Daily Archives: 18 noiembrie 2020

Cea mai mică unitate a societății este grupul de zece

Întrebare: Pentru ca o comunicare să existe, sunt necesare reguli pentru primirea și transmiterea, codificarea și decodarea informațiilor. Care sunt aceste reguli, adică legile de a da și de a primi? Se poate învăța asta?

Răspuns: Da, oamenii trebuie educați în acest sens. Abilitățile de comunicare sunt esențiale. Vedem cum absența lor ne conduce la neînțelegerea reciprocă, la izolare. Comunicarea este practic totul.

Este ştiut faptul că noi toți, inițial creați ca egoiști, credem că putem trăi cu egoismul în pace și nu avem nicio nevoie de nimeni. Și dacă avem nevoie de cineva, este doar de cineva pe care îl pot tolera și folosi într-o oarecare măsură. Dar acest lucru este absolut greșit. Este necesar să le explicăm oamenilor că cea mai mică unitate a societății nu este familia, ci zece oameni. Familia este o unitate basică. O unitate socială este de zece oameni care sunt aproape de tine în spirit, care au un scop comun în viață și îl întruchipează. În această circumstanță, o persoană se poate dezvolta la stări absolut infinite.

Întrebare: Se pot schimba acest grup zece pe parcursul vieții?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, prin grupul de zece, vrei să spui un termen intern și nu un număr de oameni: zece persoane?

Răspuns: Zece oameni este, de asemenea, o cantitate fizică care conține zece combinații diferite de dorințe individuale. În Cabala, acestea sunt numite puncte din inimă.

Din „Abilități de comunicare” Kab TV, 11.05.2020

Ce ar trebui să facă un vorbitor dacă este întrerupt?

Întrebare: Ce ar trebui să facă un vorbitor sau un profesor atunci când studentii îl întrerup? Cum ar trebui să lucrăm cu astfel de oameni? Sunt sigur că ați avut această experiență.

Răspuns: Da și de mai multe ori. În primul rând, cer să nu fiu întrerupt pentru că nu va ajuta. Încă trebuie să răspund la întrebările participanților anteriori.

În al doilea rând, le spun că acest lucru nu mă va opri. Pot răspunde la orice întrebare, dar prin comportamentul lor, ei pur și simplu arată lipsă de respect față de oamenii care stau lângă ei și îi împiedică să asculte.

Au fost foarte puține cazuri când oamenii nu au vrut să mă asculte, doar o dată sau de două ori în America. La una dintre prelegeri, am vorbit despre antisemitism, că se va dezvolta în țara lor și toată lumea a fost revoltată: „Cum poți spune asta despre America noastră?” Nu ar spune asta astăzi.

Într-o altă prelegere, vorbeam despre faptul că Dumnezeu este natura și că nu există nicio diferență între ele, este o singură lege, o singură forță. Dar furia publicului respectiv a fost doar o comunicare greșită, ce poți face …

Și restul, cu excepția cazului în care este un public ultra-religios, mă ascultă cu plăcere. Nu spun nimic contrar credinței sau altor ideologii. Vorbesc doar despre lucruri care sunt înglobate în natură.

Un singur Dumnezeu – Unitate și dragoste

Observație: Există câteva filme care arată o invazie extraterestră și toți oamenii de pe Pământ unindu-se. Apare sentimentul de garanție reciprocă.

Dar chiar și acum, când coronavirusul domină întregul Pământ, vedem că nu unește oamenii, ci îi împarte.

Comentariul meu: Am ajuns într-o stare în care nimic nu ne va ajuta să ne unim decât să ne dăm seama că doar conexiunea ne va ridica deasupra naturii noastre, deasupra noastră. Trebuie să realizăm acest lucru.

Observație: Dacă ar exista un singur Dumnezeu pentru toată lumea, atunci toată lumea ar merge cu El, ar crede în El, ar fi bine.

Răspuns: Dar nu este așa și nu se va întâmpla. Nu există un asemenea Dumnezeu.

Există un singur Dumnezeu, dacă Îl acceptăm ca Dumnezeu, și aceasta este conexiunea reciprocă, unitatea și iubirea. Aceste calități ne pot apropia și ne pot uni. Poate fi numită cea mai înaltă proprietate care există în natură. De asta avem nevoie.

