Daily Archives: 22 octombrie 2020

Modalități de rezolvare a conflictelor

Întrebare: Există diferite modalități de a rezolva conflictele. Prima este confruntarea, când participanții încearcă să se forțeze reciproc să-și accepte punctul de vedere. A doua este o încercarea de a evita conflictele. A treia este adaptarea, adică renunțarea la propriile interese de dragul intereselor altora.

A patra modalitatea este compromisul, atunci când ambele părți cedează una față de alta, acceptând punctul de vedere al părții opuse, dar într-o anumită măsură. Ultima este cooperarea. Aceasta este cea mai acceptabilă formă, care ia în considerare interesele ambelor părți.

Care dintre aceste strategii este cea mai eficientă? Cum ar trebui să ne ocupăm de conflicte?

Răspuns: Abordarea corectă a conflictului este posibilă numai după ce începem să înțelegem natura conflictului, necesitatea lui și posibilitatea rezolvării lui. Trebuie să ne dăm seama că nu putem exista fără conflicte, că întreaga noastră natură se dezvoltă numai prin ele.

Se spune că o persoană înțeleaptă vede dinainte la ce trebuie să ajungă și, prin urmare, întâmpină orice stare și știe cum să meargă mai departe de acesta către scop, să se ridice în atingerea naturii în legătură cu aceasta.

Întrebare: Deci, dacă nu avem cunoștințe preliminare despre esența conflictelor și natura lor, atunci nu există nicio șansă să ajungem la o soluție?

Răspuns: Da. Ne vom comporta ca niște copii la grădiniță.

Întrebare: Credeți că compromisul și concesiunile ar putea fi o soluție la conflict?

Răspuns: Nu. Să spunem că amânăm decizia pentru o perioadă necunoscută de timp, ce va urma? De regulă, un conflict reapărut care nu a fost rezolvat în trecut devine și mai grav.

Întrebare: Ce puteți spune despre cooperare?

Răspuns: Dacă se presupune că părțile se unesc pe deplin în noua lor cooperare bazată pe diferențele anterioare, atunci aceasta este într-adevăr soluția corectă a conflictului. Acesta este un succes.

Din emisiunea KabTV „Abilități de management”

“Invidia – un prieten pe care nu am ştiut ca îl avem” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Invidia – un prieten pe care nu am ştiut ca îl avem

Unul dintre cele mai curioase articole scrise de tatăl profesorului meu, marele cabalist al secolului XX Baal HaSulam, este o lucrare scurtă intitulată „Gândul este o consecinţă a dorinței”. Când l-am citit pentru prima dată și a doua oară, a atins adânc o coardă în mine. În doar 200 de cuvinte, Baal HaSulam a explicat cum este construită realitatea, cum funcționează, ce trebuie reparat și cum o putem remedia. Eram uimit și foarte invidios pe înțelepciunea lui.

În atmosfera volatilă de astăzi, când țara este în pragul războiului civil, sunt sigur că veți fi de acord că nimic nu este mai necesar decât o schimbare a inimii – către bunătate.

Logica din articol este foarte simplă, ca toate adevărurile. Se afirmă că atunci când vrem ceva, ne gândim la asta și, după ce ne gândim la asta, acționăm în consecință. Cu alte cuvinte, lumea în care trăim este rezultatul dorințelor noastre. Sau și mai concis, dorințele noastre ne creează lumea. Dacă nu ne place lumea în care trăim, există o modalitate sigură de a o remedia: ne putem schimba dorințele, lucru care ne va schimba lumea.

Dar ne putem controla dorințele? Putem decide să ne dorim un lucru și nu altul? Într-adevăr putem, și mai ușor decât am putea crede. Tot ce avem nevoie este să folosim bine cea mai rea trăsătură a noastră: invidia.

Mai simplu spus, invidia înseamnă că vrem ceea ce au alții. Dacă nu putem lua ceea ce au alții, atunci vrem cel puțin, să avem mai mult decât ei. Când l-am invidiat pe Baal HaSulam pentru înțelepciunea sa, nu m-a făcut să vreau să nu fie înțelept; m-a făcut să vreau să fiu la fel de înțelept ca el, dacă nu chiar mai înțelept.

