Daily Archives: 15 octombrie 2020

Succes = Muncă + Rugă

Trebuie să încercăm să construim cât mai mult posibil relații corecte, calități corecte, Hassadim, între noi în grup, și nu să așteptăm. De obicei, Klipa interior convinge o persoană: „Așteaptă și vei primi totul. Creatorul va avea milă de tine și te va ajuta ”.

Dar fără cererea noastră, fără a ne trezi de jos, adică fără a începe să lucrăm, nu vom primi ajutor de sus. Trebuie să știţi asta.

Oamenii stau pe loc de ani buni, așteptând ca Creatorul să le dea spiritualitate. Dar nu aţi început să lucraţi! Trebuie să începeți și, atunci când vedeți că totul este pe cale să se prăbușească, și o povară insuportabilă urmează să cadă pe spatele vostru, atunci Creatorul vă va ajuta. Acest moment trebuie menținut și realizat. Acesta este secretul lucrării spirituale: noi începem iar Creatorul termină; acest lucru este valabil în fiecare acțiune.

Trebuie să acţionez ca și cum totul ar depinde de mine. Și, dacă la jumătatea drumului, brusc realizez că nu pot face față singur, atunci voi adăuga o rugăciune acțiunilor. Astfel, munca și rugăciunea mea împreună, creează condițiile pentru ca acest lucru să fie realizat. Amintiți-vă acest lucru, începeți să-l implementați și veți vedea cum vă va deschide calea. Pas cu pas, cu siguranță veți merge mai departe.

O persoană așteaptă mulți ani și nu vrea să înceapă singură lucrarea, așteptând un miracol de sus. Egoismul nostru ne convinge: „Așteptați, Creatorul va avea milă de voi, El va veni, va face totul și vi se va dezvălui pe Sine”. Dar asta nu se va întâmpla! Până când nu începem să lucrăm, și vedem că nu suntem capabili să facem față și apoi să cerem ajutor, Creatorul nu va veni să o facă.

Se spune: „Domnul va termina pentru mine”. Dar tocmai: „El va termina”. Este responsabilitatea mea să o încep. Prin urmare, oricine se plânge că studiază de mulți ani și nu a văzut nici un succes, pur și simplu nu a funcționat corect. El ar trebui să înceapă lucrarea, să vadă că nu iese nimic din ea, să ridice o rugăciune și să ceară Creatorului să ia parte la ea. Atunci vei vedea că El te va ajuta.

Creatorul dorește să participe la munca ta, dar numai împreună cu tine, în același fel în care noi o facem cu copiii. Dacă un copil începe el însuși ceva și apoi un adult îl ajută, atunci copilul înțelege cum trebuie făcut și învață. Această lucrare se numește lucrarea Creatorului, nu a unui om. La urma urmei, Creatorul o face! Dar numai atunci când persoana are într-adevăr nevoie de ajutor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/7/20Sukkot

Conflictul este un indicator al relației

Întrebare: Unii psihologi cred că există personalități conflictuale. Esti de acord cu asta?

Răspuns: Cred că acest lucru nu este, în general, rău. Cu cât mă ridic mai sus, cu atât opiniile și sentimentele mele personale pot deveni extrem de opuse opiniilor și sentimentelor personale ale altora.

Mai mult, acest lucru îmi oferă mai multe oportunități de a evalua corect opinia altuia și de a înțelege cum se poate combina cu o astfel de opinie absolut opusă. Într-adevăr, se bazează pe contrarii pe care le înțeleg în următoarea etapă superioară a dezvoltării mele.

În principiu, dacă un scop și realizarea acestuia sunt importante pentru mine, atunci acest lucru poate provoca un conflict. Iar dacă scopul nu este important, atunci nu vor apărea dezacorduri.

De exemplu, absența conflictului în familie indică faptul că soții sunt indiferenți între ei, nu sunt interesați de legătura generală. Există chiar și un proverb: „Cearta iubitilor este reînnoirea iubirii”. Adică certurile sunt o garanție a unui contact mai strâns în viitor. Acesta este un indicator important al unei relații.

