Întrebare: Psihologii au dezvoltat o tehnică de șapte recunoștințe care ajută în a face față anxietății. Secretul tehnicii este foarte simplu: trebuie să mulțumești. Cui să mulțumești? Ție însuți, familiei tale, lumii, universului, lui Dumnezeu, se poate alege. Când să mulțumești? De preferință dimineața și înainte de somn. Pentru ce să mulțumești? Pentru faptul că ai de toate. Cum îți place această teorie?

Răspuns: Pentru o persoană obișnuită, normală, este foarte bine.

Întrebare: Dar o persoană nu simte că are de toate. Poate spune: „Mulțumesc că am totul”?

Răspuns: „Tot ce mi-ai dat îmi este suficient și îți mulțumesc”. Desigur, este bine pentru o persoană obișnuită.

Întrebare: Acest sistem funcționează dacă ești recunoscător?

Răspuns: Încearcă pe tine însuți. „Când păcătoșii dorm, bine pentru ei și bine pentru lume.”

Întrebare: Se numește vis când cineva spune: „Am de toate?”

Răspuns: Da. Și adormi liniștit dacă este seara. Iar dacă este în timpul zilei, nu te grăbești nicăieri. Oricum, tot ce am nevoie va veni la mine. Asta e bine. Oamenii nu trebuie să se grăbească undeva, totul este de la cel rău.

Întrebare: Asta înseamnă că îți place acest sistem de recunoștință?

Răspuns: Îmi plac oamenii leneși, deși eu nu sunt așa.

Întrebare: De ce îți plac oamenii leneși?

Răspuns: Ei fac puțin rău lumii.

Întrebare: Dar, într-adevăr, nu-ți plac rebelii și revoluționarii.

Răspuns: În interiorul tău. În interiorul tău, fă ce vrei. Faceți revoluții și războaie, în interiorul vostru. Și orice altceva, lăsați natura să trăiască în pace, nu o murdăriți.

Vedeți ce ne face natura, acest virus. Ieșiți calm din oraș, cumpărați-vă o casă în loc de apartamentul din oraș și trăiți în pace. Soție, copii, de ce altceva mai are nevoie o persoană?

Comentariu: Dar totuși, toate rugăciunile se bazează pe recunoștința inițială iar apoi există un fel de cerere.

Răspunsul meu: Să atingi cel mai înalt și cel mai mare scop – să devii egal cu Creatorul!

Comentariu: Nu există pace în asta. Este o mișcare constantă.

Răspunsul meu: Pace internă! Pentru că sunt absolut sigur că așa voi atinge oricum obiectivul. Mă dau Creatorului și în acest sens merg cu El. Iar El poate face orice vrea. Eu rămân în pace absolută.

Întrebare: Dar mișcarea către El nu este o anxietate constantă, agitație?

Răspuns: Aceasta nu este anxietate. Nu există nici măcar o frământare în asta. Dacă am încredere în El, dacă am încredere că sunt în mâinile Lui, atunci sunt pur și simplu ca un prunc în brațele mamei sale. Ținut în brațe și atât. Siguranță deplină, pace.

Dar mă verific de fiecare dată pentru a fi sigur că sunt în brațele Lui cu mai multă vigoare, mă apropii de El în ciuda ego-ului meu. Și nu am nevoie de nimic altceva. Sunt în acest cocon.

Deci, unde să te grăbești? Mai mult decât atât, cu alte persoane pentru a face niște calcule: cine este mai mare, cine este mai bun, cine este mai înalt …

Întrebare: Și ce se întâmplă cu egoismul nostru în continuă creștere? Vorbești constant despre asta.

Răspuns: Acesta este pentru a ne oferi oportunitatea de a fi tot timpul în apropiere dinamică cu Creatorul.

Întrebare: Adică pentru a reveni din nou la acea stare, în mâinile Lui?

Răspuns: Da. Și totul este bine.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 21.09.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Există două guvernări în lume: cerească și pământească. Una acționează din partea naturii, avansând programul evoluției așa cum este planificat: „în timp util”, conducându-i pe fiecare și pe toți împreună într-o stare predeterminată. Drept urmare, cele două forțe – binele și răul – trebuie să se unească, să se completeze reciproc și să ne reveleze pe deplin Creatorul.

