Noul meu articol pe Linkedin “Eu sunt perfect! Toţi ceilalţi sunt groaznici”

Priviţi la titlu; nu asta credem cu toții? Lumea este într-o formă teribilă; uitați-vă la ceea ce s-a întâmplat doar în acest an: oamenii au devenit răi, ostili, neîncrezători și în dispută. Priviţi la ce s-a întâmplat cu alegerile prezidențiale; priviţi la ce se întâmplă cu Covid-19; uitați-vă la ceea ce se întâmplă pe străzi, între negri și albi, superbogați și ei bine, toți ceilalți, între polițiști și civili, cu șomajul și pachetele de stimulare, iar lista este interminabilă. Oriunde te uiți, nu găsești nimic bun. Singura excepție, desigur, sunt eu. Oamenii sunt groaznici, dar eu? Nu este nimic în neregulă cu mine. Nu asta credem noi toți? Și dacă asta credem cu toții, cu excepția probabil, a foarte puțini, este o minune că lumea noastră este ceea ce este?

Ne putem spune un milion de povești despre motivul pentru care nu putem face nimic pentru lume, că oamenii sau țările puternice ne împiedică să ne conectăm sau că ei sunt adevărații distrugători ai lumii. Este posibil ca aceste povești să fie adevărate, dar trebuie totuși să ne întrebăm dacă am făcut tot ce ne stă în putință unde putem face diferența. Pentru că dacă nu am făcut-o, atunci suntem de vină pentru starea rea a lumii.

În înțelepciunea Cabala, privim lucrurile cu totul altfel: este scris în Mișna (Sanhedrin 4: 5) „Fiecare persoană trebuie să spună: „Lumea a fost creată pentru mine”.” Potrivit cărții Likutei Moharan „Rezultă că, dacă întreaga lume a fost creată pentru mine, trebuie să privesc și să aprofundez corectarea lumii în orice moment, să satisfac nevoile lumii și să mă rog pentru ele.”

Cu alte cuvinte, faptul că lumea este rea nu se datorează faptului că alți oameni sunt răi și eu sunt singurul care este bun. Dimpotrivă, este rea pentru că am fost neglijent în datoria mea de a „privi și a pătrunde în corectarea lumii în orice moment, de a satisface nevoile lumii și de a mă ruga pentru ele”. Adică este rău pentru că nu-mi fac treaba; este vina mea că oamenii suferă.

Și când vă uitați la tipul de muncă pe care trebuie să-l facem pentru a face lumea un loc mai bun, veți descoperi că singura noastră lucrare este de a ne consolida coeziunea. Nimic altceva nu este în neregulă cu lumea, cu excepția modului în care ne raportăm unii la alții și la natură în ansamblu. Înțelepciunea Cabala vede fiecare persoană ca fiind pe deplin responsabilă față de starea lumii, nefiind nici una exclusă. Ne putem spune un milion de povești despre motivul pentru care nu putem face nimic pentru lume, că oamenii sau țările puternice ne împiedică să ne conectăm sau că ei sunt adevărații distrugători ai lumii.

Este posibil ca aceste povești să fie adevărate, dar trebuie totuși să ne întrebăm dacă am făcut tot ce ne stă în putință, acolo unde putem face diferența. Pentru că dacă nu am făcut-o, atunci suntem de vină pentru starea rea a lumii. Dacă am acționa cu toții pe baza acestei premize, lumea ar fi cu siguranță un loc minunat și niciun magnat sau proprietar media nu ar putea să o schimbe în rău. Singurul lucru necesar pentru îmbunătățirea lumii noastre este hotărârea noastră de a face asta.

An Nou Fericit!

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Corona-vremea educaţiei ”

Unul dintre cei mai buni indicatori pe care îi avem pentru starea oricărei societăți este sistemul său de educație. De la începutul Covid-19 și de la întreruperea sistemului școlar, fenomenele negative care au infestat școlile au pătruns în casele noastre și au plasat în fața noastră o oglindă foarte neplăcută. Acum trăim în mod direct ceea ce copiii noștri au „învățat” la școală.

Fără nici un loc de a manifesta agresiunea, violența domestică și limbajul abuziv față de părinți și frații vulnerabili au crescut dramatic, iar părinții sunt îngroziți de ceea ce văd. Dar ei văd acum ceea ce trăiesc copiii lor de ani de zile. Mai bine acum decât niciodată.

Dacă există vreo lecție de învățat din pandemie în ceea ce privește educația, este căsistemul educațional nu predă decât valori rele.

