Daily Archives: 9 februarie 2021

Antisemitism natural

961.2Întrebare: Ce este antisemitismul natural?

Răspuns: Antisemitismul natural este ceea ce există astăzi în oamenii din toată lumea. Ei urăsc în mod inconștient evreii pentru că au o metodă de conexiune și nu o dezvăluie lumii pentru că nu o cunosc nici ei înșiși.

Evreii nici măcar nu-și pot imagina ceea ce este ascuns în ei și, prin urmare, sunt nedumeriți de ce au fost urâți de atâtea milenii, din timpurile Babilonului antic. Acest fenomen are deja 3.500 de ani.

Nici popoarele lumii, în general, nu înțeleg de ce ar trebui să urască evreii. Fie că evreii sunt săraci sau bogați, talentați sau încolțiți, ei sunt întotdeauna urâți. De fiecare dată sunt bătuți pentru altceva, dar există întotdeauna un motiv.

Problema este că nici unii, nici ceilalți, nici națiunile lumii, nici evreii, nu știu care este cauza antisemitismului. Trebuie să dezvăluim acest lucru. Cabala vorbește despre acest lucru, dar oamenii încă nu sunt dispuși să asculte. Acest lucru este foarte greu de luat în considerare. Cu toate acestea, încercăm să explicăm în orice mod posibil.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” 20.03.2019

Când bărbații plâng

284.05Întrebare: Medicii ne sfătuiesc să plângem o dată pe săptămână. Se spune că lacrimile ameliorează stresul psihologic. Când plângem, endorfinele, care ne lipsesc, sunt eliberate. De asemenea, se spune că durerea fizică este stinsă. Corpul produce encefaline, care sunt analgezice naturale. Transpirația și lacrimile ajută la eliminarea toxinelor dăunătoare din corp, iar lacrimile ajută la scăderea tensiunii arteriale. ”

Se pare că ar trebui să plângem mai des. Poți explica asta?

Răspuns: Cu siguranță. Există multe lacrimi, chiar în procesul de plâns, în acest mic stres interior pe care lacrimile îl poartă.

Aceasta este purificarea. Un bărbat strigă.

Întrebare: Trebuie să plângi până la capăt și, după aceea, este în pace?

Răspuns: Nu este ușor. Cu atât mai mult pentru bărbați. Se întâmplă doar uneori când au loc acțiuni speciale interesante, când simți că dezvăluie ceva. Dar acestea nu sunt lacrimile femeilor.

Întrebare: Lacrimile bărbaților sunt diferite de cele ale femeilor?

Răspuns: Absolut. Aici devine clară o graniță între bărbați și femei – o femeie nu poate plânge din motive masculine sau un bărbat din motive feminine. Nu este nimic de făcut aici. Prin urmare, suntem doi și nu unul singur. Lacrimile noastre sunt diferite. Avem sisteme diferite! La un mascul, trece prin creier, iar la o femeie prin inimă și uter.

La un bărbat, trece puțin prin inimă, dar mai ales prin creier. La o femeie – prin inimă și în principal prin uter. Lacrimile trec prin aceste sisteme, care se numesc masculin și feminin.

Un bărbat plânge când își dă seama de ceva special și conștiința sa despre acest lucru special se îmbină cu sentimentele sale pentru asta. O femeie plânge când toate acestea trec prin sistemul ei. La urma urmei, sunt oameni complet diferiți. Sunt din lumi diferite!

Întrebare: Atunci ce înseamnă legătura dintre aceste lumi?

Răspuns: Nu se conectează. Se unesc numai în Creator atunci când se ridică deasupra lor pentru a-și dezvălui rădăcina comună unică. Numai acolo se pot uni, dezvălui Creatorul și fiecare se dezvăluie cu adevărat în celălalt.

Prin urmare, există o atracție atât de specială între noi, opozitatea acestor sexe și așa mai departe. Acesta este un sistem de relații foarte complex.

Întrebare: Uniunea reală apare acolo – în Creator?

Răspuns: În cer, așa cum se spune.

Întrebare: Nu ești o persoană sentimentală, dar când vorbim despre profesorul tău Rabash, văd foarte des cum ochii tăi se umezesc brusc și cât de diferit devii. De ce?