Forța superioară a creat binele și răul și le-a imprimat în creație. Iar acum trebuie să se unească pentru a-l dezvălui pe Creator în cadrul acestei unități. Acesta este planul guvernării cerești și lumea îl va îndeplini cu siguranță; nu este niciun dubiu în această privință.

Natura ne va împinge brutal spre această corectare. Dinozauri dispăruți, erupții vulcanice, valuri de tsunami, războaie, toate acestea dovedesc că natura avansează programul cerului fără nici o milă, indiferent de faptul că provoacă suferință egoismului nostru.

Dar omul, cea mai dezvoltată parte a naturii, are oportunitatea de a se familiariza cu acest proces, cu programul creației și scopul său, și de a devenii asistentul Creatorului în implementarea acestuia. În acest caz, el va fi numit „om”.

Dacă o persoană preia controlul și se străduiește să devină asemenea Creatorului, accelerează dezvoltarea și reduce suferința. Dar el încearcă nu pentru binele propriu, ci doar pentru a susține programul creației și să demonstreze tuturor dreptatea Creatorului, să-L justifice în toate.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala, 11/18/20, „Conectarea lumii în ultima generație”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rugăciunea se numește munca în inimă, deoarece mintea opune rezistenţă și trebuie să merg împotriva ei. Adică îi cer Creatorului ceva la care întreaga mea natură se împotrivește; de aceea fiecare rugăciune necesită o muncă specială în inimă pentru că vreau să merg împotriva minții și rațiunii mele, care îmi dovedesc contrariul.

Oricum, nu vreau să înțeleg cu mintea mea că merită să lucrez pentru Creator. Vreau să lucrez doar cu credință deasupra rațiunii.

Este interesant cum funcționează, deoarece simt că totul din mine se opune: nu vreau conexiune, studiu, acțiuni altruiste, diseminare și conexiune cu prietenii. Nu vreau să folosesc niciun mijloc care să mă poată apropia de Creator.

Această împotrivire interioară devine din ce în ce mai explicită în fiecare zi, dar de fiecare dată trebuie să acționez exact în sens opus. Văd această reticență în mine și știu exact unde este în egoismul meu, dar în exterior trebuie să fac exact opusul.

Nu există nimic care să mă atragă la asta și să mă oblige, nimeni nu mă forțează, dar eu însumi încerc să găsesc puterea de a face ceva de dragul dăruirii deasupra rațiunii mele. Așa se face trecerea de la rațiune la deasupra rațiunii, deasupra dorinței. Aceasta este trecerea de la lumea corporală la lumea spirituală. Întreaga lume spirituală este construită deasupra rațiunii, deasupra dorinței mele normale.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 22.11.2020, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul „Pacea”, Baal HaSulam scrie că „ Providența Sa ne-a poruncit să respectăm cu toată puterea noastră Mitzva dăruirii către alții, cu mare precizie, în așa fel încât niciun membru dintre noi să nu muncească mai puțin decât măsura necesară pentru a asigura fericirea societății și reușita acesteia. Iar atâta timp cât nu o executăm pe deplin, natura nu va înceta să ne pedepsească și să se răzbune. ”

Unde poate cineva să găsească energia necesară pentru a îndeplini legea dăruirii?

Răspuns: Doar în societate.

Întrebare: Se pare că există un plan superior care controlează cât de mult dăruiesc și cât de mult primesc, nu doar fizic, ci în comunicarea cu alte persoane. În ce fel pot adăuga?

Răspuns: În atitudinea ta față de ceilalți. O persoană are ceea ce este necesar și suficient. Natura ne-a oferit totul mult mai mult decât animalelor care petrec ore în fiecare zi căutând hrană. Avem nevoie doar de interacțiunea corectă dintre noi și ceilalți pentru a atinge cel mai înalt obiectiv.

Întrebare: Deci, a dărui societății înseamnă să alergi și să faci ceva pentru ea?

Răspuns: Nu. Omul este cel mai nenorocos element al naturii. El trebuie să aibă întotdeauna grijă de cum să-și asigure necesarul. Nici unul dintre animale nu lucrează atât de mult pentru vizuina lor, mâncare sau de dragul urmașilor. Totul este mult mai simplu pentru ele. Omul este o creatură înrobită de natură.

