Monthly Archives: ianuarie 2021

Abraham—Marele reformator

740.02Întrebare: Cine l-a învățat pe Avraam? De ce a devenit un om atât de înțelept?

Răspuns:  Abraham este al douăzecilea din rândul discipolilor începând de la Adam. Adam a trăit acum 5.781 de ani și a transmis metoda spirituală prin discipolii săi de-a lungul a douăzeci de generații până când a ajuns la Avraam.

Nu era nimic special la Avraam în afară de faptul că s-a trezit într-o stare în care întregul popor babilonian, care era format din diferite triburi, a simțit brusc o explozie de egoism, iar oamenii se urau reciproc.

Apoi, Abraham a început să cerceteze acest fenomen și a ajuns la concluzia că se datora unei creșteri accentuate a egoismului și că trebuie făcut ceva în acest sens. El a dezvăluit metoda de corectare, unde este necesar să se construiască un sistem de conexiuni deasupra egoismului. El a început să-i cheme pe toți babilonienii la aceasta.

Întrucât era un mare preot, unii dintre babilonieni l-au ascultat și l-au urmat. Mai târziu, el i-a dus din Babilon în țara lui Israel, dar majoritatea oamenilor au rămas acolo și mai târziu s-au împrăștiat prin lume.

Avraam a fost un mare reformator. El a adunat un grup, care a încercat să dezvăluie forța unică a naturii în conexiunea dintre ei, iar cei în care această nevoie nu s-a dezvoltat, au rămas în Babilon.

Din emisiunea de oe KabTV “Ȋntreaba un Cabalistdin 20.03.2019

Machsom sau corectarea finală?

608.01Întrebare: Care stare este mai profundă față de cele anterioare: trecerea Machsom-ului sau corectarea finală?

Răspuns: Corectarea finală, desigur.

Trecerea Machsom-ului este o etapă foarte serioasă, o descoperire în dezvoltarea unei persoane, în dezvoltarea sufletului, dar nu o puteți compara cu ceea ce va veni mai târziu. Machsom este ceea ce este acum în fața noastră, primul grad.

Dar mai profund și mai înalt este ceea ce este mai aproape de Creator.

Din emisiunea de pe KabTV “Ȋntreabă un Cabalist” din 31.12.2018

“Ce este creșterea spirituală, conform Bibliei?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Ce este creșterea spirituală, conform Bibliei?

Scopul vieții noastre este de a atinge o stare de perfecțiune prin unirea armonioasă cu umanitatea într-un singur sistem integral – sufletul nostru. Această stare se numește „revelarea Creatorului către ființele create în această lume” * și este realizabilă în timp ce suntem în viață în lumea noastră.

Biblia ne-a fost dată ca un mijloc prin care ne putem corecta pentru a ne uni cu ceilalți, adică pentru a atinge în cele din urmă un nivel de „Și să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți” (Levitic 19:18). Cuvântul pentru „Tora” în ebraică se conectează la două cuvinte, „Hora’ah” („învățătură”) și „Ohr” („lumină”). Adică, Tora este un mijloc prin care atragem lumină asupra noastră, care ne corectează intenția de la beneficiul personal în detrimentul celorlalți la dăruire și iubire pentru ceilalți.

Creșterea spirituală are loc prin ridicarea deasupra naturii noastre egoiste înnăscute la creșterea conexiunii pozitive și a unităţii cu ceilalți. În Biblie, o astfel de ascensiune este descrisă prin grade numite sărbători, zilele săptămânii, Sabatul, Roș Chodesh (începutul lunii), națiunile lumii, Leviții, Cohenii, Israeliții și așa mai departe.

Este important să înțelegem că Biblia nu descrie fenomene fizice, ci grade, structuri și procese spirituale, care sunt în cele din urmă grade de iubire, dăruire și unitate. Studiul corect al Bibliei ar trebui să atragă asupra noastră lumina, care ne aduce mai aproape de atingerea acestor grade. Când atingem gradele spirituale descrise în Biblie, putem percepe ce înseamnă să fii la gradele Regelui David, Regelui Solomon, Moise, Aaron, Iosif, Iacob și așa mai departe.