Iată acum trucul de a folosi invidia în mod pozitiv: deoarece suntem ființe invidioase, vrem ceea ce prețuiesc oamenii. Dacă avem ceea ce prețuiesc ei, ei ne vor invidia și nu invers. Cu alte cuvinte, opinia publică determină ceea ce este de invidiat. De exemplu, prețuim bogăția. Din acest motiv, suntem invidioși pe oamenii bogați.

Și acum gândiți-vă la bunătate. Cine vrea astăzi să fie bun? Practic nimeni. De ce? Pentru că opinia publică nu prețuiește bunătatea. Când publicul nu recompensează oamenii amabili cu aprobare și popularitate, oamenii nu vor să fie amabili. Dacă, pe de altă parte, publicul ar venera bunătatea în felul în care venerează bogăția, oamenii și-ar cheltui ultimul cent pe acte de bunătate pentru a „cumpăra” ei înșiși o imagine publică de bunăvoință.

Această perspectivă, că putem controla ceea ce dorim prin opiniile altora, a fost pentru mine cea mai izbitoare revelație din articolul lui Baal HaSulam: mi-am dat seama că nu trebuie să ne schimbăm pe noi înșine, ci să schimbăm valorile sociale. Dacă ne înconjurăm de familie, prieteni, media personală, sisteme de educație și politicieni (știu că este o ţintă îndepărtată) care apreciază bunătatea, grija, solidaritatea și preocuparea reciprocă, atunci noi și toți cei din jurul nostru am deveni și noi așa. Ar fi fără efort și ar funcționa.

În mod clar, nu putem schimba întreaga societate dintr-odata, dar putem începe. Oriunde am putea, oriunde am fi, putem să ne împlinim micul rol. Și, sperăm, încetul cu încetul, o mentalitate nouă și pozitivă va prinde rădăcini. În atmosfera volatilă de astăzi, când țara este în pragul războiului civil, sunt sigur că veți fi de acord că nimic nu este mai necesar decât o schimbare a inimii – către bunătate.

A fi în contact cu Creatorul în fiecare minut

Întrebare: Cum reușește un Cabalist să fie în contact zilnic cu Creatorul?

Răspuns: Un Cabalist este în contact cu forța superioară în fiecare minut, deși el mănâncă, bea, muncește, iubește, urăște și face tot ce este necesar. Și toate acestea el le face în timp ce este în contact cu forța superioară.

Eu deseori dau exemplul unei femei care este la muncă în timp ce copilul ei este bolnav acasă. Ea se gândește constant la el, dar în același timp continuă cu munca ei. Noi Cabaliștii suntem la fel, noi facem munca noastră în această lume și în același timp suntem în contact cu Creatorul.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 10/7/18

Iubire adevărată și familie perfectă

Întrebare: Ce este iubirea adevărată?

Răspuns: Iubirea adevărată este încrederea absolută, sprijinul impecabil, sacrificiul de sine și siguranța că ești tratat în același mod.

Întrebare: De-a lungul dezvoltării omenirii, conceptul de familie s-a schimbat foarte mult. Ce este o familie ideală astăzi?

Răspuns: O familie ideală este aceeași cu iubirea ideală. Este construită deasupra tuturor problemelor, cu ele și în ciuda lor. Prin urmare, dacă oamenii ar fi știut cum să creeze punți peste probleme și  să le păstreze în condiții de siguranță, atunci iubirea adevărată este creată. lubirea este consecința unei munci foarte grele asupra propriilor deficiențe și ale celorlalți.

Întrebare: Ce înseamnă să trăiești deasupra problemelor?

Răspuns: Cunoscând toate problemele, încercăm, fără a le trece cu vederea, să respectăm pe cealălalt, să-l prețuim pe el sau pe ea și să fim conectați unul cu celălalt, fără a uita de problemele noastre.

Din „Kabbalah Express” KabTV, 01.09.2020

Guide For Round Tables, Part 15

Natura se supune legilor rigide și, dacă le urmăm, putem trăi bine și, dacă nu, primim lovituri.