Răspuns: Nu pot face nimic în acest sens. Pentru că rădăcina sufletului meu este în el, de aceea sunt diferit.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.12.2020

“Rădăcina lui Israel nu va da pace Israelului” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Rădăcina lui Israel nu va da pace Israelului

Prof. Ran Blitzer, șeful Cabinetului de experți israelian numit să lupte cu Covid-19 a declarat că închiderea nu mai funcționează. Vaccinurile sunt eficiente a spus el, dar vedem în continuare rate de infectare ridicate. Alături de bătălia cu virusul, Israelul este angajat într-o altă campanie, cea de alegeri generale otrăvitoare, care fac ca multe dintre deciziile legate de Covid luate de factorii de decizie politici motivați politic, să fie în detrimentul sănătății publice. Senzația generală a multor israelieni este că există haos și dezorientare din cauza haosului politic, în care politicienii se luptă între ei în loc să lupte împotriva virusului.

Crizele pot părea fără legătură și fiecare țară se ocupă singură de problemele sale, dar adevărul este că totul este conectat. Și mai rău, la un nivel mai profund, totul este legat de Israel. Și acum, când saga americană s-a liniștit puțin, lumea își va îndrepta atenția asupra Israelului și evreilor, și nu pentru a ne complimenta pentru succesul nostru în vaccinarea atât de rapidă a populației israeliene.

Dar haosul nu este prevalent doar în Israel. Crize sociale, politice și medicale au loc în întreaga lume. Este posibil ca știrile să se fi concentrat mai mult asupra SUA încă din vara trecută, din cauza tensiunilor rasiale și politice în creștere care au devenit violente acolo, dar şi Europa a fost răvăşită de violente revolte politice persistente și revolte legate de Covid, la fel ca Rusia, Myanmar cu lovitura sa militară și la fel în multe alte țări. Chiar și acolo unde pare a fi relativ calm, cum ar fi în China, este doar o fațadă. Toată lumea suferă din încetinirea economică globală, de închiderile repetate și de sentimentul descurajant că omenirea nu are lideri, că toată lumea este în pierdere.

Crizele pot părea fără legătură și fiecare țară se ocupă singură de problemele sale, dar adevărul este că totul este conectat. Și mai rău, la un nivel mai profund, totul este legat de Israel. Și acum, când saga americană s-a liniștit puțin, lumea își va îndrepta atenția asupra Israelului și evreilor, și nu pentru a ne complimenta pentru succesul nostru în vaccinarea atât de rapidă a populației israeliene.

Trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna de ce lumea nu încetează să dea vina pe Israel pentru necazurile sale și de ce simte că Israelul îi datorează ceva. Rădăcina poporului Israel nu se află într-un trib îndepărtat din Mesopotamia antică. Israel s-a reunit într-o națiune, după ce mulți oameni din numeroase triburi și națiuni s-au unit sub conducerea lui Avraam, deoarece au crezut în principiul său că mila și iubirea față de alții sunt cheile fericirii. Acei oameni, care nu aveau nimic în comun, au dezvoltat o conexiune unică, ce se baza mai mult pe o ideologie a unității mai presus de dușmănie decât pe afinitate familiară sau tribală. Deoarece acei străini au trebuit să depășească profunda neîncredere și ură inițială, conexiunea pe care au stabilit-o trebuia să fie la fel de puternică. Drept urmare, conexiunea pe care au format-o nu a fost ca nici o alta și a ridicat Israelul pe înălțimi pe care nu mai fuseseră niciodată. Acea conexiune, construită prin depășirea unei vrăjmășii intense, a devenit un model pentru națiuni, o dovadă că putem să depăşim orice ranchiună și să rezolvăm orice conflict, doar dacă înălţăm unitatea suficient de sus.

Dar conexiunea dintre poporul Israel și națiunile lumii nu a fost întreruptă. Nu poate fi spartă, deoarece națiunile lumii sunt rădăcina noastră, originea noastră. Acesta este motivul pentru care omenirea nu poate înceta să se intereseze de Israel sau de evrei. Ne place sau nu, ei se simt conectați la evrei și, ne place sau nu, suntem conectați la ei, la toate națiunile din lume.

Astăzi, când dezordinea și dezbinarea afectează fiecare colț al globului, lumea se va întoarce către Israel chiar mai repede decât înainte. Israelul, care odată a reușit să unească dușmanii declarați sub ideea că unitatea este valoarea supremă, eșuează acum în lume. Ne-am transformat cele mai sacre valori ale „responsabilității reciproce” și „iubirii față de ceilalți” în simple vorbe goale, sloganuri electorale pe care nimeni nu le ia în seamnă și nimeni nu le crede.

Cu toate acestea, aceste valori sunt exact ceea ce lumea are nevoie, noi suntem cei care am realizat-o odată și, deoarece lumea se simte conectată la noi, ne cere acest lucru. Ne cere să ne redăm unitatea și să o răspândim, să împărtășim secretul de a ne uni deasupra urii.

