Daily Archives: 27 decembrie 2020

“Despre Unitatea evreiasca si Antisemitism –Epoca de aur a Israelului” (Times Of Israel)

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Despre Unitatea evreiasca si Antisemitism – Epoca de aur a Israelului

După eliberarea lor din sclavia din Babilon, după ce regele Cyrus îi trimisese cu „argint și aur, cu bunuri și vite, împreună cu o ofrandă de bună voie pentru casa lui Dumnezeu care este în Ierusalim” (Ezra 1: 4), expatriații, sau mai exact, două dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel s-au întors în țara lui Israel și în Ierusalim și au construit al doilea Templu. Istoria poporului nostru este presărată cu agonie. Însă perioada dintre Declarația lui Cyrus, în 539 î.Hr., și începutul revoltei hasmoneene, în 166 î.Hr., a fost relativ liniștită și marcată de o mare realizare: a fi un model de unitate pentru națiuni, chiar dacă pentru o perioadă scurtă.

Nu este faptul că nu au existat certuri printre evrei în acel moment. De vreme ce am fost chemați să reconstruim Templul, au fost multe despre care să ne certăm. Dar într-un fel sau altul, Templul a fost construit și liniștea a fost restaurată. De fapt, unii dintre acei ani ar putea fi chiar considerați ca epoca de aur a poporului israelian.

În ceea ce privește viața materială, nu se cunosc prea multe despre viața poporului Israel în secolele III și IV î.Hr. În cartea sa O istorie a evreilor, renumitul istoric Paul Johnson scrie despre acea perioadă pașnică din istoria noastră, când nu era nimic de raportat: „Anii 400-200 î.Hr. sunt secolele pierdute ale istoriei evreiești. Nu au existat evenimente sau nenorociri grozave pe care să le fi înregistrat. Poate că au fost fericiți”, încheie el.

Cu toate acestea, la nivel social și spiritual, s-au întâmplat multe. De trei ori pe an evreii mergeau până la Ierusalim pentru a sărbători festivalurile pelerinajului: Pesach, Shavuot(sărbătoarea săptămânilor) și Sukkot. În timpul fiecărui pelerinaj, priveliştea era spectaculoasă. Pelerinajele erau destinate în primul rând adunării și unirii inimilor membrilor națiunii. În cartea sa Antichitățile evreilor, Flavius ​​Josephus scrie că pelerinii făceau „cunoștință … întreținută conversând împreună, văzându-se și vorbind între ei, reînnoind astfel memoria acestei uniri”.

Odată intraţi în Ierusalim, pelerinii erau întâmpinați cu brațele deschise. Localnicii îi lăsau să intre în casele lor și îi tratau ca în familie, și exista mereu loc pentru toată lumea.

Mishnah evocă această rară camaraderie: „Toți meșterii din Ierusalim stăteau în fața lor și întrebau despre bunăstarea lor:„Frații noștri, oameni din așa și așa loc, aţi venit în pace?” ”Și flautul cânta în fața lor până când ajungeau la Muntele Templului”. În plus, fiecare nevoie materială a fiecărei persoane care venea la Ierusalim era satisfăcută în întregime. „Cineva nu spunea prietenului cuiva: „Nu am putut găsi un cuptor pe care să prăjesc ofrande în Ierusalim”… sau „Nu am putut găsi un pat în care să dorm în Ierusalim”, scrie cartea Avot de Rabbi Natan.

Chiar mai bine, unitatea și căldura dintre evrei s-au proiectat spre exterior și au devenit un model pentru națiunile vecine. Filosoful Filon al Alexandriei a descris pelerinajul ca pe un festival: „Mii de oameni din mii de orașe – unii pe uscat și alții pe mare, din est și din vest, din nord și din sud – veneau la fiecare festival la Templu parcă la un adăpost comun, un refugiu sigur, protejat de furtunile vieții. … Cu inimile pline de speranțe bune, ei luau această vacanță vitală cu sfințenie și cu gloria lui Dumnezeu. De asemenea, legau prietenii cu oameni pe care nu i-au mai întâlnit înainte, iar în contopirea inimilor … găseau dovada supremă a unității”.

