The Times of Israel a publicat noul meu articol “O rugă de Yom Kippur care va fi auzită”

În ceea ce privește binele și răul – „Indiferent de modul în care ne comportăm sau de locul în care ne aflăm, vom scăpa de orice până la urmă, pentru că Dumnezeu este bun și binevoitor pentru poporul nostru”. Acesta este calculul evreiesc obișnuit de Yom Kippur, Ziua Ispășirii. Pentru a spune clar și simplu: Gândiți-vă de două ori, pentru că acesta este un nonsens pur. „Tratamentul nostru special” poate fi de fapt rezumat, ca lovituri constante care ne împing mereu către căutarea profundă a sufletului, despre comportamentul nostru egocentric și dăunător față de ceilalți. Admiterea însăși a stării noastre necorectate este totuși un mare pas către adevărata rugăciune de care avem nevoie, una care va aduce iertare și salvare.

Dar ce este o rugăciune adevărată? Este un proces intern de autoexaminare, care ne aduce la înțelegerea faptului că am o problemă, că nu pot căuta nicio justificare a modului în care sunt sau a dorințelor și acțiunilor mele egoiste în propriul beneficiu, în detrimentul altora. Aceasta este natura cu care fiecare dintre noi a fost creat și pe care am moștenit-o de la naștere, așa că, pentru a ne ridica deasupra ei și a dori să fim cu adevărat atenți cu ceilalți, trebuie să strigăm către Creator pentru ajutor, pentru corectare.

Anul acesta, pandemia de coronavirus prezintă o oportunitate specială pentru o astfel de rugăciune. Situația noastră strâmtorată ne ajută prin adăugarea urgenţei strigătului nostru. Restricțiile congregaționale nu trebuie să interfereze cu esența sau eficacitatea rugăciunii noastre. Conexiunea fizică nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în inimă, locul spiritual unde are loc rugăciunea. În loc să stea ca un obstacol în calea conexiunii noastre, separarea fizică va dezvălui adevărata distanță dintre noi, marile goluri și separarea dintre inimile noastre.

Prin necazurile neplăcute ale vremurilor noastre, putem descoperi în cele din urmă ce ar trebui să cerem. Dacă vom ajunge la un astfel de discernământ, această criză actuală ne va fi de un ajutor neprețuit. După cum este scris:

„Nu există un moment mai fericit în viața unei persoane decât atunci când descoperă cât de absolut neputincios este, și își pierde credința în propriile forțe, deoarece a depus toate eforturile posibile, dar nu a ajuns la nimic. Aceasta pentru că tocmai în acest moment, în această stare, el este pregătit pentru o rugăciune completă și clară către Creator.”

– Cabalistul Rav Yehuda Ashlag, Pri Hacham: Igrot Kodesh.

Trebuie să ne rugăm pentru vindecarea rănilor pe care ni le facem reciproc, în viața noastră de zi cu zi, atunci când îi tratăm pe toți și tot ce ne înconjoară cu nepăsare și lipsă de considerație, urmărindu-ne doar obiectivele personale, împotriva binelui comun.

Astfel, adevăratul păcat este faptul că nu vreau să știu care este păcatul meu, cum îi rănesc pe alții. Doar atȃt. Pentru că dacă aș fi știut, atunci mi-ar fi fost clar că ar fi trebuit să mă întorc la Creator, cerându-I corectarea mea. În starea noastră actuală de neconștientizare, nu suntem în stare să descoperim în acțiunile noastre situația reală cu care ne confruntăm. Noi nu credem că acțiunile și calitățile noastre sunt chiar atât de rele.

Păcatul meu este că nu văd adevăratul meu rău, nu mi-l atribui mie și refuz să cred că trebuie să mă schimb. Nu cer să pot să-i iubesc pe ceilalți, să-i ajut pe toți și să mă sacrific chiar și puțin, de dragul umanității. Nici măcar nu mă gândesc la asta. Deci, trebuie să ajungem în primul rând la realizarea faptului că acesta este păcatul nostru și acesta ar trebui să fie locul adevăratei remușcări în inimile noastre.

În lumea noastră globalizată, devine mai clar în fiecare zi, că umanitatea este din ce în ce mai conectată și interdependentă. Totul în realitate este atât de complicat, încât chiar dacă nu cauzez rău în mod activ nimănui, nu înseamnă că nu am provocat niciun rău. Pur și simplu faptul că nu am făcut bine altora, prin urmare, prin această omisiune am provocat rău. Inacțiunea noastră este și păcatul nostru. Deci, în loc să încercăm să reparăm lumea, trebuie mai întâi să ne reparăm pe noi înșine și să învățăm cum să fim un exemplu pentru ceilalți.

