Daily Archives: 16 septembrie 2020

Doar dacă vrem să trăim

Lumea a trecut deja prin toate etapele pregătitoare: regimurile ultra-dreapta și ultra-stânga și a ajuns la confuzie și neînțelegere complete. Nimeni nu știe ce să facă în continuare și, aici se descoperă calea directă.

În timpul istoriei omenirii, pe calea evoluției, ne gândeam încotro să mergem: spre stânga sau spre dreapta. Dar, în cele din urmă, vedem că nu rămâne nimic, suntem într-un punct mort din punct de vedere al tuturor domeniilor: ecologie, societate umană, educație, întreaga noastră viață.

Am încercat toate metodele și ne-am asigurat că nu rămâne o singură metodă sau program cu care să mergem mai departe. Nu există nimic care să ne atragă din față sau să ne împingă din spate. Nu este clar ce să facem.

Aici este dezvăluită metoda științei Înțelepciunii Cabala, explicându-ne că suntem în așa-numita „ultima generație” tocmai pentru că am experimentat deja toate căile. Am încercat să ne folosim egoismul atât pe partea dreaptă cât și pe cea stângă, totul într-o formă egoistă.

Suntem cufundați în egoismul nostru și putem fie să primim în el, fie să dăm. Dar ambele acțiuni, produse în cadrul egoismului, duc la distrugere: în cazul primirii – ca în Germania nazistă și cu dăruirea – ca în Rusia comunistă. Am epuizat deja complet aceste forme egoiste, atât la dreapta, cât și la stânga. Nu mai rămâne nimic altceva.

Acum trebuie doar să ne ridicăm la etajul al doilea, la ceea ce se numește credință deasupra rațiunii, la forța de dăruire, în locul forței de a primi. Am stors deja această forță de primire până la ultima încercare de a găsi căi de dezvoltare. Nu există nicio modalitate de a se dezvolta în continuare în egoism. Nu mai este nimic de făcut pe acest plan egoist; toate încercările ne vor conduce la o nouă distrugere.

Chiar dacă nu mai facem nimic, am făcut deja atât de mult rău pentru planeta noastră, încât inevitabil vom continua să alunecăm din ce în ce mai jos, chiar și fără a adăuga nimic la daune. Au mai rămas câteva decenii și viața pe acest Pământ va fi terminată.

Egoismul uman poate fi corectat numai prin metoda Cabala cu ajutorul forței primite de Sus, care ne ridică deasupra egoismului nostru. Așa construim conexiunea corectă între oameni. În Germania au vrut să o facă în felul lor, în Rusia în felul lor: unii pe partea dreaptă, alții pe stânga. Ambele încercări au dus la distrugere.

Acum întrebarea este: ce să facem? Să ne ridicăm la nivelul spiritual, deasupra egoismului, și să începem să lucrăm de dragul dăruirii – doar asta rămâne de făcut pentru umanitate. A te ridica la nivelul spiritual înseamnă a face totul pentru binele oamenilor.

Nu ne mai putem folosi egoismul. Toți oamenii trebuie să înțeleagă, să simtă și să tragă concluzii din viața lor că utilizarea egoismului ne distruge la nivelurile mineral, vegetal și animal din domeniul ecologiei și la nivel uman în sfera societății.

Nu există altă cale de ieșire. Dacă vrem pur și simplu să trăim, atunci nu mai putem să ne balansăm nici la stânga, nici la dreapta ci, trebuie să ne ridicăm deasupra naturii noastre.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 28/08/20, „Bnei Baruch , ca stare de tranziție”

 

O viață nouă 1275 – Altruismul în era egoului mare

O viață nouă 1275 – Altruismul în era egoului mare

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Toată natura, inclusiv nivelele mineral, vegetal, animal și vorbitor, este făcută din două forțe: altruism și egoism. Cele două forțe, plusul și minusul, sunt una deoarece fiecare nu poate exista fără cealaltă în orice formă, nici măcar într-un atom. Deși altruismul există în lumea noastră în relație cu datul nașterii și cu grija pentru rude, este în mare parte ascuns și lucrează din spatele scenelor. Egoismul este mai evident și crește în măsura în care natura cere realizarea și corecția lui.

