Michael Laitman, în The Times of Israel: “Toţi ochii se vor întoarce către evrei”

În ultima săptămână, două incidente antisemite au atras atenția mass-mediei evreiești din SUA. Algemeiner a scris că, în New Jersey, „carcasa unui porc mort a fost lăsată pe pragul casei unui rabin din orașul Lakewood”, iar Tablet Magazine a publicat o poveste interesantă despre un grup închis de Facebook de femei liberale care exclude pe oricine exprimă orice sprijin sau înțelegere pentru Israel. Tablet a citat o americancă evreică de origine coreeană, pe nume Skylar Cutler, care a spus: „Ceea ce am văzut și am experimentat în acel grup a fost ura împotriva evreilor învelită în vălul justiției sociale. A trebuit să vorbesc”.

Marea majoritate a evreilor americani au fost încântați că Biden a fost declarat câștigătorul alegerilor prezidențiale din 2020 și nu mă îndoiesc că abia aşteaptă ca acesta să preia funcția. Și eu cred că va fi bine pentru ei, dar dintr-un motiv diferit: vor avea o experiență foarte revelatoare. Cu Biden ca președinte, ei nu vor avea pe cine da vina. La urma urmei, l-au ales ei înșiși și au făcut tot ce au putut, și nu numai atât, pentru a-l alege. Dar antisemitismul care va veni de la stânga, de la liberali și progresiști, le va arăta foarte clar că antisemitismul nu are nicio legătură cu identitatea președintelui.

Majoritatea evreilor americani susțin valori liberale și progresiste. Când antisemitismul îi lovește, așa cum a făcut-o în acel grup de Facebook, vor înțelege că nu sunt urâți pentru că susțin Israelul sau pentru că sunt albi și privilegiați, ci pentru că sunt evrei. Așa cum a spus evreica americancă coreeană, este „ura împotriva evreilor învelită în vălul dreptății sociale”. Când vine vorba de evrei, nu există nimic progresist în punctele de vedere ale „progresiștilor”, iar evreimea americană este pe cale să-și dea seama, dacă nu a făcut-o deja.

Când va fi declarat rezultatul final al alegerilor, ambele părți își vor îndrepta furia către evrei. Liberalii și progresiștii deja au profunde sentimente antievreiești, iar conservatorilor, care nu sunt în mod inerent antievrei, li s-au dat prea multe motive în această campanie ca să ajungă la concluzia că toate necazurile lor provin de la evrei.

În prezent, în America, stânga și dreapta nu se pot uni. Dar când ambele părți ajung să creadă că toate necazurile lor vin de la evrei, vor găsi temeiurile comune de care au nevoie pentru a se uni. Așa cum am văzut în Europa fascisti și musulmani manifestându-se împreună împotriva Israelului, vom vedea liberali și progresiști, suprematiştii albi și negrii americani găsind o nouă unitate în ura lor față de evrei.

Apoi, când evreii americani vor constata că toate acestea sunt extrem de similare cu ceea ce s-a întâmplat în Europa cu mai puțin de un secol în urmă, s-ar putea să fie prea târziu.

Filed under: Antisemitism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Despre unitatea evreiască şi antisemitism – Ridicarea şi căderea Primului Templu”

(Articolul No. 4 dintr-o serie) În articolul precedent, am descris formarea Israelului într-o națiune și modul în care li s-a dat sarcina de a fi „o lumină pentru națiuni” devenind un model de unitate, mai presus de diferențe. Acest articol este primul care explorează încercările Israelului de a-și menține unitatea după stabilirea națiunii, eșecul lor de a face acest lucru și consecințele acestui eșec.

Odată ce au devenit o națiune, jurând să se unească „ca un singur om cu o singură inimă”, poporul Israel a plecat în Canaan. Pe parcurs, au avut multe lupte interne, precum și lupte cu dușmani externi. Ego-urile lor în continuă creștere i-au provocat în moduri noi și au trebuit să găsească noi tactici pentru a le depăși. Cu toate acestea, așa cum este scris în Cartea Zohar (BeShalach, articolul 252), „Oricine duce un război în Tora este răsplătit cu o pace sporită în cele din urmă”. Cu alte cuvinte, războaiele pe care le-a purtat poporul Israel au încălcat jurământul de unitate completă.

