Daily Archives: 24 noiembrie 2020

O viata noua 460 – Legea naționalismului – criza identității, partea 1

O viata noua 460 – Legea naționalismului – criza identității, partea 1

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Israelul este o națiune specială care se întemeiază pe baza conexiunii și a iubirii mai presus de toate diferențele. Când am trăit în diaspora, problema naționalității noastre nu a apărut niciodată. Se întâmplă acum, când trăim în Israel, pentru că nu am profitat de ocazia care ni s-a oferit după Holocaust pentru a construi un stat în care toată lumea este ca un singur om într-o singură inimă. Adoptarea de idei din alte națiuni nu ne va susține statul, deoarece acesta a fost întemeiat pe scopul de a aduce pe toată lumea la iubirea reciprocă. Lumea este aranjată astfel încât toată lumea să aștepte ceva special de la noi. Ei simt că avem un secret ascuns și avem un astfel de secret. Trebuie să împărtășim metoda cum să aducem dragoste și conexiune tuturor.

Din emisiunea KabTV „O viață nouă 460 – Legea naționalismului – criza identității, partea 1”  30.11.14

 VideoPlay Now | Download    AudioPlay Now | Download

Natura urăște anarhia

Întrebare: Omul născut în lumea noastră, după natura sa, îi folosește întotdeauna pe alții. Desigur, educația și genele joacă un rol aici, dar el va prefera, fără a ezita, câștigul personal în locul bunului public. Înseamnă că nu are de ales?

Răspuns: Desigur, toate acțiunile noastre sunt strict predeterminate. Singura alegere este să avansezi tot timpul și să ridici treptat nivelul libertății: în ce măsură pot prefera colectivitatea în locul individualității.

Întrebare: Care este diferența dintre libertate și anarhie?

Răspuns: Nu există anarhie în natură. Faptul este că oamenii acționează la nivelul lumii noastre fără să cunoască adevăratele legi ale naturii. De asemenea, nu există anarhie în comportamentul uman: totul este predeterminat, totul este cunoscut.

Singurul lucru pe care îl putem face este să atragem lumina înconjurătoare asupra noastră. Totuși, acest lucru se întâmplă și sub influența forței superioare și nu există anarhie aici.

Anarhia este un sistem specific. Dar natura nu o tolerează. Natura este o lege foarte serioasă, strictă și absolută.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de comunicare” din 11.11.2020

“Unitatea evreiască și antisemitismul: Moise și stabilirea poporului Israel” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Unitatea evreiască și antisemitismul: Moise și stabilirea poporului Israel

(Articolul nr. 3 dintr-o serie) În articolul precedent, am descris timpul Israelului în Egipt, cum au prosperat în timp ce erau uniți sub conducerea lui Iosif și cum s-au asimilat după moartea sa, fapt care i-a întors pe egipteni împotriva lor. În acest articol, vom explora eforturile lui Moise de a reuni poporul chinuit și aservit și, astfel, să-i răscumpere de la opresorii lor și să-i scoată din Egipt. Vom arăta, de asemenea, că, odată ce s-au unit și au fost răscumpărați, au fost însărcinaţi să fie „o lumină pentru națiuni”, și anume să transmită unitatea lor restului lumii.

În ciuda situației lor din ce în ce mai rele din Egipt, Israelul nu s-a unit până la sosirea lui Moise. Când a sosit, el a început să reunească Israelul până când, în cele din urmă, au reușit să scape de stăpânirea Faraonului.

O dată ieşiţi din Egipt, la poalele Muntelui Sinai, poporul Israel și-a consolidat unitatea până la punctul în care a devenit unul. Acesta este motivul pentru care marele comentator al secolului al XI-lea RASHI, i-a descris ca fiind „ca un singur om cu o singură inimă”. Acel nivel de unitate a fost cerința ca ansamblul de străini care au subscris la mesajul lui Avraam, să fie „oficial” declarat națiune. Acolo, la poalele muntelui, a fost nașterea națiunii Israel. Exemplul de dezbinare și înrobire, opus unităţii și eliberării pe care evreii îl trăiseră în Egipt urma să fie o lecție pentru ei, pentru a-și menține unitatea, indiferent cât de intens crește egoismul lor. După cum vom vedea pe parcursul acestei serii, legătura dintre dezbinare și adversitate nu a fost întreruptă de atunci. Din păcate, nici lecția nu a fost învățată.

