pentru câștigarea acestei curse ?

Întrucât natura umană este egoistă, prioritizând beneficiul de sine asupra beneficiilor celorlalți, atunci nu ar trebui să surprindă faptul că aceste din urmă înclinații sunt factorii motori primari ai căutării unui vaccin coronavirus.

Această rasă devine astfel o reflectare a acelorași relații egoiste umane suprapuse care stau în spatele bolii în primul rând. Așadar, chiar dacă dezvoltăm un vaccin, ne putem aștepta ca acesta să nu ne asigure un remediu de durată. Dimpotrivă, fără corectarea înclinațiilor noastre egoiste, nu ne putem aștepta decât ca problemele noastre să se înrăutățească.

Ce înseamnă că relațiile noastre egoiste se află în spatele acestei boli?

Când putem vedea pandemia coronavirusului ca parte a unui proces care se desfășoară în natură care ne ghidează eventuala ieșire din natura noastră egoistă – și intrarea într-o nouă realitate conectată pozitiv, echilibrată cu natura – atunci putem vedea cum coronavirusul a apărut în primul rând ca o lovitură. spre chiar egoul pe care natura ne presează să ieșim.

Prin urmare, indiferent de vaccinurile sofisticate cu care vom veni, dacă nu vom folosi această pandemie pentru a ne crește conștientizarea procesului în care ne aflăm și a ceea ce natura dorește în cele din urmă de la noi, atunci va trebui, în mod inevitabil, să experimentăm mai dur loviturile pentru a ne trezi la bunătatea existentă în afara egoului nostru divizor.

Principala descoperire pe care trebuie să o facem cu această pandemie nu este în afara noastră, sub forma unui vaccin, ci în interiorul nostru, sub forma unor atitudini modernizate unul față de celălalt: de la egoism, indiferent și chiar urât, la altruism, îngrijitor și iubitor.

Mai mult, coronavirusul ne-a pus în fața ochilor noștri exact cât de conectați suntem, arătând cum o particulă minusculă care a ieșit la suprafață într-o mică provincie chineză a devenit problema comună a umanității, plasând oamenii în întreaga lume în condiții similare restrictive.

Cu alte cuvinte, prin coronavirus, natura ne arată cât de conectați și interdependenți suntem, în același timp, acest lucru ar trebui să lumineze cât de mult suntem deconectați și împărțiți în atitudinile noastre egoiste unul față de celălalt.

Tendința opusă paralelă de a deveni din ce în ce mai interdependenți, în timp ce, de asemenea, de a deveni din ce în ce mai egoist este o rețetă pentru dezastru.

Prin urmare, cu cât implementăm mai devreme o schimbare în atitudinile noastre unul față de celălalt, pentru a ne alinia la conectivitatea care ne înconjoară, atunci cu atât mai devreme vom dezvolta imunitatea la coronavirus și la alte boli și mai puternice, fără a fi nevoie să lipim acele la venele noastre ;

Filed under: Coronavirus, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ultimele câteva sute de ani, am descoperit peste 200 de legi fizice. În plus, există și legi sociale pe care ni le-am inventat noi înșine: etică, legi civile și chiar legi și tradiții religioase.

Putem presupune că motivul pentru toate crizele și suferințele noastre constă în faptul că am inventat în mod artificial aceste legi?

 Răspuns: Da, sunt absolut de acord.

 Întrebare: Ce înseamnă să respectăm legile naturii?

 Răspuns: Din păcate, nu respectăm legile naturii, ci egoismul nostru, care ne pune împotriva naturii și face totul pentru a ne asigura că o distrugem.

 Întrebare: Deci, încă nutrebuie să descoperim legi sociale?

 Răspuns: Desigur. Acestea sunt legi ale unei societăți integrale în care suntem un singur întreg ca toată natura.

Nu ne despărțim de natură, nu o împărțim în neînsuflețită, vegetativă, animată și umană. O considerăm un singur sistem global care există și se dezvoltă în sine în interconectarea absolută a tuturor părților sale. Și cel mai important, legea de bază a acestei naturi este iubirea.

A iubi înseamnă a ține cont de toată lumea și de toate, de a avea o atitudine amabilă față de toată lumea și de a realiza cât de mult tot ceea ce determină starea mea următoare va fi bun pentru alții. Privesc natura ca un sistem integral și o îngrijesc pentru a fi în cea mai bună condiție posibilă.