Între timp, noi, care ne-am abandonat unitatea, am devenit oamenii neîncrezători care eram înainte să venim la Avraam și să descoperim valoarea unității. Vrem să ne alăturăm națiunilor lumii, dar ele nu ne vor lăsa. Ei vor accepta un singur lucru de la noi: să devenim din nou Israel. Nu au nevoie ca noi să fim ca ei; au nevoie ca noi să fim Israel – oameni care se ridică deasupra urii și se unesc și, prin urmare dau un exemplu, care astăzi este singurul lucru care poate salva lumea de suferinţă.

 

“Multe revolte, un singur vinovat” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinMulte revolte, un singur vinovat

Președintele SUA Joe Biden, a declarat în timpul campaniei electorale că atunci când vine vorba de coronavirus, „O infecție oriunde este o infecție peste tot”. Acest lucru este valabil nu numai pentru coronavirus. Priviţi la revoltele care au avut loc în America până de curând; se pare că au migrat în Rusia. Alte revolte, care au început în Franța, au derivat în Olanda. În Myanmar a avut loc o lovitură de stat; guvernele din alte țări din Europa și din alte părți se clatină; și se pare că instabilitatea globală a cuprins lumea.

Ritmul schimbărilor doar va crește și ne cere să ne adaptăm la el. Dacă nu ne schimbăm atitudinea față de societate și nu îmbrățișăm apropierea și mutualitatea care se dezvoltă în întreaga lume, vom simți că înotăm în amontele unui râu, care se transformă într-unul rapid. Avem de ales – să înotăm în aval și să ne bucurăm de plimbare sau să înotăm în amonte, să ne epuizăm, să fim luați de râu și, în cele din urmă, să ne înecăm.

Nu este o coincidență. Am crezut că globalizarea înseamnă în primul rând legături economice și financiare între țări, dar ne-am înșelat. Întreaga lume este influențată de aceleași gânduri, aceleași tendințe și aceleași mentalități. Când există probleme oriunde, există probleme peste tot! Acesta este noua normalitate.

Încă ne gândim la noi înșine ca la indivizi separaţi, societăți separate și țări separate, dar nu suntem nimic din cele de mai sus. Suntem cu toții conectați. Ceea ce crede o persoană în Australia îi influențează pe toți ceilalți oameni din lume, chiar dacă locuiesc în Alaska. Credem că internetul este mijlocul de a răspândi idei și de a incita oamenii la revoltă, dar este mult mai profund decât atât: dorințele noastre de bază apar dintr-o sursă comună, egoul nostru, iar acum aceste dorințe încep să-și arate interconexiunile. De aici înainte, nu vor mai exista necazuri izolate, nici triumfuri izolate; totul va fi împărtășit de întreaga umanitate, indiferent dacă ne place sau nu. În lunile și anii următori, va deveni din ce în ce mai clar că ne vom ridica literalmente toți împreună sau vom cădea toți împreună. Toate revoltele și toate necazurile au un singur vinovat – egoul nostru. Acea rădăcină comună și conectată a fost expusă și nu o vom mai putea ascunde sau ignora mult. Prin urmare, astăzi, gândirea la propriul interes nu este doar un lux pe care nu ni-l putem permite, este o deconectare de la realitate și o nebunie totală.

Această coagulare a dorințelor are loc dintr-un motiv foarte serios și profund. A avea aceeași dorință înseamnă a avea aceleași gânduri, așa cum vedem în funcție de comportamentul și expresiile oamenilor din întreaga lume. Cu alte cuvinte, aduce oamenii împreună. Dacă vom îmbrățișa această apropiere, vom fi fericiți și societatea va prospera. Dacă o respingem vom suferi, pentru că această conexiune se va întâmpla oricum și ne va pune într-o realitate nedorită.

Lumea ne oferă mult mai mult decât avem nevoie. Dacă ne gândim la noi înșine ca la o singură familie globală, vom putea vedea că nu ne lipsește nimic, nu doar la nivel de bază, ci în fiecare aspect al vieții noastre, de la locuințe la asistență medicală, până la educație și chiar și divertisment și agrement.

Ritmul schimbărilor doar va crește și ne cere să ne adaptăm la el. Dacă nu ne schimbăm atitudinea față de societate și nu îmbrățișăm apropierea și mutualitatea care se dezvoltă în întreaga lume, vom simți că înotăm în amontele unui râu, care se transformă într-unul rapid. Avem de ales – să înotăm în aval și să ne bucurăm de plimbare sau să înotăm în amonte, să ne epuizăm, să fim luați de râu și, în cele din urmă, să ne înecăm.

 

“Dacă spiritualitatea este o călătorie de-o viață, cum știe cineva dacă a făcut sau nu progrese?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Dacă spiritualitatea este o călătorie de-o viață, cum știe cineva dacă a făcut sau nu progrese?