Philo nu a fost singurul care a admirat ceea ce a văzut. Acele festivaluri de conexiuni au servit ca o cale pentru Israel să fie – pentru prima dată de când li s-a dat această vocație – „o lumină pentru națiuni”. Cartea Sifrey Devarim detaliază modul în care neamurile „urcau la Ierusalim și vedeau Israelul … și spuneau: ‘Trebuie să ne agățăm doar de această națiune’.”

Câteva secole mai târziu, Cartea Zohar (Aharei Mot) a descris succint și clar procesul prin care a trecut Israelul: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună”. Aceștia sunt prieteni, în timp ce stau împreună și nu sunt separaţi unii de alţii. La început, par a fi oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la dragoste frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost în afecţiune și iubire înainte, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”. Într-adevăr, a fi „o lumină pentru națiuni” nu ar fi putut fi mai evident decât atunci.

De fapt, renumele evreilor din acea perioadă a mers atât de departe încât a inițiat proliferarea legii lor în afara Israelului. Până la mijlocul anilor 240 î.Hr., zvonul înțelepciunii lui Israel ajunsese răspândit departe. Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului, avea o pasiune pentru cărți. Acest lucru l-a determinat să aspire să posede toate cărțile din lume, în special cele care conțin înțelepciune. Potrivit lui Flavius, Ptolemeu i-a spus lui Demetrius, bibliotecarul său, că „el a fost informat că există multe cărți de legi printre evrei, demne de cercetat și demne de biblioteca regelui”. Ptolemeu nu numai că nu avea aceste cărți, dar chiar dacă le-ar fi avut, el nu ar fi putut să le citească, deoarece acestea erau „scrise cu caractere și într-un dialect propriu [ebraic], [care] nu ar provoca dureri mici la traducerea lor în limba greacă”, pe care o vorbea Ptolemeu.

Dar Ptolemeu nu a renunțat. El i-a scris marelui preot din Ierusalim, Eleazar și i-a cerut să-i trimită oameni care să poată traduce cărțile evreiești în greacă. Șaptezeci de bărbați au fost trimiși în Egipt în urma cererii lui Ptolemeu. Dar regele nu i-a trimis imediat la treabă. În primul rând, a vrut să le învețe înțelepciunea și să absoarbă de la ei orice cunoștință a putut. Prin urmare, „le-a pus fiecăruia o întrebare filosofică”, care erau „întrebări și răspunsuri mai degrabă politice, având grijă de buna … guvernare a omenirii”, scrie Flavius. Timp de douăsprezece zile la rând, înțelepții evrei au stat în fața regelui Egiptului și l-au învățat guvernarea, conform legilor lor. Alături de Ptolemeu a stat filosoful său, Menedem, care era în veneraţie legată de modul în care „o astfel de forță a frumuseții a fost descoperită în cuvintele acestor bărbați”. Aceasta a fost într-adevăr perioada de glorie a Israelului.

În cele din urmă, „Când au explicat toate problemele care fuseseră propuse de rege, cu privire la fiecare punct, el a fost foarte mulțumit de răspunsurile lor”. Ptolemeu a spus că „El a câștigat avantaje foarte mari prin venirea lor, pentru că a primit acest profit de la ei, că a învățat cum ar trebui să-și conducă supușii”.

Odată ce Ptolemeu a fost mulțumit de răspunsurile pe care i le-au dat, el i-a trimis într-un loc izolat unde au avut pace și liniște și s-au putut concentra asupra traducerii. Când și-au îndeplinit sarcina, scrie Flavius, au predat regelui traducerea completă a Pentateuhului. Ptolemeu a fost „încântat de auzirea legilor care i-au fost citite și a fost uimit de sensul profund și de înțelepciunea legiuitorului”.