Cu toate acestea, la scurt timp după ce Israelul a cucerit Canaanul și l-a transformat în Țara lui Israel, disputele au devenit atât de acerbe, încât națiunea s-a împărțit în două regate: Regatul de Nord (Israel) și Regatul de Sud (Iudeea). Regatul de Nord a fost mai slab spiritual și oamenii săi și-au abandonat rapid angajamentul față de unitate. Talmudul (Yoma 9b) descrie foarte puternic răutatea liderilor Regatului Israel unul față de celălalt: „Rabinul Elazar a spus: ‘Acei oameni, care mănâncă și beau unii cu alții, se înjunghie reciproc cu săbiile în limba lor’, chiar dacă erau apropiați unul de celălalt, erau plini de ură unul față de celălalt”. Cu astfel de relații, nu a durat mult până când Regatul lui Israel s-a dizolvat în obscuritate până în zilele noastre.

Între timp, în Iudeea, strămoșii noștri nu s-au comportat mult mai bine decât rudele lor acum dispărute. Istoricul evreu devenit roman, din secolul I, Titus Flavius ​​Josephus, detaliază comportamentul greșit al strămoșilor noștri. În timp ce lista faptelor greșite este mult prea lungă pentru scopul acestei serii de articole, este important să ne dăm seama cât de brutală a fost ura iudeilor față de frații lor. În Antichitățile evreilor (Cartea IX, Cap. 5), Josephus oferă câteva detalii îngrozitoare despre maniera prostească în care s-au purtat reciproc regii lui Israel. Când a scris despre ungerea regelui Jehoram, care a domnit la doar șaptezeci de ani după regele Solomon, care a învățat că „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12), Josephus spune că „De îndată ce [Jehoram] a luat guvernarea asupra lui, s-a dedat la măcelul fraților săi și al prietenilor tatălui său”.

Rege după rege, conducătorii Iudeii s-au ucis unii pe alții într-o manifestare uimitoare de depravare. Josephus scrie că regele Manase „a omorât barbar pe toți oamenii drepți care erau printre evrei. Nu i-a cruțat nici pe profeți, căci în fiecare zi a ucis pe unii dintre ei, până când Ierusalimul a fost acoperit de sânge”(Cartea X, Cap. 3).

În mod clar, acest comportament nu era durabil și, atunci când regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a invadat țara lui Israel, Iudeea era mult prea slabă pentru a se apăra împotriva lui. Deși suntem învățați că Nabucodonosor a cucerit Iudeea și a distrus Primul Templu, este important de menționat că înțelepții noștri și toate textele antice nu atribuie lui Nabucodonosor căderea Templului, ci propriilor noastre vicii unul împotriva celuilalt.

De altfel, acest model de a arăta cu degetul către propriile păcate ca fiind cauza nenorocirilor noastre, mai degrabă decât către dușmanii externi, a fost mentalitatea predominantă în antichitate. Acest lucru s-a schimbat doar în ultimele secole, când aroganța și îndreptăţirea noastră de sine au crescut la astfel de niveluri, încât nu am putut vedea vreo greșeală în noi înșine și am dat vina pe toţi ceilalţi, în ciuda înțelepților noștri care de milenii spun și scriu altfel.

Exilul în captivitatea babiloniană a fost scurt, dar plin de evenimente. Vom acoperi evenimentele care au condus la amenințarea distrugerii și a eventualei eliberări prin Declarația lui Cyrus în articolul următor, unde din nou, vom vedea că unitatea aduce libertate și fericire, iar separarea aduce nenorocire poporului nostru.

Filed under: Antisemitism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Mintea evreiască rusă”

Există viață înainte și după apariția social-media pentru majoritatea populației lumii. Tânăra generație nici măcar nu cunoaște vreo realitate diferită, şi este puțin cunoscut faptul că în spatele exploziei tehnologice din Silicon Valley se află evrei, în special cei din fosta Uniune Sovietică. Invențiile și software-ul de ultimă generație au transformat lumea, dar cea mai importantă contribuție evreiască către omenire nu este încă dezvăluită.

Google, WhatsApp și PayPal, cofondate de Sergei Brin, Jan Com și Max Lebchin sunt doar câțiva dintre giganții tehnologiei create de evrei care au emigrat din fosta Uniune Sovietică în SUA. Alți pionieri evrei din țările vorbitoare de limbă rusă fac, de asemenea, parte din revoluția rapidă a inovației și revoluției tehnologice din Statele Unite, Israel și Europa.