Uită-te la felul în care trăim. O persoană crește până la vârsta de 20 de ani. El este întotdeauna obligat, obligat și obligat. El nu face nimic pentru el însuși. Doar i se pare că da.

Chiar și atunci când capătă niște abilități și crede că se dezvoltă vizitând muzee, teatre, discoteci și orice altceva mai există, îi este impus de societate. Acestea nu sunt dorințele sale interioare personale, ci ceea ce a primit de la alții și este obligat să le îndeplinească.

Întrebare: Ce vor face oamenii în societatea integrată despre care scrii atât de mult?

Răspuns: În această societate viitoare, o persoană, prin conexiunea sa integrală corectă cu ceilalți, va experimenta următorul nivel al naturii și se va ridica la acesta tot timpul.

Pentru el, fiecare zi, fiecare minut va fi realizarea armoniei superioare, perfecțiunea cea mai înaltă. În principiu, aceasta este ceea ce este menit să ne umple. Așa am fost creați, dar nu simțim încă acest lucru.

O persoană va explora ceea ce îi lipsește pentru fericirea completă și o va primi.

Din „Abilități de comunicare” de la KabTV, 21.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este egalitatea unul dintre principalele principii ale comunicării?

Răspuns: În general, da. Însă aceasta este egalitate condiționată deoarece nu este nicio persoană care este egală cu alta. Altfel noi am fi devenit unul.

Principiul comunicării corecte este că toți se pot exprima pe ei înșiși cât mai complet posibil într-o acțiune colectivă.

Întrebare: Pe parcursul istoriei, sensul egalității sociale s-a schimbat constant. În antichitate egalitatea a fost ținută în interiorul moșiilor, în timp ce nu era nicio egalitate între moșii.

În filozofia medievală creștină se credea că toată lumea este egală în fața lui Dumnezu deși toată lumea înțelegea ce este Dumnezeu în propriul lor fel.

În epoca iluminismului conceptul egalității sociale a fost bazat pe calitățile personale, pe individualism: toată lumea ar trebui să aibă drepturi egale și egalitate în fața legii. Însă ei nu iau în considerație că toți oamenii sunt diferiți prin natură și astfel tot a reieșit a fi inegalitate.

Învățăturile socialiste conduc oamenii la egalizare.

Ca rezultat al dorinței constante pentru egalitate, societatea a ajuns la triumful liberalismului și al permisivității. Cum vezi următoarea etapă a dezvoltării?

Răspuns: Egalitatea înseamnă că toată lumea ar trebui să se străduiască să facă societatea integrală în măsură abilitaților lor. În această integralitate noi vom deveni egali în mod condiționat.

Toți vor primi și dărui cât de mult pot, au nevoie și cât ar trebui. Nu putem să cântărim fiecare persoană și să spunem cât de mult datorează și cât de mult nu. Relația corectă dintre oameni este cea care ar trebui să îi conducă nu la egalitatea statistică, ci la cea condiționată.

Întrebare: Dacă toată lumea ar avea tot ceea ce au vrut și toată lumea ar fi satisfăcută cu nevoile lor, ar fi posibil să spunem că suntem egali în asta?

Răspuns: Nu. Chiar dacă îți imaginezi un asemenea viitor fantastic, asta nu va da nimic.

Nu este suficient pentru natura noastră doar să primim. Noi trebuie de asemnea să dăruim deoarece suntem elemente sociale care există unul pe seama celuilalt. Așa că aici trebuie să intri într-un alt paramentru: cât de mult primesc și cât de mult dau. Una nu poate exista fără cealaltă.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/11/20

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Noul meu articol “Fântâna tinereţii veşnice” a apărut în Medium.

De-a lungul secolelor, au fost create nenumărate metode și tratamente, care pretind că opresc sau diminuează procesul de îmbătrânire, deoarece oamenii experimentează schimbări fiziologice profunde, psihologice și sociale asociate cu îmbătrânirea. Oamenii de știință israelieni susțin că au găsit secretul căutării și a mentinerii tinereţii pentru totdeauna. Chiar dacă acest lucru se dovedește a fi posibil, nu înseamnă nimic fără a explora subiectul de la un nivel mai profund, unul care răspunde la cea mai importantă întrebare dintre toate: „Pentru ce trăiesc?”