Din „Post-Coronavirus Era” din KabTV din 5/7/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe ecranele din Uniunea Sovietică nu apărea violența, dar nu aș spune că oamenii de acolo erau mai puțin violenți. De ce?

Răspuns: Nu cred că într-o societate ca aceea din Uniunea Sovietică, presa, cinematograful și teatrul au avut o influență semnificativă asupra oamenilor. Înțelegeau cu toții că era o diferență uriașă între viață și ceea ce partidul și guvernul le servea. Prin urmare, nu acceptau toate aceste informații.

Comentariu: Și cu toate acestea, conform studiilor psihologice, toată mass-media influențează psihicul uman. Acolo vedeam că totul este bine.

Răspunsul meu: Exista o cortină de fier între individ și media. Tot ce apărea la radio și televizor trecea mai înainte printr-un filtru strict iar oamenii înțelegeau că erau alimentați cu informații și știau ce să ar trebui să preia din ele. Poate doar un grăunte de informație.

Acum suntem inundați de un torent uriaș de informații diverse. Totul este supraevaluat, cumpărat excesiv și distorsionat. Nici nu avem idee cât de mult. Ne este clar că tot ce vedem la TV, ascultăm la radio și așa mai departe, este doar informație distorsionată transmisă de tot felul de părți interesate.

Dar, deoarece informațiile sunt atât de variate și nu vin din aceeași sursă guvernamentală, de partid, așa cum era în Uniunea Sovietică, ne este greu să le analizăm. Așa că suntem influențați de ele, de voie, de nevoie. Alegem unul dintre numeroasele gânduri, chiar dacă și acesta este incorect.

Din emisiunea KabTV “Era post-coronavirus” 4/30/20

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Stresul este o pierdere a orientarii în lumea modernă

Observație: Stresul este mobilizarea resurselor organismului, o stare de tensiune crescută, ca reacție de protecție la diverși factori adversi. Fiziologul Hans Selye a fost unul dintre primii care au introdus termenul de „stres” doar inainte cu 70 de ani. Se pare că înainte de asta, fie oamenii nu au avut stres, fie pur și simplu nu știau ce este.

Comentariul meu: Pe atunci, oamenii nu erau suficient de dezvoltați pentru a se simți stresați.

Întrebare: În psihologie, stresul include conceptele de anxietate, conflict, o amenințare pentru propriul „eu.” Cum ați defini stresul din punctul de vedere al Kabbalei?

Răspuns: Stresul este un sentiment de tensiune interioară mare datorită pierderii orientării clare.

Întrebare: Într-adevăr, pierderea orientării este exact ceea ce se întâmplă astăzi. Dacă ne-am întoarce la istorie, oamenii au suferit stres în urmă cu 1.000 până la 5.000 de ani?

Răspuns: Nu, oamenii nu s-au simțit stresați. Au avut preferințe ușor diferite în viață. Au înțeles ce s-ar putea întâmpla: moarte, înfometare, suferință de frig sau alți factori.

Acestea erau probleme foarte simple, corporale, cu un nivel de percepție complet diferit. Oamenii nu au considerat că lucrurile care ni se par groaznice astăzi sunt ceva ieșit din comun, chiar și atunci când au fost conduși la execuție sau arși pe rug.

Observație: Dupa ințelegerea mea, stresul este o stare în care vreau să primesc ceva de mult timp, dar nu pot. Acest lucru provoacă deja disconfort și disonanță puternică.

Comentariul meu: Da, acesta este, de asemenea, stres, dar de alt tip, nu imediat, dar prelungit.

Observație: Cauza stresului poate fi orice situație conflictuală, sau nemulțumire cu aspectul dvs., viața de rutină sau boli cronice de lungă durată, etc.

Comentariul meu: Motivele pot fi foarte diverse atunci când ceea ce este dorit și ceea ce este real nu se potrivesc.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de management” 25/06/20

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Garantia reciproca, Intentie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Trebuie să ne străduim să ne asigurăm ca apelul nostru către Creator să fie pe cât posibil de de departe de egoismul nostru și să dorim să ne unim într-un punct central între toți. Asta înseamnă că mă anulez și îi tratez pe toți egal, iar ei pentru mine nu sunt buni sau răi, apropiați sau îndepărtați, toți sunt absolut egali.

Am mereu grijă să nu mă gândesc la propriul meu beneficiu, sentimente, înțelegere sau împlinire și să fac fac totul numai pentru a construi un Kli, unificare, unitate, locul revelației Creatorului, măreției Lui.