Care este secretul succesului evreiesc? A început cu distrugerea celui de-al Doilea Templu, când comunitatea evreiască care trăia în Țara Israelului a fost forțată să o abandoneze și a plecat în exil în diferite locuri, inclusiv în Europa, unde au suferit și persecuții și discriminări. Oportunitățile de muncă pentru evreii care locuiau în Rusia și Polonia au fost restricționate de societatea neevreiască, în mare parte prin legislație. Deoarece opțiunile lor de muncă erau foarte restrânse, ei s-au aşezat și au studiat.

Un număr mic dintre ei a reușit totuși să facă afaceri, să se stabilească și să ofere ajutor financiar celor care doreau să studieze. Așa era stabilită viața. Bogații credeau că ar trebui să aibă oameni care să stea și să studieze pentru ei. Deși îi plăteau puţin, cel puțin i-au împiedicat să moară de foame.

Tradiția studiului de dimineață până seara a fost stabilită pentru cabaliști de-a lungul secolelor, cum ar fi Baal Shem Tov, tatăl mișcării hasidice și succesorii săi. Aprecierea pentru cunoaștere a devenit un principiu de bază în rândul tuturor evreilor. Abordarea învățării, răbdarea, dăruirea și sârguinţa sunt întipărite în țesătura poporului evreu și s-au reflectat în domeniile tehnologiei și medicinei, de îndată ce restricțiile anti-evreiești au fost eliminate, și evreilor li s-a permis să lucreze ca orice alt cetățean. Oameni de știință evrei proeminenți în diverse domenii, au apărut din aceeași zonă geografică, Rusia și Polonia. Asta a început în secolele al XIX-lea și al XX-lea.

Evreii au fost din nou oprimați, fugăriți și împrăștiați peste tot, în funcție de ocupația pe care au ales-o. Eu, care m-am născut și am crescut în fosta Uniune Sovietică, pot spune că mult după eliminarea restricțiilor de muncă, evreii au aderat la idiș, limba pe care au învățat-o. Subiectele școlare, inclusiv geografia, istoria și matematica, au fost predate părinților mei în idiș. Copilăria lor a trecut fără un cuvânt în rusă.

Abia mai târziu, în jurul anului 1935, Stalin a adoptat o lege care impune studierea numai a limbii ruse. Imaginați-vă ce revoluție a fost aceasta pentru copii! Părinții au trebuit să meargă mai departe și să învețe toate materiile într-o limbă nouă pentru ei, conform unui curriculum diferit. Dar au reușit. Datorită aceleiași abordări a învățării care a decurs de la strămoșii lor, aceștia au depășit obstacolele și au fost admiși la universități.

Apropo, aceeași dorință și importanță pentru învățământul superior este tipică pentru fiecare loc din lume în care locuiesc evreii, dar mai ales în Rusia, deoarece de atunci obiceiul de a studia toată ziua devenise o parte integrantă a ființei lor. Și-au dat seama că învățarea era cel mai valoros atu al lor, ceva pe care îl aveau la îndemână și nimeni nu li-l putea lua. Și-au dat seama că era calitatea lor unică, atunci când au rătăcit dintr-o țară în alta, aruncați dintr-un loc în altul, așa cum au experimentat în Evul Mediu.

Și mai era ceva special la evreii din această regiune, nu doar cunoaștere, ci un fel de voință, un impuls care i-a făcut pionieri în toate domeniile. Vânturi revoluționare suflau întotdeauna în jurul lor. Fie ca pionieri care și-au precedat vremea cu sute de ani, când au deschis înțelepciunea închisă și interzisă atunci a Cabalei și au oferit-o lumii când era nevoie, fie în timpul Revoluției Ruse, când erau activiști marxisti, socialiști, troțkiști și kropotkinisti, sau ca imigranți pionieri în Israel, unde au stabilit kibutzuri, în mod similar, ei sunt pionieri ai tehnologiei oriunde în lume.

Fiecare parte de pe pământ, așa cum este scris în înțelepciunea Cabala, are o forță specială care acționează asupra celor care trăiesc pe ea. Este cu adevărat interesant, simt și eu că vin din aceeași regiune din Europa de Est, unde toată lumea de acolo are dorința de schimbare, progres, revoluție, de noi tehnologii sau o nouă economie. Europa de Est este un fel de spațiu care nu permite unei persoane să stea pe loc.