Pentru a evolua, umanitatea trebuie să recunoască răul, care este înnăscut în ego, în măsura în care îl folosim. Noi trebuie să vedem cât de incapabil este egoul în oferirea rezultatelor de durată. Vom vedea că este mai bine să murim decât să trăim în conformitate cu egoul. Apoi noi vom vrea ca forța altruistă să crească în noi și să construim echilibru între noi și în toată societatea umană. Noi vom învață să folosim ambele forțe; ne vom umple pe noi înșine pentru a da altora. Natura vrea să ne construim pe noi noi înșine ca să putem descoperi forța superioară și să trăim într-o lume întreagă, eternă, perfectă, nelimitată de încântare și împlinire reciprocă deasupra timpului, spațiului și mișcării.

De pe KabTV “O viață nouă 1275 – Altruismul în era egoului mare”, 8/5/20

 VideoPlay Now | Download    AudioPlay Now | Download

Scăparea din îngrădirile înguste ale restricțiilor

Întrebare: Egoismul mai mare într-o persoană înseamnă cât de mult trebuie să se conformeze cu cadrul vieții?

Răspuns: Natural. Cu cât este mai mare ego-ul într-o persoană, cu atât mai rău este pentru ea în cadrul lumii noastre, care o forțează să se supună și o îngrădește în limitările acesteia. În plus, ea trebuie să depună mai mult efort să înțeleagă lumea superioară pentru a accepta pe deplin conducerea Creatorului, pe care ea îl simte în egoismul său.

Întrebare: Deci oamenii care sunt la nivelul dorințelor de bază (hrană, sex, familie) par să fie cei mai liberi? Și oamenii care sunt pe nivelele superioare ale dorinței se simt pe ei înșiși în restricțiile strâmte?

Răspuns: Sigur. Toți cei care sunt mai sus decât celalalt, egoismul lor este mai mare și în conformitate trebuie să lucreze cu el.

Întrebare: Ce ar trebui să facă o persoană care vrea să urmeze legile naturii și ale societății pentru a fi un element util în sistem?

Răspuns: Să studieze aceste legi, să înțeleagă necesitatea cauzei și efectului lor, de ex. să ajungă la un nivel unde aceste legi devin de dorit. Și apoi el vă simți presiunea lor pe el.

De pe KabTV “Abilități de management” 7/2/20

 

Sfaturi Cabaliste fulger – 5/7/20

Întrebare: Dacă o persoană încetează să se supună legilor naturii pe nivelul gândurilor și sentimentelor, asta înseamnă că de fapt ea trebuie să se schimbe pe acest nivel?

Răspuns: Nu avem nevoie de nimic altceva. Gândurile și sentimentele sunt ceea ce avem. De îndată ce vedem că nu lucrăm corect – iar asta se întâmplă în gândurile și sentimentele noastre – noi vom începe să ne schimbăm. Nu avem nevoie deloc de nicio mișcare. Viitorul nostru este într-un final dincolo de lumea fizică.

Remarcă: În conformitate cu ceea ce spui, unitatea dintre oameni este remediul împotriva virușilor deoarece virusul se teme de unitatea dintre noi. Dar noi vedem că este opusul, că remediul împotriva răspândirii virusului este păstrarea distanței și a izolării noastre.

Comentariul meu: Acesta este cazul acum deoarece noi încă suntem egoiști. Dacă noi nu vrem să avem un impact negativ unul asupra celuilalt și să facem loc între noi pentru virus, noi trebuie să ne îndepărtăm unul de altul.

Întrebare: Noi trebuie să ne schimbăm percepția asupra celorlalți și apoi diferite acțiuni practice se vor dezvolta ca rezultat. Asta înseamnă că tu nu ne sfătuiești să facem nimic altceva decât să ne schimbăm atitudinea. Dar este posibil fără acțiuni practice?