Istoricul Paul Johnson, pe care l-am menționat mai devreme, a scris despre evreii din antichitate că „Într-o etapă foarte timpurie a existenței lor colective, ei credeau că au detectat o schemă divină pentru rasa umană, în care propria lor societate avea să fie model”. Poate că în secolul al III-lea î.Hr., strămoșii noștri au reușit în această sarcină. Cu toate acestea, așa cum știm din istorie, frăția noastră nu a durat și, la mai puțin de un secol după ce au avut loc aceste minunate evenimente, Israelul a fost cuprins de un război civil sângeros. Acesta va fi subiectul următorului eseu.

dr. Michael Laitman

(Articolul No. 6 dintr-o serie – articolul precedentl)

Pentru mult mai multe despre acest subiect, vă rog să consultați cea mai recentă publicație a mea Alegerea evreiască:  Unitate sau antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti

Semnificația vieții unei clase inutile

Întrebare: Ar fi logic să ne imaginăm că comunitățile virtuale ar putea ajuta oamenii să comunice și în viața reală, dar se dovedește a fi opusul. De ce?

Răspuns: Pentru că oamenii sunt conduși de egoismul lor. Nu poți face nimic în acest sens. Până nu o corectăm, orice metode și forme de comunicare ne vor dăuna.

Întrebare: Unii futuristi cred că jocurile pe computer se vor dovedi a da sens vieții unei clase sociale inutile. Așa numesc oamenii care și-au pierdut locul de muncă. Pot exista miliarde de astfel de oameni. Acestora li se va oferi un venit de bază și jocuri, astfel încât să nu se revolte. Credeți că un astfel de scenariu este posibil?

Răspuns: Din păcate, da. Cu toate acestea, aceasta nu este forma finală a dezvoltării umane, ci doar una intermediară. Într-adevăr, acest lucru s-ar putea întâmpla.

Întrebare: Astăzi, o persoană este în contact zilnic cu atât de mulți oameni încât nu s-a întâlnit niciodată în întreaga sa viață. Ce oportunitate ne oferă acest lucru? Cum se poate folosi corect acest fenomen pentru creșterea personală?

Răspuns: Cred că astăzi, acest fenomen ne împiedică creșterea personală și o persoană obișnuită nu are nicio ocazie să se desprindă de ea și să crească.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 07.07.2020

Anularea barierelor dintre națiuni

Întrebare: Crezi că oamenii de naționalități și rase diferite ar trebui să trăiască în țări diferite?

Răspuns: Eu cred că noi ar trebui să eliminăm treptat toate diferențele dintre noi și să nu simțim că trăim în țări diferite. Existăm împreună.

Întrebare: Din moment ce nu am fost capabili să aranjăm aceste conexiuni de mii de ani, poate este cu adevărat mai bine să fim separați?

Răspuns: Nu, trebuie să învățăm. Nu este nimic altceva care ne va ajuta. În măsura în care ne dezvoltăm, acest amestec între națiuni și există limită, la fel cum nu este nicio limită la ura noastră reciprocă. Vedem asta în America și în Europa.

În locurile în care are loc acest amestec – și are loc spontan – nimeni nu îl reglează cu adevărat. Vedem cât este de dificil pentru oameni să coexiste unii cu alții. Este doar o singură posibilitate pentru ca noi să coexistăm în mod corect, să anulăm treptat toate barierele care există între noi.

Din emisiunea de pe KabTV “Abilități de comunicare” 14.10.2020

“Despre unitatea evreiască și antisemitism – ieșind din exil și pornind de la început” (Times Of Israel)

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Despre unitatea evreiască și antisemitism – ieșind din exil și pornind de la început

(Articolul nr. 5 dintr-o serie) În articolul precedent, am discutat despre ridicarea și căderea Primului Templu din cauza vărsării de sânge și a păcatelor în rândul regilor lui Israel. Când Israelul a fost exilat, a fost trimis în Babilon, din care mai înainte venise Avraam. Acolo, în Babilon, s-au împrăștiat și s-au asimilat până când, din nou, s-a ridicat un mare duşman al evreilor, care a încercat să-i distrugă: antisemitul cunoscut sub numele de Haman cel Rău.

Haman i-a spus regelui Ahașveroș că evreii erau dezbinați: „Există un anumit popor împrăștiat și dispersat între popoare în toate provinciile regatului vostru” (Estera 3: 8). Cu toate acestea, nu împrăştierea lor fizică a fost cea care a instigat la ura lui Haman; era dezbinarea lor. Un comentariul din secolulal XVII-lea asupra Torei, Kli Yakar, afirmă foarte clar: „‘un anumit popor împrăștiat și dispersat ’înseamnă că era împrăștiat și distanţat unul de altul”. La fel, interpretarea proeminentă a legii evreiești, Yalkut Yosef, consideră „separat” ca fiind „separarea inimilor dintre ei”. Deci, așa cum s-a întâmplat cu Faraonul și așa cum s-a întâmplat cu Nebucadnețar (Nabucodonosor al doilea), separarea din rândul poporului Israel duce la apariția dușmanilor, care doresc să-i distrugă. Haman a fost doar o altă verigă din lanț, dacă nu chiar vicioasă.