Din emisiunea KabTV „Abilități de management”, 16.07.2020

Profesie post-coronavirus

Întrebare: Ce sfaturi le puteți oferi tinerilor, mai ales în era post-coronavirus? Ce profesii vor rămâne și unde să își concentreze eforturile?

Răspuns: Cred că cel mai important lucru în viitor va fi ceea ce întreaga societate are nevoie. Acesta va fi punctul central.

Fiecare persoană ar trebui să știe de ce va avea nevoie societatea pentru a-și asigura pentru sine locul de muncă potrivit, abilitățile și educația potrivite. Prin urmare, nu este nimic mai important decât să ai o educație adecvată și să devii o persoană care îi poate educa pe ceilalți.

Cu alte cuvinte, munca socială care vizează consolidarea tuturor membrilor societății, in transformarea societății într-un sistem integral și corect, este cel mai important lucru. Astfel de oameni vor fi întotdeauna necesari. Aș sfătui tinerii și persoanele de orice vârstă să învețe exact acest lucru.

Aceasta este o profesie de care oricine are nevoie in mod personal, nici măcar pentru muncă, ci pentru participarea și integrarea corectă a sa și a tuturor celorlalți în societate.

Din emisiunea KabTV  „Era post-Coronavirus”, 04.06.2020

Soluționarea conflictului

Întrebare: Ce înseamnă rezolvarea unui conflict?

Răspuns: A rezolva un conflict înseamnă a ne ridica la următorul nivel al dezvoltării noastre cu ajutorul său, nu pentru a atenua conflictul, ci pentru a-l folosi rațional.

Întrebare: Este rău dacă tac doar în încercarea de a evita conflictul?

Răspuns: Dar acest lucru nu va rezolva problema. Deci, ce rost are să o ai?

Întrebare: Ei spun că dovada că un conflict a fost rezolvat este atunci când ambele părți sunt satisfăcute. Este acesta un indicator?

Răspuns: Nu. Nu este corect. Nu se știe în ce măsură cele două părți înțeleg dacă sunt satisfăcute sau i se pare fiecărei părți că a învins-o pe cealaltă.

Soluționarea conflictului este atunci când se unesc în soluția lor comună și nimeni nu crede că această soluție este mai bună sau mai rea pentru el.

Întrebare: Adică indicatorul nu este satisfacția celor două părți, ci este în ridicarea deasupra conflictului?

Răspuns: Este satisfacția ambelor părți cu o ascensiune către un nou punct comun în care sunt absolut clar conectate împreună în linia de mijloc.

Din „ Management Skills” de la KabTV, 16.07.2020

Sfaturi blitz de Cabala – 7/2/20

Întrebare: Cu ce nu merită să-ți pierzi timpul?

Răspuns: Cu lucruri inutile.

Întrebare: Pot învăța cum să-mi gestionez timpul?

Răspuns: Da, dacă evaluezi în mod sistematic corect posibilitățile.

Întrebare: Nu ar lua prea mult timp pentru a învăța gestionarea timpului?

Răspuns: Nu. Acest lucru se întâmplă în paralel.

Întrebare: Trebuie să aloc timp pentru gânduri, să stau, să meditez? Sau este inseparabil legat de acțiuni?

Răspuns: Lucruri precum meditația îmi sunt străine. Pot sta asupra surselor Cabalistice. Dar doar stând și meditând, nu înțeleg. Trebuie să existe o direcție care este dată corpului animal pentru ca acesta să înceapă să se ridice deasupra lui însuși.

Întrebare: Persoanele îndrăgostite măsoară timpul într-un fel, deținuții în altul. La tinerețe, timpul trece încet, la bătrânețe doar sare. De ce?

Răspuns: Aceasta este o senzație. Nu există așa ceva ca timp. Se manifestă doar în sentimentele noastre, ca întreaga lume în general.

Întrebare: Cea mai frumoasă femeie sub peria timpului se transformă într-o femeie bătrână. De ce timpul distruge frumusețea?

