Michael Laitman, pe Quora: „Care este definiția altruismului?”

Altruismul este opusul egoismului, iar egoismul este egocentrism sau dorința de a te bucura în detrimentul celorlalți.

Altruismul este deci, dăruirea de la sine către ceilalți, la ceea ce este în afara noastră – umanitate și natură.

Egoismul este o direcție spre interior – o dorință de a primi – iar altruismul este o direcție spre exterior – o dorință de a dărui.

După definirea altruismului apare întrebarea: Cum pot ființele umane să devină cu adevărat altruiste?

A deveni altruist necesită participarea la un mediu social și educațional suportiv în care putem învăța cum funcționează natura în mod altruist și exersăm cum să gândim și să acționăm similar cu natura, împreună cu ceilalți.

Implementarea autentică a atitudinilor altruiste într-un anumit mediu trezește forțe care locuiesc în natură și care ne pot insufla o percepție și senzație altruistă a realității. Adică, influențându-ne în mod regulat unii pe alții într-o anumită configurație socială cu măreția și importanța altruismului – cum este o calitate bazată pe natură și cum devenind altruiști poate rezolva toate problemele și ne poate conduce la o viață mult mai fericită și mai sigură – apoi ne putem inversa de la a fi egoiști în mod natural, la a dobândi o a doua natură altruistă.

Am deveni apoi ființe cu gânduri, dorințe, acțiuni, intenții și obiective orientate spre exterior – opuse sistemului nostru actual de operare egoist orientat spre interior.

Ceea ce precede participarea în procesul de transformare ,egoist-la-altruist, este o concluzie la care umanitatea ajunge din ce în ce mai mult: înțelegerea naturii noastre egoiste care nu duce la rezultate pozitive și realizarea nevoii unei treceri la altruism, acele forțe altruiste care ne-ar putea asigura securitatea supraviețuirii noastre, cu atât mai mult, ne poate revigora, energiza și îmbunătăți viața.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Observație: Munca pe internet și pandemia de coronavirus care s-a răspândit pe planetă face viața urbană învechită. Mulți experți cred că orașele pot dispărea și pot deveni orașe fantomă.

Comentariul meu: Personal, cred că este încă departe. Crearea orașelor a fost necesară pentru a aduce oamenii mai aproape pentru a-și organiza mai bine viața. Cred că oamenii vor începe totuși să înțeleagă cum ar trebui să se comporte unii cu alții, cum să își remodeleze întreaga comunitate, chiar și comunitatea mondială, astfel încât totul să fie bun și convenabil pentru oameni.

Întrebare: Există multe exemple în istorie când orașele uriașe, orașele de succes, aflate în culmea civilizației, s-au prăbușit din cauza ambițiilor interne în creștere, a mândriei și a altor relații negative. Și apoi a fost nevoie de mult timp pentru a restabili nu numai orașele, ci civilizații întregi.

Ce va ajuta orașele să treacă acum prin stadiul de distrugere și decădere?

Răspuns: Cred că nu va fi distrugere sau descompunere, ci întindere. Orașele se vor întinde.

Întrebare: După dezindustrializare, guvernele și primarii orașului au investit în dezvoltarea serviciilor orașului. În ce ar trebui să investească liderii guvernamentali și ai orașelor acum? Ar trebui să investească în oraș sau în oameni?

Răspuns: Odată am locuit în peșteri și am fost foarte apropiați unul de celălalt, o familie imensă de câteva zeci sau chiar câteva sute de oameni. Apoi toate acestea au început treptat să se disperseze, să se transforme într-un sat, un sat s-a transformat într-un oraș și așa mai departe. Adică ne-am îndepărtat treptat unul de celălalt fizic.

Apoi a existat o împărțire în profesii, în specializări, iar acest lucru ne-a înstrăinat și unul de celălalt. S-a întâmplat ca undeva să existe un spital, undeva să existe o școală, undeva să existe o fabrică și altundeva să existe o pășune și o agricultură. Și așa ne-am îndepărtat tot mai mult unul de celălalt.

Următorul proces are loc astăzi. Vedem că distanța nu este o piedică pentru noi. Suntem în astfel de conexiuni virtuale încât nu este deloc o problemă.

Întrebare: Această îndepărtare forțată va avea un impact asupra îndepărtării interioare a oamenilor între ei?