Spiritualitatea este o calitate a iubirii, dăruirii și conexiunii pozitive care se dezvăluie în conexiunea noastră ca un singur suflet. Prin contrast, corporalitatea este o calitate a primirii și caracterizează percepția pe care o avem în această lume.

De aceea, progresul spiritual necesită o metodă de conectare între noi, în care descoperim interconectarea noastră eternă și perfectă ca un singur suflet, deasupra stării noastre fizice de trecere și detașare în această lume.

Progresul spiritual devine astfel dezvăluit după ce încercăm să semănăm cu conexiunile sale pur altruiste în conexiunea dintre noi și descoperim opoziția noastră față de spiritualitate: că suntem egoisti și dorim în mod constant să primim împlinirea proprie. O asemenea opoziție o simțim ca o „crimă”, de care trebuie să ne desprindem și să ne ridicăm deasupra ei. Mai mult, calitatea noastră fizică rămâne cu noi, ca bază pe care ne ridicăm în spiritualitate. Ca atare, de nenumărate ori, cu cât încercăm mai mult să progresăm spiritual simțim din ce în ce mai mult această ciocnire a calităților.

Prin urmare, angajându-ne într-un mediu de susținere, al prietenilor căutători spirituali, care doresc să atingă spiritualitatea și aplicând metoda conexiunii – înțelepciunea Cabalei – care ne permite să atragem forțele iubirii și dăruirii din rădăcina noastră spirituală ca un singur suflet, atunci descoperim în cele din urmă cât de indiferenți suntem unul față de celălalt și ulterior, simțim respingerea unul față de celălalt și vedem tot felul de calități negative la alții.

Astfel de revelări sunt de fapt semne pozitive ale progresului spiritual, unde forțele spirituale ale iubirii și dăruirii (numite „lumini”) pe care le atragem, dezvăluie distanța dintre noi – măsura în care suntem opuși și diferiți de starea noastră spirituală ca un singur suflet – și din acea revelare a opoziției, putem începe să stabilim o formă spirituală de conexiune între noi și de progres spiritual.

Progresul spiritual se simte astfel ca o nevoie din ce în ce mai mare și dorința de a se conecta pozitiv cu ceilalți. Și când știm că avem nevoie de o conexiune spirituală pozitivă cu ceilalți? Este atunci când știm în ce măsură ne respingem reciproc, nu ne dorim reciproc și avem tot felul de plângeri unul față de celălalt. În acest moment, putem spune că ruperea sufletului începe să se dezvăluie, adică punctul în care ne-am detașat inițial de percepția și simţirea noastră ca un singur suflet, unde toți am funcționat ca părți ale unui întreg mai mare și am simțit astfel viața eternă a acelui întreg.

Dorința grosieră care ne-a separat devine apoi revelată și avem de lucru pentru a nu anula sau revoca acea dorință, ci deasupra ei, începem să construim conexiunea, astfel încât conexiunea spirituală pe care o construim să nu neutralizeze respingerea dintre noi, ci acestea vor exista împreună.

Progresul spiritual este astfel un proces de creștere a înțelepciunii și a creșterii interioare, în care ne maturizăm în înțelegerea și capacitatea de a menține împreună două stări opuse, că primirea și dăruirea, egoismul și altruismul, ura și iubirea, vor trăi printre noi și ne vom raporta la fiecare calitate negativă care apare între noi ca bază, peste care aplicăm o dorință crescândă de iubire, dăruire și conexiune pozitivă.

Acesta este sensul „cineva spune o binecuvântare pentru răul care i se întȃmplă în acelaşi fel cum face el pentru bine” (Masechet Berachot 9: 3), pentru că toate relele și bunele apar doar pentru ca noi să dezvăluim o conexiune tot mai pozitivă între noi și, în cele din urmă, pentru a descoperi conexiunea noastră ca un singur suflet în contact cu forța iubirii, dăruirii și conexiunii (numită „Creatorul”) care ne vitalizează. Rezultatul acestui progres spiritual este simțirea eternității, perfecțiunii și adevărului, care în înțelepciunea Cabalei este numită „revelarea Creatorului către ființele Sale create, în această lume” (cabalistul Yehuda Ashlag [Baal HaSulam], „Esența Înțelepciunii Cabalei ”).

Bazat pe Lecția zilnică de cabală cu Cabalistul dr. Michael Laitman din 28 ianuarie 2021. Scris / editat de studenții dr. Cabalist dr. Michael Laitman.

