Întrebare: Psihologii cred că o persoană întotdeauna privește înapoi, își agonizează trecutul și nu se poate elibera de acest lucru. Oamenii se opresc asupra greșelilor lor și a ceea ce ar fi trebuit să facă diferit. Simt durerea din nou și din nou și nu sunt în stare să se elibereze de acest cerc vicios.

Avem o scrisoare de la o femeie singură, în vârstă, care scrie despre cât de înspăimântător și de singuratic este să trăiești în special în această pandemie. Este singură acasă, incapabilă să scape de gândurile despre trecutul ei: divorțul și cele două avorturi, unul datorită carierei și celălalt când a decis că era prea bătrână pentru a naște. Ea scrie: „Și sunt singură aici; este frig în afara ferestrei mele, frig în interior și simt îngrozitor de frig în inima mea, iar de gândurile păcatelor și greșelilor mele, nu există nici o scăpare. ”

Ce îi putem spune, la urma urmei ea se uită mereu înapoi în trecut și trăiește în acest trecut? De ce ni se dă toată această suferință?

Răspuns: Faptul că o persoană agonizează asupra trecutului, este de asemenea o corecție. Nu vă faceți griji, nu a fost nimic personal.

Întrebare: Cum poate o persoană să înțeleagă acest lucru?

Răspuns: Este imposibil. Aici trebuie să lucrezi asupra ta. Este practic imposibil ca o persoană obișnuită să fie de acord cu Creatorul.

Comentariu: Dar îmi va ușura viața dacă înțeleg că acest lucru nu a fost făcut de mine, că am fost condus în acest fel.

Răspunsul meu: Nu poți doar să faci asta, pornește un fel de comutator.

Comentariu: Adevărat, nu poți.

Răspunsul meu: Acest lucru îi este dat în mod intenționat. Acestea nu sunt gândurile ei, nu sunt sentimentele ei. Toate aceste senzații trebuie să treacă prin sistemul ei, prin corpul ei. Și în aceasta este răscumpărarea ei, într-un fel.

Întrebare: Se dă asta omului pentru corectare? Trebuie să o parcurgă, să retrăiască viața din nou, să se întoarcă și să realizeze că a făcut multe greșeli. Deși nu a fost el cel care le-a făcut.

Răspuns: Nu el a fost cel care le-a făcut, și nici nu este el cel care încearcă acum să condamne sau să justifice toate acestea cu conștiința sa. Nimic din toate acestea nu este el! Nu contează. Dar totul trece prin el, așa că lasă-le să se întâmple.

Întrebare: De ce se consideră interzis să privim înapoi în trecut?

Răspuns: Pentru că nu are sens.

Întrebare: Oare oamenii se pot convinge că nu are sens să privească înapoi la trecutul lor și să nu mai facă acest lucru?

Răspuns: Încă vei privi înapoi până te vei corecta. Până când? Până când cineva este pe deplin de acord cu Creatorul! Și aceasta este o adeziune completă cu Creatorul, pentru orice: pentru trecut, pentru bine și rău, pentru absolut orice. Când cineva îl justifică pe Creator absolut în toate, aceasta este corecția finală a unei persoane.

Întrebare: Vrei să spui că omul trebuie să ajungă la acest adevăr? Să justifice pe deplin?

Răspuns: Da. Să fie complet de acord.

Întrebare: Cu ce s-a întâmplat și ce se întâmplă acum?

Răspuns: Da. Aceasta se numește „corectarea completă a egoismului”.

Nu ar trebui să privească înapoi. Nu ar trebui să agonizeze sau să-și reproșeze singur ceea ce a făcut și, în același timp, să nu se laude pentru nimic. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să țină cont de când a făcut ceva bine sau de momentele în care nu a făcut atât de bine.

Întrebare: Deci viața mea nu a fost nici de erou, nici de păcătos?

Răspuns: Viața mea nu este a mea. Și acum, în sfârșit, pot spune că ceea ce am trăit nu a fost trăit de mine. A trecut prin mine. Dar nu am fost eu. Așa am fost condus. Viața mea, așa am văzut-o în visele mele. Nu eram eu, totul a trecut ca un vis. Prin urmare, trebuie să fim de acord cu aceasta; nu se cere altceva. Doar să fi de acord.

