Daily Archives: 17 septembrie 2020

“Au trecut nouăsprezece ani şi am învăţat foarte puţin” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Au trecut nouăsprezece ani şi am învăţat foarte puţin

A solution will be found only if people decide that the unity of the nation is more important to them than the victory of their own view. At the moment, I don’t see it happening. I hope and pray that America will prove me wrong and the American people will rise above their numerous conflicts and bridge the deep chasms in their society. However, without understanding that cancelling the other side also cancels them, I don’t see what will be the impetus that will drive them to save their country from collapse.

AU TRECUT NOUĂSPREZECE ANI ȘI AM ȊVĂŢAT FOARTE PUȚIN

Marți dimineața, 11 septembrie 2001, America a suferit cea mai gravă lovitură a mândriei sale, de la Pearl Harbor încoace. În acea zi fatidică, acum nouăsprezece ani, nouăsprezece teroriști au deturnat patru avioane de pasageri. Au prăbușit două avioane în Turnurile Gemene din New York și au distrus World Trade Center, au trăsnit un al treilea avion asupra Pentagonului (sediul Departamentului Apărării al SUA) și i-au incendiat aripa vestică și au îndreptat un al patrulea avion către Washington DC. Ȋn acel ultim avion, eroismul pasagerilor, care au luptat împotriva teroriștilor, a împiedicat un dezastru și mai mare, deoarece au făcut ca avionul să se prăbușească într-un câmp din Stonycreek, Pennsylvania. S-au pierdut trei mii de vieți, 25.000 de persoane au fost rănite și încă nenumărate au suferit și încă suferă de consecințe substanțiale în sănătate, din ceea ce a devenit cel mai letal atac terorist din istoria omenirii.

America a ratat o șansă de a-și schimba viitorul în bine, pentru că nu a văzut că zilele sale de glorie erau trecute, că s-au prăbușit odată cu prăbușirea blocului sovietic, care a ținut America vigilentă. Acum, plină de autosuficienţă și de satisfacție, este în decădere și declin, dar încă nu o poate vedea. Astăzi încă se mai poate, dar nu sunt sigur că nu este prea târziu.

A lăsat nu numai America, ci întreaga lume, în stare de șoc. Nimeni nu a perceput SUA ca fiind vulnerabile, cu siguranță nu pe propriul teritoriu, și în cele mai sensibile și esențiale locuri ale sale. Oricine avea vârsta suficientă pentru a înțelege un buletin de știri, nu va uita niciodată unde se afla când a aflat ce s-a întâmplat.

Pentru mulți oameni, prăbușirea turnurilor a însemnat mult mai mult decât durerea pentru viețile pierdute și ruinate. Aceasta a sugerat că secolul al XXI-lea va fi foarte diferit de predecesorul său, și că nu va fi de bun augur pentru America.

SUA au făcut tot ce au putut pentru a preveni încă un 11 septembrie (nouă/unsprezece), după cum a devenit cunoscută acea zi. A întărit securitatea aeroporturilor și a avioanelor și a lansat o masivă vânătoare de oameni în Afganistan, unde se ascundea Osama Bin Laden, liderul al-Qaeda, organizația care a împlinit atacurile. În 2011, după aproape un deceniu de căutări frenetice, Bin Laden a fost găsit și ucis.

Măsurile de securitate au ajutat, iar al doilea 11 septembrie nu a avut loc și nu pentru că teroriștii nu au încercat să le îndeplinească. Dar în ceea ce privește modul de viață american, nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Orice eveniment, mai ales unul traumatic, aduce oamenii împreună. Din acest motiv, chiar și cele mai tragice circumstanțe pot produce rezultate pozitive și pot construi o societate mai robustă și mai coezivă. O vreme, America s-a reunit. Oamenii au stat în spatele președintelui atunci când a lansat campania împotriva lui Bin Laden și când guvernul a introdus măsuri de securitate din ce în ce mai stricte. Dar unitatea nu a durat și nu a dus nicăieri pozitiv.