Dar Creatorul ne dă ceva timp să alegem liber pentru a începe să acționăm și pentru a evita să fim loviți. El nu începe să ne lovească imediat, pentru a nu ne confrunta cu inevitabilul, ci vrea să înțelegem și să acționăm conștient, din dorința de a deveni asemenea Lui.

Legile fizice acționează imediat, la fel ca legea gravitației. Dacă sar de pe o înălțime, cad imediat, fără să mai am timp să mă gândesc.

Dar în lumea spirituală există un sistem de Klipot care schimbă legile naturii, creând diferența dintre bine și rău, distanța dintre ele. Și, prin urmare, putem folosi această distanță pentru a nu ne expune imediat la lovituri, ci pentru a ne putea conecta între noi și a evita loviturile, avertizând-o cu medicamente.

Remediul este puterea lui Bina pe care o putem folosi. În timp ce în natura materială nu există o astfel de forță, totul este simplu: fie minus, fie plus. În spiritual, există un minus, plus și suprapunerea lor în mijloc, unde suntem incluși în ambele forțe și putem construi o zonă tampon care conține ambele opuse.

Acest sistem, care include două forțe, se numește „om”, Adam, deoarece conține dorința de a primi plăcere și intenția de a dărui, datorită cărora devenim asemenea Creatorului.

În lumea neînsuflețită, vegetală și animală, care sunt studiate de științele naturii, nu există un astfel de sistem intermediar. Prin urmare, știința nu poate înțelege psihologia nici măcar a unei persoane obișnuite, pământești și cu atât mai mult una spirituală. Pentru a înțelege o persoană spirituală, este necesară știința Kabbalei, ceea ce ne explică modul în care este aranjata o persoană.

Tot ce știe știința despre un om aparține nivelului său animal și se obține experimental. Acest lucru ne permite să creăm medicamente pentru corpul biologic. Dar omul însuși, esența sa interioară, este inaccesibilă pentru măsurători cu orice instrument și nu este supus niciunei verificări.

Doar știința Kabbalei este capabilă să studieze o persoană prin instrumente de cel mai înalt nivel, de sus și nu de jos, așa cum studiem de obicei materia neînsuflețită, plantele și animalele.

Prin urmare, în criza actuală, nimic nu poate ajuta omenirea, cu excepția științei Kabbalei și a metodelor sale. Până atunci va trebui să suferim. Prin urmare, încercăm să răspândim cunoștințele despre metoda corectării în toate modurile posibile.

Din a 2-a parte a Lecției zilnice de Kabbalah 25/9/20, Scrieri ale lui Baal HaSulam, „Arvut (Garanția reciprocă)”

Ghid pentru mese rotunde, partea 15

Masa rotundă și un joc

Întrebare: Folosim diferite jocuri în practica meselor rotunde: pentru încălzire, pentru a ne familiariza reciproc, pentru conectare, pentru jocuri de rol etc. Ce obținem din jocuri?

Răspuns: Jocul facilitează acordarea unui fragment de comunicare între noi. Nu obligă pe nimeni la nimic. Vine și pleacă cu ușurință, se relaxează și aduce oamenii împreună. Aceasta, desigur, nu este o condiție pentru luarea deciziilor.

Întrebare: Baza tuturor jocurilor este competiția. Recomandați ca oamenii să nu concureze între ei?

Răspuns: Trebuie să concurezi, dar mai întâi de toate cu tine, apoi cu ceilalți. Pentru ce? Pentru a-mi maximiza opinia personală și, așa cum cred, obiectivă.

Întrebare: Unde ar trebui direcționată energia? De obicei în timpul unui joc sau competiție, energia unuia este îndreptată împotriva celuilalt.

Răspuns: Nu, ar trebui să fie numai în beneficiul comun; în caz contrar, nu este o masă rotundă.

Din emisiunea KabTV „Abilități de management”, 09.07.2020

“Cu lumea alergând spre prăpastie, unde este adultul responsabil?” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Cu lumea alergând spre prăpastie, unde este adultul responsabil?

