A sparge bariera lumii spirituale înseamnă a sparge barierele din inima fiecărei persoane, care o împiedică să se conecteze cu ceilalți în sistemul global al lui Adam HaRishon, pentru a dezvălui că totul este umplut cu lumina superioară, forța superioară a dăruirii și iubirii. Trebuie să încercăm să ne deschidem inimile și să simțim adevărata noastră conexiune interioară, adică Creatorul.

Tot ce se întâmplă în această lume ne conduce la un singur scop: să ne unim, să ne conectăm, să ne dezvăluim conexiunea în cadrul sistemului integral comun și să simțim o picătură de unitate în inima noastră. Să ne imaginăm cum străpungem barierele dintre noi, trecând peste toate obstacolele și respingerea reciprocă, rezistența noastră la conexiunea interioară a inimilor.

Cu cât ne străduim mai mult spre unitate, cu atât ne convingem mai mult de cât de mult i ne opunem, cât de mult urâm această stare, ce abis negru și nesfârșit ne separă de ea. Dar dacă pășim în acest abis negru al egoismului nostru, ne străduim să ne unim în ciuda rezistenței sale și să străpungem bariera, adică dacă suntem de acord să ne depăşim respingerea și ura, atunci dezvăluim că există o picătură de unitate și conexiune.

Acolo, în cadrul acestei picături de unitate, descoperim conexiunea noastră cu Creatorul. Ura și respingerea, care s-au simțit ca un abis de netrecut, vor rămâne pentru că toate crimele vor fi acoperite cu iubire. Și, în același timp, trebuie să fiu pregătit pentru acest pas. Și de îndată ce pășesc înainte în prăpastie, descopăr un teren solid sub picioare și pot continua. Dar asta numai după ce am făcut un pas înainte.

Pentru un egoist, nu există nimic mai groaznic decât conexiunea. Aceasta este întreaga creație. Respingerea interioară pe care o găsim în inimă împotriva conexiunii cu prietenii noștri este întunericul, un abis negru de ură și nu este nimic mai rău decât asta. Reacția la conexiune este cea mai dificilă experiență dintre toate situațiile posibile din viață, deoarece provine chiar din rădăcina creației.

Dar, în ciuda acestui fapt, împreună cu prietenii noștri, ținându-ne unul de celălalt, facem un pas înainte cu ochii închiși. Știm că trebuie să o facem pentru că numai făcând acest lucru putem aduce plăcere Creatorului și putem avansa spre scopul creației.

Dacă acest lucru este cu adevărat de dragul Creatorului, atunci putem face această acțiune, mai presus de forța noastră, anulându-ne în fața prietenilor și primind putere de la ei, cu care putem merge mai departe. Acest lucru este posibil doar prin puterea grupului.

Propria mea Sefiră Malchut nu este capabilă de nimic. Dar are primele nouă Sefirot și, dacă mă alătur lor, obțin toată puterea de la ei. Toată lumea ar trebui să se unească cu prietenii în acest fel, să se aplece spre ei și să se hrănească cu forța lor.

Numai în această formă se poate avansa către Creator:

1) conectați-vă cu prietenii,

2) câștigați forță de la ei,

3) faceți un pas către Creator.

Și apoi Creatorul ne dă o picătură de unitate pentru a respira. Grupul de zece se transformă într-un vas spiritual de zece Sefirot, în interiorul căruia este Creatorul care ne umple cu lumina superioară. O picătură de unitate este o picătură de lumină, o picătură de sămânță spirituală, din care sufletul nostru începe să crească.

O picătură de unitate este dezvăluită doar în măsura eforturilor noastre de a ne uni. Dacă vrem să ne apropiem și nu o putem face, atunci o picătură de unitate vine și ne leagă. Și apoi descoperim că este Însuși Creatorul, o picătură de sămânță din starea viitoare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/24/21, „Spargerea barierelor spre spiritualitate”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu:  ONU și UNESCO adoră să creeze sărbători. Există o sărbătoare numită Ziua Internațională a Mulțumirii.

