Monthly Archives: august 2020

Realizarea de sine este întruchiparea „eu”-lui omului

Întrebare: Creșterea personală este un proces de dezvoltare umană, care include autorealizarea și creșterea practic în toate domeniile activității umane. Psihologul Abraham Maslow a construit toate nevoile umane sub formă de piramidă. În partea de jos a piramidei există nevoi fiziologice: căldură, foame, potolirea setei. Apoi a apărut nevoia de securitate. Mai departe, nevoile sociale, pe care le împarte, de asemenea, în apartenență, afecțiune, grijă de familie, stimă, respect de sine și respect pentru ceilalți. Cele mai înalte sunt nevoile spirituale: actualizarea de sine și realizarea de sine.

Ce se află în spatele dorinței unei persoane de realizare de sine?

Răspuns: Realizarea de sine este cea mai puternică dorință a unei persoane de a ajunge la întruchiparea „I.” Practic, este dorința de a fi Dumnezeu, în funcție de modul în care cineva o imaginează.

Dar dacă cineva nu-și dă seama de sinele lui în acest fel, înseamnă că scânteia de a fi om lipsește din el. La urma urmei, Adam este din cuvântul Edome, Domeh – similar cu Dumnezeu. Prin urmare, atunci când o persoană vrea să-și dea seama de sine, simte că el creează un Creator din sine. Se dovedește că autorealizarea este dorința de a-l cunoaște pe Creator. Întrucât Creatorul și natura sunt concepte identice, aceasta este dorința de a cunoaște întreaga creație.

Întrebare: Cum se diferențiază de cunoștințele comune? La urma urmei, există o dorință de cunoaștere în piramida lui Maslow.

Răspuns: Nu, nu vorbim doar de cunoștințe, de exemplu în fizică. Este dorința de a domina asupra naturii, asupra tuturor. Cel puțin în ceva trebuie să fiu special, ceva ce alții nu au și este doar în mine.

Astăzi, practic toată lumea vrea să fie un maestru al naturii. Vedem cum încercăm să îmblânzim natura, să fim deasupra ei.

Întrebare: Autorealizarea poate fi în fiecare etapă a piramidei? Să zicem că vreau să mă realizez în afaceri. Nici măcar de dragul banilor. Pur și simplu am dorința de a gestiona, de a construi o afacere.

Răspuns: Da, în fiecare etapă. Prin urmare, o persoană trebuie învățată cum să înțeleagă corect această realizare, cum să se dezvolte pe sine, cum să se compare pe sine cu ceilalți. El trebuie să fie într-o anumită luptă, în competiție cu ceilalți. În caz contrar, nu vor exista progrese.

„Există ceva de învățat din pandemia globală de corona, și nimeni nu realizează asta?” (Quora)

Michael Laitman, în Quora: „Există ceva de învățat din pandemia globală de corona, și nimeni nu realizează asta? „

Ar trebui să aflăm că acest coronavirus nu este doar o lovitură pentru sănătatea și economia noastră, ci a apărut pentru a ne transforma complet viața.

Pe o parte, mulțimea trece printr-o tranziție majoră. Pe de altă parte, dorim în mare parte să ne reînviem stilul de viață pre-coronavirus imediat ce descoperim un remediu pentru boală.

Prin urmare, trebuie să ne ridicăm conștientizarea pentru a vedea natura în acord cu privire la această pandemie pentru a o înțelege și pentru a simți  ceea ce se poate face.

Adică, coronavirusul nu există doar ca să ne oprească să fim unul cu celălalt în casele noastre și să ne țină la distanță de restul lumii și, de asemenea, să nu ne oprească să participăm la evenimente publice, şi aşa mai departe. A ieșit la suprafață pentru a ne îndruma să înţelegem delegarea de interdependențe și a interconectării noastre și în consecință pentru o viață cu mai multe responsabilități reciproce și consideraţie unul față de celălalt.