Răspuns: În timp ce mă gândesc cum să nu mă infectez, îmi va fi greu să ies și să comunic cu ceilalți. Dar de îndată ce mă voi gândi la cum să nu-i infectez pe alții, va deveni ușor pentru mine și nu vor mai exista granițe. Vom putea rămâne împreună într-un oraș, la țară, oriunde.

Întrebare: Într-unul dintre programe ați spus că zidurile Ierusalimului erau construite din cărămizi, dar acele cărămizi reprezentau dorințele omului și că un oraș era un fel de protecție, un bastion pentru un om, atât pentru senzatia sa interna, cât și pentru senzația sa externă.

Ce este un oraș din punctul de vedere al Kabbalei? Ce poartă adânc în sine? De ce ar mai vrea oamenii să rămână într-un oraș și să construiască un oraș nou?

Răspuns: Aici atingem o stare spirituală specială. Un oraș înseamnă o așezare de oameni care se înconjoară cu o relație specială cu natura, cu realitatea, cu creația, cu Creatorul. Și așa sunt, parcă, protejați de așa-numitele ziduri. Ulterior, au început în practică să construiască ziduri în jurul orașelor.

În general, un zid este dorința noastră comună de a fi împreună și de a descuraja pe cei care ni se opun. Și astfel zidul, în principiu, era spiritual. Apoi au început să construiască ziduri de piatră, bastioane și așa mai departe.

Deci, un oraș este un simbol al faptului că ne limităm la conexiunea dintre noi și nu vrem să admitem nimic străin in această legătură.

Prin urmare, există un oraș înconjurat de un zid. Din punct de vedere spiritual, este o comunitate de oameni care se conectează între ei și simt cât de interconectați sunt. În jurul orașului există chiar anumite distanțe, pe care o persoană le curata în jurul său: 70 de metri și apoi 2.000 de metri. Astfel, orașul se protejează de orice influențe, gânduri și dorințe străine. Își trăiește viața interioară. Acesta este numit „oraș”.

Întrebare: Ce înseamnă că un oraș își protejează locuitorii de dorințele și gândurile străine? Cine este un „străin”?

Răspuns: În interiorul unui oraș ne gândim doar la asistența reciprocă, iar un străin nu vrea să acționeze în această formă, să fie conectat cu toată lumea și, prin urmare, nu-l lăsăm să intre.

Cred că în viitor un oraș va înceta să existe deoarece conceptul de oraș se răspândește pe tot pământul. Oamenii vor avea o legătură bună între ei. Și apoi vor dispărea tot felul de granițe între state, teritorii și orașe. Traieste unde vrei. Poți să vii în orice loc și să fii în orice fel de legătură cu alte persoane. Și toată lumea te va înțelege și tu îi vei înțelege. Aș vrea să văd un astfel de viitor.

Întrebare: De ce anume este nevoie pentru ca o persoană să vrea să renunțe la auto-identificarea sa, la orașul său, la bucata sa de pământ?

Răspuns: El pur și simplu, involuntar, va simți că se află la locul său peste tot. Asta e tot. Nu va fi nevoie să se îngrădească, nu va exista „Eu rămân în zona mea, iar tu rămâi în a ta; Am un anumit cerc social, iar tu ai altul. ” Toată lumea se poate dezvolta în liniște în orice loc.

Observație: Vedem, dimpotrivă, că acum există o confruntare între țări și chiar între unele orașe.

Comentariul meu: Se întâmplă încă pentru că traversăm o perioadă de realizare a răului naturii noastre. Și apoi se va opri. Pur și simplu, vom înțelege că acest lucru este rău și trebuie să ne ridicăm deasupra acestuia către o comunicare universală, reciprocă, corectă, spre bunătatea universală.

Întrebare: A existat vreodată un oraș ideal despre care vorbeau cabaliștii?

Răspuns: Existau mai multe astfel de orașe în Israel. Sunt Safed, Tiberias și Ierusalim.

Întrebare: Ce era atât de valoros în ele, ce lega un oraș și locuitorii săi împreună, datorită cărora erau numite ideale?

Răspuns: Oamenii au simțit legătura interioară între ei și cu Creatorul. Va trebui să construim același oraș pe tot pământul, în care toți locuitorii se vor simți aproape unii de alții în spirit și se vor înțelege. Și nu va face nici o diferență deloc unde locuiesc, în ce zonă, urbană sau rurală.