Ideea este că noi, spun ei, neglijăm să ne exprimăm recunoștința unul față de celălalt.

Cercetările psihologilor  sugerează că „beneficiile scrisorilor de mulțumire scrise de mână au fost subestimate. …

„În plus, cercetătorii au descoperit că gestul prosocial de exprimare a recunoștinței într-o notă scrisă de mână crește emoțiile pozitive și bunăstarea, atât pentru „cel care scrie” scrisorile, cât și pentru destinatarul aprecierii declarate.”

Aceste atacuri orale, spun susținătorii sărbătorilor, pot aduce căldură și folosesc o mulțime de cuvinte de genul acesta, care ne îndepărtează de stres, către toleranță, dar principalul lucru este că cuvintele de recunoștință ar trebui să fie sincere, din inimă.

Răspunsul meu:  Aceasta este o altă problemă. ONU nu va ajuta în privinţa asta.

Întrebare:  Ce părere aveți despre această sărbătoare – Ziua internațională a mulțumirii?

Răspuns: Tot ceea ce fac ONU și UNESCO este murdar în ochii mei; nimic din ceea ce au făcut nu a fost să aducă plăcere și bine oamenilor.

Ei fac acest lucru în principal pentru a pompa banii din buzunarele umanității în propriile lor buzunare. Bifează căsuţa.

Comentariu: Până şi cuvântul „mulțumesc” a devenit acum atât de lipsit de importanţă, transformat într-un „mulțumesc” egoist. Pentru ceea ce fac ei, tu spui: „mulțumesc”. Pentru politețe – spui: „mulțumesc” etc. etc.

Răspunsul meu: Nu există profunzime sau simțire în el.

Întrebare: Dar rădăcina cuvântului „mulțumesc” este în recunoștință. Îmi mulțumești. În principiu, ei spun că rădăcinile sunt destul de subtile. „Mulțumesc” vine de la „mântuiește-mă, Doamne”. „Mulțumesc” – de la „darul bunătății”. Chiar și în limba rusă, sună frumos; tocmai am încetat să ne gândim la asta.

Care este rădăcina acestei recunoștințe?

Răspuns:  Da, aceasta este recunoștință față de Creator. Apoi, probabil, a trecut la oameni, pentru a sublinia atitudinea ta amabilă față de ei, reacția la atitudinea lor față de tine.

Întrebare: Practic, îți mulțumesc pentru ceva egoist care mi s-a dat? Sau mai pot fi recunoscător pentru că mi s-a dat ocazia să ajut pe cineva, să fac ceva bun pentru cineva?

Răspuns:  Nu, este prea mult! Este imposibil să ceri astăzi unei persoane asta. Nu știu dacă a fost vreodată cazul umanității.

Cu toții ne dezvoltăm din egoism. Așadar, aș fi recunoscător că am avut ocazia să le fac bine celorlalți. Totul este din interior.

Întrebare: Când îi mulțumesc Creatorului, pentru ce Îi mulțumesc?

Răspuns:  Da, oamenii îi mulțumesc Creatorului pentru faptul că El le dă o plăcere egoistă, scapă de suferință, de boli și nimic altceva.

Dacă vorbim despre cabaliști, aceștia îi mulțumesc Creatorului pentru că le-a dat posibilitatea să fie ca El – Creatorul. Să fie Adam. „Adam” provine din cuvântul „Dome” – asemenea Creatorului. Atunci ei pot face bine. Dar astăzi este încă opusul.

Nu te gândești deloc la tine. În acest caz, te desprinzi de tine și te gândești doar la cum să acționezi bine față de oameni pentru a-i aduce la echivalența formei cu Creatorul.

Întrebare: Dumneavoastră Îi mulțumiti Creatorului că v-a dat această oportunitate?