Cu o pandemie care rămâne mai mult timp între noi, avem posibilitatea de a ne servi unul pe altul și de a stabili între noi o legatură nouă, integrală și globală.

În afară de iubirea de sine, vom învăţa să fim responsabili faţă de muncă, faţă de un înţelept cu care sa fim în interdependență, în cazul în care conform voinței noastre, sper, de asemenea, că vom reuși să ne creăm toate astea în mod conștient  şi de bună voie, prin educație.

Cu alte cuvinte, în loc să se rezolve doar o problemă de îngrijire se dezvăluie brusc în fața ochilor noștri, că putem găsi soluţii pentru o evoluție superioară și că vom vedea că în timp ce intrăm într-o natură globală și integrală, că suntem în acord cu armonia şi cu o legătură perfectă între  noi şi natura.

Înțelegându acest lucru să ne imaginăm mai departe că putem vedea apoi pandemia coronavirusului ca o lecție pentru îngrijirea naturii făcută într-un mod foarte calculat. Este în mod similar cu modul de îngrijire în educația pentru copii, dacă sunt ascultate de bunăvoie sfaturile noastre, atunci ele se raportează favorabil la ei și sunt scutiţi de abateri diverse. Dacă sunt ascultate sfaturile noastre, atunci vor fi salvaţi de loviturile iminente mai mari pe care le putem prevedea, şi trebuie să ne acordăm mai strict și față de ei.

Aceasta este motivantă pentru îngrijirea mea, a elevilor și a organizației mele şi pot să investesc mai  mult în ceea ce privește cauzele principale ale pandemiei și în modul în care trebuie să folosesc situația pentru a ne reajusta abordarea la viață. Adică, învățând despre modul de îngrijirea naturii de către noi, putem intra în echilibru cu natura care nu ne va mai respinge, trăind mai mult și mai fericit, şi de o parte și de alta, de asemenea, salvând-ne de suferințele viitoare mai intense.

Astfel, sunt înțelepți care accepta coronavirusul ca un avertisment din partea naturii, folosind-l pentru a se aminti mai mult de natura. Adică, traducerea legăturii cu natura că este interdependentă și interconectată, pentru că ar putea să se realizeze conexiuni mod pozitiv, prin care se creează responsabilitățile noastre reciproce și de reconsiderare a unuia față de celălalt.

În cele ce urmează, nu există o pandemie sau un virus aici, ci o singură forță de îngrijire care este necesară şi care ca un părinte iubitor care este îngrijorat de soarta copilului, care trebuie îngrijit, şi este martor că acesta se poate extinde pe un curs negativ, adică  trebuie să acționeze mai agresiv pentru a observa ce vrea de la noi.

Într-un fel sau altul, vom putea să ne dezvoltăm și să devenim mai conectați pozitiv.

Întrebarea este necesară pentru a face acest lucru armonios activând mintea și inimile pentru a ne conecta pozitiv și prin reorganizarea vieților noastre, astfel încât să putem construi reciproc în mod esențial îngrijirea de care avem nevoie în acțiuni; sau, dimpotrivă, să navigăm pe vaporul de evoluție cu natura continuând să ne prindă, să dăm vigoare pentru a ne trezi prin circumstanțe dureroase.

Sănătate și medicină, partea 1

Societatea profesiilor inutile

Întrebare: Ce ar trebui să realizeze o persoană în era coronavirusului?

Răspuns: O persoană trebuie să-și dea seama că a supraviețuit doar primei lovituri a naturii. Mai multe lovituri sunt necesare pentru a corecta societatea și vor urma. Drept urmare, societatea nu va rămâne aceeași. Aceasta va viza în principal ocuparea forței de muncă.

Cert este că am creat o societate formată din profesii complet inutile. În lumea noastră post-industrială, au apărut un număr imens de oameni de prisos și, prin urmare, au apărut o mulțime de ocupații, profesii și întreprinderi complet inutile. Trebuie să înțelegem că ne aflăm în sfera integrantă a naturii, care se străduiește să optimizeze și va pune presiune asupra noastră, astfel încât toate profesiile inutile să dispară.