Răspuns: Nu, noi trebuie să facem acțiuni practice și trebuie să ne ajutăm unul pe altul astfel încât fiecare din noi își va schimba perspectiva față de alții în mai bine.

Întrebare: Dacă, sub amenitarea distrugerii, umanitatea înțelege că soluția la problemă este doar lupta cu egoul nostru și oamenii vor începe să se poarte artificial unul cu altul aparent cu iubire, ce vom câștiga din asta?

Răspuns: Ne va permite să atragem forța pozitivă a naturii care ne poate ridica deasupra egoului nostru și să ne dea putere să îl folosim corect.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/7/20

 

 

Conform Legii completării reciproce

Întrebare: Spuneți că noile valori ar trebui să includă cunoașterea legilor globale ale naturii și respectarea lor în relațiile de familie, în special în cazurile de conflict între generații. Poți numi cel puțin o astfel de lege?

Răspuns: Aceasta este legea finalizării reciproce. De exemplu, într-o familie, există într-un anumit volum la nivel natural: cele mai mici sunt cele mai importante. Și cu cât o persoană este mai în vârstă și mai puternică în familie, cu atât restul îi datorează. Acest tip de lege ar trebui să existe și în societate.

Întrebare: De mii de ani au existat conflicte între femei și bărbați, între tați și copii, între națiuni și țări. Ce vrea să ne arate natura?

Răspuns: Natura vrea să demonstreze că trebuie să ne ridicăm deasupra acestor conflicte pentru a deveni o singură familie. Și în familie, există finalizare reciprocă. Toată lumea își aduce propria contribuție fezabilă la pușculița comună: un copil mic cu participarea și căldura sa, adultul cu o participare mai mare, o contribuție mai mare.

Din „Era post-Coronavirus” KabTV, 21.05.2020

O viata noua 1157 – Cunoaște-te pe tine însuți

O viata noua 1157 – Cunoaște-te pe tine însuți

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Astăzi, punem întrebări sufletesti, precum: Cine sunt eu? Pentru ce m-am născut? Unde merg? Unii spun să renunț la marile întrebări, să găsesc un hobby și să ma bucur de el, în timp ce alții explorează luna și Marte. Cea mai internă parte a omului care construiește emoția, mintea și gândirea, ne rămâne necunoscută și ascunsă. Natura interioară a omului sau a sufletului ne determină să ne dezvoltăm la cel mai înalt nivel și să descoperim forța superioară.

Din emisiunea KabTV „O viata noua 1157 – Cunoaște-te pe tine însuți”, 20.08.19

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

“Grija reciprocă vindecă” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Grija reciprocă vindecă

De ceva timp trecem din plin printr-o criză, care a spulberat fiecare aspect al vieții noastre. Tot ce știam noi s-a prăbușit. Trebuie să o luăm de la capăt, dar nu știm cum. Deci, în schimb, așteptăm și sperăm la un vaccin. Dar zăbovind este foarte rău pentru noi; face ca modificările necesare să fie mai dureroase și mai lente.

Cu cât recunoaștem mai repede că nu ne vom întoarce la viața noastră dinainte de virus, cu atât este mai bine pentru noi. Pentru a face acest lucru, trebuie să înțelegem prin ce trecem și ce se întâmplă în jurul nostru.

Virusul lovește la toate nivelurile: biologic, emoțional și social. Cu toate acestea, loviturile sale nu sunt întâmplătoare; au o traiectorie clară: să ne separe unii de alții, adică să exercităm distanțarea socială și să ne reconstruim relațiile într-un mod nedăunător. Virusul poate fi un agent patogen pentru corpul nostru, dar este un remediu pentru societatea noastră. În acest moment poate fi greu de văzut acest lucru, cu toate rapoartele contradictorii și dezinformările pe care le hrănim din toate direcțiile, dar dacă urmăm ordinele date de autorități, indiferent dacă sunt sau nu de ajutor în vindecarea corpurilor noastre, vom descoperi că ne ajută, poate neintenționat, să construim comunități mai pline de grijă și să sporim responsabilitatea noastră reciprocă.