Cercetările științifice de la Universitatea Tel Aviv și Centrul Medical Shamir din Israel au plasat un grup de persoane sănătoase în vârstă de 64 de ani în camere hiperbarice și le-au furnizat sesiuni de niveluri ridicate de oxigen timp de trei luni. Oamenii de știință responsabili pentru experiment susțin că terapia a întârziat procesul de îmbătrânire, l-a „inversat” și a transformat performanța acelor indivizi la niveluri similare cu a persoanelor cu 25 de ani mai tinere.

Îmbătrânirea sperie și frământă majoritatea oamenilor. Întrucât procesul natural de îmbătrânire aduce fără încetare o persoană din ce în ce mai aproape de sfârșitul vieții și de necunoscut, poate implica și angoasă. Bătrânețea și moartea nu sunt neapărat un lucru plăcut, dar tot ce se întâmplă în natură are un scop și un beneficiu clar, pe care s-ar putea să nu le realizăm. Așadar, nu ar fi recomandat să încerci să manipulezi sau să schimbi orice stare naturală.

Este mult mai înțelept pentru noi să mergem mână în mână cu procesul natural de îmbătrânire și să învățăm să ne adaptăm confortabil la situația noastră, în loc să luptăm artificial cu fenomenele naturale de îmbătrânire. Oamenii îmbătrânesc; se întâmplă natural. Întrebarea este dacă noi, ca societate, ne comportăm corect cu oamenii de-a lungul întregului proces al ciclului de viață. Trebuie să examinăm: „ Sunt vârstnicii ocupați și simt că societatea are nevoie de ei?” Într-adevăr, o societate sănătoasă ar trebui să considere contribuțiile lor ca fiind importante!

Dacă nu aș avea programul meu zilnic de predare, aș ieși fericit și aş curăța strada. Aș aduna prieteni care locuiesc în cartierul meu și le-aş cere să facă curățenie cu mine în jurul clădirilor. De ce nu? Este sănătos să te miști afară, să respiri aer curat, să faci un efort fizic și să fii în compania celorlalți. La terminarea acestei activități comune m-aș așeza împreună cu prietenii mei pe banca cartierului și aş bea cafea. Orice lider al comunității care se respectă, poate oferi o astfel de activitate socială și multe altele, rezidenților săi în vârstă. Cetățenii noștri în vârstă au o experiență și înțelepciune de o viață, pe care să le împărtășească în calitate de mentori și să-i ajute pe cei care tocmai își încep drumul.

Și dacă exemplul de curățenie pare cuiva ca fiind nevrednic sau nedemn, problema se află în interiorul persoanei însăși. Este important să instruiți toți membrii societății să aibă grijă de mediu și să servească comunitatea. Din acest principiu este mai clar că societatea trebuie educată în mod corespunzător pentru a respecta și aprecia bătrânețea, pentru a-i oferi un loc, pentru a-i dedica gândurile. Atitudinea corectă a societății ar trebui să fie aceea de a descoperi cât de mult are nevoie de persoanele în vârstă. Întrebați-i pe copii, ei înțeleg bine acest lucru, deoarece această premisă este construită în mod natural în ei.

Bunicii, părinții și copiii ar trebui să mențină legături de conexiune, care curg din generație în generație, dând naștere unui spirit de tinerețe în rândul vârstnicilor din familie. Bătrânii înțeleg deja că cineva ar trebui să accepte viața așa cum vine și învață cum să se străduiască să fie mai presus de toate grijile și să proiecteze astfel de atitudini către nepoți. Cei mici primesc atât de multe cadouri neprețuite de la bunici, un exemplu de iubire care este necondiționată, căldură simplă, fără calcule.

Pe scurt, îmbătrânirea nu ar trebui să fie o perspectivă înfricoșătoare. În loc să ne gândim că nu mai avem altceva cu care să contribuim, anii de aur ar trebui să deschidă o mulțime de oportunități pentru realizări noi, atunci când ne dăm seama că cel mai important aspect al unei vieți bogate și semnificative se găsește în conexiunea umană. Tocmai întrebările: „Care este sensul vieții?” și „De ce trăiesc?” sunt porțile către o lume nemărginit mai bună.