Analizând, de exemplu, natura animală, știm că un anumit număr de animale trebuie să moară, celelalte trebuie să se dezvolte, în funcție de ce condiții apar sau dispar în natură. Același lucru este valabil și pentru noi. Suntem parte a naturii, așa că se joacă cu noi, stabilește anumiți parametri noi, reducând sau crescând populația, ocupația și așa mai departe.

Acum, sub influența coronavirusului, există o mare accelerare în dezvoltarea societății umane. Mulți oameni nu muncesc și, în principiu, nu au nevoie să se întoarcă la muncă.

Acele întreprinderi care sunt cu adevărat necesare au acționat, funcționează și vor continua să funcționeze. Și este nevoie doar de 5% din sectorul de servicii pe care l-am creat în ultimii șaptezeci de ani.

Prin urmare, nu va mai fi nevoie de ea și nu va mai reveni la activitatea anterioară. Cea mai mare parte a populației ocupate în sectorul serviciilor va rămâne pur și simplu fără muncă. Și aici trebuie să ne gândim ce să facem cu oameni cu profesii inutile.

Din „Post-Coronavirus Era” din KabTV, 14/05/20

De ce este lumea materială atât de diferită de cea spirituală?

De ce există o distanță atât de vastă, o astfel de discrepanță, între viața materială și cea spirituală? Cert este că sunt două lumi diferite, o formă de existență complet diferită, un obiectiv diferit. Două programe diferite funcționează în ele: funcționează de dragul primirii și lucrează de dragul dăruirii.

Nu există nimic mai opus între ele decât aceste două principii. Încercăm să legăm cumva aceste lumi cu mintea noastră. Dar, de fapt, este posibil să le înțelegem doar prin credință deasupra cunoașterii, adică chiar mai presus de rațiunea egoistă.

Din partea a doua a lecției zilnice de Cabala 28.07.2020, Scrierile lui Baal HaSulam, „Libertatea”

“Nu este nimic în neregulă cu egoismul (dacă este folosit corect)” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Nu este nimic în neregulă cu egoismul (dacă este folosit corect)

Atunci când vorbim despre egoism ca fiind urgia generației noastre, trebuie să înțelegem ce înseamnă asta. Până la urmă, unde am fi fără el? Nu am avea industrie, medicamente moderne sau comunicaţii. Nu am fi capabili să călătorim, să explorăm sau să ducem o viață plăcută și ușoară în comparație cu înaintașii noștri. Mai mult, egoul nu este creația omului; este inerent naturii noastre. Atunci când lăudăm natura, cum putem condamna egoul, propria creație a naturii?

Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

Problema nu este cu ego-ul; este cum, cât de mult și când îl folosim. Într-un anumit sens, ego-ul este peste tot. Este ceea ce menține forma atomilor și nu îi lasă să se dezintegreze. Cu toate acestea, pentru ca atomii să se dezvolte, „renunță” la exclusivitatea unuia sau mai multor electroni și îi „împărtășesc” cu alți atomi pentru a crea molecule, care sunt următoarea etapă a propriei evoluții. Pe măsură ce moleculele „renunță” la o parte din exclusivitatea lor și „împărtășesc” părți ale lor cu alte molecule, ele creează structuri molecular, care în final devin celule, care încep să se dividă și să se înmulțească și, fără să ştii, ai viață.

Cu alte cuvinte, viața constă în elemente „egoiste” care „renunță” la exclusivitatea părților din ele și le împărtășesc cu alte elemente. Dar făcând acest lucru, atomii, moleculele și celulele nu se sting; dimpotrivă, își garantează supraviețuirea, deoarece acum existența lor este vitală pentru altcineva în afară de ele însele. Mai mult, participând la evoluția unui sistem mai complex, evoluează şi ele. Toată creația urmează același principiu evolutiv, și astfel a fost construit universul nostru, cu omenirea în el.

