Daily Archives: 25 noiembrie 2020

În scopuri iluzorii

Întrebare: Cum diferă influența grupului în societatea umană de instinctele de turmă la animale?

Răspuns: Animalele se comportă așa cum le dictează natura să se comporte. Ele nu fac greșeli deoarece, din moment ce sunt ghidate de natură, acționează conform unui program, dictându-le când să fugă, când să se apropie, când să se înmulțească într-o anumita perioadă a anului, când să doarmă într-un anumit moment al anului etc. Dar oamenii nu sunt. Suntem deasupra naturii, deasupra nivelului animal. Și aceasta este problema noastră.

Întrebare: Nu suntem noi, oamenii, conduși de instincte?

Răspuns: Faptul este că suntem guvernați de egoism și este atât de mare încât suntem gata să acționăm chiar în detrimentul nostru, răsfățându-ne ego-ul. O persoană își face mult rău pentru a se ridica deasupra altora. Spuneți unui animal că trebuie să se ridice deasupra altora și să sufere din cauza aceasta, nu va fi de acord.

Întrebare: Deci, o persoană este pregătită să sufere și chiar să se rănească pentru ca mai târziu, în viitor, să se bucure puțin?

Răspuns: Da, în scopuri iluzorii.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare”, 25.09.2020

A crede sau a verifica?

Întrebare: Pentru o persoană religioasă, cea mai mare motivație vine din credință. Ce poți oferi unui bărbat laic?

Răspuns: Unei persoane seculare i se pot oferi cunoștințe în loc de credință, apoi va înțelege cel mai înalt construct al naturii, numit Creator și nu doar să creadă ceea ce i s-a spus.

Întrebare: Dar de ce există suficientă credință în forța superioară în religie și nu în oamenii seculari? Vorbești acum, dar eu nu am încredere în asta.

Răspuns: Pentru că am depășit această stare. Nu putem trăi doar după ceea ce ni se spune.

Întrebare: Este mult mai dificil pentru oamenii laici?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Dacă aș fi religios, aș crede doar cuvintele tale și aș ști cum să procedez pentru tot restul vieții mele. Și aici îmi spui și nu știu, poate ai dreptate, poate nu.

Răspuns: Absolut. Deci, trebuie să-l descoperiți.

Din „Calităţi de management” KabTV, 28.08.2020

 

O viata noua 1286 – Îngrijirea din partea familiei pentru un părinte vârstnic

O viata noua 1286 – Îngrijirea din partea familiei pentru un părinte vârstnic

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Copiii adulți ai părinților în vârstă trebuie să se reunească pentru a împărtăși grija cu timp, energie și bani. Este imposibil să stabilim cum să împărtășim în mod egal grija pentru părinții în vârstă, deoarece nu avem nicio modalitate de a măsura diversele contribuții. Fiecare fiu are propria situație unică, care nu poate fi comparată cu exactitate cu contextele fraților.

Conform înțelepciunii Kabbalei și a unei perspective integrale, copiii trebuie să-și lase diferențele deoparte și să se întâlnească o dată pe lună sau de două ori pe an pentru a împărți îndatoririle asociate îngrijirii părinților lor în vârstă într-un mod intenționat, de afaceri, fără emoții. Bunăstarea părinților ar trebui să fie în centrul atenției. Fiecare copil oferă ce poate, fie că este timpul ca să-i ducă pe părinți la întâlniri medicale, bani pentru a plăti serviciile în casă sau căldură și îngrijire emoțională. Fiecare rambursează părinții ca și când ar plăti înapoi Creatorului, deoarece Creatorul aranjează părinții pentru noi.

Din emisiunea KabTV „O viață noua 1286 – Îngrijirea din partea familiei pentru un părinte vârstnic” , 30/10/20

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

De la individualitatea istorică la inteligența colectivă

Întrebare: Inteligența colectivă și efectele grupului sunt înțelepciunea uitată. Cândva strămoșii nostrii au folosit această cunoaștere și apoi ei au fost uitați pentru mulți ani. Astăzi știința revelează că se dovesteste că mulțimea, destul de ciudat, are înțelepciune, iar inteligenta colectivă poate fi mult mai mare decât cea a indivizilor.