Nu ar trebui să luăm în considerare instrucțiunile de a purta măști sau de a ne spăla pe mâini sau de a păstra o distanță de doi metri, cu intenția de a ne proteja. Acest lucru doar ar perpetua atitudinea actuală, dăunătoare, care ne-a condus acolo unde suntem. În schimb, ar trebui să urmăm aceste instrucțiuni pentru a nu-i infecta pe alții. Faptul că previne sau nu previne contaminarea, este cu adevărat lipsit de importanță. Cu toate acestea, ceea ce este extrem de important este că acest lucru ne inversează complet atitudinea față de ceilalți, în comparație cu atitudinea pe care o aveam de obicei.

Dacă majoritatea oamenilor adoptă această atitudine, de a se gândi la sănătatea vecinului și să ia măsuri adecvate pentru a o susține, aceasta va revoluționa societatea. Nu va conta ce a determinat schimbarea, ci pur și simplu faptul că s-a întâmplat schimbarea, va face minuni. Și din moment ce nu s-ar fi întâmplat asta, dacă nu ar fi fost coronavirusul, vom descoperi că virusul ne-a adus la un nou nivel de conexiune între noi.

Bineînțeles, într-o astfel de stare de grijă reciprocă, lanțurile de infectare se vor sparge și virusul va dispărea în câteva săptămâni. Dar, mai important, vom constata că societatea noastră a crescut la un nou nivel de grijă unul pentru celălalt, un nou nivel de coeziune și nu vom dori să ne întoarcem la înstrăinarea, singurătatea și suspiciunea pe care le-am avut înainte de debutul Covid19. În schimb, vom dori să continuăm să dezvoltăm noua agendă, care este: grija unul pentru celălalt vindecă.

“Iată de ce există o Jessica Krug în fiecare evreu (un răspuns elaborat la comentariile cititorilor pe rețelele sociale)” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Iată de ce există o Jessica Krug în fiecare evreu (un răspuns elaborat la comentariile cititorilor pe rețelele sociale)

Duminică, 6 septembrie, am postat un articol pe blogul meu din Times of Israel, intitulat , “Există o Jessica Krug în fiecare evreu”, unde am explicat că tendința, sau dorința de a evita rolul nostru în lume, este comună tuturor evreilor. La unii, se exprimă prin argumentul că evreii sunt ca toate celelalte națiuni. În unii, este exprimată prin argumentul că evreii sunt ca orice altă naţiune. Alții aleg în continuare să se convertească la alte religii sau să se căsătorească cu neevrei și să-și crească copiii fără nici o tradiție și simbolism evreiesc. Jessica Krug, care a ales un mod destul de neobișnuit de a-și respinge iudaismul – pretinzând că este de altă religie – nu este, prin urmare, o excepție. A ales pur și simplu un mod de acțiune neortodox, dar dorința ei este o dorință conștientă, sau inconștientă, pe care fiecare evreu o poartă, deși, desigur, nu toată lumea acționează conform acesteia.

Ura de sine evreiască, de-a lungul veacurilor

Unul dintre comentariile publicate în TOI spunea „Puterea evreiască este tocmai în dezacord, dar un dezacord civilizat”. Dezacorduri, cu siguranță, dar civilizate? Nu știu despre asta. Au existat cazuri de ceea ce s-ar putea numi dezacorduri „civilizate”, cum ar fi cazul lui Beit Hillel și Beit Shammai. Cu toate acestea, istoria este încărcată de mărturii despre disputele noastre necivilizate și despre nefericirea pe care au adus-o asupra noastră.

Nu a fost nimic civilizat în disputele dintre liderii națiunii, care au provocat ruina Primului Templu. Înțelepții noștri i-au descris pe acei lideri ca „oameni care mănâncă și beau unul cu altul, [totuși] se înjunghie reciproc cu săbiile din limba lor” (Yoma 9b). De asemenea, nu era nimic civilizat în controversele dintre hasmoneeni și eleniști, care erau evrei ce doreau să introducă cultura și sistemul de credințe greceşti, în Iudeea. Războiul dintre ei a fost un adevărat război civil, și până în ziua de azi sărbătorim de Hanuka victoria Macabeilor asupra propriilor coreligionari (care spre sfârșit, au fost ajutați de greci, fără niciun rezultat).