În special de acest Yom Kippur, în timp ce ne confruntăm cu o puternică plagă a naturii sub forma coronavirusului, putem ajunge la înțelegerea faptului că situația ne oferă fiecăruia o oportunitate de introspecție profundă. Ne putem da seama că o rugăciune reală nu este o lectură mecanică a versetelor, ci o examinare profundă, pe noi înșine, care ne apropie de o cerere onestă de unitate, ca obiectiv final.

Fie ca toți să realizăm adevărata conexiune a inimilor noastre și să fim înscriși și marcați în Cartea Vieții, pentru un an bun!

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Sarbatori - Niciun comentariu→

Întrebare: Expresia din Tora: “Mergeți și câștigați unul de la celălalt”, ce înseamnă?

Răspuns: Asta înseamnă că prin a ne uni între noi în formatul corect noi ajungem la o asemenea stare unde în conexiunea alstruistică dintre noi, în proprietatea dăruirii și iubirii reciproce, noi începem să revelăm straturile superioare ale universului.

Eu câștig de la o altă persoană consimțământul ei de a participa alături de mine într-o asemenea uniune care ne va da simțul următorului nivel al naturii.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “O Sukkah a păcii pentru întreaga lume”

Vă rugăm să rețineți că postările de pe bloguri sunt contribuiţii ale terților. Opiniile, faptele și orice conținut media din acestea sunt prezentate exclusiv de către autori și nici The Times of Israel, nici partenerii săi nu își asumă nicio responsabilitate pentru acestea. Vă rugăm să ne contactați în caz de abuz. În caz de abuz, raportați această postare.

Acesta este un sezon de neuitat al sărbătorilor evreiești. Sărbătoarea Sukkot din acest an va fi caracterizată de restricții în felul în care este sărbătorită de obicei, din cauza pandemiei. Adunările tradiționale extinse și ospitalitatea vor trebui să aștepte. De ce se desfășoară astfel evenimentele? Pentru a ne determina să reflectăm și să ne dăm seama că situația noastră cu pandemia nu vine ca o lovitură de pedeapsă, ci ca un apel de trezire pentru a analiza starea de ură și diviziune dintre noi. Prin menținerea separării noastre fizice, natura încearcă să inverseze starea noastră de separare și să ne apropie inimile una de cealaltă, pentru construirea unei adevărate Sukkah de iubire și unitate, care să acopere întreaga umanitate pentru un bun viitor.

Festivalul Sukkot (Sărbătoarea Corturilor) este considerat o sărbătoare plină de bucurie. Anul acesta nu există niciun motiv să ne simțim diferit, întrucât ni s-a oferit o oportunitate extraordinară de a analiza tratamentul defectuos reciproc dintre noi și de a-l corecta. Pentru aceasta, trebuie făcută o analiză profundă a sufletului. Este similar cu nevoia unui diagnostic precis înainte de a putea primi medicamentul potrivit, pentru a-și reveni complet dintr-o boală.

Suntem obișnuiți să ne trăim viața într-un parteneriat confortabil cu ego-ul nostru. Cu toată onestitatea, nu putem face pe victimele ca și cum am fi niște miei nevinovați pentru sacrificare, care au fost fără să vrea, sub controlul acțiunilor noastre egoiste față de ceilalți, ca și când am fi fost fără cuvânt sau liber arbitru. Comportamentul nostru egoist este intenționat și ne-a îndeplinit interesele egocentrice, chiar dacă acestea au fost în detrimentul celor din jurul nostru. Prin urmare, natura ne semnalează că nu suntem demni să stăm împreună într-o Sukkah comună și să-i întâmpinăm pe Ushpizin(oaspeți) până când nu corectăm modul în care relaționăm unii cu alții. Virusul ne învață că, în lumea noastră interdependentă, supraviețuirea întregii civilizații este în pericol, dacă nu considerăm drept obiectivul nostru principal cooperarea în beneficiul nostru reciproc

Conform înțelepciunii Cabalei, umanitatea intră într-o etapă de dezvoltare numită „Ultima generație”. Aceasta se referă la un proces treptat de schimbare, în timpul căruia o nouă societate trebuie construită, în așa fel încât funcționarea ei să corespundă și să se alinieze legilor naturii, ceea ce înseamnă că va fi în conexiune și echilibru cu natura. Această nouă societate trebuie să știe să se gestioneze corect pentru a ajunge la o stare echilibrată. Această perioadă de tranziție oferă o cale de intrare în prima generație, care începe să realizeze adevărata iubire față de ceilalți. Cu toate acestea, până la atingerea acestei stări, starea opusă este dezvăluită în fața ochilor noștri – una a atitudinilor și acțiunilor exploatatoare și nesăbuite. Această stare neplăcută de separare este dezvăluită, ca noi să privim în noi înșine, să vedem daunele pe care le provocăm și să cerem ajutor de la forța superioară care controlează toată realitatea, pentru a face o corectare.