De ce această înțelepciune a fost uitată și doar astăzi începem să o descoperim și să o folosim?

Răspuns: Anterior, umanitatea nu a avut nevoie de colectivitate. Ea întâi s-a dezvoltat spre individualitate, izolarea egoistă a individului și opus individului și a colectivului.

În asemenea cazuri, personalitatea individuală câștigă tot timpul deoarece oamenii puternici care știu cum să managerieze, indică, câștigă, trag înainte și conduc societatea. Prin urmare, societatea se întinde spre ei, este gata să se plece în fața lor din moment ce este mai ușor pentru colectiv să existe în acest fel.

Oamenii diferă în nivelul lor de egoism. Prin urmare, cei mai egoiști se grăbesc înainte. Așa numitul “rol al individului în istorie” este foarte important în dezvoltarea societății umane. Într-adevăr, mii de ani au trecut până să evoluăm spre declinul acestui trend. Rolul individului începe să dispară și să fie înlocuit de colectiv.

Noi o vedem peste tot: în afaceri, în sporturi, în grupuri. Noi am ajuns la concluzia că un grup care poartă puterea unificării, deși este cuprins din mulți oameni, este o persoană. Este un grup care este capabil să creeze ceva nou și se grăbește înainte.

Remarcă: Umanitatea s-a dezvoltat din vremea sistemului comunal primitiv când oamenii stăteau în jurul focului și au decis totul împreună. Apoi cu 500 – 600 de ani în urmă, în timpul Renașterii a fost un puseu în dezvoltarea personalității. Și astăzi tu spui că vremea individualității trece și începe dezvoltarea colectivă.

Comentariul meu: Echipa este ca un individ.

De pe KabTV “Abilitați de comunicare” 9/25/20

“Atât de mult pentru a fi recunoscător de această Zi a Recunoştinţei” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Atât de mult pentru a fi recunoscător de această Zi a Recunoştinţei

Ziua Recunoștinței este o sărbătoare așteptată de americani tot anul. Familia extinsă și prietenii lasă deoparte munca și călătoresc pe distanțe mari pentru a se reuni pentru o zi de sărbătoare, stând în jurul mesei de sărbători, împărtășind amintiri și mulțumind. Dar anul acesta va fi diferit. Criza economică și de sănătate din cauza pandemiei poate strica planurile pe care mulți le aveau în minte. Deci, s-ar putea să ne întrebăm: Există cu adevărat ceva pentru care să fim recunoscători în 2020? Absolut. Națiunea se confruntă cu o oportunitate unică de a se uni, în ciuda atmosferei grele de după alegeri, de a se ridica deasupra diferențelor și dincolo de distanța fizică.

Orașele din SUA măresc restricțiile Covid-19 pe fondul creșterii record a virusului, recomandând oamenilor să rămână acasă, să evite întrunirile mari și să păstreze distanța față de ceilalți, pentru a preveni o contaminare suplimentară. Indiferent de decizia personală pe care fiecare american o va lua cu privire la modul de sărbătorire, spiritul, care a inspirat această sărbătoare la început, este cel mai important aspect de evidențiat, un spirit care este mai relevant astăzi decât oricând.

Una dintre cele mai populare explicații despre originea acestei sărbători datează din 1621, când coloniștii și indienii Wampanoag au împărtășit o sărbătoare de toamnă în Plymouth, Massachusetts, pentru a-și exprima recunoștința față de Dumnezeu pentru sezonul abundent de recoltă. Dar abia în 1863 președintele Abraham Lincoln a proclamat în noiembrie Ziua Recunoștinței drept sărbătoare națională.

O mare parte din meritul pentru stabilirea sărbătorii este atribuit lui Sarah Josepha Hale, o văduvă din New Hampshire care a lucrat ca scriitoare pentru a-și întreține cei cinci copii. Ea a publicat un roman care a dedicat un întreg capitol imaginării unei cine de Ziua Recunoștinței. Timp de decenii, ea a adus argumente neobosit și le-a cerut oficialităților să desemneze o astfel de sărbătoare, până când în cele din urmă a ajuns la Lincoln și l-a convins să o facă. Ea credea cu tărie că Ziua Recunoștinței va reuni Statele Unite, va ajuta la vindecarea rănilor națiunii și va acoperi golurile care amenințau să sfâșie țara în urma Războiului Civil devastator.