Pentru a obține ceea ce dorea, Haman i-a spus regelui Ahașveroș că evreii „nu respectă legile regelui” (Esther 3:8). Cu toate acestea, chiar dacă regele i-a permis să-i elimine pe evrei, în fiecare an la Purim, sărbătorim miracolul supraviețuirii noastre, deoarece în ultimul moment, Mordechai a unit toți evreii. „‘Mergeți să-i adunați pe toți evreii”, adică spuneți-le cuvinte de înfrângere”, scrie Haim Yosef David Azulai (CHIDA) în cartea Pnei David, „așa că toți vor fi într-o unitate. Mergeți să adunați ca una singură inimile tuturor evreilor”. Această descriere grăitoare din secolul al XVIII-lea demonstrează disperarea Esterei și a lui Mordechai în perspectiva de a-și vedea întregul demers șters, așa cum a fost intenția lui Haman. Ultima lor soluție a fost unitatea. Când evreii s-au unit, s-au salvat și au facilitat începutul întoarcerii din Babilon.

Dar, spre deosebire de Egipt, când evreii au trebuit să fugă în toiul nopții, de data aceasta, au plecat nu numai cu binecuvântarea regelui, ci și cu sprijinul său moral, financiar și spiritual deplin: De îndată ce Cyrus a venit la putere, el a simțit că Dumnezeu îi poruncise să trimită evreii înapoi în țara lor și să reconstruiască Templul. A simțit că i se poruncise să-i ajute în sarcina lor. El a dat faimoasa Declarație Cyrus care spunea: „Fiecare supraviețuitor [evreu], în orice loc ar trăi, oamenii din acel loc să-l sprijine cu argint și aur, cu bunuri și vite, împreună cu o ofrandă de bună voie pentru casa lui Dumnezeu, care este în Ierusalim ”(Ezra 1: 4). După executarea ordinului său, „Regele Cyrus a scos ustensilele casei Domnului, pe care Nebucadnețar le luase [jefuite] din Ierusalim și le pusese în casa zeilor săi” (Ezra 1: 7).

Declarația Cyrus a marcat sfârșitul oficial al exilului în Babilon și începutul erei celui de-al Doilea Templu, deși Templul însuși nu fusese construit încă. În acea perioadă, evreii au atins mari înălțimi, dar în cele din urmă au ajuns la două războaie civile, ultimul dintre acestea fiind atât de sângeros și brutal încât rănile sale nu au fost încă vindecate.

Următorul articol din serie va spune povestea „epocii de aur” din istoria evreilor din țara Israelului, când națiunile lumii au vrut să învețe de la ei cum să își conducă viața socială.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați cea mai recentă publicație a mea, Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti .

“Când lupți împotriva simptomului, cauza continuă să lovească” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCând lupți împotriva simptomului, cauza continuă să lovească

Natura are un mare simț al umorului: aşa cum umanitatea a început să lanseze vaccinurile, la fel natura a produs două noi tulpini ale coronavirusului, una probabil în Marea Britanie și una în Africa de Sud. Ambele tulpini se răspândesc rapid, iar medicii nu sunt încă siguri dacă vaccinurile sunt eficiente împotriva lor. Dar la ce ne putem aștepta? Încă de la începutul acestei pandemii, am avertizat că nu Covid-19 este problema; este un simptom al unei probleme mult mai profunde, care provine din relațiile umane înrăutăţite. Când lupți împotriva simptomului, nu este de mirare că agentul patogen te lovește în continuare. Strategia actuală este la fel de inteligentă cu a avea o țeavă care curge și încercarea de a sigila apa în loc să închideți robinetul.