Întrebare: Ce le-ați dori oamenilor care pleacă acum din orașe spre mediul rural, îndepărtându-se unul de celălalt? Ce ar trebui să facă: Să se oprească? Să se gândeasca? Ce zici?

Răspuns: Nu ezitați, plecați! Iată ce le pot spune. Nu veți pierde nimic, deoarece orice oraș de astăzi este un teren de reproducere pentru rău. Cat mai departe de el și veți găsi bunătatea. Veți fi mai aproape de natură și veți deveni mai buni.

Din emisiunea KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, cu revelația constantă a răului din mine, simt o mare suferință? Oare pentru că nu sunt mulțumit de avansarea mea și de eșecul meu de a mă apropia de Creator?

Răspuns: Se datorează discrepanței dintre ceea ce se dorește și ceea ce în realitate invocă suferința. În acest caz, vrei să avansezi, dar te simți inferior în comparație cu starea în care ai vrea să fii.

Dar, pe de altă parte, acestea sunt suferințe pozitive. Te învață să mergi înainte corect. Prin urmare, este interzis să te scufunzi în ele și să stai și să plângi, ci trebuie să le implementezi corect.

Întrebare: Deci, revelația răului implică suferință oricum?

Răspuns: Nu. Depinde de modul în care o percepi. Dacă nu simțiți diferența dintre ceea ce doresti și ceea ce ai acum ca suferință, nu vei avansa. Dar aceasta nu este calea suferinței.

Calea suferinței este atunci când ești inconștient în ele și nu știi cum să te miști și ce să faci. Toată omenirea se află în această stare.

Numai persoanele care studiază înțelepciunea Cabala sunt conștiente de suferințele pe care le primesc și le pot folosi pentru a se îndrepta spre scopul creației. Ei urcă deasupra suferințelor și chiar o simt ca dulceață, ca îndrumare spre scopul dorit.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Kabbalei”, 18.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 572 – Laic și religios

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Conform abordării laice, lumea este condusă de legile naturii și nu de forța superioară. Pe de altă parte, conform abordării religioase, există o forță superioară sau Creatorul lumii care ne-a dat condițiile pentru a exista, precum și recompensa și pedeapsa. De fapt, nu există un conflict între țări bazat pe ideologii diferite, dar războiul este legat de guvernare, putere, resurse și trezoreria statului. Un cabalist studiază și explorează rețeaua de forțe care operează asupra noastră. El dezvăluie evlavia și învață legile bazate pe obligația fiecăruia de a „iubi aproapele ca pe tine însuți”.

Din „O viață nouă nr. 572 – The Secular And The Religious” din KabTV, 21.05.2015

Filed under: Diseminare, Religie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Ce înseamnă arta învățării? Este dobândirea de cunoștințe în mintea cuiva, sau a unor valori interne, abilități de viață și acumulare de informații?

Răspuns:  Arta învățării înseamnă identificarea instrumentelor necesare pentru progresul tău, pentru a ști cum să avansezi.

Să presupunem că vă aflați într-o zonă necunoscută și că aveți o idee foarte vagă a terenului său. Dar înțelegeți că ar trebui să purtați încălțăminte adecvată, să faceți provizii, pe hărți ale zonei și să aduceți diverse instrumente de vedere. Toate acestea sunt considerate educaţie, adică o adaptare preliminară la noi condiții.

Din KabTV “Calitati administrative” 7/24/20

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a rezolva un conflict, trebuie parcurse anumite etape operaționale: analiza și evaluarea situației, adunarea informațiilor, alegerea unei strategii de rezolvare a conflictelor, alcătuirea unui plan de ieșire din conflict și implementarea acestuia. Apoi facem o evaluare a situației în care am ajuns, dacă am ajuns la un punct comun în rezolvarea conflictului.

Ești de acord cu acești pași?

Răspuns: În general, da. Doar că trebuie să cunoști dinainte scopul, starea finală de atins, conexiunea peste situația conflictuală astfel încât aceasta să nu ne mai despartă ci să ne unească.

Întrebare: Să zicem că un grup de oameni care participă la un curs de educație integrală se găsește chiar la început. Vor putea ei să ajungă la o decizie comună fără intervenția unui moderator?

Răspuns: Doar dacă au o înțelegere clară a modului în care își pot rezolva problema.

Întrebare: Aceasta înseamnă că pot ajunge singuri să-și rezolve conflictele, fără intervenția unei a treia părți?

