Întrebare: Aflându-se în Egipt (în egoism), oamenii trec prin „șapte ani de abundență”. Ce este această stare?

Răspuns: Încep să înțeleagă că munca împreună, ceea ce nu exista deloc înaintea Egiptului, le aduce beneficii.

Ei văd beneficiul în faptul că înțeleg mai mult, știu mai multe și obțin un succes corporal în unitatea lor. Și asta se numește „șapte ani de abundență”.

Comentariu: Chiar și astăzi știința demonstrează că atunci când oamenii interacționează, acest lucru aduce o mulțime de beneficii.

Răspunsul meu: Da. Dar aceasta cu siguranță nu este  o mișcare spre înțelegerea Creatorului.

Întrebare: Și apoi încep șapte ani de foamete. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Încep să-și dea seama că starea în care se află nu îi duce la rezultatul corect, nu le oferă o conexiune cu Creatorul, la ceea ce vor să realizeze, să dezvăluie și să înțeleagă.

Apoi încep să strige către Creator: „Ce ar trebui să facem? La urma urmei, aceasta este dorința noastră. La urma urmei, suntem fiii lui Iacov. Vrem să-l descoperim pe Creator, să-L înțelegem. Pentru aceasta existăm. Și brusc vedem că totul ne este dat în egoism, dar nimic nu este dat în proprietățile Creatorului. În niciun caz nu simțim că ne apropiem de El ”.

Această stare, înțeleasă de ei, se numește „Pithom și Ramses”.

Întrebare: De ce se întâmplă acest lucru timp de șapte ani? De unde vine numărul șapte?

Răspuns: Sufletul este format din zece Sefirot, zece părți: trei părți ale capului (Keter, Hochma și Bina) și șapte părți inferioare, în care părțile capului sunt reflectate, adică le umple, acționează în ele.

Prin urmare, cele șapte Sefirot inferioare (Hesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod și Yesod) primesc de la capul sufletului. Și așa continuă: șapte ani de abundență înainte de a-și da seama de lipsa de valoare, de goliciune și de impasul căii, și apoi șapte ani de foamete. Abundență în egoism, foamete în dorința de a ieși din el.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 15.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există un anumit paradox în procesul de avansare spirituală. Suntem obișnuiți cu faptul că, pe măsură ce creștem mai mult, cu atât înțelegem mai mult viața și conexiunile din societate, familie, țară și lume. Pe măsură ce îmbătrânim, înțelegem mai bine ce se întâmplă, pentru că ajungem să știm deja ce se află în fața noastră în această lume.

Dar în lumea spirituală nu este așa. Cu cât avansăm mai departe, la fiecare pas ulterior, dezvăluim tot mai multe ascunderi și numai atunci, în consecință, există revelare. Mai întâi trebuie să detectăm întreaga ascundere, punând măsura necesară a efortului și apoi începem să atingem acest nou grad.

În viața noastră de zi cu zi, o persoană obișnuită este diferită de un om de știință, care pe măsură ce avansează mai departe în munca sa științifică, cu cât cercetările sale devin mai dificile, cu atât sunt mai mari obstacolele pe care trebuie să le depășească. Dar este imposibil altfel, deoarece el face noi descoperiri de fiecare dată. În timp ce, o persoană obișnuită nu descoperă nimic nou, ci doar se familiarizează cu ceea ce au descoperit alții.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că vom întâlni întotdeauna obstacole pe calea spirituală, pe care trebuie să le depășim prin credință deasupra rațiunii, prin conexiunea noastră, de fiecare dată cu efort, și să trecem la un nou nivel.

Toate obstacolele sunt o revelare a dorinței mai puternice de a primi, o altă etapă a egoismului. Ni se pare că suntem aruncați din spiritualitate și vedem o nouă etapă a dorinței necorectate în fața noastră ca o barieră, un zid, pe parcurs. Nu putem vedea ce se află în spatele acestui zid și nu putem merge decât prin credință deasupra rațiunii.

Vrem să ne înarmăm cu puterea credinței, dăruirea, fără nicio dovadă sau confirmare și căutăm modalități de a depăși această barieră egoistă – dorința noastră de a ne bucura – prin credință mai presus de rațiune, astfel încât dăruirea să devină mai mare decât primirea. Trebuie să ridic măreția Creatorului mai presus de toate comorile acestei lumi, iar acest lucru este posibil doar prin importanța grupului.