Şi noi suntem supuși acelorași legi ale dezvoltării. În plan social, am evoluat de la clanuri la sate, de la sate la orașe, de la orașe la regiuni, de la regiuni la țări și acum la un sat global. În timp ce societățile noastre au evoluat, spiritele noastre au rămas fără îngrijire; acum este rândul lor. Ele sunt ultimul element din creație care nu a fost atins, iar acum este rândul lor.

Suntem în zorii unei ere în care vom învăța să renunțăm la părți din noi înșine și să le împărtășim cu ceilalți pentru a crea conexiuni adevarate. Vom deveni o entitate, nu doar comunități de indivizi, ci oamenii se vor simți reciproc, ca părți ale lor. Este un nivel de conexiune pe care nu l-am experimentat niciodată, dar de care egourilor noastre le este frică, gândindu-se că acesta va fi sfârșitul lor.

Într-adevăr, singurul lucru care stă în calea acestei etape finale a evoluției este egoul nostru. Nu dorește să renunțe la nimic, indiferent de cost. Ca și cancerul, este dispus să moară, împreună cu gazda sa, atât timp cât nu împărtășește nimic cu nimeni. Dar natura nu va înceta să evolueze până când nu va aduce întreaga realitate la cel mai înalt nivel de dezvoltare, în care toate părțile împart și se susțin reciproc și, prin aceasta, își extind conștiința pentru a cuprinde întregul sistem al existenței.

Cei care rezistă procesului vor suferi pe parcurs, dar și ei îl vor atinge. Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

“Umor, nu zeflemea” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Umor, nu zeflemea

Emisiune după emisiune, comedian după comedian, toată lumea încearcă să fie amuzantă, să ne facă să râdem. Dar ei nu trebuie să facă un drum lung pentru a face asta. Tot ce trebuie să facă este să găsească o problemă de actualitate, să invite o persoana cunoscută sau să vorbească despre o anumită persoană și să le treacă numele prin noroi, până când aceştia pierd orice strop de respect în ochii publicului.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

Mai mult decât orice, umorul mass-media este semnul ruşinii pentru societatea noastră. Iar ratingul în creștere pe care îl obține, dovedește doar că suntem din ce în ce mai răi. Adevărul este foarte simplu: dacă mi se pare amuzantă durerea altcuiva, atunci nu sunt o persoană bună. Este posibil să nu ne fie ușor să recunoaştem, dar dacă nu cunoaștem adevărul, nu ne vom schimba niciodată.

Batjocura nu este umor; doar varsă veninul în atmosferă și otrăvește aerul cu reaua noastră voință. Mai târziu, nu ar trebui să ne surprindă că nu putem avea încredere în nimeni, că ne este frică de toată lumea și că ne simțim singuri și deprimați. Am ajutat să construim această atmosferă exact cu propriile noastre minți viciate.

Nici media, care prezintă „divertisment” sarcastic nu ne este prietenă. Aceste spectacole ne îndoctrinează să fim cinici, mediocri și insensibili – exact opusul a ceea ce avem nevoie pentru a construi o viață fericită. Nu ar trebui să oferim acestor emisiuni ratingul pe care îl obțin și, cu siguranță, nu ar trebui să idolatrizăm gazdele de spectacole sau comedianții care își bat joc de oaspeții lor. Nu sunt prietenii noștri și nu au interesul nostru în minte. Cu cât ne fac să fim mai cruzi unul față de celălalt, cu atât ei profită mai mult și cu atât noi devenim mai nefericiți.

Adevăratul umor este un dar. Când te uiți la un animal de companie care face lucruri amuzante sau când copilul face chestii de bebeluși, este foarte amuzant și este un umor bun, deoarece provine din dragostea noastră pentru ei și chiar o crește. De asemenea, când umorul ne ajută să facem față greutăților, acesta este un adevărat cadou.