Cu cât creștem mai mult spiritual, cu atât simțim că ne ridicăm de la cele mai joase grade la cele mai înalte și întâlnim mai multe stări pe cale. Cu alte cuvinte, cu cât ne unim mai mult între noi și cu omenirea în ansamblu, cu atât mai mult experimentăm diferitele reprezentări conținute în Biblie. O astfel de creștere spirituală are loc până când integrăm întreaga lume în noi înșine și devenim „umani” în sensul deplin al termenului (adică „uman” [„Adam” în ebraică] din expresia „similar celui mai înalt” [„Adameh le Elyon” în ebraică]), ceea ce înseamnă că semănăm cu Creatorul.

Ar trebui astfel, să percepem ceea ce este conținut în Biblie ca grade ale creșterii noastre spirituale, pe care le suferim până când ajungem la armonia completă, perfecțiunea și eternitatea sufletului nostru – în echivalență cu Creatorul.

* Vezi secțiunea „Despre înțelepciune” din „Esenţa Ȋnţelepciunii Cabala” de cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam).*

“Care este diferența dintre iubirea fizică și iubirea spirituală?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Care este diferența dintre iubirea fizică și iubirea spirituală?

Iubirea fizică sau corporală vine din primirea plăcerii de la cineva sau ceva.

Iubirea spirituală, dimpotrivă, înseamnă că simțim repulsie și respingere de la alții și, deasupra acestor senzații negative, construim o atitudine iubitoare.

Este scris despre iubirea spirituală că „Iubirea va acoperi toate crimele” (Proverbe 10:12). Iubirea spirituală nu înlocuiește ura, ci apare deasupra ei.

În măsura în care suferim de o astfel de ură, adică că vrem să îi iubim pe ceilalți, dar ne găsim în simțiri opuse care contrazic iubirea pe care o dorim, atunci construcția noastră de conexiune pozitivă deasupra unor astfel de senzații negative trezește iubirea spirituală.

Iubirea spirituală este astfel măsurată în funcție de distanța față de la care vrem să iubim. Atingerea iubirii spirituale necesită, de asemenea, o cantitate mare de învățare și pregătire, cu înțelegerea că este o atitudine pe care trebuie să o atingem față de întreaga creație.

Creația, conform înțelepciunii Cabala, este dorința de a te bucura. O singură dorință de a te bucura este poziționată în spatele a tot ceea ce percepem în realitate.

Dorința de a te bucura, în sine nu reprezintă o problemă deoarece este pur și simplu materie. Problemele apar atunci când dorința de a te bucura vrea să beneficieze individual în detrimentul celorlalți. Dintre celulele dintr-un organism, o astfel de tendință este considerată canceroasă. Ȋntre noi oamenii, dorința de a beneficia individual în detrimentul celorlalți, este baza fiecărei probleme pe care o experimentăm în viață.

Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât crește mai mult dorința de a ne bucura și ne găsim mai mult într-o mlaștină de probleme și crize. Un astfel de proces ne conduce către o stare, pe care înțelepciunea Cabala o numește „recunoașterea răului”, în care dobândim conștientizarea naturii noastre egoiste, care dorește să beneficieze pentru sine pe cheltuiala altora, ca rădăcină a tuturor problemelor. În acel moment, vom dezvălui că urâm natura noastră egoistă, și apoi vom tânji cu adevărat să avem o atitudine iubitoare deasupra ei.

Dorința de a ne bucura este natura noastră. Nu putem scăpa de ea sau să o distrugem, nici nu trebuie. Avem nevoie doar să ne tratăm natura aşa cum privim nivelul pământului într-o clădire pe care trebuie să o construim, unde al doilea nivel și cele de mai sus, este construit dintr-o atitudine pozitivă și iubitoare deasupra dorinței de a beneficia de alți oameni și de natură.

Cum putem atinge o astfel de iubire spirituală?.

Dorința de a te bucura este natura creației și opusă acesteia este natura care a creat-o: dorința de a dărui, iubi și a da. În înțelepciunea Cabala, dorința de a dărui și de a iubi are mai multe nume, inclusiv „Creator”, „forța superioară”, „lumina” și, de asemenea, „natura”. Descrie calitatea de a dărui și de a iubi, care există în realitate ascunsă de dorințele noastre înnăscute. Când ajungem la o dorință sinceră de a-i iubi pe ceilalți spiritual, adică fără a dori un beneficiu propriu legat de acea iubire, atunci ajungem la o cerere adevărată către Creator – o rugăciune – de a realiza acea transformare de sine.

