Daily Archives: 22 noiembrie 2020

Teama de a vorbi în public

Întrebare: Cum se poate scăpa de teama de a vorbi în public?

Răspuns: Dacă într-adevăr avem ceva de spus oamenilor și suntem capabili să introducem corect informațiile de care au nevoie în conturul conversației noastre în orice circumstanță, atunci nu există loc pentru frică.

Întrebare: Cu toate acestea, ce se întâmplă dacă înainte de a ieși la public inima începe să bată repede și ești copleșit de frică?

Răspuns: Trebuie să vă gândiți în avans cum să începeți performanța.

Întrebare: Nu vă este frică deloc? Fără palpitaţii ale inimii, fără accelerarea pulsului?

Răspuns: Nu. Aceasta este știința mea și sunt expert în ea. Cei care nu doresc să mă asculte pot pleca și vom vorbi cu cei care o vor face. Sau, invit publicul să pună întrebări. De ce să mă confund și să mă gândesc la ceea ce fac și nu le place? Dacă vor spune ce vor să audă, voi încerca să le spun totul sincer.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14.08.2020

Condiții de percepție a informației

Întrebare: Există mai multe modalități de a-ți îmbunătăți abilitățile de ascultare. În primul rând, este recomandat să se evite distragerile, mai ales acum cu învățământul virtual. Este vorba de faptul că mulți oameni pur și simplu își închid ecranele. Ce sfătuiești aici?

Răspuns: Este necesar să porniți discuții în mod constant, să aveți întrebări și răspunsuri, să desfășurați jocuri de rol, în general, tot ceea ce se poate face pentru a transforma cursanții în participanți la eveniment.

Observație: În al doilea rând, este recomandat să clarificați ceea ce ați auzit. Lectorul ar trebui să pună întotdeauna câteva întrebări.

Comentariul meu: Da, aceasta este baza pentru desfășurarea atelierelor.

Întrebare: În plus, întrebările ar trebui adresate în mod deschis pentru a asigura înțelegerea celorlalți cursanți. În mod normal, le ceri studenților să se concentreze asupra întrebărilor celorlalți prieteni. În ce scop faci asta?

Răspuns: Dacă un student vorbește în conformitate cu subiectul, nu contează cum formulează întrebarea, deoarece răspunsul este încă relevant pentru toată lumea. Prin urmare, nu există întrebări stupide, simple, inutile sau neesențiale dacă oamenii pun întrebări în conformitate cu subiectul.

Uneori le răspund dur. De exemplu, astăzi, la lecție, un student m-a întrebat ceva ce învățăm în prima sau a doua lecție de Cabala. Și acolo erau oameni care studiază de 20 de ani. Prin urmare, i-am răspuns cu asprime că ar trebui să citim sursele primare.

Întrebare: Se crede, de asemenea, că informațiile sunt transmise ascultătorului prin postura vorbitorului. Crezi că este important să te uiți la fața cuiva și să dai din cap?

Răspuns: Astăzi, când avem de-a face cu învățământul la distanță, nu cred că este atât de important. Ei bine, ce pot transmite cu corpul meu? Stau într-o poziție timp de trei ore și transmit informații. În practică, este un cap de difuzare.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14.08.2020

Egalitate și diversitate

Întrebare: Există mai multe condiții pentru ca oamenii să se unească. În primul rând, trebuie să existe sensibilitate socială, adică o tendință de a se uni. În al doilea rând, este necesară prezența femeilor în echipă, iar al treilea, absența unui lider declarat.

În aceste trei condiții, un grup de oameni se pot uni și rezolva o problemă care se află pe un plan superior. Inteligența membrilor individuali ai grupului este secundară.

Egalitatea și diversitatea sunt cele care fac posibilă luarea celei mai bune decizii în echipă. De ce ar trebui să fie prezenți ambii factori în același timp?

Răspuns: Dacă doi oameni opuși sunt capabili să se unească deasupra calităților și obiectivelor lor egoiste, atunci între ei ajung la o nouă calitate colectivă, care este deja mai mare decât amândoi.