„Este iubirea spirituală diferită de iubirea pe care o cunoaștem? Dacă da, putem face ceva pentru a o hrăni?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Este iubireea spirituală diferită de iubirea pe care o cunoaștem? Dacă da, putem face ceva pentru a o hrăni ?

Iubirea pe care o cunoaștem, sau iubirea trupească, implică iubirea pentru oricine sau orice ne dă plăcere. În schimb, iubirea spirituală este construită pe sentimentul unei distanțe interioare, respingere și opoziție față de ceilalți și construirea iubirii pe această distanță.

Cu alte cuvinte, iubirea pe care o cunoaștem este aceea care apare în ego-ul nostru înnăscut, unde simțim o atracție naturală și o apropiere unii de alții. Fiecare persoană care simte o astfel de iubire o face pe baza calculului, încât să beneficieze în cele din urmă de această iubire. Acesta este calculul naturii noastre egoiste, care este o dorință de a ne bucura de alți oameni și lucruri. Prin urmare, conform iubirii pe care o cunoaștem – iubire corporală – simțim uneori dragoste, atracție și apropiere unii de alții, iar alteori, ură, respingere și distanță.

Iubirea spirituală, însă, necesită să simțiți distanță, respingere și opoziție unul față de celălalt, împreună cu o atitudine de iubire, conexiune și atracție, pe care o construim deasupra acelor prime senzații. În realitatea noastră actuală, nu putem simți simultan iubire și ură față de ceilalți, dar simțim acele senzații în momente diferite. Prin urmare, iubirea spirituală necesită o măiestrie artistică în procesul spiritual, de a ne ridica deasupra ego-ului pentru a ne conecta pozitiv cu ceilalți, și trebuie să devenim demni de a atinge acel nivel înalt de iubire.

Cu toate acestea, ajungem la un nivel în dezvoltarea noastră în care devenim din ce în ce mai pregătiți să experimentăm iubirea spirituală. Pe de o parte, vedem că iubirea pe care o cunoaștem  ne conduce către tot mai multe probleme. Cu cât egoul nostru devine mai mare, cu atât cerem mai mult, pentru a ne împlini pe noi înșine, și cu atât ne este mai greu să o facem. Pe de altă parte, ne pregătim să devenim mai maturi.

Mâncarea dulce ne poate ajuta să vedem un exemplu al acestui proces de maturizare. Copiilor le place, de obicei, mâncarea dulce, care este doar dulce, dar când creștem, ne place adesea să mâncăm dulce împreună cu, sau după ceva picant, amar sau acru. Cu cât ne maturizăm, cu atât ne simțim mai incapabili să ne bucurăm de un singur lucru, dar avem nevoie de el și de opusul acestuia.

De asemenea, vedem cum, dacă am fi experimentat doar stări pozitive în viață, fără a fi nevoie să ne străduim și să depășim, și fără să simțim limite și critici, atunci ne-am simți ca și cum vieții noastre i-ar lipsi ceva. Suntem construiți într-un mod în care dorim să avem puncte inteligibile pentru alte calcule și, astfel, dezvoltăm nevoia de a adăuga amărăciune, aciditate și condimente, pentru a gusta și a ne bucura de dulceață. Această tendință provine de la baza existenței noastre, unde noi – ființele create – am fost create inițial, opuse față de natură: Natura este o calitate a iubirii, care dorește doar să ofere plăcere și împlinire iar noi suntem făcuți dintr-o calitate opusă, care dorește doar să primească plăcere și împlinire.

Prin urmare, pentru a „gusta dulceața” iubirii spirituale, trebuie să obținem calitatea iubirii și dăruirii, care nu există în natura noastră înnăscută de primire și, astfel, trebuie să construim acea calitate în noi, pe baza respingerii și distanței noastre naturale din acele calități. Acest lucru este posibil cu îndrumarea unei metode – înțelepciunea Cabalei – care învață căile de a ne ridica deasupra naturii trecătoare și incomplete a ego-ului, pentru a descoperi calitatea iubirii spirituale, care este eternă și completă.

Cabaliștii au scris despre iubirea spirituală – „Iubirea va acoperi toate crimele” (Proverbe 10:12) – unde „crimele” sunt distanța, respingerea și opoziția pe care le simțim în ego-ul nostru. Cu cât implementăm mai mult o astfel de formă de iubire în dezvoltarea noastră spirituală, cu atât vom atinge tot ceea ce natura ne-a propus pentru a ne împlini scopul final al existenței: simțirea iubirii în perfecțiunea, integritalitea și eternitatea ei.

Bazat pe Lecția zilnică de cabală cu Cabalistul dr. Michael Laitman la 29 ianuarie 2021. Scris / editat de studenții dr. Cabalist dr. Michael Laitman.