De ce chiar am dori să ajungem la o astfel de stare?

Pentru că, făcând acest lucru, ne apropiem de sursa vieții noastre, ridicându-ne de la gradul de existență animal pentru a deveni oameni în sensul deplin al termenului. „Om”, în ebraică („Adam”), se referă la expresia „asemănător celui mai înalt” („Adameh le Elyon”). Prin urmare, atingerea iubirii spirituale înseamnă obținerea asemănării cu Creatorul, care este descris de Cabala ca fiind scopul vieții – starea de percepție și simțire cea mai înaltă, cea mai armonioasă și echilibrată pe care o putem realiza, în timp ce trăim în lumea noastră.

Bazat pe lecția zilnică de cabală din 23 ianuarie 2021. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Acordarea corzilor sufletului

528.02„Iubirea va acoperi toate crimele” nu este doar o frază frumoasă, ci un mijloc de a atinge iubirea pentru Creator. Am primit un suflet spart și această rupere este dezvăluită până la sfârșitul corectării pe tot parcursul ascensiunii spirituale. De fiecare dată trebuie să ne străduim pentru unitate, pentru o conexiune devotată, până la iubire.

Prin urmare, vom dezvălui în mod constant liniile stânga și dreapta unul împotriva celuilalt și vom urca treptele urii și ale iubirii. Creatorul a spart vasul tocmai pentru a ne oferi posibilitatea de a urca treptele unității din ce în ce mai sus.

Grupul trebuie să se conformeze condiției: „Iubirea va acoperi toate crimele”, adică să dezvăluie păcatele, ura, să corectăm tot felul de goluri între noi și să le vindecăm cu iubire. Iubirea este o astfel de interconectare în care nimeni nu se simte pe sine, ci doar pe toți împreună.

În acest fel, construim etapele unei conexiuni din ce în ce mai puternice, până când în ele, ca rezultat al eforturilor noastre, calitatea unității, care se numește Creator, începe să se desfășoare. Nu există o altă modalitate de a aborda Creatorul.

Lucrăm în grupul de zece, încercăm să conectăm și dezvăluim lipsa de voință, ura și respingerea, ne certăm, dar ne ridicăm deasupra conflictului pentru a ne îmbrățișa din nou. Și în acest fel grăbim calea.

Această lege se aplică nu numai în grupul de zece, ci și în viața de zi cu zi între oameni, țări, între copii și adulți, în relațiile de familie. Dacă vrem să ajungem la conexiune, trebuie să identificăm, de asemenea, lacunele, separarea și contradicțiile.

Dar în tot este nevoie să vedeți obiectivul viitor, adică a înțelege de ce o facem. Pentru orice schimbare minusculă din viața noastră, trebuie să trecem întotdeauna de la întuneric la lumină, de la noapte la zi, la fel se întâmplă și în relația noastră cu Creatorul.

Participarea în grupul de zece este necesară pentru a dezvălui conexiunile dintre noi: ura și iubirea, din ce în ce mai puternice și mai profunde, și în contrastul întunericului și luminii să-L dezvăluim pe Creator ca avantajul luminii din întuneric.

Este ca o voce mică pe care nu o putem auzi. Suntem încă într-o mare de sunete, dar nu le distingem. Trebuie să ajungem la o asemenea sensibilitate încât să începem să le auzim, să recunoaștem Creatorul între noi, uneori ascunzându-se, alteori revelându-se, sub diferite forme. Și acest lucru este posibil doar dacă construim conexiuni între prietenii din grupul de zece, pentru a arăta toate nuanțele contrastului dintre spargere și conexiune.

Mai mult, acest lucru nu necesită manifestări externe, o explozie de ură și emoții. Toate acestea ar trebui să fie în interior, exprimate în subtilitatea senzațiilor. Trebuie să devenim din ce în ce mai sensibili pentru că vrem să dezvăluim Creatorul ascuns între noi.