Întrebare: Înseamnă că indivizii trebuie să fie foarte diferiți, dar egali în raport cu scopul pe care doresc să îl atingă?

Răspuns: Da. Și astfel ei dobândesc de sute de ori mai mult.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare”, 25.09.2020

“Dezvăluirea mitului– deochiul este reaua voinţă” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinDezvăluirea mitului– deochiul este reaua voinţă

Una dintre cele mai frecvente concepții greșite despre înțelepciunea Cabala este că poate proteja împotriva “privirii rele”. Cabala poate proteja într-adevăr împotriva “ochiului rău”, dar problema este că oamenii au concepții greșite despre semnificația termenului „ochi rău”.

Cu toate acestea, Cabala nu vorbește despre corectarea unei singure persoane. Scopul său final este de a transforma întreaga umanitate, prin schimbarea gândurilor noastre rele adresate reciproc în gânduri bune. Această transformare a gândurilor este singura modalitate prin care putem îmbunătăți starea deteriorării lumii noastre. Este, de asemenea, singura protecție pe care o putem avea împotriva “ochiului rău”, care este, așa cum am spus, natura noastră.

Potrivit Enciclopediei Britanice, și altor surse care evocă aceeași idee, „ochiul rău” este o „privire despre care se crede că are capacitatea de a provoca vătămări sau moarte celor cărora se adresează”. Am văzut reclame pentru amulete care sunt prezentate ca legate de înțelepciunea Cabala și care pot proteja împotriva unor astfel de priviri. Mi-aș dori ca lucrurile să fie atât de simple încât să pot plăti câțiva dolari și să mă protejez de blesteme.

Conform înțelepciunii Cabala, nu ochii noștri sunt răi, ci întreaga noastră ființă, inimile noastre, ca în „Înclinarea inimii unui om este rea din tinerețea sa” (Geneza 8:21). Noi, toți oamenii, ne naștem cu ceea ce se numește „dorința de a primi doar pentru noi înșine”. Putem sau nu să ajutăm alte persoane; putem sau nu să fim amabili cu alte persoane; putem sau nu să fim duri sau blânzi, grijulii sau reci, nepoliticoși sau politicoși, dar în cele din urmă, ne vom gândi la propriul nostru beneficiu, atunci când vom face tot ceea ce facem și îl vom face în beneficiul nostru. Acesta este motivul pentru care, în ciuda nenumăratelor fapte bune pe care le fac oamenii, lumea merge în continuare din rău în mai rău, și nimic nu pare să ajute, în ciuda tuturor eforturilor noastre.

Privind sau chiar gândind la o altă persoană cu intenția de a beneficia de acea persoană, mai degrabă decât intenția ca acea persoană să beneficieze, este definiția cabalistă a „ochiului rău”. De fapt, întregul scop al înțelepciunii Cabala este de a ne schimba intenția de la a ne aduce beneficii nouăînșine, și anume de a avea un „ochi rău”, la a aduce beneficii celorlalți, și anume de a dobândi o „tendinţă bună”.

Cu toate acestea, Cabala nu vorbește despre corectarea unei singure persoane. Scopul său final este de a transforma întreaga umanitate, prin schimbarea gândurilor noastre rele adresate reciproc în gânduri bune. Această transformare a gândurilor este singura modalitate prin care putem îmbunătăți starea deteriorării lumii noastre. Este, de asemenea, singura protecție pe care o putem avea împotriva “ochiului rău”, care este, așa cum am spus, natura noastră.

Auzi și fii auzit

Întrebare: Capacitatea de a asculta constă din trei funcții: atenție, înțelegere și acceptare. Atenția se referă la indicii non-verbale. Principalul semnal non-verbal este contactul vizual. Acum, în era coronavirusului, când suntem cu toții în fața ecranelor de cele mai multe ori, ne este foarte greu să ascultăm și să fim auziți.

Cum faci față acestei probleme în timp ce predai la mii de studenți?

Răspuns: În primul rând, am un contact zilnic constant timp de trei ore cu studenții mei. În plus, au ocazia să acceseze tot timpul site-urile de internet ale organizației noastre, să citească materialele necesare acolo, să urmărească, să asculte și să participe la evenimente comune etc.