Dar astăzi aceeași identitate specială și distinctă pe care iudaismul și-a dezvoltat-o în toate țările din diaspora nu mai este la evrei. În afară de descoperiri pur tehnice, nu mai rămâne mult din acel spirit uman care aspiră să fie în vârful lumii. Atât timp cât noi, evreii, am fost împrăștiați printre națiunile lumii care ne-au pus la zid, a trebuit să fim buni și uniți pentru a supraviețui. Dar de îndată ce presiunea a scăzut, am devenit cei mai duri, cei mai încăpățânați și dezbinați. Suntem făcuți dintr-un fel de material special din care stresul și tortura scot la iveală lucruri fine și unitate, iar relaxarea ne degenerează, corupe și înstrăinează.

Vedem astăzi, când aproape că nu există presiune externă asupra noastră, cum societatea israeliană devine un teren sălbatic, al certurilor. O națiune în care toată lumea se gândește doar la cum să reușească material și să scape de aici, unde fiecăruia nu-i pasă decât de el însuși.

Deși aceasta este o generalizare grosolană, în general, ar trebui să vedem că aceasta este situația noastră; este contagioasă și se va deteriora în continuare, dacă nu găsim în noi spiritul de pionierat și revoluționar al națiunii evreiești. Dacă dobândim din nou cunoștințele și înțelepciunea găsite în conexiunea dintre noi, în unitatea noastră, putem oferi lumii ceva cu adevărat bun, descoperirea păcii, a liniștii și a împlinirii durabile, lumina de care umanitatea are atât de disperată nevoie.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Visând la îndepărtarea coşmarurilor pandemiei”

Fie treaz, fie adormit, gândurile despre pandemie bântuie întreaga omenire ca niciun alt eveniment din secolul trecut. Coșmarurile Covid-19 din întreaga lume sunt unul dintre cele mai recente subiecte de studiu. Cercetările de la Universitatea Harvard au confirmat că oamenii din întreaga lume se confruntă cu schimbări remarcabile în frecvența și natura viselor lor ca urmare a urgenței globale de sănătate. Acest lucru confirmă în continuare că virusul afectează umanitatea ca un singur corp și, prin urmare, este timpul să începem să acționăm ca atare.

Repercusiunile coronavirusului nu sunt incidente izolate, ci evenimente globale, care afectează întreaga rasă umană. Potrivit unui studiu al Harvard Medical School, temerile din timpul zilei și grijile cu privire la pandemie rămân prinse în mintea oamenilor, noaptea în timp ce dorm. Cercetarea a evaluat mii de răspunsuri la un sondaj global care relatează vise bizare similare de roiuri de insecte ucigașe și alte imagini legate de virus, indiferent de locația și ocupația oamenilor.

Visele sunt construite dintr-un set de gânduri și dorințe pe care o persoană le acumulează în timpul zilei. Chiar dacă este posibil să nu fie conștient de ele, ele rămân adânc în subconștientul cuiva. Când o persoană își pune capul pe pernă și adoarme, nu mai are control asupra gândurilor și dorințelor ascunse. În timpul somnului, acestea sunt scoase din memoria individului și apar sub formă de vise.

Când emoțiile, ideile, senzațiile și dorințele noastre sunt libere de limitări, libere de presiunea lumii exterioare și fără limite fizice, ele se conectează și se integrează într-un vis, amestecând elemente și experiențe care se manifestă de multe ori într-un mod ilogic și bizar. Acest proces a dat naștere la tot felul de teorii și speculații cu privire la originea și interpretarea lor. Dar visele nu sunt altceva decât un proces psihosocial și fiziologic. La sfârșitul zilei, ceea ce suntem este carne cu un sistem nervos intern, care ne trezește tot timpul și nu ne lasă să ne odihnim nici măcar în somn, atunci când creierul nostru nu mai funcționează la putere maximă.

Visarea este un mecanism important, care ne permite să procesăm imagini și să scăpăm de ele. Uneori visele nu sunt simple, ne pot pune în situații neplăcute, stres și frici. Prin urmare, este recomandabil să citiți ceva liniștitor sau chiar amuzant înainte de culcare. Citirea Psalmilor poate ajuta, de asemenea, la canalizarea gândurilor într-o direcție bună. Sexul poate, de asemenea, ușura stresul și elibera corpul de tensiunea acumulată în timpul zilei.