Știind că răspunsurile la aceste întrebări pot fi găsite în relațiile noastre umane, în conexiunea noastră și în acțiuni care au un beneficiu de durată pentru ceilalți, transcendem viața noastră corporală. Înțelegem că există un mecanism colosal, care ne înconjoară viața și lumea, care depășește existența în corpul nostru fizic temporar. Această estimare ne pregătește în profunzime pentru a intra în lumea largă, eternă, la un nivel superior al existenței, dincolo de limitele timpului și spațiului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Azi la mall, mâine la morgă”

În fiecare țară sunt multi cei care neagă Corona. Îi puteți vedea demonstrând împotriva blocării inițiate de guvern, umblând fără mască, lăudându-se cu nepăsarea și indiferența față de răul pe care îl pot provoca altora, prin infectarea lor și umplând locuri publice ca și cum ar fi 2019. Deci, ce se întâmplă dacă mai mult de un sfert de milioane de americani au murit și alții, nenumărați, suferă de complicații post corona pe care nimeni nu le poate explica, vindeca sau spune cât vor dura? Deci, dacă „libertatea de exprimare” a mea pune în pericol viața altcuiva? Într-o țară liberă, sunt liber să fac ceea ce vreau, nu?

Gresit. Suntem liberi să facem ceea ce ne dorim, atât timp cât nu dăunează altora. Când vine vorba de Covid-19, un comportament iresponsabil în public nu intră în această categorie; riscă sănătatea altora și, eventual, viața lor.

Aș dori să sugerez o idee autorităților care doresc să oprească ciuma: să înceapă o campanie și să o intituleze „Azi la mall, mâine la morgă”. Înregistrați imagini ale oamenilor cu camerele de securitate în locurile publice, cum se distrează și petrec fără griji, cum ignoră măsurile de siguranță, nu poartă măști, nu păstrează distanța necesară și nu evită contactul. Două săptămâni mai târziu, treceți în revistă aceste date și verificați-le cu înregistrările de noi cazuri confirmate de Covid. Sunt sigur că rezultatele, în ciuda tuturor legilor privind confidențialitatea care protejează datele cu caracter personal, vor arăta suficiente dovezi că virusul este foarte real și că oamenii suferă consecințele acțiunilor lor.

Nu este intenția de a răzbuna un comportament neglijent, ci pur și simplu de a demonstra că pericolul este real. Acest act, oricât de rece ar părea, poate salva numeroase vieți expunând adevărul că atât de mulți oameni încearcă să nege faptul că virusul este real și este aici!

Odată ce oamenii își dau seama că există într-adevăr o problemă, că cei 270.000 de morți Covid au fost oameni adevărați care nu mai sunt alături de noi, vor fi mai deschiși să analizeze modalități de rezolvare a situației. Atunci trebuie să începem să vorbim despre responsabilitatea reciprocă, solidaritatea, interdependența și toate acele idei frumoase și adevărate care par atât de nesubstanțiale oamenilor până când interdependența îi lovește în față, deoarece ei sau cineva pe care îl iubesc au fost infectați de o persoană neglijentă.

Trebuie să realizăm și să începem să acționăm în consecință, că există o regulă de bază pentru întreaga natură: toate ființele sunt un singur sistem, o singură entitate. Așa cum nu există un organ bolnav, iar restul corpului este sănătos, nu există o persoană bolnavă, iar restul umanității să fie sănătoasă. O boală oriunde este o boală peste tot. Faptul că nu simțim acest lucru nu înseamnă că nu este adevărat; înseamnă că simțurile noastre sunt defecte, că suntem bolnavi de înstrăinare și că, pentru a vindeca restul bolilor noastre, trebuie mai întâi să vindecăm condiția înstrăinării.