Unde putem găsi astăzi în America o Sarah Hale, care poate pune presiune pe țară, să se unească? Unde este femeia care va veni să ne unească, împotriva tuturor adversităţilor și a pandemiei, până când vom realiza pacea și progresul ca societate, în orice loc al lumii, un stat care poate rezulta doar din conexiunea noastră umană? Din păcate, nici o astfel de figură nu apare.

Este remarcabil cum, atâția ani în urmă, o femeie singură a reușit să influențeze șeful statului și să-l oblige să stabilească o zi națională de unificare pentru generațiile viitoare. Chiar și astăzi, când femeile au câștigat atât de mult în statut și influență politică, este foarte greu pentru noi să ne imaginăm cum ar putea veni o femeie și să-i convingă pe liderii americani să stea împreună și să „fumeze pipa păcii”.

Și totuși, mai rămân multe de sărbătorit de Ziua Recunoștinței. În primul rând, chiar fundamentul națiunii americane este marcat de inițiative istorice precum cele ale lui Sarah, care vizează unirea oamenilor, inițiative care pot servi drept exemplu pentru întreaga lume. Și în al doilea rând, pentru prima dată în istorie, Ziua Recunoștinței din acest an găsește America și întreaga lume într-un scenariu comun, în care ne dăm seama cu toții că suntem împreună în aceastăsituaţie.

Criza creată de epuizanta pandemie mondială,practic a scufundat întreaga planetă în aceeași situație dificilă. Virusul nu face distincție între republican și democrat, dreapta și stânga, nord și sud, est și vest, toate sunt supuse presiunii de a se uni pentru a depăși criza. Este ca și cum Forța Supremă însăși ne-ar testa – natura versus ființa umană.

Deci, pentru ce ar trebui să fim recunoscători și cui? Pentru Forța Supremă care ne-a așezat într-o singură oală, întreaga planetă, unde vedem linia greșelii umane, care are nevoie de vindecare și reparare. Ne spune că, chiar dacă tehnic am construit totul bine, starea noastră mentală și emoțională este atât de deteriorată încât este necesar un nou tip de sărbătorire de Ziua Recunoștinței, în care oamenii vor trebui să depășească diferențele și să se conecteze în inimile lor.

Trebuie să mulțumim naturii atât pentru rău, cât și pentru bine, deoarece ne îndeamnă să urmărim iubirea și conexiunea pentru ca umanitatea să aibă succes. Așa, lucrurile rele sunt revelate astfel încȃt să le putem aprecia mai târziu ca fiind la fel de bune, deoarece fără ele nu am fi putut obține binele. La fel ca o persoană fără pofta de mâncare, cum se poate bucura cineva de o sărbătoare fără foamea precedentă?

Dacă privim problemele și crizele ca pe un preludiu și pregătire pentru lucrurile bune care vor urma, vom conduce viața în loc să lăsăm viața să ne conducă. La sfârșitul tuturor războaielor va exista întotdeauna pacea; după toate luptele, va exista întotdeauna conexiune. Acum este momentul să construim cea mai puternică forță dintre toate, puterea conexiunii dintre noi. Este singura putere care ne va permite să descoperim un viitor promițător în fața noastră.

Viaţă nouă 461 – Legea Naţionalismului – o criză de identitate, partea 2

Viaţă nouă 461 – Legea Naţionalismului – o criză de identitate, Partea a 2a
Dr. Michael Laitman în discuţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Avraam a fondat Israelul ca o națiune spirituală datorită aspirației sale de a urma forța superioară, forța iubirii. Secretul pe care îl au evreii este că, fiind ca „un singur om într-o singură inimă”, putem dezvălui forța superioară. Aceasta este moștenirea noastră culturală, dar nu o îndeplinim. Astăzi suntem conduși de legea ego-ului și a concurenței. Dacă dorim ca viziunea iubirii și a conexiunii să devină realitate, trebuie să acceptăm pe oricine dorește să ni se alăture și să înceapă un proces educațional general, social, pentru a învăţa despre rădăcinile noastre.