Creatorul este numit „loc” și trebuie să ne gândim care este caracteristica, proprietatea, acestui loc, această zonă pe care o construim între noi. Și atunci, potrivit acestor proprietăți, esenței acestui loc, suntem răsplătiți cu revelația Creatorului. Creăm acest loc prin propria noastră anulare de sine, străduindu-ne să-l construim împreună, în condiții de egalitate.

Și atunci Creatorul va avea într-adevăr un loc în care El se poate revela. Acest loc există deja, dar într-o formă egoistă. Să anulăm egoismul nostru și să permitem tuturor să se afle în acest loc. Se dovedește că acest loc este mai sus decât egoismul nostru, mai sus decât rațiunea și că acolo am construit o zonă în care Creatorul se poate revela. Noi înșine creăm Creatorul.

Dacă creăm un astfel de loc pentru revelarea Creatorului, atunci se dovedește cu adevărat că „Nu există altceva în afară de El”. Într-adevăr, anulând dorințele noastre de a ne bucura și dorind să ne conectăm deasupra a tot, să construim ceva nou care nu a mai exista înainte. Se spune despre aceasta: „Tu M-ai creat.”

Și din aceasta ne vine soluția corectă, clară, pentru problema pe care o avem în această lume materială în care conflictele se declanșează din ce în ce mai mult: stânga împotriva dreptei, unele părți și facțiuni împotriva altora. Nu există sfârșit la această ură de moarte, iar tulburările amenință să se escaladeze în războiul civil.

Trebuie să înțelegem că toate aceste dispute nu ne vor duce nicăieri și că există o singură soluție – ca fiecare să cedeze în favoarea celuilalt și să recunoască dreptul la existența a tuturor celorlalte opinii. Creatorul nu ne va permite să ne neglijăm opiniile sau să-i distrugem pe ceilalți. Egoismul este etern; numai deasupra lui putem construi un loc pentru ca Creatorul să se dezvăluie.

Prin urmare, există o singură soluție pentru toate conflictele din lume, între toate țările. Și acestea vor crește din ce în ce mai mult pentru a ne conduce la această decizie unică: La final, toate fărădelegile vor fi acoperite cu iubire – fiecare va face o cameră mică și va da loc tuturor celorlalți.

Nu contează dacă unul este de stânga sau de dreapta, orice opinie cea mai neobișnuită are dreptul de a exista, deoarece numai în legătura corectă dintre ei, atunci când fiecare sacrifică ceva pentru celălalt, construim o zonă rotundă. Există loc pentru toată lumea în acest cerc, deoarece este construit pe baza concesiilor reciproce de dragul existenței comune.

Prin urmare, nu ar trebui să existe o ură a dreptei împotriva stângii sau a stângii împotriva dreptei, a cuiva împotriva celorlalți, dar ar trebui să existe recunoașterea a faptului că există un loc pentru orice tendință și că nu-mi urăsc decât egoismul care vrea să-i anuleze pe toți ceilalți. Dar îl urăsc doar pentru că mă împiedică să mă conectez cu ceilalți și nimic mai mult.

La urma urmei, este mai presus de egoism faptul că pot construi o legătură cu ceilalți dacă îl reduc puțin. Așa voi putea construi în cele din urmă locul care se va numi „Creatorul”. Creatorul se va deschide și lumea va exista ca loc pentru revelarea Creatorului.

Nimeni nu ar trebui să se gândească la ura sa față de ceilalți și la abolirea lor, ci să acorde fiecăruia un loc pentru a construi un loc în care Creatorul să existe prin concesiile noastre reciproce. Și dacă nu există opinii opuse, partide, mișcări, oameni sau adversari împotriva mea, atunci nu voi putea construi un loc pentru dezvăluirea Creatorului. Creatorul nu există decât în locul concesiunilor noastre reciproce.

Prin urmare, vom vedea cum cresc ura și opoziția. Nu este necesar să sperăm că tulburările vor scădea. Dimpotrivă, va deveni din ce în ce mai rău. Dar, cu abordarea noastră corectă, putem fi un exemplu pentru restul. În primul rând, trebuie să dăm un loc altuia și să-l învățăm pe celălalt să dea și el un loc celorlalți.