Stresul vieții noastre de zi cu zi de la izbucnirea coronavirusului a devenit un fenomen la nivel mondial. Conform înțelepciunii Cabala, această perioadă este un moment în care umanitatea își finalizează etapa de dezvoltare individuală și trece la o etapă superioară și nouă, în care toți indivizii se conectează ca un singur corp, să fie ca o singură familie, un singur suflet. Prin urmare, este firesc ca și coșmarurile să fie acum asemănătoare la nivel global, întrucât lumea însăși a devenit globală și rotundă.

Cu toții am devenit conectați, împărtășim provocări și experiențe comune. În timp ce suntem treji, trecem prin aceeași pandemie și ne confruntăm cu aceleași crize. Deși toată lumea se gândește la viața lor personală, la familia și munca lor, aceste gânduri individuale sunt acum îmbinate în conștiința colectivă a lumii, astfel încât experiențele noastre sunt din ce în ce mai similare. Aceste noi condiții prezintă o oportunitate remarcabilă de a ne transforma coșmarul în visul unei lumi mai plăcute și a unei realități vii.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 1287 – Provocarea învățării la distanță

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Învățarea la distanță pune profesorii sub o mare presiune pentru a acoperi materialul, în timp ce elevilor le este greu din cauza numeroaselor distrageri. Profesorii și administratorii trebuie să se întrebe cum să facă studiile să pară mai importante în ochii copiilor. Părinții trebuie să vadă studiile copiilor lor ca fiind foarte importante și, de asemenea, să ia parte la ele, de exemplu, descriind profesorii ca regi și regine. Companiile de telefonie mobilă ar trebui să deconecteze telefoanele în timpul orelor de școală.

Trebuie să aranjăm sistemul educațional în mod diferit, astfel încât profesorii și elevii să lucreze împreună, integrându-se și împărtășind reciprocitatea și conexiunea. Studiul trebuie făcut în grup și ar trebui să includă multe exerciții și activități, astfel încât elevii să rămână concentrați. Pot fi organizate competiții în care copiii sunt împărțiți în două grupe pentru a-i încuraja și motiva.

Trebuie să luăm probleme din viața de zi cu zi, din familie și din ceea ce se întâmplă în țară, lucruri cu care copiii sunt familiarizați și să lucrăm la ele ca parte a materialului de studiu. Aspectul social este important și pentru elevi, așa că trebuie să stabilim comunicarea corectă între ei în timpul lecției. Avem astăzi ocazia să schimbăm cu adevărat sistemul de învățământ învechit și să participăm la construirea omului.

Din „Noua viață 1287 – Provocarea învățării la distanță” KabTV, 06.11.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este criteriul pentru egalitate?

Răspuns: Egalitatea este atunci când ambii parteneri sunt de acord cu termeni relativ egali. Adică eu vreau să fiu egalul tău în faptul că noi amândoi suntem capabili să dăm totul deasupra costului de a trăi. În acest caz, noi suntem egali. De aici trebuie să începem, iar pe lângă asta, nu este niciun numitor comun, nicio barieră.

Comentariu: Ai scris cândva că egalitatea este complementarea reciprocă și nu egalizarea. „Noi trebuie să stoarcem realizarea potențialului pe care ei îl pot dărui societății”.

Răspuns: „A stoarce” ar putea suna cumva nepoliticos, mai degrabă ar trebui să ajutăm o persoană să se realizeze pe sine.

Nu contează dacă este o casnică sau capul guvernului – fiecare din ei dă maximul în domeniul lor. În asta ei sunt cu siguranță egali. Să spunem, există un fel de tribunal ceresc, ei își încheie viața lor pământeană, se duc acolo sus și capul guvernului vede o casnică lângă el.

Întrebare: Suntem toți egali în fața lui Dumnezeu sau este un fel de ierarhie și acolo?

Răspuns: Toată lumea este egală, absolut toată lumea.

Întrebare: Reiese că noi ne egalizăm nu prin a deveni similari ci prin străduința pentru un scop comun?

Răspuns: Da, și înțelegem că scopul nostru este a dărui societății noastre.