Întrebare: Cum îți dai seama că te ascultă? Nu le poți vedea fețele

Răspuns: Aștept întrebările lor. Studenți din 150 de țări ale lumii se conectează la studiile noastre virtuale, care se desfășoară cu traducere simultană în 40 de limbi. Prin urmare, avem un domeniu imens de comunicare: Citim fragmente mici pe un anumit subiect, toată lumea ascultă, iar dacă studenții au întrebări, le pun imediat.

Întrebare: Deci nu-i nevoie să le vezi fețele?

Răspuns: În principiu, nu. Nu este necesar. Simt o persoană după întrebarea sa.

Întrebare: Ce faci când vezi că un student rezistă și nu acceptă ceea ce spui?

Răspuns: Depinde ce înseamnă că nu acceptă. Dacă este împotriva unui lucru, atunci trebuie să-i explic. Dacă oricum este împotrivă, atunci trebuie să amân pentru o vreme.

Întrebare: Crezi că este inutil să demonstrezi ceva?

Răspuns: Nu, este bine să demonstrezi. Este foarte bine să o facem, doar în limite rezonabile, deoarece publicul nostru este de mii de oameni și trebuie să simt întotdeauna limita timpului.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14.08.2020

“Antisemiţii pandemiei indică Israelul” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Antisemiţii pandemiei indică Israelul

Oamenii reacționează la ceea ce îi doare cel mai mult, iar antisemiţii nu fac excepție. Un răspuns global la pandemia de coronavirus, care continuă să facă ravagii cu peste 50 de milioane de cazuri la nivel mondial, aparent nu este prioritatea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a ONU. În loc să evalueze un răspuns global la problemă, a petrecut patru ore valoroase din adunarea sa generală, dându-și seama de supărarea sa: Israelul. O doză similară de ură a fost injectată de antisemiţii care acuză evreii din spatele companiilor responsabile de noile vaccinuri Covid-19 că încearcă să controleze lumea și să profite de pe urma pandemiei.

Peste un milion de oameni au murit din cauza Covid-19 pe întreaga planetă. După luni de pandemie, virusul continuă să se răspândească necontrolat, carantina a fost reînnoită în mai multe orașe din întreaga lume, economia globală se destramă, sistemele educaționale funcționează neregulat și fiecare domeniu al vieții oamenilor a fost afectat. Deci, cum este posibil ca principala preocupare a națiunilor membre ale OMS să fie condamnarea națiunii evreiești pentru „condițiile de sănătate din teritoriul palestinian ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est și Golanul Sirian ocupat”?

Dacă ar căuta fapte reale referitoare la cei descriși ca neprimind serviciile de îngrijire a sănătății, ar descoperi că, de fapt, presupusele victime primesc îngrijiri medicale mai bune în Israel decât în orice țară arabă. Deci, există vreo logică în spatele acuzării Israelului, din nou și din nou? Nu există, deoarece antisemitismul este un sentiment irațional.

Teoriile conspirației și calomniile împotriva evreilor nu sunt noi, sunt doar reaprinse. Faptul că întreaga comunitate științifică a lucrat neîncetat pentru dezvoltarea unui nou vaccin împotriva virusului mortal a alimentat doar acuzațiile antisemite.

Expertul medical de vârf al Moderna, compania farmaceutică din spatele unuia dintre noile vaccinuri Covid-19, este Dr. Tal Zaks, un om de știință israelian, și Dr. Albert Bourla, un evreu de origine greacă și CEO al Pfizer, care este responsabil pentru un alt vaccin împotriva coronavirusului. În Grecia, un ziar a publicat o serie de articole care îl acuză pe Dr. Bourla de intenții asemănătoare nazismului din spatele descoperirii științifice și de a câștiga milioane de dolari din pandemie, în coordonare cu Israelul.