Din când în când, natura ne va lovi în continuare, până ne vom da seama că virușii, erupțiile vulcanice, războaiele, vărsarea de sânge sau incendiile forestiere nu sunt adevărata problemă, ci noi, umanitatea suntem singura problemă a lumii. Când întrebăm cum să ne corectăm în loc de orice altceva pentru noi înșine, vom începe să vedem câteva rezultate pozitive ale eforturilor noastre.

Cauza principală care se află în spatele tuturor dezastrelor, traumelor și a oricărei alte afecțiuni imaginabile, este propriul nostru egoism. Aceasta este ceea ce distruge lumea în care trăim, inclusiv pe noi înșine. Ori de câte ori ni se spune că egoul nostru este problema, o negăm cu furie, dar acest lucru nu o face mai puțin adevărată. O negăm, deoarece ego-urile noastre nu vor să se confrunte cu adevărul, că ele sunt problema. Dar până nu o vom face, necazurile doar se vor înrăutăți.

Și aici apare o altă problemă: lumea nu va ști cum să se ridice deasupra egoismului până când oamenii din Israel nu îi vor arăta calea. În prezent, noi evreii arătăm exact opusul; ne certăm între noi și nu arătăm altceva decât diviziune. Când antisemiţii ne învinovățesc că am provocat toate problemele, nu mă pot abține să nu fiu de acord cu ei. Noi, care am devenit o națiune când am fost de acord să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și care am fost numiți imediat după aceea să fim „o lumină pentru națiuni”, nu reflectăm altceva decât întunericul diviziunii și al separării în locul opusului, așa cum am fost meniţi să fim.

Poate că ei nu își dau seama, dar antisemiţii nu ne urăsc din cauza modului în care îi tratăm; ne urăsc din cauza modului în care ne comportăm reciproc. Când proiectăm ura pe care o simțim unul pentru celălalt, ea se răspândește în întreaga lume și îi face pe oameni să se urască și să sară unul la gâtul celuilalt. Când rivalii se întorc în cele din urmă împotriva evreilor, nu pentru că sunt în căutarea unui țap ispășitor, deși țapul ispășitor poate avea ceva de-a face cu asta, este în principal pentru că ei simt cu adevărat că sunt în război din cauza noastră, deși nu pot explica în ce fel am instigat asta. Cu toate acestea, intuiția lor este corectă: dacă am fi fost uniți, în loc să fim divizați, am fi proiectat unitate în loc de diviziune, iar restul lumii ar fi, de asemenea, în pace.

Când omenirea nu este în pace, când națiunile luptă pentru superioritate, ei folosesc toate mijloacele de care dispun pentru a o atinge. În acest proces, ei exploatează oamenii, resursele naturale, poluează Pământul și îl epuizează ca și cum nu ar exista un mâine. Dar, în cele din urmă, ne distrug viitorul. Acum am ajuns la viitor; am ajuns într-un moment în care exploatarea umanității a devenit atât de împovărătoare încât natura nu o mai poate suporta. Acum ne împinge înapoi și nu se va opri până nu ne schimbăm. Cu cât presăm mai mult natura, cu atât ea ne va împinge mai mult înapoi și oamenii obișnuiți vor suferi consecințele.

Cu toate acestea, dacă poporul Israel își împlineşte rolul și schimbă cursul, de la zeflemea la coeziune, întreaga lume își va schimba cursul împreună cu Israelul. Când se va întâmpla acest lucru, nu vom avea nevoie de vaccinuri; propriile noastre relații ne vor proteja de rău și nu doar de viruși, ci de toate celelalte nenorociri cauzate de dezbinarea noastră. Am ajuns la un punct în care putem vedea în mod viu cum nivelul de scindare din Israel și, ulterior din umanitate, are impact asupra intensității și frecvenței dezastrelor din întreaga lume. Acum nu mai rămâne decât să-l arătăm în continuare până când lumea se va convinge și vom fi gata să luptăm împotriva ego-urilor noastre, care ne separă și astfel ne omoară.