Astfel, vom echilibra sistemul relațiilor noastre, vom echilibra forțele opuse și vom păstra un loc între noi construit pe baza concesiunilor fiecăruia în raport cu toți ceilalți, unde toată lumea este inclusă. Dacă reușim să construim o astfel de zonă, atunci vom oferi lumii metoda de a revela Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/08/20 „Iubirea acoperă toate greșelile”

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “America – Fie toată lumea reușește împreună, fie nimeni nu va reuși”

Cu câteva săptămâni în urmă, am avertizat că răspândirea nesupunerii și violenței doar se vor agrava dacă nu sunt tratate corect. După ce unele proteste George Floyd răspândite în ţară, au devenit violente, au apărut mai multe incidente localizate, dar au fost la fel de deconcertante. Protestul de ocupare a Dealului Capitoliului din Seattle (CHOP), revoltele neîntrerupte din Portland, ravagiile din Chicago pe secțiunea de lux a orașului Magnificent Mile din Michigan Avenue și tsunami-ul în creștere al victimelor împușcăturilor din New York, care a luat deja aproape 1100 de vieți în acest an, sunt toate, simptome ale aceleiași afecțiuni: înstrăinare și deconectare. Următorul președinte va avea mult de muncă și nu îi invidiez poziția.

Nu trebuie să ne placă cei care ne sunt opuși, dar trebuie să recunoaștem, să valorizăm și să menținem toate părțile și fațetele națiunii. Fără chiar şi unul dintre ei, țara se va prăbuși.

În multe privințe, America este deja într-o stare de război civil. Dar, fără granițe între nord și sud, fără ideologii clare din care cineva să poate alege altceva decât anarhia, este greu de stabilit cine se luptă cu cine. Prin urmare, deocamdată, pare mai mult haos decât război, dar totuşi este foarte dureros.

Nu cred că se poate rezolva rapid situația din America, dar există o soluție cu siguranță. Singura întrebare este cât de rapid și după câte victime inutile poporul american va opta pentru asta.

Soluția este simplă: americanii trebuie să găsească o modalitate de a trăi împreună. În trecut, relațiile dintre negri și albi, democrați și republicani, sau conservatorii și progresiștii nu erau la fel de încordate și pline de ură ca în ziua de azi. Desigur, istoria Americii este plină de bigotism și violență, pe fond rasial. Cu toate acestea, se pare că de data aceasta, se întâmplă în toată țara, în același timp, și cu tensiuni și frustrări suplimentare, acumulate în decenii de neglijență. Așadar, deși a existat întotdeauna rasism în America, de data aceasta, se pare că o altă fațetă a unei societăți în general dezintegrate, care se destramă din încheieturi, face ca situația să fie mult mai periculoasă.

Nu știu de către cine și nu știu cum se poate face acest lucru, dar știu că întotdeauna, așa ca acum, soluția problemelor din America nu constă în rezolvarea separată a fiecărei probleme. Soluția nu poate veni decât prin răspundere reciprocă, atunci când fiecărui rezident i se garantează un nivel de viață suficient și demn, peste care va fi posibilă dezvoltarea conștiinței naționale care este mai puternică decât concepția personală asupra problemelor sensibile care sfâşie țara în bucăți. .

Nu va veni într-o zi și nu va veni fără o curbă a învățăriii, dar nu există nicio altă alegere. Fie toată lumea reușește împreună, fie nimeni nu va reuși. În realitatea de astăzi, interdependența este un dat. Nimeni nu poate supraviețui singur și numai natura complementară a civilizației îi va permite să continue. Dacă încercăm să eliminăm diversitatea și să mergem singuri, ne condamnăm singuri.

Totul în realitate are opusul său. Dacă nu ar fi fost, nu am fi în stare să știm despre asta, deoarece observăm ceva numai pe fundalul opusului său. Ideea că eliminarea oamenilor sau a ideilor care nu ne plac ne va îmbunătăți situația este un element al imaginației noastre centrate pe sine. Dar este una foarte periculoasă, de vreme ce ar trebui să reușim, ne-am elimina pe noi înșine, împreună cu ținta urii noastre.