Vorbind despre războaie civile, nu trebuie să uităm ce și-au făcut evreii unii altora în Ierusalim, în timpul asediului dinainte de ruina celui de-al Doilea Templu. Masacrarea, înfometarea și chiar canibalismul pe care evreii l-au comis unul asupra celuilalt, în interiorul zidurilor orașului profanat înainte de cucerirea Ierusalimului de către romani, sunt chiar şi astăzi un memento îngrozitor al depravării naturii umane și un semn de rușine asupra poporului nostru.

Interesant este că înțelepții noștri nu au atribuit niciodată căderile noastre conducătorilor străini, ci propriilor noastre vicii. În Primul Templu, au spus că a fost distrus din cauza vărsării de sânge, a calomniilor și a incestului, existente între noi. În al Doilea Templu, ei au spus că a fost distrus din cauza urii nefondate (fără temei) dintre noi, și anume ura fără motiv.

Nu era ca și cum înțelepții noștri ar fi crezut că Nebucadnețar, care a distrus Primul Templu, sau Tit, care a distrus cel de-al Doilea Templu, au fost fără cusur. Știau că nu, dar nu au pus vina pe ei, ci pe propriile noastre sciziuni. Cartea Maor VaShemesh scrie: „Apărarea principală împotriva calamității este iubirea și unitatea. Când există iubire, unitate și prietenie între ei, în Israel, nicio calamitate nu poate veni peste ei.” La fel, cartea Likutey Halachot afirmă: „Elementul principal al corectării este sfatul de a se aduna împreună, ceea ce înseamnă că va exista unitate, iubire și pace în Israel”.

În ceea ce privește răufăcătorii de-a lungul veacurilor, înțelepții noștri au spus pur și simplu: „Bunătatea este dată de cei buni și răutatea de cei răi” (Șabat 32a). Cu alte cuvinte, propriile noastre răutăți unul împotriva celuilalt aduc asupra noastră oameni răi care ne pedepsesc.

Dar până acum nu am învățat lecția. Secole după distrugerea Templului, ura aprinsă a evreilor față de evreii cu alte puncte de vedere, încă ne desparte. A existat lupta din secolul al XVIII-lea a adepților Vilna Gaon (GRA), care au încercat (și parțial au reușit) să convingă autoritățile ucrainene să închidă adepții lui Baal Shem Tov și, probabil, să-i execute, folosind acuzații false că ar fi complotat împotriva Guvernului. Apoi a existat aversiunea dintre evreii germani și evreii polonezi din secolul al XIX-lea, între evreii ortodocși și sioniștii din Polonia la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900, între evreii asimilatori și sioniștii din Germania și Austria în același timp, între Mișcarea revizionistă și Organizația sionistă din Palestina în anii 1930, înainte de înființarea statului Israel și între Organizația sionistă a Americii și iudaismul reformat din America, înainte, în timpul și după cel de-al doilea război mondial. În toate aceste cazuri, evreii nu numai că nu erau de acord unul cu altul; au încercat să se elimine reciproc, din punct de vedere politic, financiar sau fizic, sau toate cele de mai sus, și pentru ei niciun mijloc nu era prea dur.

În cartea mea “Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism”, descriu procesul comun care se desfășoară în toate tragediile noastre: ura și dezbinarea reciprocă, ascensiunea unui conducător care urăște evreii și sfârșitul amar al evreilor în acel loc . Urmează întotdeauna același proces și, în toate aceste cazuri, evreii chiar îi ajută pe procurori să-i urmărească pe frații lor dizidenţi.

