Omul apare din Exodul din Egipt, ridicându-se deasupra egoismului său. Până nu-și părăsește egoismul, el nu este încă considerat o persoană, deoarece se află la mila naturii sale egoiste. Prin ridicarea deasupra egoismului, o persoană devine cel puțin oarecum asemănătoare cu Creatorul și se numește Adam.
Prin urmare, gradul de om începe cu Paștele. Dar apoi trebuie să trecem printr-o perioadă de șapte luni, în funcție de numărul de Sefirot, în timpul căreia trecem de la dorința de a primi la dorința de a dărui. În a șaptea lună după Paște, începe Rosh HaShanah (anul nou); un nou început când începem cu adevărat să construim un nou grad spiritual.
Totuși, înainte de aceasta, este necesar să se facă un calcul onest: ce sunt eu, de unde vin, ce ar trebui să construiesc, de ce anume să mă îndepărtez și de ce să mă apropii? De aceea există o perioadă numită Slichot (pocăință) înainte de anul nou în care fac cercetări: de unde vin, din ce calitate și la ce calitate vreau să ajung? Vreau să trec de la primire la dăruire, de la mintea animalistică la credință mai presus de rațiune, adică la mintea spirituală, la opinia Creatorului.
În loc să văd, să simt și să percep lumea prin ochi de animal, vreau să ajung la o nouă percepție a realității și să văd totul prin ochii dăruirii, prin forța credinței. Atunci, în locul acestei lumi, voi vedea o lume viitoare. Toate acestea simbolizează Rosh HaShanah – începutul noilor schimbări.
Anul acesta este foarte special pentru că se întâmplă schimbări imense pentru întreaga umanitate. Pentru prima dată, întreaga omenire se confruntă cu o schimbare atât de radicală; acesta este într-adevăr Rosh HaShanah – începutul unui nou an, noi schimbări pentru toată lumea.
Puteți vedea acest lucru ca fiind împlinirea promisiunii Creatorului. Cei care încearcă să înțeleagă acest lucru și să ajute omenirea să facă acest lucru corect, rapid, cu iubire pentru toată lumea și iubire pentru Creator, sunt numiți Israel, ceea ce înseamnă direct către Creator (Yashar-El).
Această stare poate fi atinsă doar prin corectarea sufletului sfărâmat al lui Adam HaRishon. Creatorul l-a rupt în mod deliberat, astfel încât acum să îl putem asambla precum copiii asamblează blocurile LEGO și, din aceasta, putem înțelege mai bine viața spirituală la care trebuie să ajungem.
Prin urmare, ne bucurăm că în fiecare zi facem pași uriași înainte în a dezvălui răul naturii noastre egoiste, precum și în a recunoaște binele, adică în a înțelege că doar o bună conexiune poate salva omenirea. Acesta este singurul remediu pentru coronavirus.
Prin urmare, primim cu bucurie această sărbătoare specială de Rosh HaShanah – începutul schimbărilor.
Atunci de ce este un obicei să ceri iertare înainte de această sărbătoare? Creatorul nu are nevoie de căința noastră. El a fost cel care a făcut toate condițiile pentru care cer iertare. Dacă reacționez corect la ele, înseamnă că am înțeles corect lucrarea Creatorului asupra mea și că lucrez cu El ca partener al Său. În acest parteneriat, există multe grade: un slujitor, un păcătos, un prieten, o persoană dragă și mulți alții.
Creatorul nu are nevoie de căința și corectările noastre. Noi suntem cei care avem nevoie de ele pentru a ne ridica din ignoranță, neînțelegere și insensibilitate la cunoaștere, sentimente și solidaritate cu sistemul superior și procesul său, pentru a înțelege programul Creatorului. Nu numai că înțelegem, dar începem să și controlăm acest program. Este precum copiii care mai întâi fac primii pași timizi în această lume, învață să trăiască în ea și, în cele din urmă, cresc și încep să o controleze.
În același mod, ne implicăm treptat în realitatea spirituală până ajungem la înțelegerea Creatorului și la solidaritate cu El și chiar luăm frâiele controlului de la El, așa cum este scris: „Fiii mei M-au învins” De fapt, numai noi putem controla înclinația rea și o putem transforma într-una bună.
Putem cere doar ceea ce depinde de noi, adică să cerem Creatorului să ne dea putere, rațiune, sentimente și capacitate de a efectua acțiunile corecte pe care El le-a lăsat pentru noi. În acest fel, devenim incluși în lumea creată de Creator și ne îndreptăm spre corectarea sa finală.
Suntem la etapa corecției finale a lumii. Până în prezent, lumea a fost corectată selectiv, în părți mici, ca și cum o piesă după alta ar fi fost înlocuită într-o mașină: motor, cutie de viteze, transmisie și așa mai departe. Dar apoi începem să punem împreună toate corectările și să lansăm întregul sistem.
Până în acest moment, toți Cabaliștii din trecut făceau corecții personale, parțiale, la sistemul sufletului comun al lui Adam HaRishon, corectând parte cu parte. Acum, însă, este timpul pentru cea mai importantă lucrare: stabilirea comunicării între părți și lansarea întregului sistem împreună.
Aceasta este o sarcină diferită. Una foarte specială. La urma urmei, trebuie să stabilim o conexiune între toate părțile, din moment ce înțelegem ce ar trebui să fie. Prin urmare, acest lucru este posibil numai prin conexiunea noastră reciprocă, de la ușoară la grea, de la interior la exterior. Dar, în cele din urmă, trebuie să lansăm întregul sistem.
Nu cerem Creatorului să se dezvăluie pe Sine, ci noi înșine vrem să-L descoperim prin asamblarea Kli-ului nostru. Kli-ul va lucra în același mod ca și Creatorul, iar din această muncă Îl vom înțelege pe Creator. Aceasta este revelația forței superioare pe care o dorim.
Este ca și cum aș vrea să fiu ca tatăl și mama mea nu doar prin poveștile lor, ci prin organizarea vieții mele în așa fel încât să-i înțeleg și să-i simt. Din viață voi înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat cu ei și cum au avut grijă de mine și au făcut totul pentru mine. Aceasta se numește „Prin acțiunile Tale te vom cunoaște” și definește o nouă perioadă, un nou an. Lumea se îndreaptă spre o astfel de corectare.
Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 14/9/20, „Slichot”
Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Sarbatori, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Cui ar trebui să cerem ajutor, Creatorului sau grupului? Și cum ar trebui să o facem?
Observație:
Rosh HaShanah este momentul în care cerem iertare Creatorului pentru greseli. Adică simt că nu am importanța și măreția Creatorului și, pentru asta, îmi cer iertare. La urma urmei, dacă l-aș simți pe Creator ca fiind măreț și important, atunci, desigur, m-aș comporta diferit. Se pare că îmi lipsește doar sentimentul Creatorului.
Buletinele de știri arată că lumea se îndreaptă spre prăpastie, scufundându-se din ce în ce mai jos în fiecare zi și are nevoie urgentă de un leac autentic. Dar nu există nicio îndoială că un astfel de vaccin nu poate fi făcut într-un laborator și, din păcate, epidemia se va intensifica. Nu este încă clar că lumea se schimbă într-o direcție bună.
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare: Un citat al unei mame a patru copii a devenit viral pe Internet: “Dacă nu ne omoară coronavirusul, atunci educația virtuală o va face”.
Întrebare: