Daily Archives: 16 octombrie 2020

Franghia cu combustibil special

Nu putem avansa decât prin faptul că ne unim din ce în ce mai mult. Se pare că stăm într-un funicular care urcă pe un munte. În măsura în care ne unim, funicular urcă și apoi se oprește pentru că ne-a consumat tot combustibilul. Ne unim din nou, funicularul ne ridică puțin mai mult.

Munca nu constă în a merge înainte, ci în a ne uni din ce în ce mai mult, a pătrunde în uniunea interioară, iar apoi Creatorul ne va ridica de la Sefira la Sefira, de la Partzuf la Partzuf, până când vom ajunge la sfârșitul corecției.

Toată munca se desfășoară doar în grupul de zece, iar promovarea se datorează doar consolidării legăturii dintre noi.

Din lecția zilnică de Cabala 7/10/20, „Sukkot“

Conducerea degajată

Observație: Un lider, în principiu, poate fi degajat de exemplu, în clasă, în curte, într-o echipă de fotbal.

Comentariul meu: Acest lucru se întâmplă atunci când un anumit grup de oameni, care percep o anumită persoană ca fiind cea mai înaltă, se atașează de ea și o venerează.

Observație: Există multe cursuri despre cum să devii lider. Dar se dovedește că o persoană nu are șansa de a deveni lider, deoarece aceștia sunt creați de natură.

Comentariul meu: Există oameni care par să devină lideri pe cont propriu, deoarece se străduiesc cu adevărat în acest sens dar, în general, nu cred că acest lucru este posibil. Dacă vorbim despre lideri adevărați, atunci trebuie să existe un fel de predestinare de mai Sus.

Întrebare: Ar trebui ca un lider să fie recunoscut de majoritate?

Răspuns: El trebuie recunoscut de o anumită masă de oameni care îl consideră mai presus de toți ceilalți.

Din KabTV „Abilități de conducere” 06.11.2019

Alege calea

Întrebare: Este necesar să înveți o persoană să ia decizii sau este o abilitate naturală, o consecință a educației, a educației unei persoane? Întreb pentru că există atât de multe cursuri despre cum să iei decizii corecte.

Răspuns: Da, dar toate sunt limitate de cadrul vieții corporale. Prin urmare, nu pot vorbi cu ei la același nivel. Ei sunt instruiți să ia decizii în cadrul corporal.

Observație: Dar trăim și în cadrul corporal.

Răspuns: Adevărul este că acum nu mai este cazul. Astăzi trăim într-o generație care trebuie să aleagă o cale care coincide cu sarcina generală a universului chiar și în rezolvarea celor mai elementare probleme de producție. În caz contrar, nimic nu va ieși din această întreprindere.

Lăsați oamenii să vină la cursul nostru și să înceapă treptat să înțeleagă cum funcționează întregul sistem numit „un singur suflet”, Adam, și cum ne putem comporta corect în acest sistem.

Din KabTV „Abilități de conducere” din 11.06.2020

Sfat pentru luarea deciziilor

Comentariu: Dă-i un sfat unei persoane obișnuite despre cum să ia o decizie corectă în fiecare moment al vieții sale, astfel încât să se simtă bine.

Răspunsul meu: Să se asigure că oamenii o aprobă.

Întrebare: Și cum ar trebui să ia un manager decizii, pentru ca acestea să fie bune pentru el și subordonații săi?

Răspuns: Să le discute cu subordonații.

Întrebare: Ce sfat ai da președintelui pentru a lua deciziile corecte?

Răspuns: Ar trebui să caute oameni deștepți.

Întrebare: Ce sfaturi le-ai oferi părinților despre cum să ia decizia corectă în familie?

Răspuns: Înțelegeți copilul și oferiți-i activități care îl captivează și îl fac o persoană grozavă.

Întrebare: Și acum, dă sfaturi oamenilor care caută sensul vieții. Ce înseamna? Unde îl poate găsi cineva?

Răspuns: Vino în organizația noastră. Nu văd unde în altă parte îl mai poți găsi.

Din KabTV „Abilități de conducere” din 11/06/20

Nu să conduci ci să realizezi

Întrebare: Se spune că pentru a conduce sunt cerute trei lucruri: timp, talent și dorință. Și în opinia ta, cineva căruia nu îi place să conducă poate să fie un manager. De ce?

Răspuns: Deoarece în acest caz nu va duce în confuzie oamenii și intenționat să îi manipuleze. Managementul este bun atunci când tu cunoști clar scopul, dezvoltând constant căi concise specifice pentru a-l realiza și știe care oameni să îi angajeze pentru a realiza acest scop.

Întrebare: Spui că un manager bun este cineva căruia nu-i place să conducă ci doar o face din necesitate?

Răspuns: Da. Altfel el se va împotmoli în această muncă și va găsi plăcere în a săpa în ea.

Întrebare: Înseamnă că pentru el un anumit scop trebuie să fie mai înalt decât dorința unei persoane de a controla și conduce?

Răspuns: Desigur. Dacă eu pot să sar la finalul acestui proces, acest lucru este cel mai important lucru pentru mine. Nu îmi place să conduc, îmi place să realizez.

De pe KabTV “Abilitați de management” 6/11/20

“Câştigătorii evrei ai Premiului Nobel—Contează?” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Câştigătorii evrei ai Premiului Nobel—Contează?

O chestiune de mândrie pentru unii și o sursă de invidie pentru alții, faptul este că evreii s-au remarcat în mod tradițional în calitate de laureați ai premiului Nobel, iar anul acesta nu face excepție, deoarece evreii au dominat practic toate domeniile acoperite de prestigioasele premii. Oricât ne-ar putea umfla ego-urile distincțiile primite, vedem, de asemenea, cum aceste realizări nu au făcut nimic pentru a șterge ura împotriva evreilor. Lumea se așteaptă la ceva diferit de la noi – ca evreii să dea lumii, de fapt, conexiunea și pacea, lucru pe care în prezent nu-l reușim. Acesta este motivul pentru care animozitatea nu va dispărea.

2020 a fost un succes remarcabil pentru laureații evrei americani. Harvey Alter a împărțit premiul Nobel pentru medicină, Paul Milgrom a împărțit premiul în științe economice, iar Louise Glück a câștigat premiul pentru literatură. Unele publicații au scris că cei trei beneficiari ai premiului pentru Fizică au, de asemenea, rădăcină evreiască. Oamenii evidențiază faptul că din cei 900 de laureați ai Premiului Nobel începând cu 1901, când a fost acordat pentru prima dată, peste 200 au fost evrei, un număr disproporționat pentru un grup care reprezintă doar 0,2% din populația globală.

Capacitățile evreilor din nenumărate zone de interes nu sunt un secret și, dacă ar fi să acordăm cele mai mari premii și recunoașteri bazate pe realizări din toate domeniile, evreii ar primi chiar mai multe premii decât primim deja. Cu toate acestea, nu cred că obținerea de medalii sau trofee ar trebui să fie un motiv pentru mândria evreiască. Nu-mi petrec timpul numărând numărul de premii, pentru că nu este ceea ce trebuie să evidențiem. Trebuie să fim proeminenți pentru îndeplinirea rolului pe care lumea îl așteaptă cu adevărat de la noi.

Evreii au o misiune adânc înrădăcinată în baza creației, de a fi o „lumină pentru națiuni”. Ce înseamnă exact acest lucru? Înseamnă să servești umanitatea ca exemplu de relații corectate, de conexiune și iubire pentru ceilalți, de conexiune reciprocă pozitivă.

Noi, evreii, în virtutea dezvoltării noastre unice ca popor, am avut odată capacitatea de a examina totul, din două forțe opuse, primirea și dăruirea, ceea ce ne-a oferit o viziune mai profundă și mai largă asupra realității. De la ruina Templului, ne-am pierdut conștiința spirituală, dar datorită realizării anterioare a forței unice a naturii, această scânteie inegalabilă a luminat în noi și a lăsat o pecete veșnică.

Această scânteie ne-a oferit un avantaj semnificativ față de alții. Aceasta este ceea ce ne-a permis să reușim și să ieșim în evidență, deoarece această scânteie face parte din forța creatoare generală care dezvoltă întreaga natură. Este ceea ce ne-a motivat să inventăm și să inovăm și, astfel, să avansăm umanitatea în ansamblu. Așa cum a fost scris de cel mai mare cabalist din generația noastră, Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam):

„Înțelepciunea credinței, a dreptății și a păcii este cea pe care majoritatea națiunilor o învață de la noi, iar această înțelepciune ne este atribuită numai nouă”. (Scrierile ultimei generații)

Astăzi, lumea are nevoie urgentă de unitate pentru a depăși pericolele și criza sufocantă care există la toate nivelurile de experiență, dar omenirea nu are nicio idee despre cum să se conecteze. Cu toate acestea, noi evreii, am fost odată conectați și am trăit în iubire frățească. Societatea pe care națiunea evreiască a inovat-o s-a bazat pe marea regulă a Torei, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Prin urmare, noi, oamenii din Israel, trebuie să reînviem acea iubire dintre noi și să o oferim lumii. Aceasta este ceea ce cere lumea și, atunci când nu oferim acest exemplu – în loc să rămânem cufundați în înstrăinare crescândă, neîncredere și egocentrism – presiunile împotriva noastră se manifestă ca un antisemitism răutăcios.

Prin urmare, noi evreii trebuie să începem să ne conectăm, deoarece posedăm „amintirea” latentă a unității și trebuie, de asemenea, să întâmpinăm pe oricine, din orice națiune, care împărtășește această concepție. Dacă vom realiza acest lucru, vom putea împlini profeția antică, ce spune că națiunile pământului vor fi binecuvântate prin noi. Când vom realiza acest lucru, vom merita premiul suprem al tuturor, pace și bunătate în lume.

“De la foamete la o revoluţie” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “De la foamete la o revoluţie

Chiar înainte de izbucnirea Covid-19, milioane de oameni erau deja în pragul foametei. Ajutoarele alimentare nu sunt o soluție și nici locuințele subvenționate. Coronavirusul a înrăutățit lucrurile și, de la o zi la alta, situația devine din ce în ce mai precară. Societatea este pe marginea prăpastiei și nicio administrație nu va putea restabili ordinea pe străzi dacă se va dezlănțui iadul.

Putem avea pace, abundență, sănătate și siguranţă. Dar trebuie să ne amintim că, dacă nu le avem toți, niciunul dintre noi nu le va avea. Aceasta este legea fiecărui ecosistem și se aplică la fel de rigid, fiecăruia dintre noi.

De asemenea, nu are rost să cauți un țap ispășitor; dacă vrem cu adevărat să dăm vina pe cineva, ar trebui să ne uităm în oglindă. Noi și părinții noștri am stricat lumea pentru noi și pentru copiii noștri. Uită-te la noi: jumătate din lume este supraponderală, cealaltă jumătate este înfometată. Este o reflectare exactă a egoismului nostru, a înstrăinării și a sentimentului nesăbuit de proprie îndreptăţire.

Acest egoism, acest sentiment nefondat de proprie îndreptăţire, este rădăcina tuturor necazurilor noastre. Mai rău încă, egoismul ne ascunde faptul că este cea mai mare și, de fapt, singura noastră problemă. Ne păcălește să ne gândim că alți oameni sunt cauza nenorocirilor noastre și, în mod egoist, cădem dintr-o minciună convenabilă. Dar dacă încercăm cu nesăbuință să câștigăm mai mult și să acumulăm mai mult și să judecăm ceea ce avem, nu după cât avem nevoie, ci după cât avem mai mult decât ceilalți, atunci ne vom epuiza și ne vom ruina complet planeta. Suntem deja foarte aproape de astl, iar izbucnirea virusului este doar un simptom al unei lumi care se prăbușește și care nu mai poate susține locuitorii săi: omenirea.

Potrivit lui Sally Davis, fost ofițer medical șef pentru Anglia, „va exista o următoare [pandemie]. Covid-19 nu este nici prima, nici ultima urgență de sănătate cu care ne vom confrunta. Colegii mei de știință estimează că de acum încolo ne vom confrunta cu o pandemie sau o urgență de sănătate cel puțin o dată la cinci ani. Există șansa ca acesta să fie scenariul optimist. Realitatea ar putea fi mult mai rea”. Acesta este motivul pentru care trebuie să schimbăm cursul acum, înainte să fie prea târziu.

Întrucât egoismul este rădăcina problemelor noastre, trebuie să-l abordăm și să-l stăpânim, dacă vrem să lăsăm ceva pentru generația următoare. Trebuie să înțelegem că suntem dependenți unul de celălalt. Dacă o persoană este bolnavă, toată lumea este bolnavă. Dacă o persoană se comportă iresponsabil, toată lumea suferă. Singurul „drept” pe care îl avem cu adevărat este să ne comportăm responsabil, să avem considerație unul față de celălalt, astfel încât să putem continua să trăim la un nivel suportabil, mai întâi, și de acolo, să începem să îl îmbunătățim.

Dar, de vreme ce suntem egoiști, iar egoiștii au considerație numai față de persoanele la care țin, nu avem de ales decât să învățăm cum să ne îngrijim unul de celălalt. Cel puțin, trebuie să începem să căutăm modalități de a schimba modul în care ne simțim unul față de celălalt – de la negativul actual la un sentiment mai neutru și, în cele din urmă, la un sentiment pozitiv unul față de celălalt. Din nou, aceasta nu este o fantezie utopică; este o condiţie existențială!

Trebuie să revoluționăm întreaga percepție asupra umanității. Nu ne putem permite să ne gândim în continuare la noi înșine ca fiind o colecție de indivizi separați; trebuie să începem să ne percepem ca o singură entitate, care are grijă de toate organele sale. Dacă nu, indivizii pe care îi vedem în jurul nostru vor începe în curând să se ocupe de uciderea tuturor celorlalți indivizi din jurul lor.

Nu ar trebui să credem că suntem prea slabi sau mici pentru a face diferența. Fiecare dintre noi poate face diferența în cercurile noastre cele mai apropiate, iar impactul acumulat va fi suficient de puternic pentru a scoate carul din noroi și a începe să-l mişte în direcția corectă.

Suntem într-un punct de răscruce. Dacă începem să folosim armele de foc unul împotriva celuilalt, ne vom prăbuși într-un război civil. Dar dacă luăm stăpânirea ego-urile noastre înfuriate, și înțelegem că suntem dependenți unul de celălalt (atât cât ne displace gândul), atunci poate, dacă prețuim viața, vom dori să învățăm cum să ne îngrijim unul de celălalt. Din acel moment, drumul ni se va deschide, pentru a inversa tendința și a începe să ridicăm umanitatea și viața noastră personală la nivelurile pe care le pot atinge.

Putem avea pace, abundență, sănătate și siguranţă. Dar trebuie să ne amintim că, dacă nu le avem toți, niciunul dintre noi nu le va avea. Aceasta este legea fiecărui ecosistem și se aplică la fel de rigid, fiecăruia dintre noi.

“O realitate a nesiguranţei” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “O realitate a nesiguranţei

Peste tot în lume, țările simt efectul celui de-al doilea val al Covid-19. Infectările sunt în creștere, iar orașele și țările reintroduc ordinele de carantină. Cele mai răspândite sentimente în acest moment par a fi incertitudinea și disperarea. În primul val, ne-am gândit că vom rămâne acasă câteva săptămâni și ne vom trezi din coșmarul coronavirusului. Acum, în al doilea val, începem să ne dăm seama că acesta nu va dispărea.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Singura modalitate de a îl evita (sperăm) este să evităm contactul cu oamenii, dar cât timp putem face asta? La urma urmei, suntem ființe sociale și compania celorlalți este o nevoie existențială pentru noi. Se pare că suntem forțați să alegem între sufocare și închidere în casele noastre și sufocarea din cauza virusului. În plus, tensiunea dintre cei care aleg să iasă și să se bucure de compania celorlalți și cei care doresc să rămână în interior și să se protejeze pe ei înșiși și pe cei dragi, se adaugă tensiunilor deja crescânde din societate. Pronosticul pentru societate într-o astfel de stare nu este bun, cel puțin spus.

Există totuși o cale de ieșire din această dilemă. Nu am fost dispuși să încercăm, dar există o cale de ieșire. Întrucât conflictul nostru cu natura a adus asupra noastră acest virus, încetarea conflictului este modalitatea de a-l elimina.

Îmi place să mă uit la emisiuni TV despre natură. Când te uiți la modul în care se comportă animalele, vezi că, deși întreaga lor viață se învârte în jurul mâncatului altor animale sau al scăpării de alte animale care vor să le mănânce, există un echilibru perfect. Nu există ură între ele; există pur și simplu un mecanism natural, care face ca natura să funcționeze în perfectă armonie și prosperitate a. vieții.

Cu toate acestea, oamenii sunt lipsiți de echilibru. Mâncăm prea mult, acumulăm lucruri de care nu avem nevoie, aruncăm lucruri perfect bune și murdărim planeta. În timp ce jumătate din lume este supraponderală, cealaltă jumătate moare de foame.

Și, cel mai rău dintre toate, ne ucidem unii pe alții, abuzăm unii pe alții, ne chinuim unii pe alții și ne bucurăm să umilim alți oameni. Suntem ființe care urăsc, singurele ființe din întreaga natură care urăsc. Și în acest sens, suntem în conflict cu natura, complet opuşi ei.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Coronavirusul ne obligă să ne comportăm mai responsabil. Ne obligă să rămânem deoparte, să ne restricționăm consumul, să ne limităm exploatarea și să diminuăm daunele pe care le facem planetei. Dacă am înceta să facem aceste daune în mod voluntar, nu am avea nevoie de virus pentru a ne limita. Ne-am limita, ceea ce ar împiedica din start apariția virusului.

Gândiţi-vă: măsurile pe care trebuie să le luăm pentru a învinge virusul sunt aceleași măsuri pe care trebuie să le luăm pentru a salva planeta și a opri exploatarea altora. Se pare că, dacă am schimba modul în care ne tratăm reciproc și planeta, am elimina virusul fără măcar să încercăm.

După toate probabilitățile, nu va exista vaccin împotriva Covid-19. Chiar dacă se găsește unul, epidemiologii avertizează deja că suntem nevoiți să vedem în următorii ani din ce în ce mai mulți dintre acești viruşi, care infectează umanitatea, așa că lupta împotriva acestuia este o cauză pierdută. Singura noastră ieșire din labirint este schimbarea atitudinii noastre de la exploatare la cooperare, de la înstrăinare la conexiune. Astăzi, este mai clar ca niciodată.

Oaspete de onoare – Abraham

Un Parțuf se construiește începând cu Keter. Keter, Hochma, Bina—acestea sunt calitățile care vin de sus. Noi trebuie să le reproducem în interiorul nostru, în conexiunea dintre noi, cu alte cuvinte, nu în fiecare dintre noi, ci în grupul de zece.

Prin urmare, construcția unui Parțuf începe cu Sefira Hesed, cu calitatea lui Abraham. Aceasta înseamnă că tot grupul de zece lucrează în calitatea lui Abraham, pentru ca prietenii să se conecteze reciproc prin această calitate.

Ea trebuie să domnească în noi, să înceapă să ne conducă către înțelegerea și simțirea faptului că puterea lui Abraham, Hesed (mila), se îmbracă în noi. Abraham, cel despre care vorbește Tora, este o forță a naturii.

Un Parțuf începe exact aici, adică în senzația sufletului nostru. În timpul săptămânii de Sukot vom începe să implementăm în noi calitățile tuturor Sefirot: Hesed, Gevura, Tiferet, Nețach, Hod, Yesod, și Malchut. Apoi ele se vor manifesta în noi și vor începe să trăiască. Adică, vom simți această structură spirituală, o atmosferă specială care ne conectează și pornind de la ea vom revela toate elementele și forțele noi ale lumii spirituale.

Ușpizin reprezintă invitația unui oaspete, a unei forțe noi, în grup. Ea apare atunci când facem eforturi să ne conectăm și dorim ca această forță să se reveleze între noi, ca punct de început al sufletului nostru. Se știe că o astfel de forță, lumina Hochma, nu poate străluci în mod constant în noi, ci picură, strop cu strop, intermitent, pic, pic, pic.  .

Pentru a primi această lumină, trebuie să pregătim un spațiu larg între noi, adică o conexiune în lumina Hassadim, în care fiecare să fie pregătit să se deschidă pentru a se apropia de ceilalți. Lumina  Hochma poate străluci doar în hainele luminii Hassadim. Iar lumina Hassadim (milă) este numită “largă,” așa cum este scris, “inimă largă” și “mână lată.”

Lumina Hochma se numește Ușpizin, un oaspete care vine și se îmbracă în lumina Hassadim. Și dacă nu există lumină Hassadim, atunci lumina Hochma nu poate să vină și să se îmbrace în noi.

Vorbim despre zece prieteni care doresc să simtă spiritualitatea. Aceștia trebuie să se unească în dăruire reciprocă, pentru a se relaționa între ei “cu o inimă mare și o mână largă,” iar aceasta se numește calitatea lui Abraham. Dacă își organizează o astfel de conexiune unii cu alții, atunci forța lui Abraham se îmbracă în grup, fiind prima senzație a dezvăluirii unei forțe superioare, a lumii superioare, a Creatorului.

Nu ne permitem nici un fel de critică la adresa prietenilor, nici un fel de verificare și astfel construim baza acestui Kli numit Abraham, Hesed, în interiorul căruia simțim prima revelație spirituală. Lumina  Hochma începe să se desfășoare în interiorul luminii Hassadim pe care am creat-o.

Principalul lucru este să nu facem nici un fel de calcule, să căutăm o conexiune bună și să încercăm din toată inima să-I tratăm pe prieteni ca fiindu-ne egali, să ne gândim doar cum putem să ne răscumpărăm față de ei. Aceasta înseamnă că încerc să pregătesc pentru ei un loc al dezvăluirii Creatorului, astfel încât El să se deschidă în fiecare dintre ei și astfel fac un act de milă pentru ei.

Nu poate exista nimic negativ în calitatea lui Hesed (milă). Ea este mai presus de orice clarificări și critică, fiind iubirea simplă pentru vecinul tău, o atitudine de bunătate pură.

Trebuie să facem eforturi consistente pentru a menține o astfel de atitudine, Hesed, pentru că ea este baza Kli-ului spiritual, condiția existenței în spațiul spiritual. Ca atare, Abraham este numit tatăl popoarelor. Toți oamenii spirituali, adică toți cei care vor să se apropie de Creator, trebuie să-și însușească această calitate.
[271811]
Din lecția zilnică de cabala 10/3/20, “Sukot”

“Ce este ‘oboseala pandemiei’?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este ‘oboseala pandemiei’?
Oboseala pandemiei are loc atunci când oamenii sunt epuizați de restricțiile ei pe o perioadă lungă de timp, și devin mai puțin înclinați să respecte regulile de sănătate publică.
Persoanele obosite de pandemie își îndepărtează atenția de la reglementările departamentului de sănătate și, în timp ce diferite persoane simt și reacționează diferit, simptomele includ adesea neliniște, iritabilitate, motivație scăzută și dificultăți de concentrare. Ar putea include, de asemenea, retragerea socială sau schimbarea tiparelor de mâncare și / sau somn.
De asemenea, persoanele care se confruntă cu oboseală pandemiei ar putea reacționa opunându-se în mod flagrant regulamentelor sale: proteste, participarea la petreceri în cafenele, restaurante, baruri și, în general, respingerea distanțării sociale, purtarea măștilor și nivelului recomandat de igienă personală.
Cu toate acestea, în ciuda diferitelor tipuri de oboseală datorată pandemiei, pe care mulți oameni le experimentează pe măsură ce avansăm în aceste perioade de testare, coronavirusul în sine rămâne neafectat. Pe măsură ce neglijența crește, crește și cantitatea de oameni care au fost testaţi pozitiv la virus. Și vedem că oriunde guvernele își relaxează restricțiile de sănătate publică, infectările cresc și ele.
Paradoxul stresant cu care mulți oameni se confruntă astăzi, unde, pe de o parte, nu văd lumina de la capătul tunelului pandemiei, cu cât pășesc mai departe în el și, pe de altă parte, ard în disperare, va conduce tot mai mulți oameni la izbucniri, în rezistență la reglementări.
Oboseala pandemiei ar trebui să servească în cele din urmă pentru a accelera cererea noastră de a încerca noi remedii pentru coronavirus. În loc să fim nerăbdători în așteptarea vaccinurilor, putem încerca să punem în aplicare un remediu care nu prezintă riscuri și care nu ne costă nimic. Înainte de a discuta despre acest remediu, voi face o declarație importantă: acest lucru nu sugerează în niciun caz că nu acordăm atenție recomandărilor de sănătate publică, ci dimpotrivă, în timp ce respectăm în mod riguros reglementările de sănătate publică, putem încerca să punem în aplicare următorul remediu pentru coronavirus: ajustarea atitudinii noastre unul față de celălalt, pentru a gândi pozitiv, considerabil și responsabil unul față de celălalt.
Dacă am putea privi mai adânc în ceea ce a provocat această pandemie, atunci am vedea că atitudinile negative unul față de celălalt creează cel mai mare dezechilibru în natură, ceea ce invită un răspuns negativ din partea naturii. La fel, dacă ne schimbăm atitudinile unul față de celălalt, de la negativ la pozitiv, de la nepăsare și exploatare, la consideraţie și responsabilitate, atunci am intra în echilibru cu natura – iar natura în schimb, ne-ar răspunde pozitiv.
Deci, în timp ce păstrăm distanța fizică unul de celălalt pentru moment, am fi înțelepți să căutăm cum putem deveni mai apropiați în distanța noastră mentală și emoțională. O modalitate practică de a face acest lucru este să ne raportăm la respectarea reglementărilor departamentului de sănătate nu pentru protecția individuală, a fiecăruia, ci dimpotrivă, să respectăm reglementările departamentului de sănătate, păstrând distanța socială și purtând măști etc., pentru a nu-i infecta pe alții. Cu alte cuvinte, dacă toți ne-am gândi doar la „eu” ca la cel care găzduiește virusul și că acum nu vreau să infectez pe nimeni altcineva cu el, atunci am fi pe drumul cel bun, să vedem virusul disparând rapid din viața noastră.
Inversarea concentrării de la protecția și beneficiile personale la protecția și beneficiul altora, deține o putere imensă.
Folosind această perioadă pentru a face îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește preocuparea și responsabilitatea noastră față de ceilalți oameni, vom fi martorii unor efecte extrem de pozitive, care se răspândesc în societatea umană, începând prin asigurarea sănătății reciproce.
Astfel, nu avem nimic de pierdut, ci totul de câștigat; doar să răsucim un mic buton de atitudine între noi, astfel încât să ne raportăm pozitiv, considerabil și responsabil unul față de celălalt, și apoi ne-am îndrepta pe o cale de vindecare, nu numai a noastră personală, ci și a societăţii ca întreg.
https://youtu.be/-0q3sH5YEPU