Lucrurile care au fost cel mai rănite în atac, au fost cele mai apreciate două active ale Americii: banii și puterea militară. Așadar, s-au vărsat bani din abundență pentru a restabili descurajarea militară și pentru a reconstrui WTC, dar nu s-a făcut nimic pentru a alimenta simțul în devenire al familiei, sentimentul că „Suntem împreună, toți americanii, ca o singură națiune”. Nu s-a făcut nimic pentru a uda lăstarul, iar acesta s-a ofilit și a murit. Astăzi asistăm la etapele finale ale dezintegrării sale.

America a ratat o șansă de a-și schimba viitorul în bine, pentru că nu a văzut că zilele sale de glorie erau trecute, că s-au prăbușit odată cu prăbușirea blocului sovietic, care a ținut America vigilentă. Acum, plină de autosuficienţă și de satisfacție, este în decădere și declin, dar încă nu o poate vedea. Astăzi încă se mai poate, dar nu sunt sigur că nu este prea târziu.

Scriitorul Robin Wright a exprimat elocvent senzația că America se destramă, într-un articol recent din The New Yorker: „Statele Unite se simt de parcă s-ar dezlănțui. Nu este doar din cauza unui sezon de alegeri toxice, a unei crize naționale de rasă, șomaj și foamete în țara oportunităților sau a unei pandemii care ucide zeci de mii de oameni în fiecare lună. Fundația națiunii noastre are crăpături adânci – posibil prea multe pentru a fi reparate în curând sau poate, deloc. Ideile și imaginile specifice din America se confruntă cu provocări existențiale … care nu mai vin doar din marginile societăţii. Furia îi consumă pe mulţi în America. Și s-ar putea ca, după alegeri, doar să se înrăutățească… indiferent cine câștigă. Fisurile noastre politice și culturale au generat îndoieli tot mai mari cu privire la stabilitatea unei țări care se considera pe sine de mult timp, o ancoră, un model și o excepție faţă de restul lumii”.

Intuiția lui Robin a murit; fisurile nu se remediază. Dar nu era menit să fie reparate. Oamenii doar se vor îndeparta unul de celălalt în timp, deoarece aceasta este traiectoria evoluției ego-ului, iar nicio altă țară nu cultivă ego-ul ca America.

O soluție va fi găsită numai dacă oamenii decid că unitatea națiunii este mai importantă pentru ei decât victoria propriei păreri. Momentan, nu văd că se întâmplă asta. Sper, și mă rog, ca America să-mi dovedească faptul că greșesc și poporul american să se ridice deasupra numeroaselor lor conflicte și să pună capăt prăpastiei profunde din societatea lor. Cu toate acestea, fără să înțeleagă că anularea celeilalte părți îi anulează pe ei înşişi, nu văd care va fi impulsul care îi va determina să-și salveze țara de prăbușire.

“Viaţa socială într-o piaţă a muncii în schimbare” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Viaţa socială într-o piaţă a muncii în schimbare

Gândiți-vă: o realitate în care aveți nevoie de doi întreținători pentru a susține o familie, pur și simplu nu are sens. Ambii părinți sunt ieşiţi aproape toată ziua și, când ajung acasă, sunt epuizați și abia au energie să-și dedice atenția copiilor lor. Și în familiile cu un singur susținător, situația este, desigur, mult mai gravă, atât pentru că există un singur părinte care să crească copiii, cât și pentru că părinții singuri trebuie adesea să lucreze în două locuri de muncă, doar pentru a asigura nevoile de bază ale familiei.

Trăim vremuri transformatoare. Putem trece prin ele cu ușurință și cu bucurie, dacă ne reunim și ieșim de cealaltă parte, ca o societate unită și grijulie. Sau le putem experimenta ca fiind dureroase și apăsătoare, și, în cele din urmă, ne dăm seama că au fost doar pentru binele nostru. Oricum ar fi, coronavirusul ne va face să învățăm să ne pese

Aceasta este o situație nefirească și nesănătoasă, al cărei rezultat este o generație de copii neglijați, abandonați de părinții lor captivi, care se luptă să păstreze un acoperiș deasupra capului copiilor lor și să pună pâinea pe masă. Dar cea mai mare ciudățenie a acestei stări nefericite este că am ajuns să o considerăm „normală” și chiar „dezirabilă”.