Imagine deTamanna Rumee pe Unsplash.

Cum să crești un copil încrezător

962.1Comentariu: Psihologul rus Mihail Labkovsky oferă cinci sfaturi părinților pentru creșterea unui copil încrezător.

Primul este „Fii generos cu lauda, dar laudă corect. Nu „Ești cel mai bun, uite ce frumos ești, nu precum colegii tăi de clasă.” Mesajul tău ar trebui să fie că este minunat pentru că este el sau ea, nu pentru că el sau ea este cel mai bun dintre cei mai buni.”

Răspunsul meu: Aşa este corect. Desigur, nu ar trebui să insuflăm ideea de superioritate asupra altora la un copil; mai degrabă copilul ar trebui să simtă că merită ceva pe cont propriu și nu că este mai bun decât alții. Că ar trebui să fie mare, grozav, încrezător, amabil și așa mai departe.

Întrebare: Deci nu ar trebui să-l comparăm cu alții și nici măcar să nu-i atingem „eul”?

Răspuns: Da. Standardele ar trebui să fie abstracte, nu superioritate față de ceilalți.

Comentariu: De fiecare dată am fost motivat când mi s-a spus „Uite ce tare e Sasha în clasa respectivă. Poți face la fel. Haide!” Încurajăm copiii în acest fel. Ce e în neregulă cu asta? Nu înțeleg.

Răspunsul meu: Acest lucru transformă o persoană într-un egoist. Competițiile sunt bune atunci când fac o persoană mai bună decât altele în beneficiul altora. Cu toate acestea, acest tip de competiție este doar pentru suprimarea altora.

Întrebare: Încep să mă gândesc involuntar, la suprimarea acestui Sasha?

Răspuns: Da. De ce să devin mai bun decât el? Aș prefera să-l minimalizez și așa nu va trebui să fac nimic cu mine.

Întrebare: Este acesta un răspuns natural al egoismului?

Răspuns: Da. Trebuie să-i arăt copilului că este necesar să lucrezi asupra ta pentru a fi mai bun și nu să suprimi pe altcineva pentru a fi deasupra lui.

Comentariu: Al doilea sfat este: „Dacă un copil a comis o infracțiune, nu vorbiți despre copil, ci despre faptă. Fapta este rea, iar copilul este bun. Sper că ai aruncat deja din vocabular cuvinte precum strâmb, prost și nerușinat”.

Răspuns: Aceasta este o mare problemă pentru mulți părinți care accentuează dur că copilul nu poate face nimic, că nu are valoare; acest lucru îl privează de un sentiment de încredere, siguranţă și posibilități interioare. Este foarte important să păstrezi acest lucru la un copil.

Mulți dintre noi suntem vinovați de acest lucru. Punem presiune asupra copilului, îi spunem: „Nu meriți nimic, uite cum trebuie făcut. De ce nu poți?” și așa mai departe. Adică îl facem un omuleț absolut nesigur. Crește în acest fel și nu poate scăpa de asta toată viața.

Întrebare: Dar dacă el, de exemplu, comite o faptă rea?

Răspuns: Atenuează asta. „Ai făcut acest lucru incorect, într-un mod greșit. Poate că nu ai putut să o faci diferit. Vezi acum cum se poate face diferit.” Ca să poată învăța din asta și să aibă încredere.

Întrebare: Adică să nu atingi copilul și micul său „eu”. Principiul cel mai important este să nu atingi „eul”?

Răspuns: Da. Sunt oameni, exact ca cei care trăiesc pe planeta noastră, fără încredere interioară, „uciși” de părinți, oameni care au fost privați încă din copilărie. Pentru a se apăra cumva, fac probleme, dorind să se ridice cel puțin puțin peste toată lumea. Cu toate acestea, ei nu știu cum să facă acest lucru pentru a se simți normal.

Pentru asta, ei trebuie să-i suprime pe ceilalți, să-i distrugă pe alții și așa mai departe. Dacă iei pe cineva care ucide, îi torturează pe alții, conduce o bandă, vei vedea de ce i s-a întâmplat asta.

Veți privi în copilăria sa și veți vedea cum acolo a fost desfigurat în același mod.

Comentariu: Al treilea sfat: „Nu-l compara niciodată cu nimeni, chiar dacă comparația este în favoarea lui. Aceasta este calea directă către narcisism. Iar narcisismul este distrugerea stimei de sine de la bază. Adică, stima de sine este distrusă la pământ. Copilul riscă să crească ca o persoană care se compară mereu cu alții și va suferi că cineva este mai bun decât el”.