Răspuns: Dacă au o metodologie explicată și clarificată pas cu pas, atunci se pot descurca fără un moderator. În principiu, în viitor, oamenii își vor putea rezolva conflictele din familie, de la muncă, de peste tot, aplicând această tehnică.

Întrebare: Să presupunem că în comunitatea noastră apare un conflict între mai mulți oameni. Tot grupul participă adoptând două viziuni opuse care încep să se ciocnească. Cum se poate rezolva acest conflict?

Răspuns: Trebuie să se adune cu toții și să-și imagineze starea finală corectă în care conflictul este deja corectat. Apoi, din această stare finală, ei trebuie să caute metodele prin care pot ajunge la ea.

Remarcă: Este un lucru foarte interesant, pentru că, în principiu, doi oameni nu pot găsi o soluție dacă nu intervine o a treia parte, care, cu puțin noroc, poate rezolva conflictul.

Comentariul meu: Toate acestea sunt decizii în totalitate egoiste, non-integrale și total greșite. În fond, nimeni nu va fi capabil să se ridice și să treacă peste conflicte.

Întrebare: Ajutorul unui instructor experimentat poate fi de ajutor?

Răspuns: Doar prin întrebări care să le permită o implementare corectă a metodei.

Din emisiunea KabTV “Calități manageriale” 7/16/20

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem toți într-o stare de exil, care este un exil de percepție și cunoaștere a Creatorului, lumea superioară, spirituală. Sunt doar două stări: exil și izbăvire.

Fiind într-o stare unde Creatorul este ascuns, ne regăsim în realitate așa cum ne apare acum, adică temporară și schimbându-se sub influența legilor naturii.

Însă este o realitate spirituală la care noi putem să ascendem. Acolo sunt active alte timpuri și definiții și ne regăsim deasupra timpului, mișcării și spațiului.

Cum putem să trecem din această lume, de la realitatea materială percepută de simțurile fizice la realitatea spirituală? Pentru a face asta, trebuie să dezvolți organe de simț spirituale care percep lumea spirituală.

Chiar și când suntem în corpul animalic, în timp ce încă trăim în această lume, putem să experimentăm realitatea spirituală împreună cu realitatea materială.

Cum putem să obținem eliberarea de egoismul nostru, care acum ne ține doar în simțirea acestei lumi? Conform programului Creatorului, egoismul ne dă diferite probleme și încurcături pentru a ne forța să ne ridicăm și să părăsim această lume. Până la urmă, dacă ne-am simți tot timpul bine în ea, noi am rămâne în aceste dorințe egoiste mici pentru totdeauna.

Creatorul vrea să ne dezvoltăm și prin urmare trezește suferință în noi cu probleme diferite, forțându-ne să ne gândim la schimbarea stării noastre. El de asemenea ne arată direcția schimbării, trezind relații egoiste între noi care ne conduc să înțelegem nevoia de a ne ridica la o percepție diferită a lumii, la o realitate deasupra rațiunii noastre.

Tranziția de la o lume la alta depinde dacă omul percepe realitatea personal, individual, simțind lumea așa cum o vedem astăzi. Prin percepția personală, este imposibil să simți lumea în mod diferit. Sau o persoană începe să se conecteze cu alții și percepe realitatea din această conexiune.

Omul începe să se gândească nu la el însuși ci la ce este bun pentru grup, pentru grupul de zece sau chiar pentru întreaga umanitate. Se identifică pe el cu alții din în afara lui și percepe realitatea prin ei. Aceasta va fi deja o percepție spirituală a realității deoarece se ridică deasupra egoismului său, dorința de a primi, care este numită corp, la altă percepție în dorința globală dintre el și alții, care este numită suflet.

Așa capătă o percepție nouă a realității. Astfel, tranziția de la percepția fizică a realității la cea spirituală este o ascensiune de la cee ace simte omul  personal la senzația globală în grup, de la senzația de EU la NOI. Cu cât este mai mare acest NOI, cu atât mai puternic se simte realitatea spirituală, eternă, perfectă și independentă de percepția personală a unui individ.

Aceasta va fi o percepție nouă, adevărată a singurei realități existente. Acum trăim într-o realitate imaginară și întreaga noastră lume este o iluzie care apare în organele noastre de simt materiale datorită dorințelor egoiste care trag totul la ele însele. Această realitate există doar în imaginația noastră.