 

“Poporul american merită laude, dar viitorul este sumbru” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Poporul american merită laude, dar viitorul este sumbru

Trebuie să mărturisesc: Mulți ani am crezut că americanilor le pasă doar de bani. Am greşit. În anii de după administrația Obama, am învățat să apreciez americanii. Am învățat că le pasă cu adevărat de idealuri și nu numai de câștiguri materiale. Dar poate tocmai din cauza asta, viitorul Americii este foarte sumbru. Cu excepția cazului în care americanii găsesc cumva unitatea deasupra profundelor lor diviziuni, SUA vor deveni în curând o țară din lumea a treia, lăsând arena internațională Rusiei și Chinei.

Vine ianuarie, se vor întâmpla mari schimbări în societatea americană, indiferent de identitatea președintelui. Oricine este declarat triumfător, cealaltă parte nu o va accepta și acest lucru va stârni țara.

Ambele părți, inclusiv democrații, cărora eu nu le aparțin, trebuie să înțeleagă că această diviziune duce la unitate, într-un fel sau altul. Nu pot fi câștigători aici, deoarece câștigarea nu este scopul diviziunii, ci unitatea deasupra diviziunii. Nu poți merge pe un singur picior; aveți nevoie atât de piciorul drept, cât și de piciorul stâng pentru a merge mai departe, la fel și societatea. Opiniile opuse nu înseamnă că una are dreptate și cealaltă este greșită, ci că ambele sunt necesare pentru a lua deciziile corecte în ceea ce privește societatea.

Există merite pentru perspectivele democrate și liberale, așa cum există și merite pentru perspectivele republicane și conservatoare. Ambele părți susțin valori demne. Dar când o parte neagă legitimitatea celeilalte părți, o demonizează și o prezintă ca „dușmanul națiunii”, ea înlătură legitimitatea criticii. Va veni realizarea că doar unitatea deasupra diferențelor este soluția, dar întrebarea este cât de curând și cu ce preț. Ambele părți trebuie să țină cont de viitorul țării.

În opinia mea, dacă Biden va deveni președinte, le va oferi americanilor șansa de a vedea (cei care încă nu și-au dat seama) cum a fost în Rusia sovietică. Este aceeași abordare care a distrus Rusia și vom vedea ce va face în America. Dacă se întâmplă acest lucru, oamenii ar putea înțelege că Trump nu a fost la fel de rău pentru America pe cât a fost portretizat de media și de adversarii politici.

Concluzia este că nu poți merge după capriciile oamenilor; trebuie să urmezi legea naturală a unității, care nu se înclină nici spre democrați, nici spre republicani, deoarece ambele sunt necesare pentru ca țara să prospere. Discuția actuală despre răzbunare și alte discursuri separatoare nu va aduce decât probleme. Armistiţiul este nerealist, iar răzbunarea este o chemare la război civil.

Aşa cum stau lucrurile acum, viitorul Americii este sumbru. Biden nu poate conduce țara, iar Obama va conduce spectacolul din culise. Dacă se întâmplă acest lucru, America va scădea la nivelul unei țări din lumea a treia. În acest caz, Rusia, cu puterea sa militară, și China, cu bogăția sa, vor domina lumea.

Dar nu este totul pierdut. Dacă poporul american decide să facă față provocării și săîși dea seama că viitorul lor personal depinde de viitorul țării lor, ar putea fi dispus să se unească deasupra scindării. Este nevoie de curaj, sinceritate și hotărâre, iar americanii sunt cunoscuți că le au pe toate. Întrebarea este dacă își dau seama că trebuie să folosească aceste trăsături acum, înainte să fie prea târziu.

Primul amendament, care consacră libertatea de exprimare, este valoros. Cu toate acestea, libertatea de exprimare nu poate exista decât atunci când aceasta se bazează pe valori comune, cum ar fi considerarea reciprocă și integritatea societății. Aceasta nu înseamnă că nu se pot exprima nici măcar cele mai extreme puncte de vedere, inclusiv chiar aspirația de a demonta societatea. Cu toate acestea, chiar și cel care exprimă astfel de puncte de vedere trebuie să accepte că exprimarea lor este posibilă tocmai pentru că face parte dintr-o colecție de puncte de vedere care alcătuiesc un întreg complet și că el sau ea nu ar fi în măsură să exprime astfel de puncte de vedere, dacă nu ar fi existența opusului lor complet.