Din emisiunea KabTV, „Abilități de comunicare” 25.09.2020

Cine va supravieţui?

Toată natura este construită pe aspirația pentru tipuri mai complexe de conexiune. Sarcina noastră este să învățăm din ea să ne conectăm, pentru a ne construi viețile analogie cu ceea ce vedem în natură.

Întrebare: Cum se manifestă această lege a cooperării în societate? De asemenea, vedem că alte legi destul de stricte funcționează în natură. Nu putem să le luăm așa cum sunt și să le aplicăm societății.

Răspuns: Chiar și aceste legi rigide acționează în numele unei conexiuni compacte, a tuturor calităților naturii într-un singur întreg. Și dacă undeva vedem distrugerea reciprocă, confruntarea, atunci trebuie să înțelegem că aceasta funcționează în continuare în aceeași direcție pentru a aduce natura într-un singur sistem.

Observație:  Dacă, de exemplu, luăm simpla lege a supraviețuirii celor mai puternici, nu vrem să trăim într-o societate conform legii junglei.

Comentariul meu:  Depinde de modul în care interpretăm conceptul de „cel mai puternic”. Vedem că persoana cea mai puternică fizic nu supraviețuiește. Persoana practică supraviețuiește, deoarece știe să folosească mediul în mod rațional și să-l direcționeze către atingerea unui scop al naturii, superior.

Și când o forță grosieră care ține totul sub controlul său, este în acțiune, nu iese nimic. Totul acționează într-un sistem foarte inteligent și cu mai multe fațete. Nu puteți spune că acum va veni un fel de val și va aranja totul sau va distruge totul. Orice s-ar întâmpla, creează în continuare unele oportunități pentru noi conexiuni. Natura aspiră de la cele mai simple specii la cele mai complexe.

Întrebare: Putem lua legea homeostaziei, pe care o putem simți clar în corpul nostru și să o transferăm societății? Cum se manifestă această lege în societate, sau este imposibil să o vezi?

Răspuns: Toate acestea sunt relative. Deși societatea noastră este departe de a fi perfectă, are nevoie de tot felul de oameni: puternici și slabi, deștepți și proști. În general, umanitatea trebuie să fie foarte diversă pentru a putea să se conecteze corect din această diversitate și să creeze o formă integrală și completă.

Natura luptă pentru diversitate, nu pentru a face o persoană puternică și a-i da putere asupra întregii lumi. Vedem că nu cel mai puternic supraviețuiește, dar nici cel mai înțelept. Sunt necesare toate combinațiile posibile de forțe de dreapta și de stânga. Cel care poate acumula în mod optim în sine diverse calități și le poate folosi rațional, supraviețuiește.

Din KabTV “ Abilități de comunicare” 8/21/20

“Cum putem depăşi diviziunea politică din America?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Cum putem depăşi diviziunea politică din America?

Depăşirea diviziunii din America necesită ca toată lumea să se simtă luată în consideraţie și reprezentată și nu așa cum este în starea actuală, unde aproximativ jumătate din țară sărbătorește victoria, iar cealaltă jumătate se simte înșelată și frustrată.

Oamenii de toate orientările politice trebuie să stea și să discute problemele lor. Cu toate acestea, pentru a uni cu succes diviziunile de mai sus, conversația trebuie să respecte câteva orientări, cum ar fi asigurarea tuturor participanților

  • să se simtă la fel de important în discuție;
  • să se concentreze asupra anumitor probleme curente și să nu se îndepărteze de ele;
  • să își exprime opinia cu privire la aceste probleme;
  • do not argue, criticize or make judgmental statements; să nu se certe, să nu critice și să nu facă declarații de judecată;
  • și asculte cu adevărat opiniile tuturor;

Procedând astfel, participanții își vor propune să ia decizii după ce iau în considerare punctele de vedere ale tuturor.