Când Moise a unit poporul lui Israel, el nu a intenționat să-l unească doar pentru binele lor. Așa cum Avraam a vrut să unească toți babilonienii, dar a lucrat doar cu cei care l-au urmat, Moise a vrut să ajute întreaga lume să găsească unitatea, nu doar pe israeliți.

Adaptându-se dorinței lui Moise de a răspândi ideologia unității către întreaga omenire, imediat după ce poporul Israel a fost declarat națiune, ei au fost însărcinați să fie „o lumină pentru națiuni” (Isaia 42: 5, Isaia 49: 6), și anume de a răspândi această unitate. În Comentariul lui Ramchal asupra Torei, marele cabalist din secolul al XVIII-lea a scris: „Moise a dorit atunci să finalizeze corectarea lumii. Acesta este motivul pentru care a luat mulțimea mixtă, deoarece el credea că astfel va fi corectarea lumii … Cu toate acestea, nu a reușit din cauza corupțiilor care au avut loc pe parcurs”.

Similar cu Ramchal, în secolul al XIX-lea, Isaac Hever Wildman a scris în cartea sa Beit Olamim: „Aceasta a fost rugăciunea și binecuvântarea lui Moise pentru generația deșertului, că ei vor fi începutul corectării lumii”.

Cuvinte și mai uimitoare cu privire la scopul stabilirii poporului Israel au fost scrise în cartea Maor VaShemesh: „‘ Ca El să te întărească astăzi ca popor al Său ’înseamnă că prin aceasta vei avea învierea, vei fi mântuit de toate calamitățile. După aceea, El le-a spus: „Acum, nu numai cu voi fac acest legământ”, ceea ce înseamnă că a fi salvat de orice rău prin legare nu a fost promis doar generației lui Moise. Mai degrabă, „Dar cu cei care stau aici astăzi cu noi … și cu cei care nu sunt cu noi astăzi aici”, ceea ce înseamnă că tuturor generațiilor viitoare li s-a promis – să treacă prin toate păcatele legământului și că ei nu vor fi răniți, prin unitatea și conexiunea care vor fi printre ei”.

Prin urmare, vedem că nivelul unității în Israel, soarta poporului și soarta lumii au fost legate încă de la înființarea națiunii. Această legătură neîntreruptă stă la baza tuturor problemelor noastre, așa cum vom vedea în restul acestei serii.

Următorul articol va analiza evenimentele care au dus la divizarea în poporul lui Israel între Regatul lui Israel, Regatul lui Iuda și corupția care a dus la ruina primului Templu.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rog să consultați cea mai recentă publicație a mea, Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-Semitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

“Ce este o rugă? ” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: “What is a prayer?

Ne naștem și creștem într-o percepție și simțire egocentrică a lumii, ceea ce duce la o acumulare de probleme în viața noastră. Întâmpinarea a tot felul de probleme este pentru a ne da dorința de a ne ridica deasupra percepției și simțirilor noastre actuale și de a descoperi o lume nouă, una de iubire, grijă și conexiune pozitivă între toți.

Transformarea de la percepția și senzația noastră egoistă înnăscută, către una nouă altruistă, se realizează printr-un act numit „rugăciune”.

Ce este rugăciunea?

Rugăciunea nu înseamnă recitarea cuvintelor dintr-o carte, oricât de sfântă ar fi cartea și nici nu înseamnă a cere unei puteri superioare să schimbe ceva în lume, sau beneficiul personal. Mai degrabă, întrucât întreaga noastră percepție a realității este egocentrică, unde ne propunem să obținem împlinirea în noi înșine în orice clipă, atunci rugăciunea este o cerere sinceră de a transforma abordarea noastră egocentrică a realității și de a deveni benefică pentru toată lumea și pentru tot ce ne înconjoară.

Cu alte cuvinte, rugăciunea este o cerere de autotransformare, în care, în loc să dorim să absorbim egoist, să primim și să-i exploatăm pe alții pentru câștig personal, așa cum facem în mod implicit, dezvoltăm în schimb o dorință autentică de a gândi și a dori în direcția opusă: să dăm, să dăruim și să ne folosim pe noi înșine în beneficiul altora.