Răspunsul meu: Da. Cu toate acestea, trebuie totuși să ne asigurăm că copilul are o idee despre ce este perfecțiunea. Și trebuie cumva să se evalueze în raport cu această perfecțiune.

Întrebare: Este nevoie să îi dăm copilului un fel de standard?

Răspuns: Da, dar nu în raport cu ceilalți. Standardul nu ar trebui să fie o persoană, ci o calitate.

Întrebare:  Cum îi putem explica copilului calitatea la care ar trebui să aspire?

Răspuns: Odată se făcea cu ajutorul unor zei sau mari eroi. Cu toate acestea, astfel de exemple pot fi în ceva specific, particular, nu mai mult decât atât.

Întrebare: Ar trebui să fie o calitate? De exemplu, cum iubeai atunci, deci ar trebui să ajungem la aceeași iubire?

Răspuns: Da.

Comentariu: Al patrulea sfat: „Lăudați copilul nu pentru rezultat, ci pentru curaj și efort, pentru faptul că nu i-a fost frică și că a performat, provocat de el însuși în competiție, că a făcut un efort, a făcut tot posibilul. Acest lucru îl va învăța să se întrețină în viitor. Și, apropo, va contribui foarte mult la succesul său în viața adultă”.

Răspunsul meu: Da, este nevoie să îl susțineți și să-l inspirați. Indiferent de succesul său, el ar trebui să simtă că ești în spatele lui și ai încredere în el și să nu-i ceri nimic mai mult decât sȃrguința, efortul său.

Întrebare: Adică nu ar trebui să spunem: „Ai făcut bine, ai primit primul loc, ce medalie frumoasă”, nu?

Răspuns: Da. Nu face asta. Deloc. Este nevoie ca el să-şi fie autosuficient și fericit în acțiunile sale.

Comentariu: Dar noi suntem mândri de medalii.

Răspuns: Aceasta este societatea noastră, una atât de îngustă, egoistă, care aduce toți oamenii unul împotriva celuilalt, ridică concurența la astfel de niveluri, încât o persoană își dedică întreaga viață și sănătate acestui lucru. Și care este rezultatul? Vedem că acest lucru nu aduce fericire nimănui.

Întrebare: Înseamnă că, dacă un copil vorbește despre victoria sa, atunci principalul lucru pentru el ar trebui să fie cât efort a depus, cum s-a antrenat pentru asta?

Răspuns: Bineînţeles. În caz contrar, el va consuma droguri și va câștiga numai cu ajutorul lor. n asta ne transformă egoismul, pe fiecare dintre noi.

Comentariu: Apropo, acesta este un comentariu foarte precis. Toți acești steroizi anabolizanți, medicamente și orice altceva. Este deja imposibil să te uiți la sport, totul este clar acolo. Acum este o problemă cu privire la modul de ascundere a medicamentului, nu cum să nu îl iei.

Răspunsul meu: Da. Principalul lucru pentru ei este realizarea în comparație cu ceilalți. Cu excepția sporturilor de grup. Sporturile de grup sunt relativ atractive.

Întrebare: Asta pentru că acolo există o victorie a echipei?

Răspuns: Da. Un singur „eu” este atenuat printre mulți alții și, în general, opoziția unuia față de altul nu este aceeași cu opoziția individuală, faţă în faţă.

Întrebare: Dar ce spuneţi despre faptul că un jucător mai iese în evidență? De exemplu, Messi sau altcineva.

Răspuns: Asta este rău. La urma urmei, echipa a câștigat. Dar totuși, cel puțin în acest fel.

Comentariu:  Al cincilea și cel mai important sfat: „Tu însuți trebuie să ai încredere în tine. Părinții îmi scriu adesea: „Fac totul bine, laud, susțin, dar copilul arată nesiguranță tot timpul.” Bineînțeles, fiecare caz specific ar trebui analizat separat, dar dacă chiar faci totul pentru încrederea copilului tău și are o stimă de sine zero, aceasta este ceea ce se numește „Un apel de trezire pentru părinți”.”

Răspunsul meu: În orice caz, trebuie să îi arătăm copilului încrederea noastră în el, iubirea pentru el și că îl acceptăm așa cum este. Cel mai important lucru este să nu distrugi, să nu-i nivelezi „eu-ul” și să nu-i ceri victorii și mari realizări. Numai în acest caz îl poți face o persoană normală și sigură.

Întrebare: De ce un psiholog începe astfel: „Tu însuți trebuie să ai încredere în sine”?

Răspuns: Pentru că încerci să întruchipezi în copil ceea ce nu ai realizat tu singur.

Întrebare: Nu va funcționa chiar dacă „joc” în fața lui?

Răspuns: Nu.