Din KabTV “ Viaţă nouă 461 – Legea Naţionalismului – o criză de identitate, Partea a 2a” 11/30/14

 VideoPlay Now | Download    AudioPlay Now | Download

“De ce se scurtează viețile americanilor, spre deosebire de restul lumii” (Thrive Global)

Thrive Global a publicat noul meu articol: “De ce se scurtează viețile americanilor, spre deosebire de restul lumii

S-ar putea ca America să fi trecut de punctul de la care nu mai există întoarcere și diviziunile din societate să nu poată fi reparate în acest punct.

Site-ul The World in Data de la Universitatea Oxford, pentru furnizarea de statistici sigure, a publicat recent câteva cifre tulburătoare despre America. În aproape fiecare țară din lume, speranța de viață crește. Singura excepție notabilă sunt Statele Unite. Acolo, speranța de viață a scăzut constant din 2014.

Este posibil să fie nevoie de un alt război civil pentru ca americanii să recunoască faptul că doar acceptarea, aprecierea și îmbrățișarea diversității pot forma o societate durabilă, dar faptul că o nouă administrație va începe în ianuarie viitor, indiferent de identitatea președintelui, mă obligăsă fac încă un efort pentru a-mi exprima punctul de vedere, că educația către îmbrățișarea diversității este baza supraviețuirii Americii, înainte ca liderul lumii libere să dispară în flăcări.                      Michael Laitman

Cercetătorii uimiți, care au observat că scăderea speranței de viață a americanilor este mai degrabă o tendință decât o „eroare statistică”, au analizat motivele acestei ciudățenii și au găsit câteva fapte neliniștitoare. Motivele pentru care americanii trăiesc din ce în ce mai puțin sunt în mare parte sociale, nu medicale, economice sau de mediu. Americanii se ucid reciproc și pe ei înșiși, mor din cauza supradozelor de opioide, obezitate, precum și a altor ciudățenii, cum ar fi mortalitatea infantilă prevalentă și lipsa accesului la medicamente care salvează vieți, cum ar fi insulina. Acestea două din urmă, la rândul lor, indică, de asemenea, probleme sociale structurale, mai mult decât indică probleme medicale sau de mediu, deoarece nu există niciun motiv pentru care țara cu cel mai dezvoltat sistem de sănătate din lume sănu poată elimina practic mortalitatea infantilă sau să ofere insulină celor care chiar au nevoie de ea.

Cred că aceste date reflectă prea bine criza socială care se desfășoară în America. America și-a neglijat activitatea socială – lucrul privind relațiile umane. Trebuie să înțelegem că nu există o țară în lume ca Statele Unite. Populația SUA este formată dintr-o astfel de diversitate de popoare și rase, care face din ea o adunare eclectică de oameni care nu au nimic în comun și adesea adăpostesc ostilități străvechi unul față de celălalt. Acesta este motivul pentru care în America, mai mult decât oriunde altundeva, educația către unitate este vitală pentru supraviețuirea ei. Aș merge chiar atât de departe încât să spun că, fără a forma o identitate americană uniformă, pe care americanii nu o au datorită mediului lor divers, America nu va supraviețui.

Deoarece America nu a făcut acest lucru într-un mod semnificativ de la sfârșitul războiului civil, aceleași probleme care au provocat izbucnirea războiului civil, există și astăzi, împreună cu numeroase alte probleme care s-au adunat deasupra acesteia. Acum, aceste probleme aduc țara în pragul unui al doilea război civil.

America se proclamă a fi „țara celor liberi”, dar ce faci dacă libertatea unei persoane este supunerea alteia? „Înclinarea inimii omului este rea din tinerețe” (Gen. 8:21), știm. Dacă ne lăsăm înclinația neîngrădită, aceasta va exploata, va abuza și va ucide fără discriminare. Liberalismul este o idee grozavă, atât timp cât permite oamenilor să acţioneze în măsura în care au fost învățați să păstreze și să respecte libertatea de exprimare și siguranța altor persoane, la fel cum le respectă și le păstrează pe ale lor.