Lumea are o boală: antisemitismul care reapare în special în vremuri de pericol. De ce este așa? Pentru că oamenii simt că evreii dețin o calitate esențială pentru a rezolva necazurile lumii. Atacând evreii, ei ridică de fapt națiunea evreiască pe culmi, făcȃndu-i răspunzători pe amândoi oamenii de ştiinţă pentru probleme și, în același timp, recunoscându-i drept cei capabili și împuterniciți să repare o planetă în durere.

Chiar rolul națiunii evreiești, întemeiat pe principiul „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, este să conducă drumul către realizarea unității și spre recuperarea echilibrului în natură, care s-a pierdut ca urmare a indisciplinelor noastre, relațiilor umane egoiste și egocentrice. Încă din vremea lui Avraam, evreii au fost primii oameni care au identificat și înțeles legile naturii, nevoia de a trăi într-o societate bazată pe responsabilitate reciprocă.

Pe măsură ce natura întărește conexiunea umanității și mai multă ură iese la suprafață între oameni, este timpul să învățăm cum să realizăm conexiunea noastră crescândă în mod pozitiv, cum să ne unim deasupra separării tot mai mari. În ultimele luni, nevoia de unitate a devenit pronunțată. Pandemia de coronavirus ilustrează necesitatea responsabilității reciproce și a considerației pentru restabilirea și menținerea unei sănătăți bune, iar diviziunea socială în creștere demonstrează nevoia de unitate.

Dacă nu reușim să progresăm spre unitate peste propriile noastre diferențe ca națiune evreiască, vom continua să evocăm ura asupra noastră și oamenii ne vor acuza din ce în ce mai mult că suntem rădăcina problemelor lumii, așa cum vedem acum și cu coronavirusul.

Cu cât ne dăm seama mai repede că unitatea noastră va avea un efect pozitiv în toată lumea, cu atât mai repede vom realiza că tratăm antisemitismul la rădăcina sa. Unindu-ne, ne îndeplinim rolul în lume, de a readuce echilibru în forțele dintre umanitate și natură.

Dacă ne dăm seama de rolul nostru și inițiem unitatea dintre noi, vom vedea nu numai că antisemitismul se diminuează, ci și, dimpotrivă, ne putem aștepta la iubire și respect pentru un popor evreu care radiază un exemplu pozitiv de unire, către lume. Atunci nu ar exista niciun motiv pentru care cineva să urască evreii, deoarece oamenii ar ști să se unească, iar oamenii uniți nu se urăsc unii pe alții sau pe cei care arată calea unității lor ca singurul remediu al durerilor umanității.

“Legătura dintre muncă şi salariu se destramă” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Legătura dintre muncă şi salariu se destramă

 

În rândul diferiților economiști, există o convingere tot mai mare că ne apropiem de sfârșitul capitalismului. Personal, cred că este prea devreme să proclamăm sfârșitul capitalismului, dar ceea ce vedem este o deconectare tot mai mare între muncă și salariu. Acest lucru ridică întrebări importante la care va trebui să răspundem în viitorul apropiat.

Sensul nostru în viață nu se va regăsi în muncă, ci în legături semnificative și hrănitoare cu ceilalți. Doar atunci când creștem prin interacțiunile noastre cu ceilalți și când îi ajutăm pe ceilalți să crească prin interacțiunile lor cu noi, ne simțim mulțumiți că am contribuit cu ceva semnificativ și de durată.

În primul rând, oamenii trebuie să mănânce, indiferent dacă lucrează sau nu. Trebuie să și locuiască undeva, să cumpere haine, iar într-o țară modernă, trebuie să primească asigurare medicală și educație. Deși este adevărat că nici astăzi nu toată lumea are aceste nevoi de bază, este de asemenea adevărat că această stare nu reflectă o societate sănătoasă, de unde prevalența crescândă a depresiei și numărul crescând de decese premature datorate abuzului de substanțe, omuciderilor și sinuciderilor . Așadar, prima întrebare este cum să ne asigurăm că toată lumea primește lucrurile de bază, de care are nevoie fiecare persoană.