Când ascendem de la lumea materială la lumea spirituală, ne simțim ca și cum ne-am trezi dintr-un vis. Suntem într-un vis acum și trebuie să ne trezim.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 19.10.2020, “Bereșit”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă permit unui gând rău despre alții să iasă și să fie exprimat și auzit, îi dau o oportunitate să se manifeste. Atâta vreme cât este în interiorul meu, încă pot să-l suprim, să interzic acestor gânduri să iasă din mine, adică fac o restricție pe natura mea egoistă inerentă.

Un gând negativ despre aproapele nostru este ca o acțiune. Dar eu pot să prind și să opresc un gând fără să îl las să se manifeste și să facă rău altora. Un gând inițiază o acțiune chiar dacă nu este unul material. Dacă permit unui gând rău să curgă și să acționeze liber fără să încerc să îl controlez și să îl suprim, fac rău aproapelui meu și comit o acțiune rea în lume.

Noi trăim într-o lume a gândurilor. Un gând este o acțiune. Așadar, permițând gândurilor rele să iasă din mine și crezând că asta nu este rău eu acționez în mod malițios și prin urmare determin ce se întâmplă în realitate. Întreaga noastră lume, fiecare persoană va trebui să se verifice pe sine și să descopere cum el îi influențează pe alții. Acest lucru va necesita muncă interioară profundă și o mult efort de la toată lumea.

Omul trebuie să schimbe direcția gândurilor sale despre alții de la negativ la pozitiv. Și apoi, în această atitudine pozitivă față de alții, va simți o forță adițională a naturii pe care nu a simțit-o anterior.

Prin schimbarea gândurilor noastre de la negativ la pozitiv, ne vom salva de coronavirus și vom salva întreaga lume de epidemie și alte probleme. Până la urmă, așa ne aducem pe noi înșine în linie cu natura astfel încât toate nivelele sale: inanimat, vegetal, animal și uman vor fi în armonie, în gânduri bune, complementându-ne reciproc între noi.

Tot ceea ce previne acest lucru este natura noastră rea, egoismul nostru. Așadar, trebuie să schimbăm această atitudine egoistă față de alții într-una bună. Pentru a face asta, trebuie să lucrăm în grupuri astfel încât să atragem forța bună ascunsă în natură și să o facem să se reveleze. Cerem ca această forță bună, relațiile bune și unitatea să fie manifestate între noi în grup.

Dacă noi permitem gândurilor noastre egoiste să ne conducă și nu ne conectăm, atunci coronavirus-ul se va răspândi tot mai mult. Nu vom avea niciun remediu pentru această boală deoarece coronavirus-ul este o afișare a relațiilor noastre rele dintre noi. Noi doar îl numim virus.

Vor fi mult mai mulți asemenea “viruși” care apar ca un rezultat al gândurilor noastre rele și vom suferi foarte mult. Acum șase luni, încă era speranță că epidemia gradual se va domoli. Acum, cu toate acestea, vedem că doar va ajunge tot mai rău până când spunem: “Suficient!”

Corupția noastră se manifestă în forma unui virus deoarece corpul uman este plin cu viruși. Virușii sunt blocuri de informație care sunt în comunicare constantă între ei pe toate nivelele corpului. Noi îi numim viruși, dar de fapt nu putem să existăm fără ei. Fiecare virus este o entitate foarte complexă și nici măcar nu înțelegem a milioana parte a modului în care lucrează. Nu știm cum funcționează corpul nostru.

Atunci când sunt revelate asemenea rupturi în forma virușilor, ele doar pot fi corectate de o forță care este mai înaltă decât ele. Și deasupra acestui virus este gândul. Virușii sunt purtători care transmit gânduri; ei transmit date și informație la diferite părți ale corpului și creierului. Deoarece gândurile și dorințele noastre lucrează la nivele egosite foarte înalte, se manifestă în asemenea viruși periculoși.

Dacă vrem să îi calmăm și să îi aducem la echilibru, pentru asta există înțelepciunea Cabala. Echilibrul este restaurat prin restricție, ecran și lumină reflectată. Trebuie să echilibrezi toate forțele care activează acești viruși astfel încât ei să cadă sub restricție și ecran. Apoi toți virușii care produc boala astăzi, se vor schimba în unii benefici.

De la întâlnirea scriitorilor 10/15/20

Filed under: Coronavirus, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Care este cea mai veche minciună recurentă din istoria omenirii?”