Creatorul se ascunde pentru că nu avem suficiente instrumente precise și subtile capabile să-L capteze. Cu cât pătrundem mai adânc în toate subtilitățile tranziției de la spargere la conexiune, simțim toată diferența dintre ele, pe aceste margini vom începe să simțim Creatorul.

Un maestru al meșteșugului său este unul sensibil la cele mai mici detalii, care și-a ascuțit sensibilitatea. Nimic nu este vizibil pentru ochiul exterior, dar pentru specialist, fiecare mic detaliu devine esențial și îi arată ce se întâmplă.

Ne lipsește exact o astfel de sensibilitate. Creatorul este oricum între noi, dar nu avem sentimentele potrivite. Dorința de a ne bucura este foarte aspră și se află la cel mai scăzut nivel al senzațiilor acestei lumi. De asemenea, trebuie să învățăm să simțim subtil tot ceea ce se întâmplă într-un prieten. După ce m-am pregătit pentru o astfel de relație cu prietenii, încep să dezvălui relația mea cu Creatorul în ei.

Relațiile noastre reciproce sunt ca niște corzi care sună în ton, acum în tonalitate minoră, acum în tonalitate majoră, adică în distanță și conexiune, în tot felul de stări. Acesta este modul în care Creatorul ne vorbește pentru că El este cel care ne-a sfărâmat și ne-a separat, și El ne ajută, de asemenea, să ne conectăm.

Așadar, Îl simțim cântând pe corzile noastre, pe firele de legătură care se desfășoară între noi, cântând pe relațiile noastre. Acesta este modul în care Îl dezvăluim și aflăm ce vrea El să ne spună și, de asemenea, cântăm propria noastră melodie pentru El, un imn al unității, iubirii și dorinței. Și astfel suntem din ce în ce mai acordați la revelația Creatorului în creație.

De la apropierea și distanțele noastre, de la toate stările posibile, trei linii și conexiuni, ca Sefirot spiritual, învățăm din ce în ce mai bine limba Creatorului, înțelegem ce ne spune El și cum să îi răspundem. Toată conexiunea noastră cu Creatorul este prin conexiunea dintre noi. Prin urmare, cel care nu este într-un grup de zece nu are oportunitatea de a revela Creatorul; aceasta este condiția ultimei generații.

În timpul noastru, Kli-ul general este corectat și, prin urmare, suntem numiți ultima generație. Trebuie să corectăm fiecare grup de zece în parte și să începem să le punem împreună. Dar mai întâi de toate, trebuie să acordați fiecare coardă ca o vioară sau o chitară, astfel încât să fiți în acord unul cu celălalt și toți împreună, în ton cu Creatorul.

Aceasta este deja o lucrare spirituală în grupul de zece pentru a se conecta cu Creatorul, pentru a-i da un loc să se deschidă între noi și să cânte pe noi. Și am putea să-I cântăm un cântec de recunoștință, un imn al slavei Sale.

Din lecția zilnică de Cabala, 16.01.21

De ce ne străduim involuntar să ne unim?

275Întrebare: În măsura în care poporul Israel se străduie să se conecteze, acesta va fi în mod inevitabil un exemplu pentru oamenii lumii și îi vor și pe ei să se străduiască pentru asta. Dacă toată lumea se străduiește să se unească involuntar, atunci de ce este necesar?

Răspuns: Involuntar pentru că suntem inițial creați ca egoiști.

Noi, ca un senzor normal, ar trebui să fim alcătuiți din două părți opuse. Și apoi, între aceste calități opuse, vom începe să surprindem un fenomen. De exemplu, trebuie să existe un contrast între întuneric și lumină, conform căruia putem simți ceva.

La fel și egoismul nostru. Dacă este acordat în mod corespunzător pentru ca noi să simțim calitatea altruistă opusă acestuia, atunci între ele putem determina unde ne aflăm.

Prin urmare, trebuie doar să dezvoltăm în noi calități altruiste și, în conformitate cu egoismul nostru, să folosim ambele calități pentru a naviga corect în spațiul spiritual.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” din 20.03.2019

Fiecare cu propriul său adevăr

261Comentariu: S-a spus că minciunile stau la baza creației, în dorința noastră de a primi.