De exemplu, gândiți-vă la corpul uman. În corpul nostru, există organe care efectuează acțiuni opuse, totuși performanța lor este posibilă doar datorită existenței omologilor lor. Gândiți-vă la mușchii opuși care ne permit mișcarea, gândiți-vă la organele care folosesc oxigen, emit CO2 și ne stimulează mecanismul de respirație. Fără organe care emit CO2, am muri de sufocare. Corpul nostru este plin de contradicții care permit existența noastră sănătoasă. Cât de vanitoşi suntem să credem că, în societate, doar viziunea noastră merită existența? Dacă poporul american poate învăța să lucreze împreună pentru țara lui, deasupra idealurilor opuse va descoperi că, exact de contradicțiile dintre ei are nevoie țara pentru a fi sănătoasă, prosperă și puternică.

“Ce urmează pentru America?” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin Ce urmează pentru America?

Indiferent de cine va jura în acest ianuarie la inaugurarea prezidențială a SUA, s-au spus multe despre „Trumpism” ca o forță politică puternică, ce se va extinde nu numai în America, ci și în alte părți ale lumii, unde a fost adoptat un nou stil de guvernare.

Cum va afecta acest lucru viitorul Americii? În acest moment, este greu de spus despre evoluția mișcărilor și tendințelor care au loc în prezent. Ceea ce știu sigur este că orice putere politică poate fi considerată ca atare numai dacă are ca scop conectarea facțiunilor opuse, a antagonismului dintre oameni. Aceasta este ideologia care ar trebui să prevaleze și să fie clară pentru toată lumea de acum înainte.

Tocmai capitaliștii știu să lucreze, să organizeze, să promoveze și să câștige – cei care pot avansa omenirea la conexiunea corectă. În schimb, abordarea socialistă a democraților se va dezvălui tuturor ca o abordare care nu este constructivă, nu construiește. O astfel de atitudine și direcție a fost implementată în Rusia și a distrus țara.

Cu toate acestea, în circumstanțele actuale, nici o forță nu va putea guverna și reuși singură. Nici dreapta, nici stânga, nici democrații, nici republicanii, ci doar o forță unificatoare deasupra ambelor, care poate fi atrasă prin adoptarea unei conexiuni pozitive, deasupra diferențelor.

Reducerea diviziunii din America necesită din partea tuturor sentimentul că sunt luați în considerare și sunt reprezentați; nu așa cum este în starea actuală în care jumătate din țară sărbătorește victoria și cealaltă jumătate se simte înșelată și înveninată.

Ce îi va face pe oameni să-și dorească să se ridice în primul rând deasupra pozițiilor lor scindate? De ce părțile nu mai pot continua să încerce să se domine reciproc pentru a-și pune în aplicare viziunea asupra modului în care lucrurile ar trebui să fie conduse?

Pentru că, în cele din urmă, diviziunea subiacentă îi lasă pe toți nemulțumiți. Și cu cât societatea se dezvoltă mai mult, rămânând divizată, cu atât America va deveni mai negativă și mai înveninată. În cazuri extreme, fiecare jucător care își impune poziția divizivă asupra altora poate duce la haos total și frământări, la niveluri nefericite de suferință care, în cele din urmă, îi obligă pe oameni să își revizuiască conduita și să-și schimbe priorităţile.

Remediul pentru diviziune poate fi găsit într-un proces de învățare a unităţii. Oamenii trebuie să-și dea seama că natura vrea să ne unim. Acest sistem de învățare nu va cere imposibilul de la oameni și nici nu va forța pe nimeni să facă orice nu vrea să facă. Pur și simplu descoperim cum să ne organizăm influențele socio-culturale pentru a aduce nevoia de unitate în centrul discursului public, apoi ne vom gândi la asta din ce în ce mai mult și vom începe să ne dorim să se întâmple.

Problema de astăzi nu este polarizarea în sine. Mai degrabă, oamenii privesc polarizarea exclusiv din partea lor. Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât vedem că partea noastră este bună și corectă, iar cealaltă parte este greșită și rea. Astfel, considerăm din ce în ce mai mult cealaltă parte ca o povară grea pentru societate și pentru noi înșine, pe care am fi fericiți să o eliminăm din viața noastră.