Răspuns: Acest lucru este subiectiv. Depinde la ce fel de frumusețe te uiți. Dacă locuiești lângă oameni o perioadă lungă de timp, nu observi cum îmbătrânesc. Deși, desigur, totul este natural. Problema este că acordăm anumite standarde frumuseții fizice externe și nu o conectăm cu frumusețea internă.

Întrebare: Ce este timpul? Cum l-ai defini?

Răspuns: Timpul este sentimentul interior al fiecăruia dintre noi.

Întrebare: Se spune că oamenii fericiți nu se uită la ceas. De ce timpul zboară cu o viteză fără precedent pentru oamenii fericiți?

Răspuns: Pentru că atunci când primesc plăcere, ei uită că timpul este tranzitoriu. Dacă o persoană se bucură, nu observă cum trece timpul.

Întrebare: Este adevărat că timpul ucide iubirea?

Răspuns: Timpul ucide totul! Absolut tot! Dacă nu ne reînnoim impresiile, acestea dispar.

Întrebare: Crezi că timpul schimbă oamenii? Chiar dacă o persoană nu este angajată în realizarea de sine?

Răspuns: Da, desigur. Factorul timp în sine schimbă o persoană. Acest lucru se numește schimbarea de Reshimot (date de informații spirituale).

Întrebare: Când a apărut timpul și este vreun loc în care nu există?

Răspuns: Timpul nu există deloc, cu excepția faptului că noi îl simțim.

Întrebare: Există timp fără o persoană?

Răspuns: Nu, fără o persoană nu există nimic. Tot ceea ce există este ceea ce o persoană percepe.

Întrebare: Este timpul o valoare absolută sau relativă?

Răspuns: Este absolut relativ. Adică doar relativ.

Întrebare: Este posibilă teleportarea în timp?

Răspuns: Din moment ce timpul ca atare nu există ci este doar percepția noastră despre univers, viață și noi înșine, atunci teleportarea nu există.

Întrebare: Timpul are secrete?

Răspuns: Nu înțeleg această întrebare. Ce înseamnă secretele timpului? Dacă nu există timp ca atare și este pur și simplu un sentiment subiectiv al unei persoane, atunci soluția acestei subiectivități este dezvăluirea secretelor.

Întrebare: Este posibil să opresc timpul?

Răspuns: Nicio problemă. Dacă te vei ridica deasupra timpului, atunci îl vei opri pentru tine.

Întrebare: Timpul este ajutorul omului sau dușmanul său?

Răspuns: Depinde de modul în care îl privești. Dacă începi să te măsori în raport cu timpul, atunci este un ajutor.

Din „ Management Skills” KabTV, 02.07.2020

Sfaturi bliț de Cabala – 04.06.2020

Întrebare: Ce este important pentru tine în munca ta?

Răspuns: Să-mi văd studentii avansând în înțelegerea structurii și a scopului creației.

Întrebare: Care este munca ta preferată?

Răspuns: Studiul, educația spirituală.

Întrebare: Ce te trezește să studiezi în cel mai eficient mod?

Răspuns: Numai elevii mei și scopul vieții noastre.

Întrebare: Care sunt avantajele și dezavantajele în munca ta zilnică?

Răspuns: Nu aș spune că există avantaje sau dezavantaje particulare în munca mea. Este o muncă zilnică minuțioasă timp de mulți ani, cu diferite tipuri de videoclipuri, scriere, vorbire, organizare de diferite adunări, întâlniri, convenții, etc. Nu este nicio diferenta cum este facuta, atata timp cat conduce la avansarea spirituala a celor care participa in ea și faptul că apreciază această oportunitate.

Întrebare: Cine sau ce te poate obliga să nu mai lucrezi?

Răspuns: Cred că numai moartea mă poate obliga să nu mai lucrez.

Întrebare: Care crezi că este cel mai bun mod de a motiva angajații?

Răspuns: Sentimentul de necesitate și în același timp satisfacție. Aceasta înseamnă nevoia de a lucra și satisfacția din muncă.

Întrebare: Esti de acord că munca face o persoană?

Răspuns: Efortul de dragul scopului superior inspiră pe oricine și transformă o persoană într-o ființă umană.