Drept urmare, aflăm că nici eu, nici grupul nu putem reuși și rămâne doar rugăciunea, o cerere de ajutor către Creator. Rugăciunea ne ajută să facem ultimul pas, care ne va duce către cealaltă parte a barierei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către spiritualitate”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, în multe țări europene, în viața lor de zi cu zi oamenii sunt obligați să își verifice fiecare cuvânt pentru a nu fi acuzați de intoleranță, sexism sau rasism. În societate s-a realizat artificial o astfel de atitudine față de minorități. Ce crezi despre asta?

Răspuns: Astfel de excese locale sunt absolut inacceptabile. Minoritățile folosesc acest lucru în scopuri politice proprii. Dar, în cele din urmă, vom ajunge într-un stat când toată lumea câștigă, nu o parte a societății în fața alteia.

Întrebare: În prezent, sarcina corectitudinii și toleranței politice este de a preveni utilizarea expresiilor care indică discriminarea și rasismul, deoarece acestea împiedică comunicarea între oameni.

Se pare că toleranța este bună. Chiar dacă nu îi tratez pe alții așa, dar joc acest joc, nu jignesc intenționat o persoană. Ar putea un joc ca acesta să ne conducă la o stare mai bună?

Să spunem că sunt rasist prin natura mea. Dar există o lege în țară și, pentru a o respecta, nu pot jigni o persoană. Cu toate acestea, putem vedea că acest lucru nu se dezvoltă mai departe, nu trece în atenție, ci rămâne întotdeauna la nivel extern. Și cu prima ocazie, totul se prăbușește.

Răspuns: Acest lucru va trece treptat. Între timp, merită să se introducă legi de toleranță, chiar și prin metode violente, cu atenție, treptat. Drept urmare, oamenii vor vedea că funcționează cu adevărat.

Întrebare: Prin examinarea tuturor cauzelor bolii, nu ne lăsăm să stabilim diagnosticul corect și să îmi dau seama că sunt într-adevăr rasist. Nu ne vă împiedică o astfel de corectitudine politică să ajungem la realizarea răului?

Răspuns: Nu. Dimpotrivă, lucrând asupra ta, începi să-ți dai seama cine ești cu adevărat. Pe plan intern, îți dai seama de răul naturii tale, că îi urăști cu adevărat pe ceilalți, că ești rasist. Pe de altă parte, legile, corectitudinea politică, încă te mențin în limite.

Din emisiunea de pe KabTV„Abilități de comunicare” din 16.10.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât durează să atingi lumea superioară? La urma urmei, probabil că nu este ușor.

Răspuns: Cu toții punem această întrebare, deoarece în general acestea sunt nevoile noastre egoiste. Dar nu ne punem această întrebare atunci când ne uităm la un nou-născut. Știm că va dura cel puțin 18-20 de ani să se adapteze la această lume.

Și aici vorbim despre mutarea din lumea noastră în lumea superioară și adaptarea la ea. Adică vorbim de câțiva ani.

Astăzi este mult mai ușor și nu se întâmplă în același mod în care am trecut în timpul meu. Am parcurs etapele mele individual. Și astăzi lumea a devenit globală. De la sfârșitul anilor nouăzeci ai secolului al XX-lea, lumea s-a găsit interconectată.

Prin urmare, datorită influenței noastre reciproce și diseminării reciproce, totul se accelerează.

În zilele noastre, milioane de oameni din lume sunt implicați în dezvoltarea spirituală în cadrul organizației noastre și a altora. Cabala este deschisă tuturor. În sfârșit, oamenii încep să înțeleagă ce înseamnă. Înainte de asta, ei aveau o concepție greșită despre Cabala.

Astăzi, influențându-ne reciproc cu gândurile și proprietățile, ne ajutăm reciproc. Prin urmare, dezvoltarea spirituală a tuturor durează mult mai puțin timp decât zeci de ani, așa cum se făcea înainte.

Văd cum oamenii care vin acum la noi, atât tineri, cât și bătrâni, literalmente într-o perioadă scurtă de timp, intră într-un sentiment de spiritualitate. Încă din primele lecții este clar că o persoană înțelege deja despre ce se vorbește. Mi-au luat luni și ani și, în zilele noastre, un an mai târziu, eram o persoană deja diferită.