Cererile surprinzătoare ale antisemiţilor înverşunaţi

Astăzi, vedem aceeași tendință care se dezvoltă în America, între susținătorii evrei ai Partidului Democrat și susținătorii Partidului Republican și între sioniștii evrei și antisionioniști. Încă nu este la fel de violentă ca în disensiunile din trecut, dar este deja la fel de caustică, iar tendința este foarte clară. Dacă această dușmănie reciprocă continuă, cu siguranță se va ridica un opresor al evreilor, și asta probabil destul de repede. Când se va întâmpla acest lucru, va fi imposibil să se prevină tragedia.

În mod ironic, toată această ură de sine vine din partea națiunii care a conceput imperativul care definește iubirea absolută: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. De fapt, nu am inaugurat oficial națiunea, până când nu am fost de acord, la poalele Muntelui Sinai, să ne unim „ca un singur om, cu o singură inimă”. Și imediat după aceea, ni s-a spus să fim „o lumină pentru națiuni”, și anume să luminăm drumul spre unitate, către întreaga lume. Acesta este motivul pentru care, atunci când antisemiţii ne acuză că am provocat toate războaiele, nu îi pot învinui. În absența unității dintre noi, ei nu au niciun exemplu de urmat, deci cum ne putem aștepta ca aceștia să se unească și să facă pace unul cu altul?

Nu este o coincidență faptul că unii dintre cei mai cunoscuți antisemiţi au fost, de asemenea, foarte perspicace în nemulțumirile lor față de evrei. Henry Ford (fondatorul Ford Motor Company), de exemplu, a scris în infama sa carte “Evreul internațional – cea mai importantă problemă din lume”: „Întregul scop profetic referitor la [poporul] Israel pare să fi fost iluminarea morală a lumii prin intermediul mijlocirii sale.” În altă parte, adaugă el, „Societatea are o mare pretenție împotriva lui [a evreului] că el … începe să împlinească … profeția antică că prin el toate națiunile pământului ar trebui să fie binecuvântate”. Și cel mai uimitor este sfatul său către sociologi, de a învăța de la evreii antici cum să construiască o societate-model: „Reformatorii moderni, care construiesc pe hârtie sisteme sociale model, ar face bine să se uite în sistemul social sub care erau organizaţi primii evrei”.

Cam în același timp când Ford și-a scris cartea, un alt antisemit, într-o altă parte a lumii, a scris o altă carte. Vasily Shulgin, născut în Ucraina, a fost un vechi membru al Dumei, Parlamentul Rus, înainte de Revoluția Bolșevică din 1917 și un mândru auto-proclamat antisemit. În cartea sa “Ceea ce nu ne place la ei”, el explică ce crede că fac greșit evreii. Shulgin se plânge că „evreii din secolul al XX-lea au devenit foarte inteligenți, eficienți și viguroși în exploatarea ideilor altor oameni”. Dar din senin, el se întoarce brusc de la stereotip și declară: „[Dar] aceasta nu este o ocupație pentru profesori și profeți, nu rolul călăuzelor orbilor, nu rolul celor care-i poartă pe șchiopi”.

Ulterior, la fel ca Ford, acest antisemit furios îi invită pe evrei să conducă omenirea: „Lasă-i … să se ridice la înălțimea pe care au urcat [în antichitate] … și imediat, toate națiunile se vor repezi să stea drepţi. Ei se vor grăbi nu în virtutea constrângerii … ci prin liberă alegere, bucuroşi în spirit, recunoscători și iubitori, inclusiv rușii! Noi înșine vom cere: „Dați-ne o conducere evreiască, înțeleaptă, binevoitoare, care să ne conducă spre Bine”. Și în fiecare zi vom face rugăciuni pentru ei, pentru evrei: „Binecuvântează ghizii noștri și învățătorii noștri, care ne conduc la recunoașterea bunătății Tale’”.