Întrebare: Ce obicei, ce abilitate ai dori să dobândesti în viitorul apropiat?

Răspuns: Sa devin mai bun.

Întrebare: De ce fel de muncă îți este rușine?

Răspuns: Cred că niciun fel de muncă nu poate fi rușinoasa dacă se face de dragul societății. De ce? Când un bebeluș defecheaza in scutec, îl spălăm și îl curățăm și nu ne este rușine de această muncă. Dacă o persoană bolnavă are nevoie de ajutor, nici noi nu suntem lipsiti de respect dacă avem grijă de el. Nu există nimic umilitor cu privire la orice fel de muncă care se face de dragul societății sau al unui individ.

Întrebare: Ai făcut o anumită muncă cu care te poti mândri?

Răspuns: Am organizat un sistem de studiu virtual cu studenții mei de la izbucnirea pandemiei de coronavirus, în care toată lumea este conectată reciproc. Acest lucru este ceva de care să fii mândru.

Din emisiunea KabTV „Era post-coronavirus, 04.06.2020

“Un ideal nobil pentru pace, dincolo de Premiul Nobel” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Un ideal nobil pentru pace, dincolo de Premiul Nobel

Foametea ar putea fi folosită ca armă de război și conflict în aceste vremuri dificile. Aceasta este preocuparea pentru care Premiul Nobel pentru Pace din acest an a fost acordat unei organizații care luptă împotriva foametei la nivel global: Programul Alimentar Mondial al ONU. Ca răspuns la anunț, organizația a declarat: „Până în ziua în care avem un vaccin medical, alimentele sunt cel mai bun vaccin împotriva haosului”. Indiferent de ce sunt acordate aceste premii „de pace” și cui, ar trebui mai întâi să ne întrebăm „Ce este pacea?” Esența păcii este conexiunea optimă între lucruri opuse, opinii, oameni și mișcări. Nu văd nicio organizație sau persoană din lume care să acționeze pentru a îndeplini un astfel de scop.

Numărul persoanelor care se confruntă cu foametea în întreaga lume se va dubla, de la 135 milioane la 265 milioane anul acesta – rezultatul special al pandemiei Covid-19 – conform estimărilor ONU. Previziunile avertizează despre înfometarea de „proporții biblice” ca urmare a crizelor economice și alimentare provocate de răspândirea virusului. Chiar dacă activitatea Programului Alimentar Mondial al ONU și a altor organizații este importantă, nu văd pe nimeni în arena globală care să merite Premiul Nobel pentru Pace, nicio persoană sau organizație care se străduiește să aibă o pace reală și ale cărei acțiuni să se concentreze pe rodirea unirii între oameni.

Acordurile de pace dintre Emiratele Arabe și Bahrain cu Israelul din acest an, sub umbrela SUA, au fost menționate ca un eveniment istoric, care merită premiul internațional. Cu toate acestea, am observat că tendința recentă a fost să ne îndepărtăm de acțiunile politice, în direcția păcii, și să acordăm premiul organizațiilor globale, în locul unor persoane.

De ce, în ciuda atâtor eforturi, umanitatea eșuează în mod repetat în încercările sale de a face pace adevărată? Motivul este că nu știm cum să ne ridicăm deasupra naturii noastre egoiste umane, ceea ce împiedică orice posibilitate de a atinge liniștea. Fiecare acțiune pe care o facem este în beneficiul nostru. Ne manipulăm pe noi înșine și pe ceilalți pentru a crede că acționăm în favoarea lor, în timp ce, în adâncul nostru, interesul personal ne ghidează fiecare mișcare.

Esența termenului „pace” (în ebraică, Shalom), înseamnă „integritate” (Shalem). Este simpla absență a războiului o realizare suficientă pentru a pretinde că experimentăm integritatea? Cu siguranta, nu. O analiză mai profundă a termenului „pace” ne aduce la nevoia de a înțelege forțele care acționează în realitate și cum să le echilibrăm în mod corespunzător, pentru a realiza pacea adevărată.