Este important într-o astfel de conversație ca fiecare să-și exprime poziția și nu este de așteptat ca cineva să facă concesii în acest sens. De asemenea, configurarea „rotundă” a acestei conversații ar certifica faptul că niciun punct de vedere unic nu le domină pe celelalte, întrucât acest lucru ar distruge unitatea dorită în bucăți, nefăcând niciun progres. Mai degrabă, prin faptul că fiecare participant are timp să-și exprime punctul de vedere deplin, și fiecare respectând regulile menționate anterior, care includ ascultarea tuturor punctelor de vedere, atunci participanții vor ajunge la un anume fel de echilibru.

Cum funcționează faptul că o conversație care este făcută în conformitate cu liniile directoare menționate mai sus va ajunge la un anumit felde echilibru și este capabilă să pună capăt diviziunilor?

Pentru că aceste linii directoare provin din forma unificată a naturii și, dacă ne ținem de ele, vom obține sprijin din partea naturii, deoarece natura funcționează în cele din urmă, pentru a ne atrage spre o mai mare unitate. Dacă nu reușim să respectăm aceste linii directoare în discuțiile noastre și ne propunem să ne impunem propriul punct de vedere asupra celor ale altora, atunci nu obținem niciun sprijin din forma unificată a naturii și rămânem în firile noastre înnăscute, care ne stăpȃnesc în mod natural într-un fel sau altul.

Am fost „implantați” cu diferite poziții separatoare de la natură, tocmai pentru a ne conecta la ele și a descoperi o realitate armonioasă făcând acest lucru. Prin urmare, trebuie să avem unificarea, punerea în conexiune a diferențelor noastre, ca obiectiv și cu o importanță ridicată atunci când abordăm o astfel de conversație, altfel vom cădea „victime” ale impulsurilor noastre separatoare, care percep și simt o imagine mai îngustă decât cea mult mai mare, care există atunci când ne unim deasupra lor.

Ce ne-ar face să dorim să ne ridicăm deasupra pozițiilor noastre separatoare? De ce nu putem continua să încercăm să copleșim cealaltă parte și să implementăm modul în care credem noi că lucrurile ar trebui să meargă?

Pentru că, în cele din urmă, diviziunea subiacentă nu lasă pe nimeni să ajungă mulțumit și, cu cât ne dezvoltăm mai mult în timp ce rămânem împărțiți, cu atât devenim mai negativi și amari. În cazuri extreme, fiecare împunȃndu-și poziția divizivă asupra celorlalți, ne poate conduce la tulburări și haos total, la niveluri nefericite de suferință, care ne-ar obliga să revizuim modul în care ne comportăm.

Astfel, am fi înțelepți să ridicăm importanța unirii deasupra diviziunilor noastre, astfel încât să devină preocuparea noastră principală și să ne dăm seama că ceea ce stă între o viață de suferință sau de armonie pentru toată lumea este dacă putem să ne organizăm cu atenție pentru a lega aceste diviziuni. Legile naturii sunt de partea noastră și ne vor sprijini dacă o facem.

Am discutat acest subiect și am răspuns la întrebări despre acesta în cadrul întrebărilor și răspunsurilor mele cu scriitori pe 15 noiembrie 2020. Urmariti videoclipul aici [1:31:48]

“Este nevoie de doi pentru a nu fi de acord” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Este nevoie de doi pentru a nu fi de acord

16 noiembrie este Ziua Internațională a Toleranței. Se pare că o zi a toleranței nu a fost niciodată mai potrivită. În același timp, cu politicienii și jurnaliștii care cheamă în mod deschis să fie scoşi disidenții din societate și chiar să fie „arşi” pentru că „dacă există supraviețuitori … o vor face din nou”, se pare că toleranța nu a fost niciodată un lucru mai de dorit la care să ne gândim.

Toate opiniile, chiar și cele mai extreme, au nevoie de timpul lor de exprimare. În cele din urmă, ele aprofundează și extind înțelegerea noastră despre noi înșine ca ființe umane. Dar acum, cred că am văzut destul de mult partea negativă a naturii umane și este timpul să valorificăm diversitățile dintre noi în beneficiul întregii umanități.