Și nici asta nu contează. Orice i se face unei persoane se face. Și ceea ce simte în acel moment este ceea ce simte. Nu el este cel care o simte, ci ceea ce se simte pentru el, într-un fel.

Întrebare: Atunci spune-mi, te rog, în concluzie: ce este viața noastră?

Răspuns: Viața noastră este o formă de existență a materiei proteice. 🙂

Întrebare: Chiar așa?

Răspuns: Mai luăm din această viață Reshimot-urile sale – amintiri, impresii. Și mergem mai departe. Un număr mare de boabe mici de egoism, adică dorința coruptă pe care Creatorul a creat-o, trece treptat prin purificare, corectare și unificare.

Întrebare: Deci aceste mici fragmente egoiste, cele 7 până la 8 miliarde care sunt, își trăiesc viața tocmai pentru a ajunge la asta?

Răspuns: Iad, purgatoriu și paradis, ca ale lui Dante.

Iadul este un sentiment, o recunoaștere a egoismului cuiva, a cât de nesemnificativ este. Și orice altceva pe care le putem adăuga aici.

Purgatoriul este atunci când omul încearcă să-l corecteze, să-l purifice. Și paradisul este atunci când cineva își transformă egoismul pentru a lucra în serviciul altora.

Acestea sunt cele trei etape pe care trebuie să le parcurgem.

Întrebare: Deci, cu toate viețile noastre ne apropiem de această ultimă, a treia etapă?

Răspuns: Da. Prin urmare, dacă oamenii înțeleg ce sunt aceste trei etape: iad, purgatoriu și paradis, adică înțelegerea egoismului, corectarea acestuia și utilizarea sa corectă, atunci totul este bine. Vom încerca în continuare.

Din  emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 14.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unul dintre ascultătorii tăi ți-a scris:

Dragă Michael Laitman,

Spui că toate bolile provin de la egoism, că dacă restabilești echilibrul cu natura, atunci omul nu se va îmbolnăvi. Chiar te cred. Simt că sunt corecte lucrurile pe care le spui, dar am puțin timp.

Știam că mă voi îmbolnăvi, părinții mei au murit de același cancer pe care îl am astăzi. Acestea sunt gene, nu se poate face nimic în acest sens. Ce sa fac? Cum mă pregătesc să mor? La ce să ma gândesc? Sau poate pot cumva să mă recuperez și să trăiesc?

Fii sănătos și puternic.

Alexandru

Răspuns: În primul rând, trebuie să facem tot ceea ce spune medicina. Așa cum spune Tora: „Doctorul a primit dreptul de a vindeca”. Du-te la un doctor în care poți avea încredere, încredere în el și predă-te în mâinile lui.

Întrebare: El întreabă: „Ce să fac? Cum mă pot pregăti pentru moarte? La ce să mă gândesc?”

Răspuns: Nu este nevoie să se pregăteasca. Sa ia cărți cabaliste; sunt scrise de oameni care simt atât această lume, cât și cealaltă lume care este de cealaltă parte a egoismului. Atunci va avea o idee mai bună despre el însuși și poate va avea suficient timp să simtă cealaltă lume, să intre în ea și să fie în ea.

În practică, bariera dintre viață și moarte nu va fi atât de fatală, neașteptată, înspăimântătoare, ci dimpotrivă, va fi foarte calma.

Întrebare: Când spui „altă lume”, există multe explicații pentru acest lucru. Pentru el, pentru Alexandru, ce este?

Răspuns: Lumea cealaltă este de cealaltă parte a naturii noastre de astăzi. Natura noastră de astăzi este egoismul. Dacă în timpul vieții noastre putem ajunge la starea următoare, a doua, opusă acesteia, adică la starea altruistă, atunci practic vom începe să simțim această lume următoare, lumea superioară, a doua lume.

Există două posibilități, două lumi. În această stare, putem exista pentru totdeauna pentru că nu există nimic de corectat, nimic de distrus. În acest sens, există în afara timpului.

L-aș sfătui să înceapă să citească cărțile noastre cât mai curând posibil și să intre în stările pe care le descriu. Pentru că, în principiu, în starea sa, toate acestea sunt posibile și ușoare.

Întrebare: La ce să ne gândim? Spune-mi te rog.