Răspunsul meu: Sigur. Dacă mă gândesc să fiu fericit, am un singur scop în minte. Nu-mi pasă dacă este adevărat sau fals, este important să mă simt bine. Am o cu totul altă orientare, o cu totul altă atitudine. Și astfel, în această stare, fiecare are propriul adevăr și fiecare pare să aibă dreptate.

Dacă încercăm să ne dăm seama ce este mai important pentru fiecare, atunci toată lumea va avea ceva diferit.

Comentariu: Într-adevăr, pentru unii libertatea este mai importantă, pentru alții egalitatea. Prin urmare, se dovedește că există dreapta și stânga în lume.

Răspunsul meu: Și cel mai important lucru este că nu se înțeleg. Ei nu înțeleg că există ceva în comun. Nu vor să ajungă la acest punct comun.

Întrebare: Ce spune Cabala? Există ceva la mijloc?

Răspuns: Există un superior.

Din emisiunea de pe KabTV “ Stări spirituale” din 22.04.2019

De ce avem nevoie de Cartea Zohar?

527.06Întrebare: De ce era nevoie de Cartea Zohar? La urma urmei, există Tora, a cărei primă parte este scrisă de Moise. Este considerată fundamentală.

Răspuns: Ce este în Tora? Nu înțelegem nimic din ea. Iar dacă deschideți Zohar-ul, se spune că este un comentariu cabalist asupra Torei.

Ce înseamnă un comentariu cabalist? Moise a scris o carte cu adevărat fundamentală, dar este criptată. Există un cod unic, dar foarte profund. Este scris în așa-numitul limbaj al ramurilor.

Cabala explică ce este aceasta și ne ajută să înțelegem exact ce este inclus în cartea lui Moise. La urma urmei, Tora este percepută de toată lumea ca o creație pur artistică, povestind despre istoria unui trib străvechi. Este scris într-un limbaj narativ.

Iar Cabala ne învață să vedem prin aceasta rădăcinile superioare – forțele care provoacă acțiuni corespunzătoare în lumea noastră, să ne ridicăm la nivelul acestor forțe, să înțelegem sistemul care guvernează lumea noastră și să ne includem în acest sistem, astfel încât să putem gestiona în mod activ lumea prin el și să ne corectăm noi înșine și întreaga lume.

Din emisiunea de pe KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #3

„Pentru a respecta secretul stăpânului Său”

Cartea Zohar: Înțelepciunea pe care cineva ar trebui să o cunoască: să cunoască și să respecte secretul Stăpânului său, să se cunoască pe sine, să știe cine este, cum a fost creat, de unde vine și încotro se îndreaptă, cum este corectat corpul și cum va fi judecat de Regele tuturor.

Pentru a se înțelege pe sine, omul trebuie să-și înțeleagă stăpânul, Creatorul, pentru că suntem creați, așa cum se spune alegoric, după chipul și asemănarea Lui. Așadar, trebuie să înțeleg această imagine și apoi voi discerne asemănarea mea cu El.

Cum pot dezvălui Creatorul, astfel încât să mă cunosc pe mine? Pentru a face acest lucru, trebuie să mă schimb și atunci îl voi simți și-L voi vedea. Se pare că atunci când îl ating pe Creator, mă ating pe mine. Este un proces de descoperire de sine.

Când creez imaginea Creatorului în mine, asemănarea mea cu El, mă găsesc corectat. Și aceasta este o singură imagine. Prin urmare, „om” în ebraică se numește Adam, din cuvântul Domehasemenea Creatoruli.

Adică, partea din mine care va deveni precum Creatorul va fi numită om. Și orice altceva din mine, care nu este precum Creatorul, se numește animal.

Întrebare: Ce înseamnă „a respecta secretul Stăpânului său”?

Răspuns: Secretele sunt planurile. De ce a creat El totul? Cum? De ce m-a creat cu doar cinci simțuri pentru a percepe universul și pe mine în acest fel? De ce trăiesc un timp atât de scurt? Ce ar trebui să realizez în această viață? De ce am fost creat cu astfel de calități, în astfel de circumstanțe, într-o astfel de familie, într-o astfel de epocă? Adică vreau să știu totul.