Sukkot simbolizează frumosul proces de schimbare interioară a atributelor noastre egoiste, în timpul căruia luăm „resturile hambarului și a vinăriei” – elemente care reprezintă calitatea iubirii pentru ceilalți și care acum ni se par a nu avea nici o valoare – și le ridicăm deasupra capetelor noastre ca cele mai prețioase și mai importante atribute, ca un acoperiș care ne acoperă de soarele arzător. Sukkot este o chemare să ieșim din „casa” noastră egoistă confortabilă, adică iubirea noastră de sine și să construim o nouă structură, o Sukkah, simbol al noii lumi pe care o putem crea dacă dobândim calitățile de dăruire și frăție.

Prin urmare, adevăratul sens al acestui festival este de a construi o nouă realitate, de înțelegere și susținere reciprocă – o Sukkah de pace – prin forța pozitivă pe care o generăm prin unitatea noastră. Noi, poporul evreu, trebuie să fim un exemplu de coeziune, și să deschidem calea pe care să o urmeze alții, adunând întreaga lume sub un mare acoperiş de stuf, în care vom fi uniți ca unul singur. Când se va întâmpla acest lucru, locuința temporară a Sukkah va fi finalizată ca spațiu comun pe care îl facem unul pentru celălalt în inimile noastre, asigurând umanității o viață sănătoasă și o coexistență fericită, sub un singur acoperiș global.

Sarbatori Fericite!

Filed under: Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Un timp al urii, un timp al iubirii”

Înțelepții noștri au scris despre timpul nostru în multe locuri, cum ar fi în Masechet Sanhedrin, Masechet Sotah și Tikkuney Zohar. Ei au scris că, în vremea noastră, „Insolenţa va crește … fața generației este ca fața câinelui, drepții vor fi aruncați, înțelepciunea autorilor va rătăci și drepții vor fi năpăstuiți”. Într-adevăr, trăim într-un moment de insolență, vanitate, anularea celuilalt, dar în principal ură.

Dar nu trăim într-o perioadă rea. Ura dintre noi s-a ascuns tot timpul în noi, dar circumstanțele de acum au dezvăluit-o. Acum, după ce a fost dezvăluită, ne invită să o reparăm, să ne reparăm aversiunea cu grijă și compasiune și să construim poduri de iubire, deasupra urii noastre reciproce. Și întrucât întreaga lume trece prin acest proces, este un semn că întreaga lume este gata să transforme toată ura în iubire.

Rasa umană este unică. Avem o vocație – să construim în mod conștient o societate ai cărei membri se simt ca un întreg, unit. Această unitate ne va conduce la un nou nivel expansiv de conștientizare: conștientizarea întregului univers și nu numai. Acesta este motivul pentru care omenirea a devenit din ce în ce mai conectată.

Până în prezent, acest proces a avut loc „de unul singur”, fără participarea noastră conștientă. Pentru a lansa etapa finală, în care întreaga umanitate se conectează, trebuie să participăm cu toții. Acesta este motivul pentru care loviturile de astăzi, cum ar fi epidemia de coronavirus, sunt de natură globală, pentru a ne împinge să acționăm ca unul la nivel global, și să dezvoltăm conștiința globală.

Natura nu poate face munca pentru noi, iar noi nu vom deveni conștienți. Poate dezvălui sfărâmarea, ura dintre noi, dar nu poate construi puntea iubirii. Aceasta este sarcina noastră, sarcina generației noastre. Manifestarea urii este chemarea naturii de a ne manifesta iubirea. Dacă amânăm răspunsul nostru, ea ne va atenţiona mai puternic, dezvăluind mai multă ură. Dacă îmbrățișăm chemarea și ne alăturăm procesului, atunci iubirea va acoperi ura și ne va umple de o bucurie atât de mare despre care nu am știut niciodată că există.

Dar nu va fi sfârșitul procesului. Pentru a ne dezvolta și mai mult, natura ne va dezvălui în noi o ură și mai profundă și mai vicioasă, pe care în prezent nu o putem vedea sau simți. Și ea va apărea numai pentru a o acoperi cu iubire. Pe măsură ce procesul continuă, vom crește la niveluri din ce în ce mai ridicate de conexiune, grijă și iubire, până când vom fi cu toții cu adevărat ca unul.

Acesta este motivul pentru care un timp al urii este întotdeauna un timp pentru iubire, pentru a construi iubirea deasupra urii.