Egalitatea este definită în relație cu eforturile mele de a mă apropia de alți oameni. De exemplu, eu dedic zece ore pe zi pentru unirea cu alți oameni și altcineva dedică două ore pentru asta. Însă acesta este maximul său, așa este construit el, iar în asta noi suntem egali.

Întrebare: Asta poate fi numită egalitate spirituală?

Răspuns: Desigur, dar egalitatea spirituală de asemenea implică dăruirea voluntară. Toate orele, toate oportunitățile pe care o persoană le dăruiește pentru binele societății, indiferent de orice, este dăruire spirituală. Atunci, în conformitate cu asta, noi putem să judecăm egalitatea oamenilor.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/11/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Efectul înțelepciunii mulțimii este ca opinia generalizată a unui grup larg de oameni să permită răspunsuri și predicții mai precise. Însă asta se întâmplă numai când membrii mulțimii fac judecăți independent unul față de celălalt. De ce? Cum funcționează?

Răspuns: Principiul de procesare a datelor colective unde toți se uită pentru ei înșiși la opinii opuse, puncte de vedere opuse, școli opuse, acesta este un principiu puțin diferit decât în Cabala. Iar atunci când ei încearcă să generalizeze rezultatul împreună, reiese mult mai bun și mult mai adevărat decât rezultatul la care fiecare ar fi ajuns în mod individual. Dar asta tot nu este ceea ce spune Cabala.

Conform Cabalei, noi ar trebui să ne ridicăm la nivelul de credință deasupra rațiunii, adică deasupra noastră și să rezolvăm problemele nu într-un fel egoist – cât de deștept este fiecare dintre noi și se poate conecta mai mult cu alții – ci să fim în credință deasupra rațiunii, să putem să stăpânim puterea echipei, să ne ridicăm deasupra individualității fiecăruia și deasupra individualității comune.

Adăugând egourile noastre noi în mod simultan adunăm împreună dorința de a ne ridica deasupra egoului nostru total. Rezultă că pe de-o parte noi avem un imens egoism comun și pe de altă parte noi dobândim putere anti-egoistă. Și apoi noi putem cu adevărat să facem o acțiune complet nouă, de calitate foarte înaltă, care este construită pe dăruire și nu pe primire.

Remarcă: Asta este similar cu ce a spus Einstein: „Noi nu putem să rezolvăm problemele noastre cu aceeași gândire pe care am folosit-o atunci când le-am creat.” Este rezolvată tot timpul pe un nivel superior. Adică următorul pas este conexiunea dintre oameni.

Comentariul meu: Da. Și deși Einstein a ajuns la asta în mod instinctiv, diagnoza este corectă.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/25/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Şansa care ne-a fost dată acum 73 de ani, astăzi”

La 29 noiembrie 1947, Adunarea Generală a ONU a votat în favoarea unei rezoluții, care a adoptat planul de împărțire a Palestinei, care a deschis calea înființării statului Israel. Pentru refugiații evrei din Holocaust, această rezoluție însemna speranța unei vieți mai sigure, într-un stat evreu. Pentru puterile mondiale, a fost o modalitate de a-şi ușura povara conștiinței, după ce nu au făcut nimic pentru a salva evreii de-a lungul războiului și chiar au împiedicat evadarea lor cât timp era încă posibil. Pentru lume, a fost un contract nescris, nerostit și, probabil, involuntar între evrei și umanitate, în care lumea urma să le dea evreilor un stat suveran, iar evreii să construiască în el un model de națiune care să servească drept „o lumină pentru națiuni”.

După o bătălie eroică, organizația paramilitară a așezării evreiești din Palestina a respins cele șase armate arabe invadatoare din Egipt, Irak, Siria, Iordania, Liban și Arabia Saudită, care s-au alăturat forțelor armate ale rezidenților arabi din Palestina și au înființat statul Israel. Era timpul să începem să împlinim angajamentul Israel față de lume.

Atunci au început necazurile. Israelul a fost înţesat de diviziuni de la bun început. Grupurile sioniste s-au luptat între ele asupra puterii și asupra modului de a conduce lupta pentru înființarea statului Israel. Odată ce Israelul a primit suveranitatea, aceste lupte nu s-au diminuat, ci s-au intensificat. Valurile de imigrație din țările arabe și războiul au devastat țările europene, au creat noi enclave culturale și fiecare sectă a batjocorit celelalte secte. Mulți evrei din țări mai sărace, în special țări musulmane precum Maroc, Libia și Irak, au fost trimiși în orașe departe de centrul țării și au devenit ceea ce este cunoscut sub numele de „al doilea Israel”.