Primul Amendament, care impune libertatea de exprimare pentru toți, este prea des implementat mai mult pe linia libertății de a exprima ură față de ceilalți şi a libertății de a reduce la tăcere părerile despre care eu cred că sunt greșite. Acesta este un rezultat direct al eliberării ego-ului, înainte de a fi învățat că liberalismul și libertatea de exprimare înseamnă că fiecare are dreptul să se exprime, nu doar eu.

Așa cum nu puteți lăsa un câine neinstruit să iasă pe stradă, nu ar trebui să lăsăm „câinele neinstruit” din noi să alerge liber, altfel va fi obligat să muște și să răneascăalte persoane. În primul rând, trebuie să învățăm să acceptăm, apoi să apreciem și, în cele din urmă, să prețuim diferențele dintre noi. Trebuie să vedem cum diversitatea noastră poate crea inițial neînțelegeri și antipatii, dar atunci când lucrăm corect cu ea, ne îmbogățește și contribuie la înțelepciunea noastră ca indivizi și la puterea noastră ca societate.

S-ar putea ca America să fi trecut de punctul de la care nu mai există întoarcere și diviziunile din societate să nu poată fi reparate în acest moment. Este posibil să fie nevoie de un alt război civil pentru ca americanii să recunoască faptul că doar acceptarea, aprecierea și îmbrățișarea diversității pot forma o societate durabilă, dar faptul că o nouă administrație va începe în ianuarie viitor, indiferent de identitatea președintelui, mă obligăsă fac încă un efort pentru a-mi exprima punctul de vedere, că educația către îmbrățișarea diversității este baza supraviețuirii Americii, înainte ca liderul lumii libere să dispară în flăcări.

Învaţă să te iubeşti pe tine însuţi

Întrebare: Nu este un secret faptul că oamenii sunt obosiți. Există o nouă descoperire aproape în fiecare zi: virusul trăiește până la 28 de zile pe smartphone-uri, carduri de credit, vize și bani; oamenii pot fi re-infectați de coronavirus și că reinfectarea este mult mai puternică decât cea inițială.

Virusul a fost descoperit în apă. Animalele pot fi, de asemenea, infectate. Vă puteți infecta chiar și fără a avea contact cu bolnavii. Apare un alt virus, care este mai „rău”.

Am enumerat doar 1% din ceea ce este răspândit de mass-media, de oricine. În această situație, unde poate merge omul? La ce este condus? Așa ar trebui să trăiască cineva – într-un metru pătrat și să nu se miște?

Răspuns: Nimeni nu poate face nimic.

Observație: În acest caz, reacția unei persoane obișnuite este opusă. Ea spune: „Întrucât aşa stau lucrurile, părăsesc casa. Ei bine, eu nu pot continua să trăiesc?” Și el iese. Noi înșine îl conducem la această decizie.

Comentariul meu: Nu. Cred că tot greșit este. Trebuie să înțelegem că o persoană nu trebuie să acționeze în conformitate cu nervii sau convingerile sale. El trebuie să acționeze în felul în care trebuie să acționeze.

Întrebare: Ce vrei să spui prin „trebuie”? Ce este asta?

Răspuns: „Trebuie”, pentru că acest virus a venit să ne educe. Să ne educe! Și îl cam ignorăm și spunem: „Oricum, vom face asta!” Ca un copil mic care bate din picior.

Observație: Dar omul nu se gândește la educație. El se gȃndeşte: „Trebuie să-mi curăț tot timpul cardul de credit, trebuie să șterg tot timpul spațiul din jurul meu și să nu las pe nimeni lângă mine”. El nu crede că virusul a venit să ne educe.

Comentariul meu: Iar noi trebuie să-i explicăm acest lucru. Aceasta este problema noastră. Este problema noastră – problema acelora dintre noi care înțelegem de unde a venit virusul și de ce.

În mod ciudat, a venit să ne apropie. Dar pentru a ne apropia mai mult intern, nu extern. Pentru a nu șterge spațiul unul după altul, ci pentru a ne „curăţa” pe noi înșine, astfel încât să nu ne infectăm reciproc, astfel încât să avem grija: „Îl voi infecta pe celălalt” – și nu că eu mă voi infecta de la celălalt . Când ne vom gândi la alții în loc de noi înșine, totul va dispărea și virusul va dispărea, se va topi ca fumul.