Răspuns: Da.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabaliștii mint vreodată?

Răspuns: Da, dar numai de dragul unității, în numele realizării unui scop special.

În viața noastră ne lipsește înțelegerea a ceea ce este cel mai înalt standard, adică scopul naturii care ne-a creat exact așa.

Scopul este să ne conducă la unitatea absolută unii cu alții, astfel încât să fim cu toții ca un întreg comun. Mai mult, trebuie să văd acest întreg comun, să-i înțeleg legile, obiceiurile, motivele și, astfel, să mă educ.

După cum scrie Baal HaSulam, individualitatea fiecărei persoane este păstrată și, în același timp, aspirați la întregul comun.

Întrebare: Întregul comun înseamnă un scop comun, un adevăr comun?

Răspuns: Scopul comun este unitatea, deoarece, potrivit Cabalei, dezvăluim că astfel devenim asemenea Creatorului. Este în unitatea noastră comună. Toată lumea este diferită și toată lumea este unită.

Întrebare: Nu există exemple de unitate în această lume, așa că este dificil să înțelegem ce este. Este o anumită atitudine senzorială față de aproapele tău?

Răspuns: Da, atitudinea de „iubește-ți aproapele”, atunci când i-am pus dorințele mai presus de ale mele. „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” face ca omul să fie un element al unui întreg comun și prin aceasta începe să se simtă Creatorul.

Întrebare: Se realizează această stare printr-un anumit număr de acțiuni pe care le faci?

Răspuns: Da. Anularea ta, viziunea că societatea este mai înaltă decât tine.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 22.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să influențăm dezvoltarea și cursul evenimentelor sau sunt predeterminate?

Răspuns: Pe de o parte, acestea sunt predeterminate, dar pe de altă parte, eu pot influența implementarea lor în măsura în care înțeleg că sunt predeterminate.

Comentariu: Sună ca un rebus.

Răspunsul meu: Pentru că există două tipuri de liber arbitru: din partea naturii și din partea omului. Și dacă se înțeleg reciproc – natura și omul (sau Creatorul și omul) – atunci planurile lor se combină și se realizează.

În măsura în care o persoană poate face din sine ceea ce natura dorește de la el, își predetermină ascensiunea la acel nivel.

Întrebare: Ce vrea natura de la noi?

Răspuns: Vrea să fim buni și amabili. Bun și binevoitor, astfel încât toată lumea, într-adevăr toți, să fie mulțumiți de tine. Nu în lumea noastră. În lumea noastră suntem înconjurați de egoiști iar acest lucru nu se poate întâmpla.

Când vorbesc despre umanitate, despre natură, mă refer la un nivel complet diferit de existență.

Întrebare: Când vor fi fericiți cu mine? Ce este această bunătate care se așteaptă de la mine?

Răspuns: Când corectezi toți oamenii și devin absolut binevoitori, perfecți și corectați. Aceasta este responsabilitatea ta. Prin asta, te corectezi pe tine însuți. La urma urmei, te vezi pe tine în oameni. Vezi reflexia ta. În acest fel, îl corectezi pe Creator.

Întrebare: Creatorul trebuie corectat?

Răspuns: Desigur. Noi trebuie să-L facem! El nu există deloc. Tu trebuie să-L faci! Și încearcă în mod constant să-L faci din ce în ce mai bine. Iată ce spune Tora: „Ca și cum tu m-ai făcut pe Mine”.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din, 28.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un apel către Creator prin intermediul grupului?

Răspuns: Când fac apel la Creator, cer ca El să mi se dezvăluie ca sursă a gândurilor și a sentimentelor mele.

De obicei, o persoană apelează la Creator atunci când se simte rău, dar când se simte bine, uită de asta, pentru că suntem egoiști.