Cu toate acestea, acum, când vedem că sistemul nostru de învățământ este fundamental defectuos, sper că ne va stimula să-l reparăm. Acum sper să înțelegem că sistemul de învățământ trebuie, în primul rând să-i învețe pe tineri cum să comunice între ei pozitiv și constructiv. Orice persoană, oricât de inteligentă ar fi, nu va putea reuși în societatea actuală, decât dacă știe cum să comunice constructiv cu ceilalți.

Comunicarea constructivă necesită multă practică și o realizare profundă a naturii interdependente a societății. Nu putem reuși în viață dacă ne gândim doar la noi înșine. De asemenea, nu putem reuși dacă uităm cu totul de noi înșine. În prezent, suntem cufundați în tendințe narcisiste și considerăm că este legitim să ignorăm sentimentele altor persoane și să ne preocupăm doar de ale noastre. Deși acest lucru poate fi simțit ca bine atunci când îl exercităm, acesta produce singurătate, depresie și anxietate atunci când alții îl exercită faţă de noi. Din acest motiv, preocuparea de sine nu este o abordare durabilă, dacă vrem să menținem o societate sănătoasă. Echilibrul este cheia.

Schimbarea numai a sistemului de învățământ nu va funcționa. Nu vă puteți aștepta să se schimbe copiii, dacă vin acasă la sfârșitul zilei într-o familie în care părinții se comportă egocentric. Trebuie să existe un efort general în societate pentru a schimba paradigma socială. Acum, că vedem rezultatele unui sistem de educație bolnav, sper că ne va oferi suficient impuls pentru a schimba modul în care operăm la toate nivelurile societății. În caz contrar, copiii vor crește la fel cum au fost educați, vor deveni ei înșiși părinți, iar ciclul vicios va continua cu consecințe agravante, până când viața devine Iadul pe pământ, dacă nu dèja este.

Am construit toată tehnologia pentru a duce o viață bogată, cu abundență pentru toată lumea. Singurul motiv al nenorocirii oamenilor astăzi este lipsa noastră de educație, lipsa responsabilității reciproce și preocuparea noastră de sine excesivă. Nici sărăcia nu este un blestem de sus; este rezultatul neglijenței reciproce, a lipsei de educație a săracilor și a celor bogați. Când nu înțelegem că suntem cu toții părți ale aceleiași societăți, ne închidem ușile unul față de celălalt, până când străzile devin câmpuri de luptă. În cele din urmă, nici bogații, nici săracii nu se vor bucura să trăiască într-o astfel de țară. Educația către responsabilitatea reciprocă este primul pas către vindecarea societății; orice altceva va fi reparat după aceea.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Pandemia a dezvăluit cea mai mare dorință a umanității”

Dacă ținem cont în mod constant că viitorul nostru bun depinde de relațiile noastre bazate pe grijă reciprocă și solidaritate, vom experimenta un an nou roditor și fericit, plin de emoții pozitive, revelații cu sens și experiențe de învățare.

Persoane care poartă mască de protecție împotriva Covid-19. Rennes, 2020-09-19 NO USE FRANCE

Pe măsură ce începe un nou an, oamenii sunt dornici să lase amintirile pandemiei în urmă, dar virusul este neobosit. Chiar și atunci când milioane de vaccinuri Covid-19 au fost deja administrate în America și în întreaga lume, unele măsuri preventive, cum ar fi purtarea măștilor, ar trebui să rămână o perioadă de timp, potrivit oficialilor din domeniul sănătății. Cum va afecta societatea acoperită de mască interacțiunile noastre personale, în special în cadrul tinerei generații? Vom descoperi în curând, că încrederea și apropierea nu vor fi condiționate de utilizarea măștilor sau de lipsa purtării acestora. Progresul la toate nivelurile va depinde de conexiunile bune cu ceilalți, de dorința noastră internă de a construi relații semnificative.

Utilizarea măștilor pentru a preveni răspândirea Covid-19 a transformat mentalitatea oamenilor la nivel global. Cu excepția unor țări asiatice deja obișnuite să folosească măști de față pentru a preveni răspândirea bolilor infecțioase, măsura a trezit controverse în SUA și în alte țări în care oamenilor li s-a spus să se obișnuiască să poarte măști ca „noul normal”. După un an de acoperire parțială a fețelor noastre din cauza pandemiei, noile cercetări ale experților europeni și nord-americani au arătat că asta complică interacțiunea socială dintre oameni, deoarece perturbă „citirea emoțiilor din expresia feței”.

Rezultatele studiului au indicat că stările emoționale precum fericirea, tristețea și furia au fost percepute greșit ca neutre. Iar oamenii dezgustați au fost greșit interpretați ca supărați. Aceste descoperiri nu au fost menite să pună sub semnul întrebării utilizarea măștilor sau nu, ci să evalueze impactul lor psihologic asupra interacțiunilor umane. Oamenii vor începe încet să-și dea seama ce li s-a întâmplat în acest timp de când a apărut virusul, pe măsură ce schimbările s-au desfășurat, și de ce lumea a experimentat o transformare atât de dramatică.