Dar, pentru a fi învățători, trebuie să fim ceea ce trebuie să fie poporul Israel, uniți „ca un singur om cu o singură inimă”, mai presus de toate diferențele dintre noi, dând un exemplu de unitate întregii lumi și, prin urmare, fiind „o lumină pentru națiuni”. Aceasta a fost vocația noastră din prima zi și aceasta va continua să fie vocația noastră, până când o vom îndeplini. Nu este una ușoară, și nu pot învinui pe nimeni că a evitat-o și i-a negat validitatea. Dar negarea nu îi va descuraja pe detractori, care vor veni și ne vor pedepsi încă o dată, pentru că nu ne-am făcut datoria.

Unitate, și amintiri din Europa

Deci da, suntem în dezacord cu toate, dar să o facem într-o manieră civilizată, nu este ceea ce trebuie să facem. Ceea ce trebuie să facem este să ne iubim, chiar dacă suntem în dezacord. Aceasta este o sarcină mult mai dificilă, dar este cea cerută de la noi, și nu o putem realiza decât dacă ne unim și ne ajutăm reciproc.

Nu numai că am dat lumii motto-ul: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, i-am dat și Arvut Hadadit (responsabilitate reciprocă). Într-adevăr, suntem reciproc responsabili în această sarcină. Doar dacă ne adunăm cu toții, ne vom uni deasupra diferențelor dintre noi și lumea va urma exemplul nostru. Dar dacă nu ne unim, dacă suntem victime ale urii noastre reciproce, lumea nu ne va ierta, și vom experimenta ceea ce a pătimit poporul nostru, în urmă cu optzeci de ani în Europa.

Mi-aș fi dorit să nu fie nevoie să scriu aceste cuvinte, dar acesta este adevărul, așa cum îl văd, așa cum am învățat din istorie și de la profesorii mei, și este de datoria mea să fac tot ce pot pentru a-mi salva poporul de anihilare, cât timp mai este încă posibil. Mi-am pierdut aproape întreaga familie în Holocaust; Nu pot sta liniștit, când știu ceea ce-l poate împiedica să se repete.

“Se separă apele – Sciziunea israeliană și evreiască este o veste proastă pentru lume” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Se separă apele – Sciziunea israeliană și evreiască este o veste proastă pentru lume

Acum vreo șase luni, primul pacient Covid-19 a murit în Israel. Acum, după ce am doborât un alt record în numărul de cazuri noi confirmate și ne-am lărgit „conducerea” ca țară cu cele mai multe infecții pe cap de locuitor, începem în cele din urmă să ne dăm seama că există o problemă reală aici, că oamenii mor cu adevărat, și că pierdem controlul asupra pandemiei.

Am avertizat despre asta acum câteva luni; am spus că, dacă nu facem ceea ce trebuie, vom fi printre țările care vor fi lovite cel mai tare. Și nu numai în cazuri Covid confirmate, ci și în șomaj și dezintegrare socială.

Nu ar trebui să ne mirăm că se întâmplă acest lucru. Nu am făcut ceea ce trebuie, așa că pandemia se răspândește în Israel și în întreaga lume, mai repede decât incendiile forestiere din California. Și dacă oamenii ne învinovățesc pentru asta, este doar ecou la ceea ce au spus înțelepții noștri cu mii de ani în urmă: „Nici o nenorocire nu vine în lume, decât din cauza Israelului” (Yevamot 63a). Covid-19 este cu siguranță o nenorocire, dar se va înrăutăți dacă nu vom începe să acționăm ca israelieni.

Iată ce înseamnă a fi israelieni: națiunea noastră a fost fondată când am convenit să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”. Nu ne-am plăcut; nu am fost de acord; și nu am vrut să fim împreună. Am venit din diferite clanuri și triburi din toată Semiluna Fertilă, și ne-am alăturat grupului lui Avraam pentru că ne-a plăcut ceea ce ne-a învățat, că ar trebui să ne iubim mai presus de diferențele dintre noi. Cu toate acestea, nu este ca și cum am fi avut grijă unul de celălalt, oricum, nu la început. Dar acolo, la poalele Muntelui Sinai, după ce am scăpat din Egipt, am acceptat în cele din urmă să ne unim ca unul, deasupra diferențelor și disputelor noastre.