Dar dacă o persoană apelează la Creator prin intermediul grupului, înseamnă că vrea să se integreze sistematic în lucrarea spirituală. Acest lucru se întâmplă treptat prin contactele personale cu Creatorul atunci când acesta îl invită pe Creator și Creatorul dispare, El Îl invită și El dispare.

Prin acest tip de mișcare, se creează treptat o dorință personală într-o persoană, care necesită integrarea într-un grup.

Acesta este un tip total de comunicare cu Creatorul, care are loc prin forța comună, prin integrarea comună în prieteni. Apoi, un nou senzor apare în persoană, pe care îl poate viza să-l simtă pe Creator, deoarece Creatorul este revelat în integrarea corectă a celor zece. Trebuie să simțim toate acestea.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” din 11.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre a cere să simt „Nu există altcineva în afară de El” singur și când cer acest lucru cu prietenii?

Răspuns: Cer de la Creator să-L simtă ca sursă a mea, ca „Nu există altcineva în afară de El” și mă readuc constant la acest lucru.

În momentul în care intru în contact cu Creatorul și spun că El este cel care își exprimă sentimentul și gândul Său în interiorul meu, primesc sentimentul și gândul ca al meu. Dar în momentul în care înțeleg acest lucru și îl înregistrez pe contul meu din interiorul meu, legătura cu Creatorul se întrerupe imediat și vine următorul moment.

Acesta este motivul pentru care trebuie să fac același lucru în fiecare moment și, astfel, treptat, să mă întorc la Creator pentru a atinge din nou starea în care El este întotdeauna sursa mea.

Dacă o fac prin grup, eforturile mele sunt puțin diferite. Acestea sunt legate de crearea unui vas comun în care vrem să-l descoperim pe Creator, astfel încât El să ni se dezvăluie și să putem realiza cu adevărat măreția Sa.

Dar dezvăluim măreția Lui mai presus de diferențele noastre. În măsura în care ne simțim îndepărtați unul de celălalt și că avem conflicte și probleme diferite între noi, simțim înălțimea Creatorului și ascensiunea Sa deasupra acestor probleme în revelația Sa.

Din emisiunea de pe KabTV„Fundamentele Cabalei” KabTV 11.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi nu avem forțele noastre proprii: nici pozitive nici negative, nici linia dreaptă nici linila stângă. Primim totul de sus și prin urmare trebuie să rămânem constant în contact cu forța superioară. Tot ceea ce am vine de la ea, iar eu trebuie să mențin linia de mijloc, adică să mențin devotamentul meu față de ea.

Asta înseamnă că atribui totul forței superioare, primesc de la ea ambele forțe ale linii stângii și dreptei, precum și toată cunoașterea și sfaturile care îmi permit să combin aceste două forțe astfel încât se întrepătrund în mine și încep să formez din mine un om, Adam.

Primim forțele egoiste și intenția de a dărui de la Creator precum și o tehnică care ne permite să le îmbrăcăm una deasupra celeilalte și să construim din noi asemănarea cu Creatorul numită om, Adam.

Principalul lucru necesar pentru asta să ne anulăm pentru a primi forțele și intențiile de la sursa superioară, de la Creator, iar prin combinarea materiei (dorința de a ne bucura) cu forma materiei (intenția de a dărui), să conturăm din această putere a primirii și din puterea dăruirii linia de mijloc, primirea de dragul dăruirii, omul, Adam.

Vom avea în noi forța primirii, cu care Creatorul ne-a creat și gradual adaugă mai mult și mai mult. Și trebuie să dam acestui material forma dăruirii, pe care de asemenea o primim de la Creator.

Munca corectă este să cerem Creatorului ambele forțe, forța primirii și forța dăruirii și să accelerăm timpul, ceea ce se numește sanctificarea lui. Și apoi vom avansa în linia de mijloc, corectându-ne pe noi înșine și să ne întoarcem spre Creator chiar înainte ca El să se întoarcă spre noi.