Întrebare: Întreaga problemă este că sunt ca și cum aș fi blocat în mine, că mă gȃndesc ce ar trebui să fac, unde ar trebui să merg?

Răspuns: Nu, trebuie să le fac pe amândouă. Dar trebuie să o fac nu pentru a mă proteja de ceilalți, ci ca şi cum aș fi singurul bolnav din lume și aș vrea să-i protejez pe alții de mine.

Întrebare: Deci, nu „ce se va întâmpla cu mine”, ci „ce se va întâmpla cu ceilalți”?

Răspuns: „Ce se va întâmpla cu noi toți”. Virusul ne aduce, în final, recunoașterea conexiunii noastre reciproce, care este rea, egoistă și distrugătoare. Acest virus și ceilalți viruși care vin după el, ne vor aduce într-o stare în care ne vom gândi la ceilalți și nu la noi înșine, deoarece acesta este singurul mod în care putem păstra pe toată lumea în siguranță.

Am intrat într-un stadiu în care nu avem altă opțiune. În cele din urmă, trebuie să înțelegem că lumea trebuie să ajungă la starea ei corectată, și nu trebuie să urmăm calea egoismului nostru, ci în ciuda acestuia, să urmăm calea către conexiunea dintre noi.

Întrebare: Bazat pe ce spuneţi, știința medicală nu va putea crea un vaccin, sau o va face, dar va veni un alt virus?

Răspuns: Da, bineînţeles.

Întrebare: Este mai bine să nu lucrăm în această direcție?

Răspuns: Nu. Am intrat în secolul al XXI-lea. Aceasta este o nouă eră, aceasta este o nouă stare a umanității. Aceştia sunt viruși noi, viruși spirituali, sau s-ar putea spune psihologici, care ne indică faptul că, conexiunea noastră este un factor crucial. Dacă este bună, este bine pentru noi toți. Dacă este rea, va fi rău pentru noi toți.

Întrebare: Care ar trebui să fie gândurile vindecătoare ale unei persoane?

Răspuns: Atunci cȃnd mă gândesc la ceilalți: cum să nu-i infectez, cum să mă asigur că sunt în viață și sunt bine. Este simplu. Asta e. Nu mă gândesc la mine, ci la ceilalți. Și așa mă salvez și mă decontaminez. Nu îi îndepărtez pe ceilalți de lȃngă mine pentru a nu mă infecta, îi îndepărtez de mine pentru a nu-i infecta.

Observație: Dar eu nu sunt bolnav.

Comentariul meu: Suntem cu toții bolnavi. Cu toții avem viruși în noi. Viruși egoişti, sălbatici, când ne gândim doar la noi înșine și nu la ceilalți. Natura acum, în secolul XXI, ne va schimba. Și acest lucru este foarte, foarte neplăcut, de neînțeles și oarecum neașteptat.

Întrebare: Există o astfel de conștientizare a mea, ca fiind un virus rău?

Răspuns: Da. Este singura, din întreaga lume, care caută pe cineva ca să-l rănească – și eu sunt acela.

Întrebare: Eu sunt virusul care îi poate infecta pe alții și nu vreau să fac asta. Trebuie să fiu izolat de oameni. Ar trebui să mă opresc să mă apropii de ei și așa mai departe?

Răspuns: Da. Toate gândurile, planurile mele, diferitele mele idei, sunt toate egoiste. Trebuie să fac ceva în legătură cu ele. Cum le pot bloca în mine? Cum să le ascund în mine? Aceasta se numește restricție.

Întrebare: Practic, eu cer: „Opriți-mă, separați-mă de oameni, pentru că îi ucid, îi infectez”?

Răspuns: Da. Dacă nu fac asta, atunci apare un alt virus extern și mă restricționează prin aceste efecte secundare. Dar, de fapt, virusul nu este Covid-19 sau alte virusuri cu care luptăm astăzi. Nu, virusul este tocmai în gândurile noastre egoiste despre ceilalți.

Întrebare: Va accepta o persoană acest lucru?