Cu toate acestea, dacă am putea vedea polarizarea noastră dintr-un context mai larg – că natura ne polarizează din ce în ce mai mult pentru ca noi să ne exercităm libera alegere de a ne conecta pozitiv, deasupra polarizării noastre în creștere – atunci am fi în măsură să direcţionăm situația cu mai multă precizie și să-i dăm un curs direct către o stare armonioasă și echilibrată.

Deși este perfect firesc să ne ținem de opiniile diferite, astăzi trebuie să ne trezim la faptul că devenim din ce în ce mai interdependenți. Și pentru a ne realiza interdependența în mod armonios, trebuie să începem să vedem nevoia de a construi un al doilea nivel de discernământ deasupra celui actual: construirea unei conexiuni pozitive în linia de mijloc, deasupra dezacordurilor noastre, conexiuni pozitive care ar trebui să fie mai importante decât dacă rămânem doar la nivelul conflictelor noastre. O astfel de abordare va fi cheia prosperității Americii.

“Există un astfel de lucru ca „Legea iubirii”?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Există un astfel de lucru ca „Legea iubirii”?

Iubirea este o lege a naturii.

Totul se naște și trăiește prin iubire. Cu toate acestea, ura este necesară pentru ca iubirea să existe, deoarece iubirea trebuie să se stabilească deasupra unei alte calități, altfel nu am avea nicio simţire a ei.

Există astfel două proprietăți contrastante în natură, care se completează reciproc și se desemnează reciproc.

Pe baza discuției „Abilități de comunicare: Iubirea ca lege a naturii”, susținută pe 22 octombrie 2020. Scrisă / editată de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman. Urmăriţi aici discuţia completă » [30:45]

Să ne unim în ciuda diferențelor

Întrebare: Ce crezi? Vor continua oamenii să se împartă în diferite grupuri în funcție de motivele lor politice și religioase, până la punctul în care un grup va lupta împotriva altuia? Vor fi chiar membrii aceleiași familii care vor fi împotrivă? Vezi asta în viitor?

Răspuns: O putem vedea deja acum. Există astfel de exemple și sunt multe dintre ele. Dar cred că asta se va dispărea treptat, deoarece loviturile, pe care deja începem să le simțim și care sunt asociate cu ultima etapă a dezvoltării noastre, ne vor conduce la unire în ciuda diferențelor noastre. Acestea ne învață și ne împing spre unitate chiar dacă noi suntem într-o ură preliminară unul față de celălalt.

Întrebare: Naționalismul este diferit de rasism, dar rădăcina este aceeași?

Răspuns: Da, rădăcina este aceeași. Acesta emană din spargerea sistemului comun, numit Adam, în diferite fragmete. Scopul nostru este să conectăm aceste fragmente.

Nu trebuie să înțelegem în mod special ce sunt aceste fragmente, cât de diferite sunt, cum ar trebui să fie conectate. Acest lucru nu are rost și nu ne va aduce nimic. Studiind diferențele dintre noi, nu vom obține nimic.

Trebuie să ajungem să simțim nevoia de a ne ridica deasupra diferențelor noastre, în ciuda lor, și atunci vom realiza o existență adecvată.

Din „Abilități de comunicare” de la KabTV, 14/10/20

Rezultatul unității noastre

Întrebare: Puteți indica ceva din lumea noastră pe care îl influențăm ca urmare a unității grupului de zece?

Răspuns: Nu pot spune pentru că este vorba despre acțiuni care nu au fost niciodată puse în aplicare în lumea noastră. Suntem pionieri care încep corecția în acest sens, în schimbarea și îmbunătățirea lumii de jos în sus.

Întrebarea este la ce niveluri va fi dezvăluit răspunsul în lumea noastră și dacă va fi la nivelul naturii minerale, al ecologiei, al climei sau la nivelul societății umane.

Rezultatul trebuie să fie o mai mare apropiere între oameni și un echilibru mai mare între societăți și state.

Cred că va fi dezvăluit la toate nivelurile, dar mi se pare că vom dezvălui schimbări la nivel social destul de curând, deoarece este cel mai dinamic și cel mai apropiat de noi. Semnele din el sunt mai serioase, mai puternice și mai ascuțite decât din orice altceva.

Vom lua parte la acest experiment împreună și vom începe să analizăm rezultatele și să le discernem.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 19.02.2019