Prin combinarea corectă a două forțe opuse, forțele dăruirii și primirii, nepermitand uneia să o depășească pe cealaltă, ci creând combinarea lor optimă în linia de mijloc, ne modelăm în forma dăruirii. Și conform cu această imagine acceptată ajungem mai aproape și mai aproape de Creator cu proprietățile noastre interioare, ne identificăm cu El și suntem incluși în El, ajungem la îmbrățișare și unitate, contopire fără granițe.

Și toate acestea sunt mulțumită dovotamentului sufletului deoarece nu simțim că avem chiar și un pic din noi înșine, nimic, liberi de autoritatea Creatorului. Noi vrem să fim în puterea Lui completă deoarece acesta este adevărul. Dar ea  neeste ascunsă, iar noi ne străduim să o revelăm.

Pe fiecare nivel pe care îl dobândim, descoperim că Creatorul ne conduce. Ca rezultat al propriilor noastre eforturi, descoperim că Creatorul ne umple fără să lase niciun grad al libertății. Toate acestea sunt rezultatul devotamentului sufletului în măsura în care sunt numit om.

Pentru a stabili relația corectă cu Creatorul, care este numită devotamentul sufletului, trebuie întâi să facem aceleași exerciții în grupul de zece înspre prieteni.

Creatorul a creat acest laborator pentru noi ca noi să îl simțim și să îl realizăm practic, prin primirea sprijinului și a evaluării critice de la alții în ceea ce privește modul în care progresăm în obținerea devotamentului sufletului. Văzând că îmi lipsește să fiu devotat grupului de zece superior, eu pot înțelege ce îmi lipsește ca să fiu devotat Creatorului.

Sunt etape diferite ale devotamentului, care vor deveni trepte ale scării spirituale. Înțelegerea Creatorului are loc în măsura devotamentului sufletului pe care reușim să o obținem în relație cu El.

Dacă ne străduim pentru devotamentul sufletului, atunci acest lucru ne acordează corect la Creator și setează direcția exactă, ca Steaua de Nord sau ca un ac de busolă îndreptat tot timpul spre nord, unde ar trebui tot timpul să ne îndreptăm și față de care să ne verificăm.

Din prima parte a  Lecției zilnice de cabala din 21.01.2021, “Devotament”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Concepția spirituală este un sentiment al modului în care dorințele, calitățile, intențiile, înțelegerea și definițiile se schimbă în mine. Întreaga lume interioară se răstoarnă.

Pentru prima dată în viața mea, simt că sunt capabil să mă deconectez de propriul meu interes și să acționez de dragul altora, adică să mă despart de „eu-ul” meu și să fac ceea ce Creatorul dorește și ceea ce este necesar pentru omenire. .

O astfel de disponibilitate într-o persoană este începutul concepției spirituale. Trec de la puterea dorinței egoiste care pictează această lume pentru mine, la dorința altruistă și mă simt în lumea Creatorului, în puterea grupului. Și aceasta nu este o înrobire forțată, ci dorința mea de a mă preda pentru a mă elibera de cătușele egoismului meu.

Nu sunt încă în stare să execut o acțiune de dăruire vecinului meu, dar deja simt că o astfel de posibilitate există cu adevărat. Adică, ies de sub puterea egoismului spre puterea Creatorului.

Mă mișc sub puterea dăruirii, parcă dintr-o cameră în alta. Prima cameră a fost guvernată de egoism, pe care Creatorul l-a numit să mă controleze. Eram sclavul egoismului, obligat să-i îndeplinesc toate cerințele.

Și acum, mă mut într-o altă cameră în care domnește dorința de dăruire și simt această tranziție. Și aceasta se numește o concepție spirituală. Treptat, în locul egoismului, dorința de dăruire intră în mine și îmi schimbă gândurile, dorințele, intențiile și acțiunile.