Când voi stăpâni toate aceste cunoștințe despre creație, voi cunoaște tot ceea ce se referă la mine. Și poate voi găsi în aceasta mijloacele de a-mi schimba destinul, de a putea să mă ridic peste soarta mea, de a trăi un anumit număr de ani pe acest pământ și apoi de a muri. Poate îmi pot îmbunătăți viața și poate chiar mă pot ridica la un nivel în care voi fi deasupra ei, să fiu etern și perfect ca si Creatorul.

De ce nu? Dacă natura este eternă, dacă există într-o formă ideală excluzându-ne doar pe noi, atunci de ce nu pot fi același element integral al acesteia cu toate consecințele?

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 2

Egoism

541Întrebare: Sociologul Igor Eydman a scris pe pagina sa de Facebook: „Toate crimele în masă din istoria lumii luptau pentru„ idealurilor înalte ”: religie,„ interese naționale ”, ideologie. Teroarea și violența vor înceta numai atunci când cea mai mare valoare pentru oameni va deveni nu zeii, liderii, ideologiile și alte entități create artificial, ci propriile lor entități individuale: viață, sănătate, libertate, creativitate, securitate, confort în viață. Și nu numai în societățile musulmane, ci și în societățile creștine, evreiești, chineze și altele.

„Un individ care acționează în propriile sale interese raționale nu se va risca pe sine și nu îi va distruge pe alții pentru concepții colective greșite. Războiul și teroarea nu ar fi posibile în lumea individualismului rațional.

Doar deplasarea către acest obiectiv, din păcate, de neatins în viitorul previzibil, poate reduce violența în masă și conflictele. Acest lucru este banal, dar nu văd altă cale de ieșire din actualul masacru permanent ”. [în traducere]

Cum îți place o idee atât de simplă, banală, că dacă unei persoane îi pasă doar de sine, nu se va implica în toate aceste conflicte?

Răspuns: Da, e bine, desigur, să vorbim, dar egoismul ne va uza, ne va ofili, va stoarce toate sucurile din noi și nu ne va da drumul până nu dorim un singur lucru: să ne ridicăm deasupra lui. Iar să existăm într-un colț confortabil și cald nu va funcționa.

Întrebare: Ne va scoate în continuare din acest colț?

Răspuns: Da. Acesta este special creat pentru a fi în continuă evoluție. Tot timpul sucurile sale rele, verzi, otrăvitoare rătăcesc în jur. Nu ne va lăsa să trăim în pace.

Egoismul crește în noi tot timpul. Dorința noastră naturală este să ne înțelegem cumva cu el pentru că se pare că nu avem altă cale.

Așa că inventăm tot felul de teorii de împăciuire pentru noi înșine cu el, între noi și așa mai departe. „Ei bine, nu putem? Toți suntem oameni. Există republicani, sunt cei de stânga, tot felul de socialiști. Nu contează, trebuie cumva să trăim împreună. ” Nu va merge! Ne vom înarma și toată lumea va sta acasă cu mitraliere la fiecare fereastră.

Va trebui să înțelegem că doar adoptarea liniei de mijloc a coexistenței noastre comune ne va oferi acces la următorul nivel uman atunci când nu suntem nici tu, nici eu, ci tocmai pentru că ne folosim de ura reciprocă, de respingere. O folosim! Nu o suprimăm, nu o stingem, ci dimpotrivă, folosim corect atât liniile stânga cât și dreapta pentru a ridica linia de mijloc deasupra lor. Și atunci ne putem construi singuri.

Dar acesta este un design foarte serios. O persoană va înțelege ce construiește, pentru ce construiește și ce face. Totul în stres intern serios. Și prin aceasta, el se va ridica deasupra naturii sale. Pentru că cele două linii care există în natură – dreapta și stânga – sunt animate în noi din ce în ce mai mult pentru ca noi să numim linia de mijloc. Creatorul este sursa din care se ridică în noi aceste două linii, dreapta și stânga.

Trebuie să le contrapunem în așa fel încât să înțelegem cum să le conectăm împreună, astfel încât să apară o linie de mijloc. Și vom învăța și vom vedea de unde venim, de unde a coborât totul în noi.

Din emisiunea de pe KabTV  „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 09.11.2020