Întrebare:  Dvs aveţi încredere în sine?

Răspuns: Nu. O persoană absolut încrezătoare este doar un idiot, trebuie să fie la nivelul unei pietre. Cu toate acestea, sunt încrezător că nu sunt încrezător, şi pot face doar în ceea ce trebuie să cred.

Comentariu: Asta nu este ușor.

Răspunsul meu: Nimeni nu spune că acest lucru se poate realiza. Dar ar trebui să aspirăm la acest lucru. Viața este despre aspirație.

Comentariu: În general, toată această cale se află în incertitudine, în tranziția către încredere și apoi din nou incertitudine.

Răspunsul meu: Întreaga cale se află în incertitudine, dacă te raportezi la absolut. Aceasta este încrederea ta. Deci, nu este nimic înfricoșător aici. Există o forță superioară, trebuie să știi cum poți să te poziționezi în raport cu ea și apoi câștigi încredere deplină. Nu în tine, ci în faptul că mergi cu El.

Întrebare: Că busola ta păstrează mereu această direcție?

Răspuns: Desigur. Atunci totul va fi foarte simplu. Ține-te ca un copil mic de mâna celui mare.

Comentariu: De a Învăţătorului.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă eşti împins în mod constant spre stânga sau spre dreapta?

Răspuns: Este intenționat, astfel încât să te ții mai strâns de El, astfel încât să puteți vedea unde mergeți cu El și astfel să învățați.

Sunteți depărtați de El și trebuie să vă țineți mai strâns și să vă aliniați calea cu El, în spatele Lui. În acest fel, învățați atât din vicisitudinile sorţii, cât și din reacția Sa la acea soartă.

Întrebare: Este această cale prin rațiune sau prin credință mai presus de rațiune?

Răspuns: Această cale este prin adeziunea cu cel superior. Îți arată două linii și tu trebuie să păşeşti între ele.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 09.03.2020

De ce Cabala ignoră practicile spirituale?

559Întrebare: Deschiderea zonelor energetice, a chakrelor, a călătoriilor astrale și a meditației sunt practici spirituale fundamentale. De ce Cabala se limitează și le ignoră, de parcă tot ceea ce ține de magie ar fi fost îndepărtat special din ea?

Răspuns: Ceea ce există doar în capul tău, în misticism, în ideile și gândurile tale, nu se află în Cabala.

Cabala ar trebui să dea unei persoane un rezultat. Mai mult, acest rezultat trebuie testat prin experiență, în practică. Dacă acest lucru lipsește și există doar idei îndepărtate, atunci aceasta nu este știință.

Cabala vorbește despre cum ar trebui să ne schimbăm simțurile și face acest lucru în mod clar, într-o manieră reglementată, pas cu pas. Și în conformitate cu aceasta, vom simți o lume nouă în ele.

Ai putea spune: „Aceasta este și misticism”. Nu! Aceasta nu este misticism, deoarece aici calculez cât de mult îmi schimb egoismul, cât mă ridic deasupra acestuia, la ce nivel, cum și ce simt în același timp în următorul nivel al universului, care mi se dezvăluie mai sus de egoismul meu.

Și pot să mă întorc din nou și să mă ridic din nou. Iar celălalt face la fel și ne descriem asta unul altuia. Acest lucru este absolut real. Dar toate acestea trebuie simțite.

Multe științe se află la un nivel în care nu poți transfera nimic altui individ, fiecare trebuie să-l experimenteze cumva în sine.

Întrebare: Nu avem nevoie de călătorii astrale, meditație și deschiderea celui de-al treilea ochi?

Răspuns: În nici un caz! Personal, sunt o persoană foarte realistă din fire. Prima mea ocupație, chiar înainte de Cabala, a fost cibernetica biologică medicală. Nu-mi pot imagina că fac meditație: stând cu brațele încrucișate, cu ochii închiși și cufundându-mă în ceva.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” de la KabTV, 31.12.2018

Care este sensul vieții și pentru ce ar trebui să trăiesc?

198Comentariu: Sunt preocupat de întrebări despre sensul vieții și pentru ce ar trebui să trăiesc.

Răspunsul meu: Sensul vieții este realizarea rădăcinii noastre. Rădăcina din care descindem este în Creator.

Conform înțelepciunii Cabala, studiem modul în care cele patru faze ale luminii directe se răspândesc și se dezvoltă de sus în jos până când ne creează aici jos în această lume.

Acum trebuie să urcăm această scară înapoi, de jos în sus, până ajungem la sursa noastră. Aceasta este misiunea noastră. Abia atunci ne vom simți absolut confortabil, într-o stare eternă, în seninătatea eternă.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” din 16.12.2018