În natură coexistă două forțe: forța negativă a interesului propriu și o forță pozitivă care promovează reciprocitatea, considerația și gândirea asupra binelui comun. Ecosistemele echilibrează în mod natural aceste două forțe, astfel încât acestea se completează reciproc. Competiția aparentă pe care o observăm în natură generează de fapt homeostazie, o coexistență armonioasă care favorizează viața și dezvoltarea.

La om, forța negativă creează o societate infirmă care trebuie să impună restricții obligatorii pentru a ne împiedica să ne distrugem reciproc cu prima ocazie. Mai rău încă, vedem cum forța negativă din noi continuă să crească și să se intensifice. Ne apropiem repede de un punct în care tensiunile vor fi insuportabile.

Astăzi numărăm miliarde de oameni. Fiecare ne percepem ca fiind separați de ceilalți și adesea nu suntem nici măcar în pace cu noi înșine. Această lipsă de înțelegere a modului de a ajunge la pace este problema centrală a umanității.

Noi, oamenii, suntem singurii care încalcă echilibrul delicat al naturii de pe planetă, cu egoismul nostru îngust, adică dorința de a ne aduce beneficii nouă înşine, în detrimentul celorlalți. Și tocmai în aceasta, dăunăm umanității, lumii și naturii. Prin urmare, doar schimbându-ne punctul de vedere de la a fi egocentric la o perspectivă interconectată și rotundă, vom aduce pacea lumii. După cum au observat înțelepții noștri:

“Să nu fiţi surprinşi că amestec bunăstarea unui anume colectiv cu bunăstarea întregii lumi, pentru că într-adevăr, am ajuns deja la un asemenea grad încât întreaga lume este considerată un colectiv şi o societate” (Yehuda Ashlag –“Pacea în lume)

Kabul, Afganistan. În fotografie, autoritățile PAM lucrează pentru a livra alimente celor mai vulnerabile familii. Programul ONU pentru Alimentație Mondială (PAM) a primit Premiul Nobel pentru Pace vineri (9 oct), a anunțat Comitetul Nobel de la Oslo, subliniind că nevoia de soluții multilaterale pentru probleme majore, precum foametea, este „mai evidentă niciodată”.

“Între stânga şi dreapta, situaţia dificilă este a tuturor” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Între stânga şi dreapta, situaţia dificilă este a tuturor

În dimineața zilei de 4 noiembrie, unii oameni vor zâmbi, iar unii vor plânge. Sperăm că urmările alegerilor nu vor fi la fel de controversate precum au fost lunile care au dus la aceasta, iar președintele își va putea face treaba într-o atmosferă mai constructivă decât în ultimii patru ani. Nu sunt plin de speranță, dar poate provocarea viitoare va convinge părțile să coopereze. Și această provocare este coronavirusul. Oricine va ocupa Casa Albă, după inaugurarea din ianuarie, va avea o sarcină imposibilă de îndeplinit. Va trebui să aibă de-a face cu un popor american epuizat, un sistem de sănătate aflat la un pas de prăbușire și, cel mai grav, cu lipsa de speranță, omniprezentă în absența unui vaccin pentru Covid-19. Iar când medicina eșuează, oamenii nu au pe cine să se bazeze, decât unul pe celălalt.

În lumea globalizată de astăzi, nicio țară nu se poate baza pe ea însăși. Autosuficiența este o fantezie impracticabilă. Întrucât fiecare țară este dependentă de alte țări, are sens să cooperăm, la fel ca exemplul organelor dintr-un corp sănătos. Fără această abordare, țările vor recurge la fostele lor politici egocentrice, ceea ce va duce la distrugerea reciprocă. Într-adevăr, intrăm într-o fază dramatică din istoria omenirii, unde unitatea sau distrugerea vor fi singurele noastre opțiuni.