Intoleranța pare să vină în valuri. Ori de câte ori intoleranța depășește un anumit nivel, violența izbucnește într-o formă sau alta. Acum se pare că ne îndreptăm rapid spre un alt vârf al intoleranței și, dacă nu îl gestionăm mai bine decât înainte, va erupe la fel ca valurile trecute. Și dacă istoria ne poate învăța ceva, este că vârfurile cresc mai înalte de fiecare dată și violența rezultată este mai teribilă.

Trebuie să înțelegem că natura umană nu devine mai tolerantă, ci mai extremistă și mai fanatică. Drept urmare, atunci când o parte vorbește despre anihilarea celeilalte părți, așa cum se întâmplă astăzi, va încerca să o facă fizic. Nu se pune problema dacă, ci doar când. Când ambele părți vorbesc în acești termeni, asta va duce la război.

Astăzi, a vorbi despre orice seamănă cu prietenia, amabilitatea, unirea sau chiar doar toleranța stârnește zâmbete ironice, în cel mai bun caz. Mai probabil, astfel de cuvinte vor fi întâmpinate cu un sarcasm cuvenit, deoarece nimic nu este mai puțin realist astăzi decât să le ceri oamenilor să fie toleranți unii cu alții.

Mai mult, odată cu trecerea timpului, va deveni și mai puțin probabil. Natura umană este dinamică, evoluând spre individualism în creștere și, prin urmare, intoleranță față de ceilalți. Astăzi, individualismul a atins astfel de niveluri încât există mai multe familii cu un părinte cu care locuiesc decât cu doi, iar aproape 30% din gospodării sunt gospodării cu o singură persoană. Într-o astfel de stare, este greu de imaginat că mulți oameni nu vor pe nimeni în jurul lor?

Dacă această tendință continuă, democrația americană va deveni în curând un lucru din trecut. Pentru a evita ceea ce pare a fi o soartă inevitabilă, trebuie să adoptăm o gândire radicală: fiecare dintre noi trebuie să ne dăm seama că persoana pe care o vreau moartă, persoana care nu este de acord cu mine, îmi menține de fapt linia vieții. Fără acea persoană, nu voi fi cine sunt, ceea ce sunt și nu voi fi deloc. Nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu o persoană pe care nu o suport, ci pur și simplu că dezacordul nostru este ceea ce ne menține în mișcare și este nevoie de doi pentru a nu fi de acord.

Natura, care dezvoltă toate creațiile, le transformă în plante și animale care mănâncă plante sau animale, care mănâncă plante și animale, care mănâncă alte animale. Toți depind unul de celălalt, deși în mod clar niciunui dintre ei nu îl place în mod deosebit pe celălalt. La fel, natura umană ne determină pe toți să ne dezvoltăm. Ne transformă în oameni diferiți, care în mod clar nu se plac, dar care sunt dependenți unul de celălalt, la fel cum animalele sunt dependente unul de altul pentru supraviețuirea lor.Nu am avea fasciști dacă nu am avea comuniști; nu am avea seculari dacă nu am avea religioși și nu am avea moderați dacă nu am avea extremiști. Suntem definiți de ceea ce nu suntem, nici mai mult nici mai puțin, decât suntem definiți de ceea ce suntem.

Diferența dintre animale și oameni este că putem vedea, analiza și aprecia țesătura pe care natura a creat-o. Dacă am putea privi imaginea de ansamblu și am vedea că noi, umanitatea, formăm o țesătură diversă la fel de frumoasă ca viața sălbatică a naturii, nu am fi unul la gȃtul altuia. Dimpotrivă, am aprecia și prețui diferențele, la care ne-am referi apoi ca diversitate.

Totul este necesar la timpul său. Toate opiniile, chiar și cele mai extreme, au nevoie de timpul lor de exprimare. În cele din urmă, ele aprofundează și extind înțelegerea noastră despre noi înșine ca ființe umane. Dar acum, cred că am văzut destul de mult partea negativă a naturii umane și este timpul să valorificăm diversitățile dintre noi în beneficiul întregii umanități. Omenirea a susținut nenumărate ideologii. Acum este timpul să susținem ideologia unității, care afirmă că, în orice credem și susținem, trebuie păstrat, este al nostru și trebuie adăugat la țesătura umanității. Doar o societate care plasează unitatea ca valoare de vârf, poate tolera puncte de vedere diverse în cadrul ei, le poate oferi locul potrivit și le poate folosi pentru a consolida și îmbunătăți întreaga societate.