Ce trebuie făcut pentru a merge mai departe? Progresul nostru nu va fi condiționat de purtarea măștilor sau de distanțarea socială. Va depinde de capacitatea noastră de a realiza că pandemia activează dorința noastră maximă: nevoia noastră de conexiune cu ceilalți, pe măsură ce lumea noastră se revelează a fi din ce în ce mai interdependentă.

Ca animale sociale, dorința noastră de relații mai profunde și mai strânse cu ceilalți a devenit mai vizibilă, mai autentică și mai calitativă. Ce ne-a învățat virusul pe calea cea mai grea? Ne arată că a trebuit să păstrăm distanța dintre noi, întrucât nu aveam o bună conexiune între noi, eram incapabili să trăim împreună în frăție și relații pozitive. Deci nu ne vom putea apropia din nou, până nu vom interioriza acest principiu și vom schimba direcția către o societate mai echilibrată.

Cine sunt cei mai afectați de lipsa interacțiunii sociale? Fără îndoială, tânăra generație. Este posibil ca unii dintre noi să fi uitat ce înseamnă să fii tânăr, primul sărut și prima îmbrățișare. Prin urmare, ne este greu să înțelegem ce experimentează acum tinerii de astăzi. Ei simt restricțiile dure în interior, nu sunt de acord cu cine vrea să îi oprească și să îi limiteze, ba chiar blestemă forța supremă, natura, pentru că a adus o astfel de situație pe planetă. Sunt dispuși să scape de orice în calea lor, indiferent de consecințe, doar pentru a trăi momentul la maxim.

Natura știe să ne repare. Din punct de vedere sociologic, ar fi putut fi o lovitură mult mai aspră. Imaginați-vă o lume în care conexiunea umană nu ar exista deloc, în care contactul nostru dintre rude, cupluri, copii și părinți a dispărut complet. Un fel de deconectare completă, în care nu am putea respira, ne-am simți neajutorați, singuri, goi. Pe cât de dureros este să rămânem îndepărtați unul de celălalt, pandemia ne oferă încă o oportunitate de a ne schimba, conducându-ne în direcția cea bună.

Deci, cum putem să nu pierdem speranța după un an de pandemie? Este posibil prin gândurile noastre pozitive spre conexiune. Dacă ținem cont în mod constant că viitorul nostru bun depinde de relațiile noastre, bazate pe grijă reciprocă și solidaritate, vom experimenta un an nou roditor și fericit, plin de emoții pozitive, revelații cu scop și experiențe de învățare. Vom ști să trăim corect, scurtând distanța dintre noi, conectându-ne inimile.

— Publicat pe 4 Ianuarie, 2021

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Trebuie să vedem toate relațiile dintre noi ca venind de la Creator, de la forța generală. Cu toate acestea, pot lucra cu unele relații și nu pot lucra cu altele. Potrivit acestui lucru, trebuie fie să mă apropii de oameni, fie să mă distanțez de astfel de relații.

Pe cât posibil, mai devreme sau mai târziu, încerc să mă raportez la toată lumea cu dragoste. Așa sortez întreaga lume: ceva este mai aproape, celălalt lucru este mai departe. În primul rând, construiesc relații cu prietenii mei în grupul de zece. Apoi, putem extinde acest cerc către grupul cabalist mondial, atât bărbați, cât și femei. Și apoi, extind această atitudine asupra întregii lumi, asupra întregii umanități și apoi asupra întregii naturii în general.

Principalul lucru este să mă poziționez în fiecare moment în centrul realității și să mă străduiesc să mă raportez la ea ca la Creator, adică să mă dezvolt într-un om, Adam. Prin urmare, verific întotdeauna dacă sunt sau nu asemănător cu Creatorul, ca și cum aș întoarce paginile în interiorul meu, aflând din ce sunt compus, cum să-mi aranjez atitudinea față de tot, cum să mă orientez și dacă să mă apropii sau să mă distanțez.

Prin această lucrare interioară, îmi calibrez instrumentele de percepție, sufletul, vioara mea interioară, astfel încât să sune de la mine doar o melodie bună în raport cu toată lumea. Așa devin un om, Adam, asemănător Creatorului.

Aceasta este o cale lungă, dar putem avansa pas cu pas, deoarece suntem deja pregătiți pentru această lucrare. Întreaga lume are nevoie de ea, deoarece este condusă spre disperare de pandemia coronavirusului. Treptat, oamenii vor începe să-și dea seama că nu există alta cale, că trebuie să ne raportăm unii la alții într-un mod bun, care este corectarea lumii.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 25.12.2020, „Ascunderea”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→