Putem folosi umorul chiar pentru critici constructive, dar mai întâi trebuie să ne asigurăm că iubim persoana pe care o vom critica și apoi să folosim umorul ca cel mai inofensiv mod de a face sugestii. Totuși, aici trebuie să fim foarte atenți, deoarece reaua noastra voinţă se bucură de oportunitățile de a „da sfaturi solide”, atunci când de fapt se străduiește să patroneze și să mustre.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

De ce încercăm să schimbăm totul în jurul nostru, dar nu pe noi?

Întrebare: Încercăm mereu să schimbăm totul în jurul nostru, de exemplu, liderul guvernului, pe soțul nostru, locul de reședință, totul, cu excepția unui singur lucru – pe noi înșine. De ce nu își dă seama o persoană că singurul lucru pe care îl poate schimba este atitudinea sa față de lume?

Răspuns: Egoismul nostru nu ne permite să realizăm acest lucru.

A mă schimba înseamnă că nu sunt bun, trebuie să mă perfecționez. De ce să fac asta? Aceasta este cea mai grea muncă care necesită mult efort, energie, investiții și anularea mea în fața celorlalți. Este împotriva naturii noastre să cedăm altora. Nu e ușor.

Doar dacă o persoană are un scop foarte mare în fața ei, se poate forța să o facă. De exemplu, dacă dorim să atingem un anumit scop în timp ce studiem la universitate, atunci este mai important pentru noi decât să ne culcăm pe canapea.

Din emisiunea KabTV „Post-Coronavirus Era” 5/7/20

Gestionarea stresului, partea 5

Cum gestionăm stresul?

Întrebare: Există multe moduri de gestionare a stresului, în funcție de factorul determinant, cum ar fi exercițiile de respirație, meditația, activitatea fizică, gătitul, îngrijirea animalelor de companie sau cântatul în cor. Toate acestea reușesc într-o oarecare măsură să-i distragă pe oameni și să-i salveze de stres.

Mulți ne sfătuiesc să plângem, să ținem un jurnal sau să ne petrecem vremea în compania celor dragi.

Vedem însă că toate aceste sfaturi ajută doar într-o măsură limitată și se referă la situațiile stresante individuale. Atunci când apare o pandemie masivă sau un cataclism sunt necesare alte metode. Ce ne poți recomanda?

Răspuns: Toate aceste metode nu elimină sursa problemei, ci ajută la calmarea problemei. Reușesc doar să calmeze oarecum problema. Cu alte cuvinte, cauza rămâne doar că persoana ia un fel de sedativ și nu o mai simte, sau o simte într-o măsură mică.

Aceasta nu este o soluție. Mai ales dacă vorbim despre o chestiune globală care-i afectează pe toți locuitorii pământului. În curând nimeni nu va mai ști unde poate găsi mâncare și nici cum să existe în continuare.

Întrebare: Ce anume îi poate ajuta?

Răspuns: Doar revelarea sursei acestui fenomen: motivul presiunii care apasă umanitatea. În fond, în natură totul se întâmplă cu un motiv, nimic nu are loc degeaba.

Căutarea motivației este, în sine, începutul vindecării. Așa cum cercetăm o boală și încercăm să găsim un tratament pentru ea, la fel acum, trebuie să descoperim ce se întâmplă. Doar că nu investigăm bacterii, animale sau interacțiunile noastre incorecte cu anumite părți ale naturii, ci intenția naturii, încotro ne presează ea să mergem.
Din programul KabTV “Calitățile conducerii” 6/25/20

 

O viață nouă 1266 – Cum să ieși din stres?

O viață nouă 1266 – Cum să ieși din stres?