În acel moment, am devenit o națiune. Și, deși la scurt timp după aceea am căzut în razboaie și în lupte, am știut întotdeauna ce trebuie să facem, din cuvintele regelui Solomon, „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Proverbele 10:12).

Cu toate acestea, nu am devenit o națiune pentru propriile noastre scopuri, ci pentru a fi „o lumină pentru națiuni”, pentru a arăta lumii cum iubirea poate acoperi toate crimele, toată ura, și prin propriul nostru exemplu să conducem calea către unitate, astfel încât lumea să poată face la fel.

Astăzi, deși am recâștigat suveranitatea, Israelul este orice altceva numai unit, nu. Este sfâșiat în secte și facțiuni, clase, puncte de vedere politice, sectorul privat vs. sectorul public și cel religios vs. cel laic. Fiecare facțiune a națiunii își dorește ca bucata sa de plăcintă să fie cât mai mare, indiferent de dimensiunea sau nevoile sale și indiferent de nevoile altor facțiuni din națiune.

Mai mult, societatea israeliană în ansamblu este la oceane distanţă de evreii americani, nu doar fizic, ci în principal emoțional. Există o prăpastie profundă între modul în care evreii americani percep iudaismul și Israelul și modul în care israelienii îi percep. Acest lucru face ca cele două cele mai predominante comunități evreiești din lume să fie mereu în contradicție una cu alta.

Cartea Sefat Emet scrie: „Adevărul este că totul depinde de copiii lui Israel. Pe măsură ce se corectează, toate creațiile îi vor urma”. În prezent, nu ne corectăm; zi de zi, ne separăm mai profund.

Covid-19 ne-a salvat. Ne-a oprit din drumul spre anihilare. Ne-a permis să reflectăm asupra societății noastre și să începem să o reparăm, făcând-o mai coezivă și mai grijulie și, prin aceasta, în cele din urmă a dat un exemplu pozitiv lumii.

Nu am profitat de ocazie; am ratat-o. Deci, pe măsură ce lumea părea înfricoșată, în timp ce noi dominam asupra virusului la început, acum lumea pare uluită, în timp ce rămânem în spatele tuturor celorlalte țări, din cauza predării noastre în faţa capriciilor facțiunilor și sectelor noastre. Încă o dată, diviziunea este sursa necazurilor noastre, dar suntem prea ocupați răsfățându-ne în dreaptă indignare, pentru a o recunoaște.

Este scris că Israelul este un popor cu gât rigid și, într-adevăr, suntem foarte încăpăţânați. A fi încăpăţânat poate fi avantajos, dar asta are și limitele sale. La un moment dat, o masă critică de oameni va arăta cu degetul învinuitor asupra Israelului și va spune că noi suntem cauza tuturor necazurilor lor și nimic din ceea ce putem spune nu îi va convinge că este altfel. Dacă ajungem acolo, Israelul va avea mari probleme. Înainte ca aceasta să se întâmple, trebuie să facem ceea ce am fost meniți să facem din prima zi: să ne unim și să dăm astfel un exemplu, aşa încât întreaga lume să se uite la noi și să facă la fel.

În mod surprinzător, Cartea Zohar (Aharei Mot) a scris despre situația noastră, și soluția pentru ea, în urmă cu aproape două mii de ani: „„ Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună”. Aceștia sunt prietenii, în timp ce ei stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Iar voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost în ataşament și iubire înainte, de acum încolo nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Împletindu-ne dorințele

Revelația Creatorului este posibilă numai dacă suntem conectați și ne integrăm unii cu alții, împletindu-ne dorințele ca o pânză țesută. Ca ceva care trece firul o dată deasupra unui alt fir, apoi sub el, astfel încât dorințele noastre sunt împletite. Fiecare intră între ceilalți, odată deasupra lor, și apoi dedesubtul lor, ca într-o țesătură bine lucrată, și astfel construim o legătură între noi în care Creatorul poate fi revelat.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 28/08/20, „Arvut (garanție reciprocă)”