 

“Adevăratul înţeles al toleranței” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Adevăratul înţeles al toleranței

Cu ce seamănă mai mult această lume, o grădină liniștită sau o junglă cu prădători sălbatici care se devorează reciproc? Cel mai probabil cu aceasta din urmă. În același timp, în care ciocnirile și diviziunea se extind atât în Statele Unite cât și în restul planetei, este comemorată Ziua Internațională pentru Toleranță a ONU. Dar dacă nu explorăm ce înseamnă cu adevărat toleranța, nu va exista nicio implementare. Înțelegerea și stăpânirea artei de a asculta și de a se îmbrățișa unii pe alții, este ceea ce ne va oferi instrumentele pentru a transforma polarizarea în echilibru.

„Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogatei diversități a culturilor lumii noastre, a formelor noastre de exprimare și a modurilor de a fi oameni”, se declară în Declarația de principii a ONU privind toleranța. Idealurile acestor cuvinte sunt importante, dar a marca o zi specială a toleranței în calendar nu are sens, dacă nu educăm umanitatea mai întâi despre esența a ceea ce înseamnă această premisă și despre cum să o punem în practică în viața noastră de zi cu zi. În caz contrar, „toleranța” devine un cuvânt gol.

Situații similare există cu alte comemorări, cum ar fi Ziua Internațională a Femeii. Am auzit vreodată oameni care primesc lecții în timpul creșterii lor timpurii – la grădiniță sau la școală – despre cum să respecte femeile, sau chiar cel mai de bază principiu, despre cum să-și respecte și să-și iubească mama? Nu-mi amintesc. Prin urmare, educația noastră lipsește deoarece nu reușim să gravăm valorile de bază în țesătura socială.

Cuvântul „toleranță” în ebraică este sovlanut, de la verbul „lisbol”, (a suferi), ca și când ar trebui să suportăm sau să suferim opiniile altora. Cu toate acestea, în acest sens, nu este nevoie să tolerăm, ci să ne îmbrățișăm reciproc. Suferința pe care o experimentăm provine din faptul că viziunea noastră este egocentrică și este incapabilă să simtă pe ceilalți, în special pe cei care sunt diferiți de noi. Ar trebui mai degrabă să-l acceptăm și să-l simțim pe celălalt, ca pe noi înșine, opiniile și sentimentele sale, chiar dacă acestea sunt contrare alor noastre.

Ar trebui să ne bazăm relațiile umane pe principiul că toată lumea are un loc în societate și ar trebui să recunoaștem că diferența și diversitatea creează un mozaic colorat și minunat. Natura ne-a creat în acest fel, astfel încât să ajungem să ne dăm seama cum bogăția opiniilor din minți diferite împuternicește pe toată lumea. Dacă am ști cum să integrăm în mod corespunzător nenumăratele părți ale roților dințate umane, atunci am vedea cum fiecare este indispensabil mecanismului sincronizat și bine uns, numit creație.

Dar de ce am devenit din ce în ce mai reticenți de-a lungul anilor chiar să ne privim în ochi, darămite să comunicăm și să ne conectăm corect? Motivul este legat de ego-ul nostru în continuă creștere, în care natura se dezvoltă în interiorul nostru – dorința noastră nesățioasă de a ne împlini propriile dorințe în detrimentul altora. Cu cât egoul crește, cu atât devenim mai puțin calmi.

Exasperarea, intoleranța și respingerea reciprocă sunt toate stările pe care natura ne obligă să le simțim, pentru a ne permite să recunoaștem abordarea noastră egoistă umană ca fiind cauza turbulențelor din viața noastră; iar prin atingerea unui punct mort în capacitatea noastră de a ne înțelege unii pe alții, să dezvoltăm o nouă dorință sinceră de a ne ridica deasupra ego-ului.

Procesul evolutiv duce omenirea de la niveluri mai profunde de conflict la stări superioare de echilibru și cooperare. Societatea umană ajunge la un punct în care polarizarea socială extremă va aduce inevitabil un nivel mai înalt de organizare socială. Nu există scăpare din a învăța cum să ne unim deasupra laturilor opuse, nu prin eliminarea opuselor, ci mai degrabă prin echilibrarea acestora pentru a crea o înțelegere superioară.