Răspuns: Despre ceea ce vrei acum să simți și să afli și ce se face acolo, dincolo de această graniță a vieții și a morții.

Întrebare: Adică recunosc că mor în momentul în care încep să mă gândesc la asta?

Răspuns: Și ce? Putem admite toate acestea.

Întrebare: Ești foarte calm în legătură cu acest lucru?

Răspuns: Stai un pic. După un anumit număr de ani, voi fi pleca și eu. Tu și toată lumea. Deci care este problema? Cu toții ar trebui să acceptăm în ce fel de stare trecem, ce rămâne din noi, din această lume, din această viață și în ce stare ne mutăm cu ceea ce rămâne din noi.

Aceasta este pregătirea pentru moarte. Adică spiritul, proprietatea dăruirii, pe care omul le-a creat asupra materiei sale egoiste; nu-l părăsește și, cu aceasta, continuă.

Întrebare: Ce scrie la final: „Poate cumva mă pot recupera și trăi?”

Răspuns: Poate că acest lucru îl va restabili pentru o vreme. Spun pentru o vreme, dar poate fi de zeci de ani. Dar este la fel „pentru o vreme”. Pentru că lumea noastră a fost creată pentru a se transforma într-o lume perfectă.

Întrebare: Am citit această scrisoare și m-a emoționat. Spui că aceasta este viața, moartea va veni, într-un fel sau altul?

Răspuns: Sa nu-ti fie frică de asta. Cel mai bine este să înțelegem care este următoarea noastră stare după moartea organismului animal și cum rămânem cu organismul nostru spiritual.

Întrebare: Deci, putem rămâne?

Răspuns: Rămânem! Cu siguranță vom rămâne! „Eu-l” meu rămâne și nu are nimic de-a face cu corpul meu.

Întrebare: Deci, tu spui, sa ma agat de sinele meu real?

Răspuns: Da, și dezvoltă-l și trăiește în el acum.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 23.11.2020

Filed under: Coronavirus, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, facebook, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a vedea o singură forță în spatele tuturor obiectelor și fenomenelor, trebuie să găsesc dorințe care susțin această idee în mine?

Răspuns: Nu, nu vei putea găsi în tine astfel de dorințe. Trebuie să fi în grupul corespunzător de la care le poți primi.

Cert este că nici unul dintre noi nu are vreo dorință de unificare. Nu există nicio dorință de dăruire în noi. Dar când ne adunăm într-un grup și vedem cât de egoiști suntem, cât de mult nu vrem și chiar disprețuim toată această unitate, începem să înțelegem cât de departe suntem de calitatea spirituală, de calitatea Creatorului.

Apoi, nu avem altă opțiune decât să încercăm tot felul de tehnici artificiale pentru a ne apropia unul de celălalt pentru a ajunge la starea de a cere Creatorului să ne unească.

Toată munca în grup constă în a da un exemplu de străduință pentru unitate reciprocă. Deși nu avem această aspirație naturală, atunci când facem asta în mod artificial, dăm un exemplu prietenilor noștri.

Drept urmare, ajungem într-o stare în care pare că ne străduim spre unificare, dar, de fapt, nu o atingem. Aici apare diferența dintre starea dorită și realitate. Această diferență creează un imbold pentru a ne întoarce către Creator.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 15.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Majoritatea medicilor nu iau efectul placebo în serios?

Răspuns: Pur și simplu cred că ajută, dar există o componentă psihologică în fiecare medicament în tratamentul pacientului. Nu vor să sublinieze această conexiune în particular, deoarece îi va obliga să se raporteze corect la pacient. Pentru asta au nevoie de multă răbdare și o atitudine corectă față de pacient.

De exemplu: „Prietene, de ce te simți așa? Ceva este greșit. Dar, de fapt, nu este așa. Stres? Nu ai stres. Lasă-mă să te țin de mână, uite, totul se liniștește. ” Etc. Înțelegi cât costă energia nervoasă ?!

Deci, preferă să recurgă la chimie: 10, 20, 30 miligrame de mai multe ori pe zi și înainte de a merge la culcare și atât, cel mai bine! Astfel pot trata 100 de pacienți într-un schimb de tură.