Tensiunile și ura revelate în societatea americană au existat întotdeauna acolo, dar se pare că nu au fost niciodată la fel de vizibile ca astăzi. Oricât de înspăimântător ar fi, expunerea lor este primul pas spre corectare. Așa cum trebuie să diagnosticăm o boală înainte să o putem trata, ura trebuie expusă și recunoscută, înainte de a o putea remedia. Cu toate acestea, în timp ce expunerea are loc spontan, depășirea ei necesită un efort conștient. Dacă oamenii decid să se ridice peste sentimentele lor omniprezente și negative, și să unifice societatea americană, vor depăși orice, inclusiv virusul, și vor arăta lumii cum să învingă Covid-ul. Dacă nu reușesc să se unească, consecințele vor fi oribile.

Primul lucru de realizat în procesul de vindecare este că nu există elemente de prisos în societatea americană. Fiecare parte a ei are rolul său, chiar dacă pare că nu face altceva decât rău. Trucul este să ne raportăm la fiecare parte a societății nu ca un concurent asupra teritoriului, sau puterii, sau bogăției, ci ca un element complementar, fără de care America nu poate fi țara puternică, aşa cum este.

Gândiți-vă la corpul uman. În cadrul corpului, fiecare organ funcționează foarte diferit, adesea în moduri contradictorii, totuși se hrănește cu aceeași sursă de energie și hrană, și anume oxigen și zaharuri. Dacă organele ar concura unul împotriva celuilalt în lupta pentru furnizarea acestor elemente esențiale, am muri împreună cu organele care se presupune că „au câștigat”.

Apropo, asta se întâmplă cu cancerul. Există multe tumori care nu sunt mortale, deoarece nu „răpesc” vasele de sânge și nu epuizează organele vecine de alimente și energie. Aceşti bulgări pot rămâne în corpul nostru ani de zile, fără a provoca vătămări grave. Dar când o tumoare începe să „smulgă” vasele de sânge și să epuizeze organele învecinate, atunci când începe să se răspândească și încearcă să „preia”, acel comportament „autocentrat” îl transformă dintr-o creștere benignă în tumoare malignă, şi trebuie să-l scoatem afară sau ne va ucide.

Prin urmare, situația dificilă a societății nu este diversitatea ei. Aceasta este de fapt sursa vitalității și puterii sale. Situația dificilăa societății este atitudinea egocentrică a oamenilor, faptul că toată lumea simte că este mai îndreptățită decât ceilalți, în loc să vadă societatea ca un sistem, în care fiecare este vital.

Și ceea ce este adevărat pentru America, este adevărat pentru lume. Țările epuizează resursele Pământului și luptă pentru dominație din cauza exact a aceleiași abordări, care distruge societatea americană. În cazul lumii, situația este și mai gravă. Astăzi, suntem într-un moment în care, dacă nu inversăm cursul, ne vom distruge reciproc. Alegerea este simplă: conexiune mondială sau război mondial.

În lumea globalizată de astăzi, nicio țară nu se poate baza pe ea însăși. Autosuficiența este o fantezie impracticabilă. Întrucât fiecare țară este dependentă de alte țări, are sens să cooperăm, la fel ca exemplul organelor dintr-un corp sănătos. Fără această abordare, țările vor recurge la fostele lor politici egocentrice, ceea ce va duce la distrugerea reciprocă. Într-adevăr, intrăm într-o fază dramatică din istoria omenirii, unde unitatea sau distrugerea vor fi singurele noastre opțiuni.

“Oboseala pandemiei – un simptom al virusului sau dovada lipsei de sens?” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Oboseala pandemiei – un simptom al virusului sau dovada lipsei de sens?

Cu cât trece mai mult timp fără un vaccin sau un remediu sigur la orizont, cu atât nerăbdarea oamenilor este în creștere. Aceștia refuză ordinele de blocaj și semnalale de alarmă, se adună imprudent ca și cum nu ar exista virusul, protestează fără a menține distanța socială sau nu poartă măști și umplu restaurantele, barurile și alte locuri de recreere.