Prin urmare, pentru a evita catastrofa socială va trebui să încurajăm o nouă mentalitate și să stabilim un model cu totul nou de ordine socio-politică, unul care să poată acomoda puncte de vedere opuse, pentru a obține stabilitate socială mai degrabă, decât să perpetueze și să aprofundeze diviziunea socială.

În natură, dorința fundamentală care operează în cadrul tuturor organismelor vii este de a găsi coexistența și interacțiunea dintre două forțe opuse, creând un nivel mai înalt de ordine și prosperitate. Evoluția reunește contrariile prin echilibru dinamic. Cunoașterea modului în care funcționează acest principiu al sistemului interior al naturii – forța care operează și controlează totul în realitate – este singura noastră ancoră în lumea în schimbare.

Aducerea oamenilor cu puncte de vedere diferite mai aproape unul de celălalt, pentru a atinge noi niveluri de înțelegere reciprocă ar trebui să fie scopul final al societăților de astăzi. Când se va întâmpla acest lucru, diferențele noastre vor rămâne, dar în mod complementar, în beneficiul colectiv. Atunci va avea loc o toleranță reală, primită ca înțelegere, acceptare și fraternitate. Așa cum a scris cabalistul Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) în eseul său “Libertatea”:

„Fiecare individ ar trebui să păstreze integritatea moștenirii sale, iar contradicția și opoziția dintre ei vor rămâne pentru totdeauna, pentru a asigura critica și progresul înțelepciunii, care este avantajul major al umanității”.

 

Contactul inimilor

Întrebare: Poți asculta o altă persoană pentru a obține informații sau în scopul empatiei și al înțelegerii celeilalte persoane. Ce înseamnă „a auzi” din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Din punctul de vedere al Cabalei, acesta este contactul inimilor, când vreau să simt ceea ce simte prietenul meu. Ascultarea și simțirea sunt două lucruri diferite. Când simt pe altcineva, nu am nevoie de cuvintele lui, pur și simplu „beau” tot ce este în el și intră în mine și mă umple. Iar ascultarea este la fel cu a asculta un radio.

Dacă ascult un prieten ca fiind cabalist, îl fac pentru un scop specific: astfel încât atenția mea să mă ajute să mă conectez acum cu prietenul meu și să apară sentimente, gânduri, dorințe și aspirații comune între noi. Atunci vom lucra împreună la un singur scop comun pentru care ne străduim, acela de a-L descoperi pe Creator.

Întrebare: În cursurile de educație integrală, de obicei stăm într-un cerc și discutăm un subiect dat. În acest timp, fiecare își exprimă părerea, iar restul ascultă. Cum pot să-l aud pe celălalt?

Răspuns: Trebuie să intri în această persoană și să simți că ai câteva obiective spirituale și de viață comune cu el. Atunci va funcționa.

Din KabTV „Abilități de comunicare” 14.08.2020

Transferul de informații în Cabala

Întrebare: Multe cărți care poartă informații spirituale sunt scrise de elevi care l-au ascultat pe profesor și apoi au notat ceea ce a spus el.

Conform cercetărilor moderne, această metodă de transmitere a informațiilor duce la denaturarea acesteia, deoarece auzim doar 25% din ceea ce spune cealaltă persoană. Cum poate o astfel de transmisie să fie fiabilă?

Răspuns: În Cabala, transferul de informații se întâmplă într-un mod diferit decât în ​​lumea corporală, deoarece elevul nu doar îl ascultă pe profesor, ci într-o oarecare măsură îl atinge ridicându-se deasupra egoismului său, apoi el scrie ceea ce a atins. Și, deși trece încă prin elev, are loc un transfer de informații complet diferit, un canal complet diferit, care provine din similitudinea calităților profesorului și ale elevului.

Prin urmare, studentul poate „auzi” chiar și acele lucruri pe care profesorul nu le spune, dar sunt la acest grad.

Din „Abilități de comunicare” KabTV din 14.08.2020