Dacă dorim să creștem, putem face acest lucru numai examinându-ne pe noi înșine împotriva celor cu care nu suntem de acord sau pe care îi dezaprobăm. Oricât de mult ne-ar displace, suntem total dependenți de ei. Înțelegerea și acceptarea acestui adevăr este vitală pentru supraviețuirea noastră în societatea interconectată care am devenit. Nu trebuie să ne placă cei care ne sunt opuși, dar trebuie să recunoaștem, să valorizăm și să menținem toate părțile și fațetele națiunii. Fără chiar şi unul dintre ei, țara se va prăbuși

Filed under: Coronavirus, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Singurătatea ucide”

În urmă cu câteva zile, un tânăr din Israel, profesor de școală, s-a sinucis. Avea studenți, avea un mandat, era sănătos, chipeș, elocvent și era singur. Într-o postare pe Facebook, el și-a scris ultima scrisoare: „Nu este bine ca omul să fie singur; singurătatea ucide. O altă zi, o altă săptămână, o altă lună, un alt an trece și sunt singur. La prânz, la serviciu, seara, la sfârșit de săptămână, în vacanțe și la zilele de naștere pe care nimeni nu şi le amintește. Cei câțiva prieteni s-au dus, au dispărut în timp; este timpul să plec.”

Deodată, când Covid-19 a venit și ne-a obligat să luăm o pauză din anihilarea reciprocă, am început să simțim golul pe care îl avem în interior.

Omul acela nu era unic în emoțiile sale. Cuvintele sale de pe social-media surprind blestemul timpului nostru: cu toții suntem conectați, totuși atât de singuri! Singurătatea a devenit atât de grea în aceste zile tocmai pentru că ar fi trebuit să fim mult mai conectați decât suntem.

Suntem atât de în urmă în dezvoltarea noastră! Până acum, ar fi trebuit să fim o umanitate conectată, care simte că suntem un singur sistem, ale cărui părți se completează reciproc una pe alta, de dragul omenirii și al întregii naturi. În schimb, până de curând, am fost cufundați până la gât în mlaştina distrugerii reciproce, pe care am numit-o cu mândrie (greșind) „economie capitalistă” și „progres”.

Deodată, când Covid-19 a venit și ne-a obligat să luăm o pauză din anihilarea reciprocă, am început să simțim golul pe care îl avem în interior. Dar ce altceva am putea avea în noi? Când toată lumea urăște și se teme de toți ceilalți, așa încât să încetezi să vorbești, și să comunici doar prin trimiterea de mesaje, și creezi în jurul tău pereți de falsă încredere și zâmbete false, pentru a-ți ascunde nesiguranța, când deodată ești singur, îți dai seama că nu ai habar cine ești tu, cum să fii cu tine însuți sau ce vrei cu adevărat, deoarece ai fost ocupat toată viața să ridici ziduri împotriva lumii ostile exterioare. Și nimeni nu sună pe celălalt, pentru că toți sunt în aceeași situație: Toți sunt singuri și se tem să nu fie răniți.

A fi singur înseamnă că ești ignorat, că oamenilor nu le pasă de tine, așa că unii preferă să-și încheie viața, atât timp cât la un moment dat, chiar dacă pentru ei este momentul final, cuiva îi va păsa.

De ce nu ne putem conecta

Umanitatea este diferită de toate celelalte părți ale naturii, prin faptul că trebuie să evoluăm în  conformitate cu propriul acord. Evoluția noastră este mult mai puțin fizică în comparație cu alte specii și mult mai emoțională, intelectuală și socială. În culmea evoluției noastre, suntem predestinați să experimentăm integralitatea sistemului, pe care îl numim „univers”.

În societatea umană, la fel ca un copil, trebuie să învățăm pas cu pas, cum să devenim ființe sociale și cum să construim o societate bună pentru noi înșine.

Natura îşi dezvoltă toate celelalte elemente prin instincte, în afară de umanitate. Oamenii sunt în mare parte lipsiți de ele. Când un animal se naște, știe imediat unde să găsească hrană, adesea poate merge în câteva ore și, în general, se comportă ca orice alt animal de felul lui. Oamenii, pe de altă parte, abia își pot mișca mâinile și picioarele atunci când se nasc, și rămân complet neputincioși ani de zile. Oamenii, spre deosebire de animale, trebuie să-și câștige singuri cunoștințele, prin muncă grea.

În societatea umană, la fel ca un prunc uman, trebuie să învățăm pas cu pas cum să devenim ființe sociale și cum să construim o societate bună pentru noi înșine. Evoluăm prin propria dorință de a ne îmbunătăți situația. Și nu evoluăm la întâmplare, ci într-o direcție clară: spre o coeziune mai mare, o mai mare grijă unul pentru celălalt, o mai mare responsabilitate reciprocă și, în cele din urmă, spre a ne iubi unul pe celălalt.