Este faptul că noi credem că dușmanul nostru este în afara noastră.

Ne gândim la dușmanul nostru ca aparținând unui grup diferit, trib, partid, rasă, sau care este mai favorizat într-un fel, de un strat social superior, mai bogat, mai inteligent, mai atractiv sau mai norocos.

În orice caz, toți acești „dușmani” sunt o născocire a imaginației noastre.

Singurul și adevăratul nostru dușman nu este în afara noastră, ci în interiorul nostru. Este natura noastră foarte egoistă, sistemul de operare din spatele fiecărei dorințe, gânduri și acțiuni.

Nu avem control asupra ego-ului uman. Crește în interior și devine parte a identității noastre personale, până la un punct în care nu îl simțim – și din moment ce nu îl simțim, nu simțim nici ca fiind o problemă.

Cu toate acestea, dacă nu reușim să dobândim conștientizarea modului în care ego-ul operează în interiorul nostru și a modului în care ne putem ridica deasupra acestuia, atunci va continua să ne facă să percepem probleme la alți oameni – că trebuie să schimbăm sau chiar să eliminăm anumite persoane care dețin diferite puncte de vedere sau care prezintă atribute diferite de ale noastre.

Nu ne putem aștepta să apară rezultate pozitive și nici câștigători din percepția inamicului în afara noastră, pentru că este o percepție incorectă și incompletă de la început.

Dacă totuși ne schimbăm percepția, percepând dușmanul ca pe ego-ul poziționat cu viclenie în fiecare dintre dorințele și gândurile noastre, adică dorința de a folosi ceea ce percepem în afara noastră pentru propriul beneficiu, atunci ne poziționăm pentru a duce o bătălie care ne poate conduce cu adevărat spre victorie – o viață mult mai bună pentru toată lumea.

Într-o astfel de bătălie, avem nevoie de oameni care par diferiți de noi, oameni față de care ne simțim indiferenți, critici și chiar plini de ură, dar care sunt alături de noi în aceeași echipă. Apoi ne putem simți îndemnurile negative involuntare față de ei și exersăm conexiunea pozitivă deasupra acestor impulsuri.

Cu toate acestea, obiectivul constant de a ne conecta pozitiv deasupra ego-ului dezlănțuit necesită un acord unanim prealabil al tuturor membrilor societății care doresc să-l depășească – acela că obiectivul spre unitate mai presus de toate impulsurile egoiste care divizează este mai important și mai benefic pentru societate decât să cedăm egoismului nostru. Fără un acord între toți membrii societății cu privire la acest punct, este suficient ca o singură persoană să cadă victimă cererilor ego-ului pentru câștig personal în detrimentul altora și, ca rezultat, toți vor cădea.

În timp ce un efort reciproc de unire între oameni care se urăsc ar putea părea prea romantic și utopic pentru a deveni realitate, cu cât ne dezvoltăm și suferim mai mult din cauza divergențelor noastre, cu atât ne vom da seama că nu avem alte alternative.

Pe scurt, dacă nu reușim să ne unim deasupra diferențelor noastre egoiste, pierdem cu toții.

Astăzi mai mult ca oricând, asistăm la tensiunea crescândă a interdependenței noastre în jurul planetei, unde depindem cu toții de toată lumea, indiferent dacă ne place sau nu. Dacă ne vom lăsa să ne dezvoltăm în continuare fără a face vreo mișcare spre unificare, atunci ne putem aștepta la creșterea cantităților de fenomene negative care ne vor presa. Vom fi conduși într-un colț unde vom vedea că fie ne unim deasupra diferențelor noastre și găsim o cale de ieșire din acel colț, fie suportăm suferințe intolerabile.

Pentru a susține ideea că trebuie să ne unim deasupra diferențelor noastre, putem lua un exemplu de la organismele vii: Un organism conține multiple celule contrastante, organe și părți, plusuri și minusuri de toate tipurile, iar supraviețuirea sa se datorează unei tendințe sistemice învăluitoare care face ca toate părțile sale să se completeze reciproc pentru funcționarea sănătoasă a întregului organism.

Prin urmare, așa cum nu există dimineață fără seară, zi fără noapte sau lumină fără întuneric, și noi am fi înțelepți dacă ne-am ridica deasupra perspectivei noastre unilaterale asupra lumii și să simțim necesitatea de a completa toate calitățile și opiniile diferite.