Din fericire, coronavirusul ne obligă să ne reconstituim lumea. Suntem rebeli, contestatari, dar ne va înclina brațele și ne va obliga să ne conformăm. Covid va distruge economia, şi oricât de greu am putea rezista, ne va forța să-i sprijinim pe cei care au fost loviți de prăbușire și ne va obliga să începem să ne gândim mai degrabă unul la celălalt, decât doar la noi înșine. Va trebui asta, sau prăbușirea ne va lovi și pe noi.

Covid va lăsa foarte puțină îngăduință pentru lucrurile pe care odinioară le credeam necesare, dar nu ne va lăsa cu mâinile goale. Dimpotrivă, ne va arăta ceea ce am avut cu adevărat tot timpul, dar nu am observat: ne avem unul pe celălalt. Virusul ne va învăța ceea ce este evident – că nimic nu contează mai mult decât familia și prietenii grijulii și nimic nu ne face mai fericiți decât să îi avem în preajmă. Ne va face să ne reconstruim viața și să punem oamenii în centrul atenției noastre, mai degrabă decât banii; așa ar trebui să fie, pentru că numai atunci când vedem alți oameni și ei ne văd pe noi, putem fi fericiți.

Lumea produce și va continua să producă din abundentă hrană și restul necesităților vieții. Acestea nu ne vor lipsi. Singura întrebare este cât de repede vom învăța să le distribuim tuturor și să garantăm că toată lumea este hrănită, îmbrăcată, trăiește într-o casă adecvată și primește educație și îngrijire medicală adecvate. Când învățăm acest lucru și acționăm conform acestei percepții, singurul lucru pe care va trebui să-l facem este să învățăm cum să ne raportăm favorabil unul la altul, ceea ce am neglijat să facem în ultimele decenii. Iar această învățare ne va face fericiţi în cele din urmă.

Trăim vremuri transformatoare. Putem trece prin ele cu ușurință și cu bucurie, dacă ne reunim și ieșim de cealaltă parte ca o societate unită și grijulie. Sau le putem experimenta ca fiind dureroase și apăsătoare, și, în cele din urmă, ne dăm seama că au fost doar pentru binele nostru. Oricum ar fi, coronavirusul ne va face să învățăm să ne pese.

“Rosh Hashanah, înainte de a se îmbunătăţi, situaţia se va înrăutăţi?” (BIZCATALYST)

Noul meu articol de pe BIZCATALYST “Rosh Hashanah, înainte de a se îmbunătăţi, situaţia se va înrăutăţi?

Suntem pe cale să sărbătorim Anul Nou Evreiesc, un Rosh Hashanah ca niciunul altul. Sinagogile din America și din lume își adaptează serviciile la restricțiile Covid-19, care limitează întrunirile fizice. În afară de pierderea de vieți, membrii individuali și întreaga congregație au fost profund afectați de loviturile economice ale pandemiei, făcând ravagii în valurile repetate, care au alimentat antisemitii să dea vina pe evrei pentru crearea și răspândirea virusului. Un viitor sumbru pare a fi cel mai realist scenariu, dar acest lucru cu siguranță poate fi schimbat, dacă doar ne vom vedea soarta ca un proiect unic, împărtăşit în totalitate.

Opusul se întâmplă acum. În cadrul evreimii americane, diviziunea, ura de sine și certurile semnalează o fragmentare internă care pune în pericol continuitatea unei vieți evreiești vibrante, acum și pentru generațiile viitoare. Israelul, politica, cel care este considerat evreu, aceste subiecte și multe altele, aprind ciocniri arzătoare în interiorul comunităţii noastre.