Rezultatul unei rugăciuni oneste pentru transformarea de sine, din adâncul inimii noastre, este scris de înțelepți pin porunca: „Și îți vei iubi prietenul ca pe tine însuți” (Leviticul 19:18). Adică, rugăciunea noastră ar trebui să ne conducă către o stare în care îi simțim pe ceilalți așa cum ne simțim pe noi înșine, inversând și corectând intenția pentru ego-ul nostru către una de dăruire.

Prin urmare, rugăciunea înseamnă atingerea unei dorințe adevărate de a iubi pe ceilalți, așa cum ne iubim pe noi înșine, precum și o revelare a măsurii depline în care ne iubim de fapt pe noi înșine. Dacă dorința noastră este adevărată, din adâncul inimii, atunci suntem recompensați cu ajutor de la o putere superioară, care ne corectează ego-ul, oferindu-ne capacitatea de a-i iubi pe ceilalți în măsura propriei noastre iubiri de sine.

Ce determină motivația de a trăi și munci?

Remarcă: Sunt doi factori care provoacă motivația: aprecierea succesului unei persoane și o măsură a importanței obținerii acestui scop. Dacă omul nu vede o oportunitate de a reuși, atunci nu va găsi energia de a face treaba.

Comentariul meu: Trei tipuri de motivație sunt luate în considerare aici: în intenție, în achiziție și în împlinire. Așadar, o persoană ar trebui nu numai să vadă viitorul ci să îl vadă clar și anume să poată să îl analizeze, să îl spargă în parți și să îl reasambleze. Ea trebuie să înțeleagă cum va ajunge la acest viitor.

Motivația în sine este doar un cuvânt. Dar atunci când tu începi să îl exprimi în formule, grafice, tabele, în proiecte de a îl obține, atunci munca serioasă începe deja.

Întrebare: Adică dacă o persoană se uită la viitor ea ar trebui să vadă beneficiul dintr-o anumită acțiune?

Răspuns: În mod necesar deoarece o motivează. Natura noastră este aranjată astfel încât noi nu putem să lucrăm fără beneficiu pentru noi înșine.

Întrebare: De ce este aranjat astfel de natură că sunt oameni care nu au nicio motivație? Nu este nici măcar motivație să trăiască. Care este motivul?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului. Nimic nu poate fi spus aici. Sunt oameni care vor să trăiască și sunt oameni care inițial nu vor asta. Totul depinde doar de cât de mult o persoană vede acest viitor și pe ea însăși în el.

Întrebare: Ai putea să iei pe cineva care nu are nicio motivație să trăiască și cumva să îi dai motivația?

Răspuns: Eu nu pot să dau nimic nimănui. Eu pot doar să îl ajut să dezvolte motivația.

Întrebare: Este posibil pentru o persoană să dezvolte această abilitate în ea însăși?

Răspuns: Puțin câte puțin, bucată cu bucată, da. Este imposibil să îi spui “Iată, fă-o” deoarece nu are puterea pentru dezvoltarea de sine. Însă gradual ea poate obține asta. Totul depinde în principal de mediul în care există.

Întrebare: Uneori motivația dispare subit și la fel de subit apare. Poate o persoană să gestioneze asta?

Răspuns: Tu poți să folosești mediul. Acesta este oamenii, cărțile, tot din care o persoană se poate alimenta.

De pe KabTV “Abilități de management” 8/28/20

Prin echilibrul a două forțe

Întrebare: Profesorul tău Rabash a scris că creația din momentul nașterii constă din două contrarii: voința de a primi și voința de a dărui.

Nu există opoziție mai mare decât între aceste fenomene care apar împreună una după alta. Și există o linie de mijloc care include ambele stări: primirea și daruirea.

O persoană trebuie să echilibreze ambele forțe în sine?

Răspuns: El trebuie să adune aceste două forțe pentru a atinge scopul. Și scopul este sprijinul reciproc, garanția reciprocă, atunci când fiecare forță, ca și cum, scade singură și face totul pentru a o susține pe cealaltă. Într-o astfel de direcție reciprocă, ei lucrează între ei.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare” din 11.11.2020