Componenta psihologică este deosebit de importantă, deoarece este vorba despre ființe umane și nu doar despre o mașină chimică la care puteți adăuga câteva miligrame dintr-o anumită substanță și gata, este reparată.

Cred că, pe lângă medicii noștri, avem nevoie și de medici diferiți, pe care îi puteți numi psihologi. De fapt, nici măcar psiholog, ci un medic este cel care vindecă cu adevărat oamenii, nu corpul, ci ființa umană.

Întrebare: Și apoi, așa cum spui, dacă omul este echilibrat, atunci bolile dispar?

Răspuns: Da. Sunt sigur că 99% din medicamentele noastre sunt inutile și că nu avem nevoie de ele. Dacă vreau să mă mențin în mod corespunzător, toate funcțiile mele corporale pot fi de fapt echilibrate de atitudinea corectă față de mine și prin mine față de lume. Dacă mă învață să o fac.

Mens sana in corpore sano, ceea ce înseamnă, o minte sănătoasă într-un corp sănătos.

Cum putem face asta? Dacă încercăm să obținem conexiunea corectă între noi în grupuri mici, astfel încât omul să fie echilibrat cu ceilalți, atunci și corpul, care este nivelul următor, cel mai scăzut nivel al ființei sale, va răspunde la asta și va începe să se vindece. Nu există nicio îndoială legat de asta!

Dar, pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de experți care au fost pregătiți pentru acest lucru. Medicii nu ne vor ajuta să atingem acest lucru.

Întrebare: Credeți că funcționează și că, în principiu, omul poate fi vindecat?

Răspuns: Da, nu există nicio îndoială! Dar este o problemă, așa cum se spune, nu există întoarcere în peșteri, deoarece suntem prea mulți acum. Deci, trebuie să urmăm o cale diferită, calea înțelepciunii Cabalei.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 27.11.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce există o condiție pentru a acoperi toate păcatele cu iubire? Aceasta se datorează faptului că vasul sufletului comun creat de Creator a fost spulberat și dorința egoistă a intrat între toate fragmentele sale. Fiecare fragment este înfășurată într-un egoism care nu ne permite să simțim legătura dintre acestea.

Prin urmare, progresul nostru este determinat de cât de mult recunoaștem respingerea noastră naturală, incapacitatea și lipsa de dorință de a-i simți pe ceilalți. În aceeași măsură în care suntem distanțați unul de celălalt, suntem distanțați de Creator, deoarece atitudinea mea față de Creator nu poate fi mai bună decât atitudinea față de grupul de zece.

Prin urmare, toate lucrările legate de Creator se fac numai în grupul de zece, iar conexiunea cu Creatorul este conexiunea dintre cei zece prieteni. Acesta este singurul mod de a ne evalua adevărata stare. În măsura în care sunt devotat prietenilor mei, sunt devotat Creatorului, adică sunt gata să mă anulez și să exist în interiorul prietenilor mei și în Creator.

Principalul lucru este să ne arătăm reciproc în orice mod posibil cum dorim să ne apropiem unul de celălalt în grupul zece, astfel încât devotamentul nostru să fie vizibil pentru toată lumea. Jucându-ne și arătându-ne exemplul potrivit, vom ajunge în cele din urmă la adevăratu devotament. Trăim într-o lume a minciunilor și prin urmare jocul este o chestiune serioasă care ne conduce la adevăr.

Jucăm rolul unor relații bune și prin acțiunile noastre atragem lumina înconjurătoare. Iubirea noastră nu este reală, dar nici lumina nu este reală, este lumina înconjurătoare. Strălucește de departe și totul pare să nu fie real, ci doar un joc. Cu toate acestea, prin acest joc, îl trezim pe Creator să se joace cu noi.

De fapt, suntem egoiști, dar jucăm aceste roluri de iubire, devotament și dăruire. Și întrucât din partea noastră totul este un fel de pretenție, Creatorul poate fi viclean cu noi, ascunzându-și adevărata Sa stare și influențându-ne prin lumina înconjurătoare. Astfel putem ajunge la o oarecare similitudine între noi.