Schimbând centrul atenției noastre de la „eu” la „noi”, schimbăm totul: comportamentul nostru, precauția cu noi înșine și cu ceilalți, atitudinea noastră față de ceilalți și chiar sentimentele noastre față de ceilalți. Nu există nimic ce nu putem face astăzi, pe care l-am făcut înainte; singurul lucru care ne împiedică să îl facem este atitudinea noastră față de ceilalți. Dacă o schimbăm de la negativ la pozitiv, vom garanta sănătatea tuturor celor din jur și ei ne vor garanta propria sănătate și atunci nu va mai exista nimic pe care să nu-l putem face. Deci concluzia este următoarea: Să ne gândim unul la altul; e sănătos!

Dar virusul nu s-a schimbat. Dacă oamenii se comportă nesăbuit, contaminarea crește. Și într-adevăr, peste tot în lume, unde țările și orașele relaxează măsurile de carantină, infecțiile cresc din nou. Pe măsură ce tensiunea crește, între înțelegerea faptului că nu există un sfârșit al virusului la orizont și incapacitatea de a rămâne într-un blocaj permanent, oamenii sunt conduși spre punctul de avarie al deznădejdii și al neputinței. În acel moment, ordinea socială se va prăbuși și haosul va domni pe străzi.

Fără un tratament medical la orizont, singurul leac pe care îl avem este ca ne avem unul pe celălalt. Acesta este și singurul remediu pe care nu l-am încercat. Nu înseamnă că ar trebui să nu respectăm ordinele de a păstra o distanță de 2 m.. Dimpotrivă, ar trebui să fim foarte stricți cu respectarea reglementărilor de sănătate, dar ar trebui să ne amintim, de asemenea, că acest lucru nu va ucide virusul. Dacă rămânem îndepărtaţi, infecțiile vor scădea; dacă ne reluăm conexiunile, infecțiile vor crește. Asta se întâmplă acum, iar oamenii nu vor mai putea susține acest mod de intrare- ieșire prea mult. De fapt, ei deja nu mai pot.

Dar ceea ce ne arată acest model este că problema stă în conexiunile noastre. A rămâne separat definitiv nu este o soluție, așa că trebuie să găsim o modalitate de a ne conecta într-un mod care să nu reia infectările. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne inversăm gândirea. În loc să ne gândim: „Cum mă pot proteja de a lua virusul”, ar trebui să începem să ne gândim: „Cum pot preveni transmiterea virusului, altcuiva”.

Schimbând centrul atenției noastre de la „eu” la „noi”, schimbăm totul: comportamentul nostru, precauția cu noi înșine și cu ceilalți, atitudinea noastră față de ceilalți și chiar sentimentele noastre față de ceilalți. Nu există nimic ce nu putem face astăzi, pe care l-am făcut înainte; singurul lucru care ne împiedică să îl facem este atitudinea noastră față de ceilalți. Dacă o schimbăm de la negativ la pozitiv, vom garanta sănătatea tuturor celor din jur și ei ne vor garanta propria sănătate și atunci nu va mai exista nimic pe care să nu-l putem face. Deci concluzia este următoarea: Să ne gândim unul la altul; e sănătos!

“Ce te sperie cel mai mult în viață?” (Quora)

Michael Laitman pe Quora: “Ce te sperie cel mai mult în viață?

Gândește-te cum ar putea fi să fii complet conectat cu alti oameni, ca rotițele zimțate, învârtindu-te cu toată lumea în coordonare totală.

Imaginează-ți că toate gândurile, dorințele, acțiunile și deciziile tale depind în întregime de societatea și circumstanțele tale înconjurătoare.

Ar fi un sentiment intolerabil, mai rău decât închisoarea – sclavie totală.

Te-ai simți ca un animal în cușcă, căutând cu disperare orice cale posibilă să te eliberezi.

Ai prefera să mori decât să simți acel fel de presiune de nescăpat.

Totuși, fie că ne place sau nu, umanitatea se îndreaptă în acea direcție.

Astăzi coronavirusul a iluminat deja cum am intrat într-o eră complet nouă de interdependență și interconexiune globală și noi ne putem așteptă doar ca conexiunile noastre să devină mai strânse.

Care, atunci, este cheia pentru a simți conexiunea noastră în creștere nu ca o celulă de închisoare care ne închide tot mai mult, ci ca un nou fenomen minunat care deschide toate felurile de oportunități noi?

https://www.quora.com/What-scares-you-most-in-life/answer/Michael-Laitman-4

Cheia este un fel nou de educație.

