Articolul meu pe Newsmax: “A ignora COVID înseamnă să jucăm ruleta rusească cu sănătatea copiilor noștri”
Pentru toate eforturile noastre de a nega severitatea sa, COVID-19 nu este o glumă. Este o boală gravă și cu cât o ignorăm, cu atât devine mai gravă.
Dacă la început am crezut că afectează doar persoanele în vârstă și bolnavii, știm acum că afectează pe toată lumea, toate categoriile de vârstă și toate nivelurile de sănătate. Dar cel mai înspăimântător aspect al coronavirusului este impactul său asupra copiilor. În timp ce majoritatea copiilor infectați rămân asimptomatici, unii dezvoltă o afecțiune foarte severă cunoscută sub numele de Sindromul inflamator multisistem pediatric (PIMS), care le afectează creierul și poate duce chiar la moarte.
Ignorarea riscurilor COVID-19 este în multe feluri, cum ar fi să joci ruleta rusească. Șansele de a muri în acest caz sunt mult mai subțiri, dar copiii noștri sunt cu pistolul la tâmplă. Suntem dispuși să ne asumăm riscul?
Cu cât ne oprim mai mult în tratarea virusului, cu atât devine mai infecțios și mai violent. Ce se va întâmpla dacă ne oprim încă șase luni? Cu cât mai rău ne va afecta pe noi și pe copiii noștri? Vrem să așteptăm creșterea ratei mortalității? Vrem să stăm pe margine până când spitalele nu vor mai putea trata persoanele de orice boală, deoarece paturile lor sunt luate de pacienții cu COVID? Chiar ar trebui să știm mai bine.
Povestea Coronavirus nu este aici pentru o scurtă vizită. Am spus-o când a sosit prima dată, iar acum știința începe să o recunoască. Cu câteva zile în urmă, John Edmunds, membru al Grupului științific consultativ pentru situații de urgență din Marea Britanie, le-a spus parlamentarilor că „Va trebui să trăim cu acest virus pentru totdeauna. Există foarte puține șanse ca acesta să fie eradicat”. Cu cuvinte mai simple, viața pe care am avut-o până în 2020 nu se va mai întoarce niciodată; trebuie să construim una nouă și mai bună.
Primul loc pentru a începe să ne reconstruim viețile este societatea noastră. Dacă examinăm fiecare criză cu care se confruntă umanitatea, vom găsi cauze specifice pentru fiecare dintre ele. Dar în spatele fiecărei crize, indiferent dacă este vorba de schimbări climatice, incendii forestiere, COVID-19, foamete, război, poluare a apei, poluarea aerului, abuz de substanțe, sărăcie, obezitate, violență domestică, rasism sau orice altă criză, toate sunt cauzate de lipsa de considerație, prin înstrăinarea noastră unul de celălalt.
Patronăm pe unii, îi demonizăm pe alții, abuzăm, manipulăm și înșelăm pe drumul spre bogăție și putere. Unii sunt mai agresivi, alții mai puțin, dar aceasta este mentalitatea dominantă din întreaga lume. Aceasta este, de asemenea, mentalitatea care ne-a provocat nenumăratele crize care ne afectează planeta. Nu le vom depăși niciodată, până nu ne vom inversa constant tratamentul reciproc.
Știm că responsabilitatea reciprocă este excelentă pentru noi toți; o simțim instinctiv. Dar ori de câte ori vrem să o implementăm, „vocea rațiunii” se trezește în capul nostru și spune că este inutil să încercăm să o implementăm, deoarece prea puțini oameni sunt dispuși să facă efortul, că este împotriva naturii umane, că visăm dacă ne gândim că acest lucru poate funcționa vreodată etc.
Dar este împotriva naturii umane să vrei să te simți în siguranță? Este împotriva naturii umane să vrei să poți avea încredere în oameni? Este împotriva naturii umane să construim rețele de responsabilitate reciprocă pentru a asigura sănătatea și bunăstarea tuturor? Dimpotrivă, nimic nu este mai natural decât aceste comportamente. Fiecare așezare oferă rezidenților exact aceste beneficii; de aceea oamenii trăiesc în așezări și comunități și, atunci când ne alegem liderii, îi căutăm pe cei care ne pot asigura cel mai bine aceste necesități.
Dar, în timp ce trăim în sisteme care ne asigură viața, ne maltratăm reciproc – elementele de bază ale sistemelor care ne susțin. Nu are sens. Este ca și cum celulele ar ataca un antigen, care a venit să le ajute să lupte împotriva unui virus, și apoi s-ar plânge că sunt bolnave.
Trebuie să încetăm să cedăm egourilor noastre. Ele ne deformează percepția și ne fac să ne gândim la toate lucrurile greșite despre celălalt. Ne fac să ne urâm unii pe alții, când de fapt suntem cu toții dependenți unul de celălalt și nu am putea trăi dacă nu ar exista toți.
Și dacă nu suntem suficient de puternici pentru a ne lupta împotriva ego-urilor de dragul nostru, să o facem cel puțin pentru copiii noștri. Nu este vina lor că lăsăm ego-urile noastre să ne conducă; nu este vina lor că suntem fără inimă, fără curaj și nu ne putem privi dincolo de nas. Să renunțăm cel puțin de dragul lor la ego-urile noastre, așa încât să aibă şi ei un viitor și să nu jucăm ruleta rusească cu capul copiilor noștri ca ţintă.
Filed under: Copii, Coronavirus, Educatie -
Niciun comentariu→