Incendiul Complex din august a ars deja mai mult teren decât toate incendiile înregistrate în California între 1932 și 1999, combinate! Încă mai arde. De la începutul secolului au existat peste 7.000 de dezastre naturale majore, care au afectat 4 miliarde de oameni. În cei douăzeci de ani care au precedat începutul secolului, au existat doar jumătate din dezastre. În mod clar, planeta Pământ accelerează spre marginea prăpastiei și nimeni nu încearcă să fie adultul responsabil.

Dacă alegem solidaritatea în locul înstrăinării, vom scăpa de virus în cel mai scurt timp. Mai bine încă, vom scăpa de toate necazurile care afectează lumea de la est la vest și de la nord la sud. Tot ceea ce facem, care dăunează lumii, este rezultatul dorinței noastre de a fi superiori celorlalți.

Inițial, coronavirusul ne-a încetinit, dar acum și el a devenit un cataclism global în sine. Mai rău încă, din moment ce cunoaștem deja tendința, știm că lucrurile nu se vor îndrepta spre mai bine. Nu putem face nimic?

De fapt, putem face multe. Lumea este așa cum este, pentru că toată lumea se gândește doar la el însuşi sau la ea însăşi. Dacă fiecare celulă din corpul nostru s-ar gândi doar la sine, am muri în câteva secunde. Aceasta este ceea ce facem planetei noastre, casei noastre. O ucidem.

De asemenea, nu ne putem aștepta la nimic de la liderii noștri, deoarece liderii noștri reflectă societatea noastră. Într-o societate egoistă, cei mai egoiști oameni ajung la vârf. Într-o societate amabilă, cei mai amabili sunt în top. Deci, dacă vrem să avem o lume diferită, trebuie să ne schimbăm și să ne ajutăm reciproc în acest proces.

Nu trebuie să căutăm pe cineva care să ne spună ce să facem; trebuie să ne amintim pur și simplu că suntem cu toții părți ale unui singur sistem. Fiecare dintre noi, care acționează în opoziţie cu bunăstarea sistemului, îi rănește pe toți ceilalți și, în cele din urmă, pe sine.

Nu este nevoie de transformări majore pentru a schimba lumea; pur și simplu necesită conștientizare. Cu toții avem nevoie să mâncăm, să mergem în diverse locuri, să muncim și să ne trăim viața. Dar nu trebuie să ne definim succesul prin superioritatea noastră față de ceilalți. De asemenea, nu trebuie să concurăm; putem în schimb, alege să cooperăm. Suntem oameni liberi; putem decide ce fel de oameni vrem să fim și ce fel de societate dorim să construim.

Dacă alegem solidaritatea în locul înstrăinării, vom scăpa de virus în cel mai scurt timp. Mai bine încă, vom scăpa de toate necazurile care afectează lumea de la est la vest și de la nord la sud. Tot ceea ce facem, care dăunează lumii, este rezultatul dorinței noastre de a fi superiori celorlalți. Dacă am lua doar ceea ce ne trebuie pentru a ne face o viață bună, ar fi abundență pentru toată lumea și nu am fi epuizat și poluat pământul. Consumul și reînnoirea ar fi în echilibru și am duce o viață sigură și plăcută.

Dar toate acele lucruri mărețe nu se vor întâmpla decât dacă devenim noi înşine adulți responsabili. Trăim într-un moment în care toată lumea este responsabilă pentru toți ceilalți. Responsabilitatea diferențiază un adult de un copil. Am crescut și trebuie să ne jucăm rolul.

Nu trebuie să mergem prea departe; putem începe cu familia și prietenii noștri, cercurile cele mai apropiate de noi. Tendința de a ne păsa va veni din urmă. Toată lumea are nevoie de ea; este marfa cea mai necesară astăzi. Și, cel mai bine, nu trebuie să ne facem griji cu privire la epuizarea ei, deoarece se regenerează. Cu cât dai mai mult din ea, cu atât ţi se întoarce mai mult de la ceilalți.