Deocamdată, ne aflăm din ce în ce mai încolțiți în propriile noastre cochilii egoiste, arătând cu degetul spre ceilalți ca sursă a problemelor noastre. Cu cât continuăm să ne dezvoltăm astfel, cu atât societatea noastră se va destrăma mai mult și cu atât vom suferi cu toții mai mult. Este pur și simplu un mod de operare nesustenabil

Deci, trebuie să începem să ne trezim la singurul dușman real din viața noastră – egoul uman cuibărit în fiecare dintre noi – și să ajungem la o rezoluție unanimă pentru a ne uni deasupra acestuia. Pentru a accelera calea noastră către o astfel de trezire, avem nevoie de o nouă cultură în care să lăudăm unitatea mai presus de toate formele de diviziune, să ne sprijinim reciproc mișcările pentru a ne conecta pozitiv și să îmbrățișăm diversitatea de opinii, rase, națiuni și calități în acest proces.

Dacă am atinge acest nivel de conștientizare comună, am fi pe cale de a descoperi o lume nouă și armonioasă. Fiecare dintre noi ar experimenta atunci o nouă fericire, sănătate, încredere și securitate, așa cum nu am mai simțit niciodată până acum.

Filed under: Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora:  Ce înseamnă gândesc, deci exist?”

Universul nostru este un gând. Lumea noastră este un gând. Trăim în gând.

Percepția noastră se dezvoltă în mod constant, iar cu cât se transformă mai mult, cu atât mai multe schimbări observăm în lume.

Este foarte semnificativ să observăm că ne putem controla gândirea. De ce este atât de semnificativ? Pentru că prin controlul gândurilor noastre, putem crea un anumit tip de lume în care să trăim.

La suprafață, gândurile noastre par involuntare. Totuși, dacă acordăm mai multă atenție, vom vedea că acestea apar ca rezultat al influențelor mediului asupra noastră.

Noi înșine ne imaginăm tot felul de viziuni, sunete, mirosuri, gusturi și sentimente; avem gânduri și idei introduse de mediul nostru.

La ceea ce proiectează mediul, ne gândim într-un fel sau altul.

Prin urmare, ar fi înțelept să fim atenți cu ce și cu cine ne înconjurăm, din moment ce gândurile noastre pozitive sau negative — și astfel, lumea — vor fi influențate de tipurile de inputuri pe care le primim de la mediu.

Influențele pozitive ar înfățișa exemple de comunicare unificatoare și valori ale responsabilității și considerației reciproce:

Oameni care discută problemele și ajung la rezoluțiile că unitatea este mai importantă decât opiniile lor conflictuale, chiar dacă fiecare se simte aderat la opinia sa diferită.

Artă, divertisment, mass-media și evenimente care promovează valori de responsabilitate și considerație reciprocă.

Mesajele divizate de astăzi care umplu mass-media răspândesc o serie de gânduri dezbinătoare în societate, iar aceste influențe și gânduri negative ne oferă o imagine a lumii în care vedem ura abundând tot mai mult în societate. De asemenea, cei care transmit mesaje divizate în toată mass-media cred că le servește făcând acest lucru, dar dimpotrivă, acționează atât în detrimentul lor, cât și al societății.

Am ajuns la un moment major de tranziție în istorie, în care experimentăm criza pe de o parte – atitudini polarizatoare care distrug societatea – în timp ce, pe de altă parte, simțim din ce în ce mai mult efectele negative ale vieții divizate.

În plus, astăzi avem mijloacele de a ne uni deasupra separării: să implementăm o metodă de conexiune care are capacitatea de a ne asigura mijloacele de existență pentru generații, precum și de a ne ridica la o formă complet nouă de percepție și senzație a lumii noastre. Cu alte cuvinte, pentru a simți că trăim într-o lume perfectă, trebuie doar să ne dăm seama cum să ne unim deasupra pornirilor noastre divizate și există o metodă disponibilă care poate debloca această revoluție în atitudinea și percepția umană.

Un aspect central al acestei metode este influența mediului. Prin preluarea controlului asupra mediului nostru – alegerea genurilor de influențe sociale, media și educaționale pe care le absorbim – ne putem ghida gândurile spre crearea unei societăți perfect unificate, care „face clic” în echilibru cu interconectarea naturii și, procedând astfel, experimentăm o armonie totală.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→