Până astăzi educația noastră în mare parte ne-a crescut pentru a intra pe piață locurilor de muncă, care a început deja să tremure sub presiunea realității interdependente și interconectate în creștere de astăzi. Mai mult, cum în principal noi învățăm cum să ocupăm locuri de muncă și să facem cariere pentru noi și eșuam să învățăm despre cum putem să administrăm cu succes relațiile noastre într-o realitate unde noi devenim mai strans interconectați, atunci noi experimentăm nenumărate rezultate negative – de la depresia în creștere, stres, anxietate și singurătate la scale personale, până la mai multă divizare socială  și polarizare în societate în mare.

La baza acesteia, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult de conectăm. Cu toate acestea, conexiunile noastre sunt superficiale: noi ne conectăm mai mult din punct de vedere tehnologic, economic și prin toate felurile de fenomene precum coronavirusul care ne plasează pe toți în circumstanțe comune în jurul lumii. Paradoxul este că noi cu cât ne conectăm mai mult într-un asemenea fel, cu atât mai detașați devenim în atitudinile noastre dintre noi.

Așadar, astăzi noi avem nevoie de un fel nou de educație care ghidează adaptarea noastră psihologică interioară la conexiunile noastre exterioare în creștere, de ex. că noi învățăm cum să ne adaptăm atitudinile noastre unii față de alții pentru a realiza conexiunile noastre în creștere în mod pozitiv.

Problema este că natura noastră egoistă – dorința de a te bucura pe seama celorlalți – intră în conflict cu conexiunea noastră în creștere care ne cere să fim mai atenți, să cedăm, să dăruim și să fim responsabili unul pentru celălalt.

Ce mă sperie, atunci, este gândul despre cum umanitatea se va conecta mai departe: va deveni umanitatea nivelată sub buldozerul evoluționar care conectează oamenii tot mai mult fără nicio participare conștientă și astfel experimentează dezvoltarea viitoare ca dureri și suferințe; sau umanitatea va începe să devină organizată pentru a învăța despre natura să și despre natura realității integrale înconjurătoare și începe să facă mișcări pentru a potrivi atitudinile sale divizive și egoiste prezente cu conexiunea perfect altruistă a realității înconjurătoare?

Cu toate acestea, frica pe care o am este cuplată cu speranță și cu un impuls nesfârșit pentru a transmite metoda conexiunii pe care Cabaliștii au compus-o cu mii de ani în urmă ca să fie folosită exact în era noastră. Eu predau studenților mei motoda în lecții zilnice, la fel cum a făcut învățătorul meu pentru studenții săi și de asemenea particip la multe emisiuni TV și pe Internet în timpul zilei, urmărite de milioane în jurul lumii în mai multe limbi – oameni care nu au niciun interes direct în Cabala în sine, dar care pot folosi principiile metodei pentru a înțelege mai bine cum lucrează natura și cum ne conduce spre o nevoie pentru conexiune. Chiar și doar înțelegerea de bază a metodei conexiunii care circulă servește pentru a arăta calea spre conexiunea pozitivă. Cu toate acestea, așa cum putem să vedem, este insuficient pentru a cruța umanitatea de criză și suferință.

Dacă noi am fi vrut cu adevărat să ne cruțăm pe noi înșine de suferința inutilă în măsură în care ne dezvoltăm, noi am fi avut nevoie să integrăm metoda conexiunii în sistemele noastre educaționale și în influențele mass media astfel încât în aceeași măsură în care noi învățăm despre cum să ocupăm locurile de muncă și întâmpinăm toate felurile de media care ne influențează în mare parte cu mesaje divizive, noi am fi învățat cum să ne conectăm pozitiv și să devenim ființe umane fericite, încrezătoare și în siguranță, cât și angajarea în media care ne influențează cu exemple pozitive, cum ar fi oamenii care depășesc impulsurile lor egoiste de bază arătând iubire și grijă unul pentru altul.