Poate că nu este încă o conexiune reală, nici de partea noastră, nici a Lui, dar ne ajută să ne apropiem și să reducem distanța dintre noi. În acest fel, primim din ce în ce mai multă influență de la Creator și ne schimbăm treptat forța de primire în dăruire. În loc să-l simțim pe Creator ca o forță generală a naturii, începem să simțim influența forței Sale și să întărim conexiunea cu El: „Sunt pentru iubitul meu și iubitul meu este pentru mine”.

Este ca și cum am primit o fotografie pe care cineva a rupt-o în multe bucăți și vreau să o aranjez la loc pentru a vedea cine este în ea. Pentru a finaliza acest puzzle, trebuie să-mi imaginez corect ceea ce vreau să văd de la bun început. Nu știu cum arată cu adevărat această forță, dar știu că aduce bine, împlinire, pune totul în ordine și stă în spatele tuturor.

Văd această forță în spatele a tot ceea ce se întâmplă în lume, în spatele fiecăruia dintre prietenii mei. Este necesar să conectăm împreună toate tipurile de spargere care există în lumea noastră, să le unim într-o singură imagine pentru a vedea manifestarea unei forțe unice în spatele tuturor. Prin conectarea cu prietenii noștri mai presus de toate stările noastre sparte și acoperirea tuturor păcatelor cu iubire, creăm o imagine a Creatorului în cadrul conexiunii noastre.

Devotamentul din suflet este devotamentul față de această muncă, față de prieteni, să ajut pe toată lumea și să mă simt simți ca un reprezentant al Creatorului gata să depun toată puterea, dorințele și abilitățile pentru a restabili imaginea adevărată, gata să adun toate piesele într-o singură întreg. Aceasta este misiunea ultimei generații care trăiește în timpul nostru, obligată să dezvăluie singura forță unică și unită care stă în spatele acestei imagini, în spatele tuturor acțiunilor.

Din prima parte a lecției zilnice de cabala 17.01.2021, „Iubirea acoperă toate păcatele”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Uneori, o persoană care studiază știința Cabalei are un aşa sentiment pregnant că îl așteaptă o revelație atât de mare, grandioasă, aproape de neînțeles, încât nu crede că este capabilă de aceasta.

Răspunsul meu:  Corect. Dar fapt este că această măreție, eternitate, perfecțiune și lumi sunt în noi. Schimbându-ne pe noi înșine, înțelegem toate acestea și sunt dezvăluite în noi. De fapt, descoperirea „eu-lui” cuiva este cea mai firească lucrare a omului, revenind la rădăcina sa, la casa tatălui său de unde a venit, la Creatorul care te-a creat. Drept urmare, revii la punctul tău de creație. Aceasta este cea mai perfectă, cea mai confortabilă stare. Prin urmare, este cel mai natural și cel mai direct mod de dezvoltare. Este foarte aproape.

Întrebare: Cunosc o parabolă a unui mare cabalist, în care mai mulți oameni și-au amintit de unde au venit. Și cei mai deștepți dintre ei și-au amintit cum le-a fost tăiat cordonul ombilical când s-au născut. Este aceasta un fel de acțiune spirituală?

Răspuns: Desigur, pentru că el este acolo.

În lumea spirituală, o persoană începe de la zero, zero real. Prin urmare, el însuși determină tot ce i se întâmplă, este de acord cu aceasta, își alege toate stările, participă la dezvoltarea sa spirituală intrauterină, la naștere și apoi la tot ce i se întâmplă.

Din emisiunea de pe KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “ Este viața un vis sau o realitate?“

Nu suntem conştienţi dacă ceea ce percepem acum este vis sau realitate.

Dacă suntem într-un vis și nu ne putem trezi?

Se pare că trăim într-o anumită realitate, dar de unde știm cu adevărat dacă o astfel de realitate este un vis în raport cu o altă realitate? Poate că există un nou grad de trezire spre care ne dezvoltăm, unde vom vedea întregul nostru trecut ca și cum ar fi fost un vis?

Mai mult, ne petrecem aproximativ o treime din viața noastră dormind în realitatea noastră actuală. Atunci, de unde știm dacă acum dormim sau nu în raport cu o realitate superioară?

Astfel, trebuie să examinăm cum să trecem de la starea noastră actuală la o stare superioară și să obținem o nouă conștientizare despre noi înșine și despre realitatea în care existăm.