În iunie 1967, o altă nenorocire a lovit Israelul: După ce a fost amenințat și hărțuit de țările vecine și după ce a realizat că nu există nicio speranță de a evita un alt război, Israel a deschis focul. În termen de șase zile și cu relativ puține victime, Israelul a învins și cucerit teritorii din Egipt, Siria și Iordania, inclusiv Orașul Vechi din Ierusalim. În timp ce triumful militar a fost o binecuvântare foarte necesară, mândria de sine pe care a adus-o a fost o plagă pe care nu am reușit să o înlăturăm, în ciuda tuturor anilor care au trecut și a tuturor eșecurilor pe care le-am suferit de atunci.

Hubris-ul acela nu a făcut decât să înrăutățească separarea noastră, iar Israelul a devenit un model de diviziune, înstrăinare, ură internă și viclenie, opusul obiectivului nostru menit, de a fi aici. În loc să reparăm separarea care a provocat ruina Templului și a exilului de acum două milenii, întoarcerea noastră în Israel pare să fi reînviat dușmănia din poporul evreu, iar antica ură neîntemeiată reapare.

Poporul evreu este foarte avizat și intransigent. Aceasta este natura noastră și nimic nu o va schimba. Nici nu ar trebui să se schimbe. Nu pentru noi ni s-a dat această încăpăţânare, ci tocmai pentru a servi drept model pentru lume. Trebuie să renunțăm la ideea că ne putem schimba vreodată părerea. În schimb, trebuie să ne concentrăm pe creșterea unității deasupra diferitelor noastre păreri. Nu trebuie să ne concentrăm pe această sau acea morală sau ideologie, deoarece acestea doar ne separă. Mai degrabă, ar trebui să ne străduim să ridicăm valoarea unității în sine!

Doar dacă ne concentrăm asupra unirii deasupra diferențelor dintre noi, vom găsi adevăratul merit al diferențelor, valoarea reală în fiecare viziune distinctă și beneficiile unirii deasupra lor. Dacă ne unim deasupra opiniilor noastre opuse, vom crea o entitate care funcționează așa cum o face orice organism, în care organele diferite și adesea opuse, lucrează în armonie, pentru a crea o ființă vie solidă și sănătoasă. Dacă orice parte a corpului ar deveni slabă sau dezintegrată, ființa vie ar muri. Dacă toate organele funcționează la maximum, atunci organismul este cel mai sănătos și mai puternic.

Dacă Israelul va face pace între sectele sale în luptă, lumea va privi și va învăța din exemplul său. Dacă Israelul nu o va face, lumea va regreta că a fost de acord cu crearea statului evreu în primul rând și va lua toate măsurile necesare pentru a-l elimina. Israelul, în acest sens, depinde de el însuși. Relațiile sale interne vor determina viitorul său extern. Nicio altă țară din lume nu se află în această poziție.

În ebraică, cuvântul shalom [pace] provine din cuvântul hashlama [completare]. Dacă facțiunile care se luptă în poporul evreu învață să se completeze reciproc, mai degrabă decât să concureze și doresc să se anihileze reciproc, vor beneficia, lumea va beneficia și va exista pace, atât în ​​sensul complementării, cât și în sentimentul de liniște și relații bune. Dacă facțiunile din Israel nu reușesc să se unească deasupra diferențelor lor și să se completeze reciproc, atunci vom rata ocazia pe care ne-a dat-o lumea pe 29 noiembrie 1947, iar statul Israel nu va putea supraviețui.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum depăşim frica?“

Putem depăși frica stabilind o conexiune pozitivă unul cu celălalt, mai presus de toate fenomenele de care ne este frică.

Conexiunea pozitivă este una în care sprijinul reciproc, încurajarea, bunătatea, înțelegerea, grija și iubirea predomină asupra tuturor diferențelor, problemelor și temerilor.

Vom genera apoi o atmosferă echilibrată și pașnică, care să ne facă fiecare interacțiune pozitivă și satisfăcătoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→