Din emisiunea de pe KabtV „Puterea cărții Zohar” # 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În momentul în care simt că mă deconectez de grupul de zece, cad în această lume. Și indiferent de ce gânduri și dorințe aș avea în acest moment, tot nu voi părăsi cadrul acestei lumi.

Și de îndată ce mă alătur celor zece cu toate dorințele și gândurile mele și doresc să construiesc o rețea comună de conexiuni cu prietenii mei, chiar dacă nu simt niciun beneficiu sau câștig în acest sens, sunt deja angajat în munca spirituală, construind un  Kli spiritual.

Este o greșeală să crezi că este posibil să obții realizarea spirituală, senzația sau înțelegerea, de unul singur. Acest lucru nu se va întâmpla deoarece spiritualul este în conexiunea cu alți oameni. Totul a început cu ruperea sufletului comun și, prin urmare, ascensiunea spirituală se realizează prin unirea Kelimului (vasului) spart.

Și rămân rupte, adică toate diferențele lor sunt păstrate, dar deasupra lor trebuie să ne conectăm. Despre aceasta se spune: „Iubirea va acoperi toate nelegiuirile”. Egoismul crește din ce în ce mai mult și, deasupra acestuia, conexiunea crește din ce în ce mai mult, ceea ce înseamnă că urcați pe scara spirituală.

Dacă nu mi-l imaginez în această formă, atunci mă întorc învȃrt cerc și nu avansez. Nicio dorință nu poate fi realizată singur. Aceasta este o amăgire crudă și cine crede așa își pierde timpul și va muri fără a obține vreo revelare spirituală.

Înaintarea spirituală se realizează numai prin conexiunea ȋn grupul de zece. Până când nu sunt într-un grup de zece, nu mă mișc deloc. Creatorul conduce o persoană la locul potrivit, la o soartă bună și spune: „Alege-o!” Altfel este imposibil. Este extrem de dificil, dar trebuie să faceți schimbarea în minte pentru a realiza că avansarea spirituală este posibilă doar prin apropierea de prieteni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către  spiritualitate”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omenirea să se ridice la provocarea naturii cu care se confruntă acum? Este clar că toată lumea ia o decizie despre sine. Medicii merg la spitale pentru a salva vieți. Oamenii de știință dezvoltă vaccinuri. Cum se poate întâmpla acest lucru cu întreaga omenire?

Răspuns: Numai dacă există cu adevărat o problemă uriașă cu care se confruntă absolut toți oamenii de pe Pământ și toată lumea își va simți dependența totală de o amenințare superioară, atunci, probabil, toți oamenii lumii se vor ridica și se vor uni depășind această amenințare. Ar fi grozav!

Între timp, nu văd asta. Totul depinde de apariția unei amenințări externe universale. Chiar dacă ceva răsună undeva, cum ar fi tsunami-ul din Japonia sau centrala nucleară de la Cernobîl, este posibil ca restul să nu știe despre asta. Avem nevoie să se întâmple ceva atât de extrem, încât toată lumea de pe Pământ să tremure și să înceapă să se gândească la ce să facem cu viața noastră.

Întrebare: Sentimentul unei astfel de probleme are în sine o forță de conectare a oamenilor? Poate că va fi un fel de schimbare psihologică, o scuturare psihologică?

Răspuns: Nu. Cred că trebuie să se întâmple ceva foarte grav, cum ar fi, să zicem, un cutremur mondial, astfel încât Pământul să fie zguduit corespunzător. Apoi, va fi nevoie să ne unim în fața unei amenințări externe globale.

Chiar și căderea unui meteorit nu ar putea aduce o astfel de teamă umanității, deoarece doar o parte a Pământului ar fi afectată de aceasta. Dacă un continent întreg intră sub apă, nu este o pierdere pentru întreaga omenire. Este necesar ca toată lumea să experimenteze groaza pierderii într-o asemenea măsură încât va fi gata să acționeze corect după aceea.

Am văzut astfel de oameni care au fost eliberați din închisorile sovietice. Ei spuneau: „Doar pâine și apă, de atât avem nevoie. Suntem gata să trăim așa tot timpul: muncă, pâine și apă. Și dacă vom avea o familie și o farfurie cu supă cu pâine și apă, atunci este un paradis ”. Acesta este șocul pe care toți trebuie să-l experimenteze pentru a avea ocazia de a corecta umanitatea. O persoană este înmuiată de suferință.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express” 12.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→