Înțelepciunea Cabalei este o metodă care ne permite să atingem o astfel de realizare. Până când nu ne vom ridica la o percepție și simţire superioară a realității, vom fi blocați inconștient într-un vis, fără capacitatea de a ne trezi și a începe să trăim.

Toată lumea a experimentat visarea. Foarte simplu, adormim, cât dormim visăm și apoi ne trezim în cele din urmă. La fel, în raport cu lumea spirituală, întreaga noastră existență corporală este considerată un vis.

Cu cât ne ridicăm mai mult spiritual, cu atât descoperim mai multe stări ca din vis, în raport cu stările trezite superioare.

Înțelepciunea Cabalei ne oferă o metodă prin care să ne ridicăm continuu pe scara spirituală a conștiinței din ce în ce mai înalte. Dacă ne aplecăm cu exactitate spre metodă, urcăm pe această scară, trezindu-ne de fiecare dată din starea noastră actuală de vis într-o stare mai înaltă, mai conștientă și mai atentă. Acesta este motivul pentru care cabaliștii au scris despre realitatea noastră actuală că: „Erau ca nişte visători”.

Bazat pe Lecția zilnică de Cabală din 25 noiembrie 2010, „Corp și suflet”. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.
Fotografie de Birmingham Museums Trust pe Unsplash

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că lumea superioară nu se poate deschide unui singur om. Aceasta înseamnă că nu el nu este perfect, dar lumea spirituală este perfectă. Care este contradicția aici?

Răspuns: Nu, aceasta nu este o contradicție. Faptul este că lumea spirituală este dezvăluită în senzația corectă a omului. În lumea noastră, senzația omului este egoistă, închisă și limitată. Prin urmare, pur și simplu nu suntem capabili să absorbim întreaga imagine enormă a naturii.

Trebuie să ne facem percepția nelimitată și, pentru aceasta, trebuie să învățăm să ieșim din noi înșine. Ieșirea din sine se realizează într-un grup în care toată lumea se poate uni cu ceilalți și astfel creează în sine o dorință nelimitată de a fi împlinită, în combinație cu ceilalți.

Când cineva, prin unificarea cu ceilalți, își poate extinde dorințele și capacitățile în detrimentul acestora, devine în același timp un organ real de percepție al spațiului spiritual, deoarece nu este limitat în niciun interval de timp triaxial. Adică este un spațiu complet n-dimensional. Dar cum începi să-l percepi? Pentru a face acest lucru, trebuie să vă ajustați, să vă schimbați.

Aici apare o problemă. Trebuie să lucrăm asupra noastră pentru a crea un sentiment de percepție a mediului care nu ar introduce erori din partea persoanei care percepe, dar ar fi absolut corect selectat în senzațiile sale: obiectul și ceea ce percepe.

Cu alte cuvinte, trebuie să atingem un astfel de nivel de percepție în care senzația noastră și senzația lumii din jurul nostru vor fi aceleași, egale. Pentru aceasta trebuie să lucrați foarte mult la egoismul vostru, să ieșiți din el și să vă ridicați deasupra lui.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” din 20.03.19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Eutanasierea, care pune capăt vieții pacienților care suferă, este o problemă gravă în etica medicală. Ce crezi despre asta?

Răspuns: Deși este foarte important ca o persoană să moară de moarte naturală, dacă vedem că suferința sa este inevitabilă și lipsită de sens, atunci trebuie să facem ceva pentru a o atenua.

Întrebare: Surogaţia oferă unei familii infertile șansa de a avea un copil. Dar procedând astfel, copilul devine o marfă, iar maternitatea surogat devine o slujbă bună, bine plătită. Cum o vedeți din punct de vedere moral?

Răspuns: Nu pot spune dacă trebuie practicată sau nu. Astfel de probleme sunt decise doar de societate. Cred că, dacă corectăm o persoană, atunci toate aceste opțiuni vor lua o formă complet diferită.

Întrebare: Astăzi, există multe opinii controversate despre clonare. Și aici există o întrebare etică. Clonarea este interzisă în SUA și Japonia. Care este opinia ta?

Răspuns: În primul rând, trebuie să ne uităm în noi și să înțelegem pentru ce este nevoie și unde duce. Dacă ne dăm seama că clonarea merge conform planului de creație, atunci, desigur, o putem folosi.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” din 10.09.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→