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Lesed-Harel

Ne simțim presați și stresați în această eră coronavirus deoarece nu știm ce avem în față sau cum să echilibrăm lucrurile. Suntem ca oamenii care stau pe malul mării și se bucură de valuri, fără să realizăm că se apropie un tsunami până când un zid de apă de 20 de metrii este direct în fața noastră. Noi trebuie să ajutăm să se întâmple această tranziție într-o eră nouă, cu toate acestea suntem incapabili să digerăm ce se întâmplă. Avem nevoie de un sistem global, integral de educație să ne învețe cum putem să depășim toate încurcăturile și problemele prin unitate și conexiune. Trebuie să ne schimbăm atitudinea față de societate și de întreaga lume astfel încât să avem grijă de tot, ca un singur om cu o singură inimă. Natura vrea să devenim una cu singurul sistem în care trăiește toată natura.

De pe KabTV “O viață nouă 1266 – Cum să ieși din stres?” 7/21/20

 

„Care sunt afacerile viitorului?” (Quora)

Michael Laitman, Pe Quora: „Care sunt afacerile viitorului?”

Mai întâi trebuie să înțelegem că sistemele financiare, industriale și educaționale cu care am trăit până astăzi se vor schimba complet.

Se datorează faptului că baza pe care am construit toate sistemele noastre a fost natura noastră umană egoistă, adică beneficiul personal în detrimentul altora. Cu cât ne dezvoltăm cu motive egoiste care stau la baza sistemelor noastre, cu atât mai multă corupție, exploatare, manipulare și abuz umplu aceste sisteme, ceea ce duce treptat la un colaps multi-sistem.

Starea noastră egoistă de succes, în care o persoană sau o companie este considerată de succes dacă reușeşte să conducă alte persoane și companii, în timp ce strălucesc în mod simultan în lumina reflectoarelor în ceea ce priveşte marjele lor de profit crescânde, se dezvăluie ca fiind nesustenibilă și dăunătoare.

Astăzi, natura ne prezintă condiții din ce în ce mai interdependente și interconectate, unde nu ne mai putem gândi la noi înșine ca fiind separați de ceilalți, considerând doar propriul beneficiu. Prin urmare, creșterea profitului în mâinile unei persoane ca urmare a scăderii a altor persoane nu mai poate funcționa ca indicator de succes.

Mai mult decât atât, este important pentru noi să înțelegem că sfârșitul paradigmei noastre egoist-materialiste a fost mult accelerat de coronavirus, ceea ce ne-a obligat să ne distanțăm de sistemele noastre din trecut într-o manieră foarte înfăptuitoare.

Astăzi, trăim deja într-un nou sistem, dar încă nu trebuie să recunoaștem pe deplin ce înseamnă asta. Astfel, suntem departe de a simți pozitiv epoca noastră de tranziție.

Cheia pentru adaptarea la noua noastră eră este să începem să subliniem importanța conexiunilor umane mai presus de toate celelalte angajamente.

Dacă vom reuși să îmbunătățim conexiunile umane, astfel încât vom simți o considerare reciprocă și responsabilitate unul față de celălalt, atunci vom descoperi exact ce fel de afaceri vom avea și nu vom mai avea nevoie. Pe scurt, întreprinderile vor trebui să conducă la îmbunătățirea conexiunilor umane. Pe de o parte, vom avea nevoie de elementele esențiale ale vieții noastre, iar pe de altă parte, va trebui să investim continuu în construirea de conexiuni pozitive între societate.

Toate celelalte surplusuri vor fi astfel considerate neesențiale și chiar distructive pentru lumea noastră, iar coronavirusul ne-a ajutat deja să vedem acest lucru mult mai repede.

Principiul viitoarelor afaceri ar trebui să fie fundamental opuse principiului de azi: că acestea beneficiază de conexiunea oamenilor și că acestea nu aduc atingere oamenilor și naturii. Nu ar trebui să existe mai multe situații în care o persoană sau o companie își crește profiturile în detrimentul altora. Prioritățile noastre vor trebui să se schimbe complet pentru a ne concentra cu toții pe beneficiul tuturor. Succesul va fi văzut nu în termeni de profit din societate, ci în ceea ce privește contribuția la societate, iar întreprinderile care susțin obiectivul de a beneficia societatea vor fi cele care prosperă.