Dacă lucrăm la acest lucru împreună, putem schimba realitatea. Putem învăța să ne simțim unii pe alții, să ne simțim conectivitatea și dependența reciprocă. Putem descoperi beneficiile responsabilității reciproce și solidarității, dar mai întâi trebuie să ne angajăm în comun pentru a o face. Când ne vom îmbolnăvi de izolare și singurătate, vom putea să ne vindecăm de mândria noastră fără sens și să începem să ne conectăm. Când ne-am săturat de înstrăinare, vom putea vedea că înstrăinarea este adevărata noastră boală.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Pe cel care vine să te ucidă, ucide-l tu mai întâi”

Înțelepții noștri au scris: „Pe cel care vine să te omoare, ucide-l tu mai întâi” (Midrash Rabbah, 21: 4) și „Dacă vine cineva să te omoare, ucide-l tu mai întâi” (Midrash Tanchum, Pinhas, Capitolul 3). Cu câteva zile în urmă, omul de știință în domeniul nuclear iranian, Mohsen Fakhrizadeh, considerat creierul programului nuclear iranian, a murit după ce mașina sa a fost aparent pândită într-un district de la est de Teheran. Deși majoritatea degetelor indică Israelul, nu aș exclude posibilitatea ca aceasta să fie o ispravă a forțelor americane. Oricum ar fi, sunt în totalitate în favoarea acesteia. O persoană care își dedică viața distrugerii altora ar trebui eliminată. Aceasta nu este doar legea antică evreiască, așa cum tocmai am spus, este un lucru rezonabil de făcut în ochii fiecărei persoane sensibile. Fakhrizadeh și-a dedicat viața dezvoltării unei bombe atomice care să distrugă statul Israel și să-i omoare poporul. Acest lucru face ca uciderea lui să fie un act clasic de autoapărare.

Există rapoarte despre unele organizații evreiești care au denunțat uciderea sa. Chiar dacă cuvintele lor sunt simple lupte împotriva forțelor puternice anti-Israel, pe care doresc să le contreze și să le aplaneze, o astfel de poziție dovedește că nu au nicio dorință pentru existența statului Israel.

Decizia de a lua viața cuiva, chiar dacă este cel mai rău dușman al tău, nu vine ușor. Este nevoie de luni, dacă nu de ani de deliberare și cântărire a tuturor opțiunilor. Dar odată ce este clar că doar eliminarea acelei persoane va opri progresul unui plan de genocid, chiar dacă doar temporar, devine justificat să-l ucidă și să perturbe strategia.

În cazul Iranului, este evident că scopul său este de a folosi arme nucleare pentru a distruge Israelul. De asemenea, este evident că nu au niciun plan să înceteze sau să încetinească eforturile lor de a construi astfel de arme. Prin urmare, eliminarea șefului științific al departamentului nuclear iranian este o mișcare înțeleaptă și necesară.

De fapt, chiar luând în considerare posibilul răspuns iranian, cum ar fi atacurile asupra ambasadelor sau folosirea împuterniciţilor lor în Orientul Mijlociu pentru a ataca Israelul, nu mă îndoiesc că au fost calculate costurile și au fost trase concluziile corecte.

Este adevărat că Israelul este în pericol acum, dar când nu a fost când Fakhrizadeh era în viață? Israelul a fost în pericol de când primii evrei au părăsit Babilonul în urma lui Avraam și au decis să construiască o nouă națiune pe baza iubirii celorlalți, opusă față de restul lumii.

Ultimul incident nu schimbă nimic în imaginea de ansamblu. Tot ce face este să câștige timp Israelul pentru a obține un control asupra rolului său în lume: unirea rândurilor sale și stabilirea unui model de solidaritate deasupra disputelor.

Dacă oamenii Israelului se unesc între ei mai presus de toate diferențele lor, vor deveni modelul de care lumea are disperată nevoie. Aceasta este singura împrejurare în care națiunile vor considera existența Israelului drept legitimă și chiar dezirabilă. Solidaritatea internă și responsabilitatea reciprocă sunt singurele remedii pentru ura împotriva noastră. Ele sunt singura noastră apărare adevărată împotriva bombelor nucleare, deoarece vor neutraliza ura care le creează.

Dar până când ne înțelpţim și ne ridicăm peste ură, sunt necesare operațiuni specifice, pentru a ne oferi mai mult timp de a ne îndeplini sarcina. Singurele întrebări sunt, cât de mult timp putem cumpăra și cât de mult va trece până când devenim înţelepţi și facem ceea ce am fost meniţi să facem în lume.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→