Interesant este că pandemia de Covid-19 a venit fără să acorde atenție la cine este religios și cine este laic, de stânga sau de dreapta. Între timp, nu reușim să vedem imaginea de ansamblu, care este criza amenințătoare cauzată de un virus, care nu ignoră pe nimeni. Covid-19 a apărut și a oprit viața obişnuită, cu scopul clar de a ne face să reflectăm asupra noastră și a perspectivelor noastre egoiste față de ceilalți și faţă de mediul nostru.

Cum putem atinge o viziune globală, atunci când suntem atât de ocupați cu certuri și lupte?

Din păcate, intrăm în sezonul de sărbători cu jaluzelele trase, preocupați să ne întoarcem la rutină și la luptele noastre obișnuite de putere, având grijă doar de interesele noastre personale.

A sosit momentul să ne oprim în drumurile noastre și să ne ocupăm cu fermitate de noul an, ca o oportunitate unică de introspecție și schimbare. Rosh Hashanah, din ebraicul „Rosh Hashinui”, marchează nu numai începutul calendarului ebraic, ci simbolizează și reînnoirea – un timp pentru evaluarea interioară a gândurilor noastre față de ceilalți, și a intenției din spatele acțiunilor noastre.

În prezent, suntem conduși de intelectul nostru, care face imediat calcule despre cum să urmărim cel mai bine relațiile egoiste pentru propriul beneficiu, provocând separarea și conflictul. A venit momentul să fim inspiraţi de o mentalitate mai înaltă, mai cuprinzătoare și mai stabilă, una care ne va ajuta să deschidem ochii și să recunoaștem luptele noastre epuizante și nefructuoase din viață, și să alegem schimbarea.

Cum este posibilă o astfel de transformare semnificativă? Prin puterea naturii – o forță care funcționează în mod consecvent, pentru a uni toate detaliile realității, care ne îmbrățișează și ne leagă pe toți ca unul singur, care transcende punctele noastre de vedere limitate și egoiste – este asigurată schimbarea profundă.

Problema noastră este că în prezent ne aflăm într-o stare opusă naturii, unde totul funcționează în echilibru. Datorită lipsei noastre de integrare cu sistemul mai larg în care trăim, prin spargerea relațiilor dintre noi, natura va continua să amplifice impactul pandemiei, până când vom reacționa și ne vom uni. Viețile noastre deja sunt conduse de închideri, restricții, incertitudine și fiecare lovitură succesivă va fi chiar mai dureroasă decât precedenta, până când vom face eforturi pentru a îmbunătăți conexiunea în relațiile noastre umane.

Cu toate acestea, nu este nevoie să așteptăm ca situația să se înrăutățească. Lucrurile se pot îmbunătăți dacă vom începe să ne întrebăm care este cauza principală a coronavirusului, să învățăm din viață ceea ce este esențial pentru noi să existe și să ne apropiem reciproc, într-un mod sănătos și cu considerare. La fel ca lumea naturală rotundă și conectată din jurul nostru, natura încearcă să ne învețe să trăim în armonie și pace, din dorința de a face bine altora, implementând principiul evreiesc suprem, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și transformându-ne inimile.

Trezim forța care propulsează o schimbare pozitivă, atunci când facem un pas spre conexiune, când ne apropiem și reducem decalajele uriașe dintre noi. O putem face fie împotriva voinței noastre, fie proactivi, cu inimile deschise. Nici nu avem nevoie să ștergem sentimentele negative și dezacordurile dintre noi, ci doar să ne ridicăm deasupra lor în spiritul „iubirea va acoperi toate crimele”. (Proverbe 10:12)

Pe scurt, puterea iubirii pe care o activăm prin conexiunea inimii noastre, mai presus de orice ne sfâșie, este tocmai ceea ce ne va îndulci soarta ca popor evreu și ca indivizi, menținându-ne puternici și sănătoși. Rosh Hashanah Fericit!