În al doilea rând, dacă oamenii nu muncesc, ce vor face toată ziua? În cazul în care Covid-19 ne-a învățat ceva, este că a sta nepăsător acasă este o idee rea. De-a lungul timpului, îi face pe oameni agitați, agresivi, deprimați (dacă nu ar fi fost deja) și, cel mai grav, fără speranță, deoarece nu văd la orizont un sfârșit a toatea acestea. Cu alte cuvinte, oamenii au nevoie de un simț al scopului, un motiv pentru a se ridica din pat. Dacă nu este muncă și nevoia de a câștiga existența, ce poate fi?

În primul rând, oamenii trebuie informați. Trebuie să știe că, deși au bani în bancă, dacă au, nu înseamnă că sunt independenți de ceilalți. Lanțurile de producție și aprovizionare care ne oferă produsele pe care le cumpărăm la supermarketuri și magazine de gadgeturi implică milioane de oameni. Dacă rupeți o singură verigă, întregul lanț ar putea să nu mai funcționeze. Acest lanț afectează nu numai ceea ce putem cumpăra, ci și locurile noastre de muncă, posibilitatea noastră de a ne asigura pentru noi înșine și familiile noastre, politica națională și internațională și, în cele din urmă, poate determina chiar viața sau moartea pentru mulți oameni. Acesta este adevăratul sens al globalizării: am ajuns să depindem unul de celălalt chiar pentru viața noastră.

Odată ce oamenii înțeleg interdependența noastră, este mai ușor să explicăm că, dacă acesta este cazul, are sens faptul că mai bune conexiuni permit o viață mai bună. De asemenea, are sens că sistemul actual, care susține individualismul și grija pentru sine, este opusul a ceea ce avem nevoie astăzi și este de fapt principalul motiv pentru care societatea noastră se află într-o stare atât de regretabilă.

În acest moment, suntem îndoctrinați să ne prețuim pe noi înșine prin două lucruri: ce facem (meseria noastră, titlul la serviciu etc.) și câți bani câștigăm. În absența unei legături între muncă și venit, aceste măsurători pentru stimă de sine vor deveni irelevante și va trebui să găsim noi modalități de a ne aprecia pe noi înșine, sau ne vom simți cu toții fără valoare. De fapt, acest lucru se întâmplă deja cu milioane de oameni, care nu reușesc să găsească angajamente semnificative.

Noile criterii care ne vor determina stima de sine vor fi criterii sociale, întrucât, așa cum tocmai am spus, calitatea conexiunilor dintre noi determină calitatea vieții noastre. Prin urmare, treptat, vom ajunge să apreciem valori precum solidaritatea, responsabilitatea reciprocă și contribuția la comunitate.

Pe măsură ce creștem în noua paradigmă, vom descoperi că, contrar a ceea ce am fost învățați, omul nu a fost creat să trudească atât de multe ore în fiecare zi, până când nu mai poate decȃt să-şi dorească moartea. Nu, am fost făcuţi să ne bucurăm unii de alții, să socializăm, să ne provocăm unii pe alții și să ne susținem reciproc. Am fost făcuți să ne ajutăm reciproc să fim cei mai buni indivizi ce putem fi și să ne realizăm întregul potențial personal, să nu fim individualiști, izolați și suspicioși unul față de celălalt.

Partea fizică a vieții noastre este aici doar pentru a susține partea spirituală a existenței noastre. Partea spirituală ne face oameni, dar suntem atât de epuizați, având grijă de fizic, încât nu mai avem energie în noi pentru a ne hrăni eul spiritual. Este de mirare că ne simțim frustrați?

Sensul nostru în viață nu se va regăsi în muncă, ci în legături semnificative și hrănitoare cu ceilalți. Doar atunci când creștem prin interacțiunile noastre cu ceilalți și când îi ajutăm pe ceilalți să crească prin interacțiunile lor cu noi, ne simțim mulțumiți că am contribuit cu ceva semnificativ și de durată.

Pe măsură ce legătura dintre muncă și salariu se destramă, trebuie să ne grăbim să introducem aceste noi valori. Ne va scuti de multă agonie inutilă și ne va conduce rapid și ușor în noua eră, în care satisfacțiile sunt mai degrabă spirituale și durabile decât materiale și trecătoare.