Filed under: Coronavirus, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Dacă Israelul ar fi fost America”

De luni de zile, urmăresc cu o îngrijorare crescândă nonșalanța inconştientă a israelienilor față de Covid-19. Mi-e teamă că acum este prea târziu pentru a anula daunele. În ultima săptămână, numărul mediu de morți a fost de 31 de persoane, iar rata crește rapid, deoarece multe spitale au depășit capacitatea maximă iar personalul medical este epuizat. În mod proporțional, 31 de decese sunt echivalente cu o rată de decese zilnice de 1130 de persoane în SUA. Și crește repede. Și în ceea ce privește cazurile noi, nimeni nici măcar nu se apropie de Israel. Pe 3 septembrie, numărul de cazuri noi confirmate a fost de 2.990 numai în acea zi. O săptămână mai târziu, pe 10, numărul zilnic era de 4.400. Șase zile mai târziu, pe 16 septembrie, 6.600 de teste au fost pozitive, iar o săptămână mai târziu, pe 23 septembrie, nu mai puțin de 11.300 de persoane au fost testate pozitiv la coronavirus în acea zi. Dacă Israelul ar fi America, această rată ar însemna 419.000 de cazuri noi confirmate într-o singură zi!

Și în tot acest timp, secțiuni întregi ale națiunii ignoră în mod sfidător ordinele de carantină ale guvernului. Ei spun că nu se vor conforma până când alte sectoare nu se vor conforma. Ei protestează împotriva modului de gestionare de către guvern a crizei Covid-19, şi refuză să poarte măști, sau să păstreze distanța socială. În primul val al pandemiei, am fost umăr la umăr și aproape am eliminat virusul. În al doilea val, am devenit un exemplu de țară paralizată de certurile interne.

În lupta împotriva virusului, se pare că am comis toate erorile posibile. Dar când nici măcar nu suntem de acord să încercăm un parcurs al acțiunii și, dacă nu reușește, să încercăm altul, nu rezultă niciun fel de acțiune, iar rezultatele oribile încep acum să se arate. În scurt timp, numărul proporțional al deceselor din Israel va depăși cu o marjă imensă pe cel al tuturor țărilor. Deoarece lumea examinează întotdeauna Israelul cu o privire mai atentă, vom deveni o dovadă că dezbinarea cauzează distrugerea.

Închiderea care a fost declarată acum va produce probabil rezultate slabe, nu pentru că este o idee proastă, ci pentru că nu suntem uniți și nu ne supunem. Încă facem tot ce vrem, în ciuda ordinelor guvernamentale și a încercărilor poliției de a le pune în aplicare. Rezultatul va fi că oamenii vor cădea pe străzile Israelului, la propriu.

Coronavirusul ar fi putut fi o oportunitate de a servi ca model pozitiv. Când lumea este în întuneric, frică și dezbinare, am putea fi un exemplu de unitate. Am putea arăta cum ne ridicăm peste diferențele și antipatiile noastre (profunde) și să ne unim, pentru a învinge un inamic, de altfel invincibil. Dar eșuăm si cei de stânga și cei de dreapta, ne gândim doar la noi înșine, și ne vedem doar propriile interese.

Tocmai am sărbătorit Yom Kippur, Ziua Ispășirii, când ar fi trebuit să ne ispășim păcatele. Dar Yom Kippur nu ne ispășește de păcatele împotriva semenilor noștri și chiar în aceste zile sfinte ale evreilor, am comis nenumărate păcate împotriva vecinilor noștri, nerespectând regulile simple, care ar fi putut tăia lanțurile de infectare.

Nivelul actual al urii interne și al diviziunii din societatea israeliană a devenit un risc existențial. Slăbim rândurile și capacitatea de a rezista agresivității. Mai mult, suntem pe punctul de a erupe cu acte interne de violență și agresiune.

De mai multe ori, înainte, am fost consumați de războaie civile. În ultimul, ne-am pierdut suveranitatea și ne-au trebuit aproape două milenii să o recâștigăm. Acum vedem că relele care ne-au cauzat distrugerea atunci, sunt încă la fel de active și amenință să aducă iarăși peste noi osânda, dacă nu punem frână ego-urile noastre.

Nu putem și nu ne vom convinge reciproc să o facem. Trebuie doar să ne amintim că a fi Israel înseamnă să menținem unitatea, în ciuda diferențelor dintre noi, deasupra lor. Pe lângă faptul că, făcând acest lucru, vom da un exemplu pe care alții vor dori să-l urmeze, realizarea acestui lucru ne va salva națiunea de un alt război civil și un alt exil.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→