Când unui copil îi este foame, plânge pentru că un stomac gol se simte rău. Când o persoană este singură, el plânge pentru că o inimă goală se simte foarte, foarte rău. Durerea inimii doare mult mai mult decât stomacul gol.

Dar singurătatea pe care mulți o simt astăzi nu este sfârșitul. Este începutul. Este întunericul dinaintea zorilor. Acum începem să ne dăm seama că trebuie să transformăm totul și, în primul rând, relațiile noastre. Pentru a face o schimbare, trebuie să simțim că prezentul este insuportabil. Și nimic nu este mai insuportabil decât singurătatea.

Putem preveni astfel de tragedii ca sinuciderea din cauza singurătății, dacă încetăm să insistăm în a reveni la starea noastră anterioară, retrogradă, a economiei „libere”, care este guvernată de egoism și să începem să avansăm către starea de grijă reciprocă și empatie, în care ar fi trebuit să fim cu mult timp în urmă. Pe parcurs, vom descoperi că, nu numai că este mai bine să ne îngrijim unul de altul decât să ne temem unii de alții, ci este și modul în care funcționează întreaga realitate, numai noi nu, până când vom atinge și noi acea stare.

Filed under: Coronavirus, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Nu există negru fără alb”

Când societatea se destramă, nu este din cauză că o parte este greșită și cealaltă parte este corectă, ci pentru că niciuna nu vrea să se unească. Din fire, dorim ca orice lucru care nu ne place să dispară. Dacă gândești diferit de mine, te vreau afară din viața mea și, de preferință, din existență. Aceasta este gândirea firească a fiecărei persoane, în diverse măsuri. Dar natura nu ne-a înzestrat doar cu această natură; ne-a oferit și capacitatea de a gândi și de a alege.

Când vom afla că viețile noastre, sensul lor și continuitatea lor depind de stăruința celor pe care îi urâm, vom aprecia realitatea care a creat totul și vom putea construi iubirea pentru integralitate, deasupra urii pentru partea respectivă. Abia atunci va fi pace și fericire.

Natura ne-a înzestrat cu capacitatea de a observa și de a învăța că nimic nu există decât dacă opusul său îi susține existența. Planeta Pământ, de exemplu, este păstrată pe orbită datorită echilibrului dintre atracția gravitațională a Soarelui către el și forța centrifugă care o îndepărtează de ea. La fel, viața noastră se învârte în jurul orelor de întuneric și lumină, iar viziunea noastră se bazează pe intervalul dintre a vedea toate culorile la un loc, a crea culoarea albă și fără culori deloc, a crea culoarea neagră. Căldură și frig, foame și saţietate, atracție și respingere, iubire și ură, toate acestea sunt opuse, care ne fac viața ceea ce este.

Opusele vieții noastre nu neagă și nu se resping unele pe altele; ele se activează și se completează reciproc! Dacă doar ne-am putea da seama că așa este în toată realitatea și așa cum este cu noi, așa este și cu semenii noștri, imaginați-vă ce lume incluzivă și primitoare am avea. Imaginați-vă ce bogăție am putea experimenta dacă am putea îmbrățișa diversitatea culorilor, raselor, credințelor, preferinţelor, perspectivelor și a tot ceea ce ne face diferiți, dar totuși complementari.

Imaginați-vă și ce lume plictisitoare și letargică am avea, dacă toată lumea ar fi la fel. Nu ne-am dezvolta gândirea, deoarece nu am avea nevoie să articulăm un punct de vedere. Nu am dezvolta imaginația, deoarece nimic nu ne-ar stimula sau intriga. Ne-am pierde creativitatea, vitalitatea și starea de viață. De fapt, datorăm chiar ura noastră acerbă și încântarea de a ne dedica în îndreptăţirea de sine, faptului că există oameni diferiți de noi. Ce am face dacă acestea nu ar exista?

Concluzia este că trebuie să privim dincolo de diferențe și să vedem integralitatea care le generează și că diferențele mențin integralitatea. Când vom afla că viețile noastre, sensul lor și continuitatea lor depind de stăruința celor pe care îi urâm, vom pune în valoare realitatea care a creat totul și vom putea construi iubire pentru integralitate, deasupra urii pentru partea respectivă. Abia atunci va fi pace și fericire.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala - Niciun comentariu→