Răspuns: Nu va avea de ales. Natura ne va forța treptat. Ne-a creat în acest fel și ne conduce spre schimbări, astfel încât să cerem naturii însăși să schimbe ceea ce a creat în noi. Va fi frumos. În general, mă aștept la o transformare interesantă a umanității în următorii ani.

Întrebare: Deci, vă așteptați la această cerere: „Schimbă-ne”?

Răspuns: Da. Și trebuie să scriem cărți, să facem filme, tot ce putem pe acest subiect, despre cum se poate întâmpla acest lucru, despre cum ne va schimba natura.

Întrebare: Natura ne va forța și oricum, ne vom schimba, deci este mai bine să nu opunem rezistenţă?

Răspuns: Desigur. Cui vei rezista? Cum poți face asta? Tu însuți ești natura. Natura face în tine tot ce trebuie făcut.

Întrebare: De ce atunci natura a înscris în noi: „regele naturii” cu „puterea asupra naturii”?

Răspuns: Pentru ca tu, la gradul de om, care există în tine, să realizezi că îți poți schimba natura animalică. Asta e.

Întrebare: Aceasta este ceea ce numim „regele naturii”? Faptul că pot cere să-mi schimb natura?

Răspuns: Da, să te ridici deasupra naturii tale egoiste animalice și să urci spre vârful unei naturi altruiste. Trebuie să ne ajutăm reciproc în acest sens, să facem tot ce putem. Dacă nu, totuși vom ajunge la acest lucru, dar, bineînțeles, cu mari suferințe, pierderi, pentru o perioadă lungă de timp și dureros. Sper că oamenii vor auzi. Și trebuie să vorbim mereu despre asta.

Din KabTV “Ştiri cu dr. Michael Laitman” 10/15/20

Mișcare spre spiritualitate

Întrebare: În principiu, lucrăm constant în grupuri de zece. Ce ne lipsește acum, un fel de efort impulsiv, un atac prin munca noastră internă în unitate externă? Ce trebuie să adăugăm în munca noastră în grupurile de zece pentru a reuși?

Răspuns: Ne schimbăm treptat. Pot vedea acest lucru din materialul pe care vi-l prezint și cum se desfășoară. Acesta nu este un material aleatoriu. Il pregătim înainte de fiecare lecție, pe măsură ce trecem de la o fază la alta. Apoi îmi formez gândurile pe Twitter.

Văd că avansăm, grupurile de zece sunt bine structurate și prietenii nu sunt indiferenți să participe in ele. La început, au fost forțați să lucreze în grupuri de zece, apoi și-au dat seama că nu au de ales, deoarece într-adevăr, așa trebuie să fie.

Acum, ei nu se află în grupurile de zece doar pentru că trebuie să fie, dar chiar și în sens egoist simt că încep să perceapă ceva prin grupurile de zece. Ei înțeleg că prin grupurile de zece vor dezvălui forța mântuirii, forța revelației, inspirația, toate dorințele, toată lumina și toată spiritualitatea. Văd că ei se raportează la spiritualitate ca la ceva prețios, cel puțin ca la ceva esențial.

Cel puțin nimeni nu poate fi indiferent față de cei zece, și acesta este motivul pentru care simțim această mișcare și este foarte bine.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei” 19.02.2019

„Ce diferențiază libertatea de anarhie?” (Quora)

Michael Laitman, în Quora: „Ce diferă libertatea de anarhie?

Când dobândim o înțelegere clară și o percepție a legilor naturii, atunci vedem că totul din natură este predeterminat și că nu există anarhie în natură și în comportamentul uman.

A ajunge la această înțelegere necesită să ne îndreptăm spre a deveni asemenea naturii: întrucât natura umană este complet pe auto-servire și primește în mod constant în sine, natura este o calitate opusă altruistă și atotputernică.

Urmărindu-ne pe noi înșine să devenim dăruitori ca natura, atragem influența pozitivă a naturii și suferim diferite schimbări sub influența ei. Când descoperim și simțim forța de dăruire a naturii în noi înșine, devenim apoi capabili să acționăm prin propria noastră alegere liberă și să decidem singuri ce forțe să activăm – acordarea sau primirea. Nu există anarhie într-un astfel de proces.

Natura funcționează conform legilor absolute și rigide și nu acceptă anarhia.