Nu vorbesc despre zâmbete politicoase sau curtoazie. Vorbesc despre responsabilitate, responsabilitatea unuia pentru celălalt. Vorbesc despre faptul că, dacă nu acționăm în mod responsabil, vom ucide pur și simplu mulți dintre semenii noștri și, eventual, pe noi înșine. Există tot atâtea moduri de a acționa în mod responsabil, câţi oameni există. Fiecare dintre noi are nevoie de altceva, dar dacă mai degrabă ne gândim la noi înșine ca la o comunitate, decât ca la indivizi izolați, cu toții vom fi mai bine. De fapt, doar de asta avem nevoie pentru a ne salva pe noi înșine, planeta noastră și viitorul copiilor noștri.

“Sfârşitul închiderii, dar finalul nu se vede la orizont” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Sfârşitul închiderii, dar finalul nu se vede la orizont

Plini de furie, frustrare și ură reciprocă, cultivate cu pasiune de-a lungul săptămânilor de închidere, locuitorii statului Israel încep să-și reia viața, dacă poți să o numiți așa. Nimeni nu are speranță. Toată lumea știe că următoarea închidere este chiar după colț, deoarece toată lumea știe că acum, după ce închiderea a fost ușurată, numărul de noi cazuri confirmate va crește din nou, provocând un al treilea val de focar Covid-19 și un al treilea blocaj, fără să vedem un sfârșit la orizont. La urma urmei, dacă nimeni nu va respecta regulile simple de distanțare socială și purtarea măștilor, nu este nimic care să împiedice revenirea virusului.

După cum am avertizat de la începutul epidemiei, Covid-19 nu este aici doar pentru a rămâne, ci va deveni din ce în ce mai sinistru, în sincronizare cu reticența noastră de a ne schimba atitudinea unul față de celălalt.

Doar noi înșine suntem de vină pentru epidemie, dar dăm vina pe toți ceilalți. Nu trebuie să citiți statisticile pandemiei pentru a ști că Israelul este o societate bolnavă, dar Covid-19 nu este boala sa cea mai gravă sau chiar reală. Țara este plină de ură internă la niveluri pe care nu le-am mai văzut până acum. Nici nu contează dacă se găsește un vaccin sau un remediu pentru coronavirus; este deja clar că o astfel de ură trebuie să producă mai multe pedepse asupra întregii societăți.

După cum am avertizat de la începutul epidemiei, Covid-19 nu este aici doar pentru a rămâne, ci va deveni din ce în ce mai sinistru în sincronizare cu reticența noastră de a ne schimba atitudinea unul față de celălalt. În primul val, a lovit în principal bolnavii și vârstnicii. În cel de-al doilea val, așa cum am avertizat, deja loveşte oameni sănătoși și mai tineri, precum și copii. În al treilea val, va lovi și mai tare, mult mai tare.

Dacă nu ne schimbăm atitudinea și începem să respectăm instrucțiunile de sănătate, luându-ne în considerare unii pe alții, ne vom confrunta cu rate de mortalitate care vor zdruncina întreaga societate. În fiecare familie vor fi bolnavi critici și rude decedate. Ne confruntăm cu un traumatism provocat de mâinile noastre pline de ură.

Noi, israelienii, credem că suntem deasupra sistemului sau cel puțin că îl putem învinge. Dar mândria nu te face puternic; te orbeşte. Suntem orbi la faptul că virusul ne învinge, că am pierdut a doua rundă împotriva lui, dar îl ignorăm ca și cum a treia rundă va merge mai bine pentru noi. Nu va fi aşa; se va sfârși în lacrimi.

Când ne vom preda, vom înțelege că tot ce trebuia să facem pentru ca virusul să plece a fost să avem grijă unul de altul. Dacă nu ne predăm și nu începem să fim atenţi unul cu celălalt, virusul ne va ucide sau ne vom ucide reciproc, sau va găsi un alt sfârşit violent al vieții noastre. Într-un fel sau altul, timpul „joacă-te frumos” s-a încheiat. Fie acționăm cu toții împreună în concertare și ne unim pentru a învinge virusul invizibil, fie acel mic lucru ciudat ne va da un knockout final.