Uneori, această dorință de daruire dispare și apoi revine. Și vreau să o trag cu forța spre mine pentru a nu mă părăsi. Și uneori încep să mă joc cu ea, cântărind care va depăși, dorința de a ma bucura sau dorința de a dărui și studiez această tranziție de la o putere la alta.

Astfel, încep să intru din ce în ce mai profund în starea embrionului spiritual. Acest lucru continuă timp de nouă luni de sarcină până când o persoană se naște în lumea spirituală.

Din prima parte a Leției zilnice de Kabbalah 11.01.2021, „Ibur (Concepție) și pregătirea până la naștere”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Distanța dintre stările dorite și cele reale conține întreaga noastră viață. Acest lucru este adevărat de spus atât despre viața corporală, cât și despre cea spirituală. Pentru orice situație există o stare reală și starea în care am dori să fim. Și diferența dintre aceste două stari se numește viața noastră.

Prin urmare, dacă vrem să realizăm adevăratele stări descrise de cabaliști, trebuie să ne imaginăm pe noi înșine într-o stare de perfecțiune, adică sub controlul deplin al Creatorului.

Această perfecțiune este singura stare care există, dar trebuie să o descoperim. Și pe drumul către această perfecțiune, va trebui să descoperim multe stări diferite: cele pe care le simțim în acest moment, precum și cele pe care dorim să le atingem.

Când ne apropiem de starea dorită, toate stările pe care le-am experimentat înainte vor părea un vis. Toate acestea nu erau reale, ci ni se păreau doar în egoismul nostru, creat de Creator. Am privit totul prin egoismul nostru: la noi înșine, la lume și, prin urmare, ne-am  perceput starea ca fiind defectuoasă.

Creatorul a aranjat această iluzie pentru  noi, dar El explică prin cabaliști că starea noastră este de fapt perfectă și nu a fost niciodată diferită pentru că este sub controlul deplin al Creatorului. Suntem pur și simplu într-un vis, într-o iluzie, în ascundere. Există ceva care ne ascunde starea perfectă și provoacă această împărțire în cea dorită și realitate.

Pe de o parte, trebuie să fii conștient de starea ta reală. La urma urmei, asta simt acum, așa cum se spune: „Un judecător are doar ceea ce văd ochii săi”. Dar, pe de altă parte, trebuie să construim o stare dorită peste această realitate – modul în care ne imaginăm  lumea sub controlul forței superioare perfecte, adică ceea ce ar trebui să fie lumea de fapt.

Prin diferența dintre aceste două stări, putem estima unde suntem față de adevăr, la ce stare față de cea finală. În acest fel ne vom  mișca în mod constant către Creator, către starea luminii superioare neschimbătoare care umple întregul univers.

Cu cât ne apropiem de mai mult de Creator, cu atât poate fi mai mare distanța dintre starea reală și starea dorită, deoarece avem o idee mai bună despre cum ar trebui să fie perfecțiunea în raport cu starea noastră actuală.

Starea noastră ni se pare din ce în ce mai egoistă, dăunătoare, rea și defectuoasă, iar starea dorită din ce în ce mai perfectă. Diferența dintre dorit și real se mareste până ce crește de la zero la plus infinit și minus infinit.

Pentru a ne imagina o stare perfectă de legătură cu Creatorul, trebuie să ne anulăm egoismul. Și trebuie să-I cerem această stare, pentru că Creatorul a creat această diferență în mod  intenționat, astfel încât atunci când  ne deznădăjduim de egoismul nostru, să începem să ne întoarcem către El și să căutăm  legătura cu El. Fără ajutorul Lui, nu putem  ieși din această stare.

Trebuie să visezi la această stare dorită, deoarece omul este in locul în care se află gândurile sale. Prin urmare, merită să ne gândim mai mult la perfecțiune, la bine, să ne dăm  seama că starea pe care o trăim acum este o înșelăciune pregătită în mod deliberat de Creator, astfel încât să ne dorim să ieșim din această lume a minciunilor, întunericului și ascunderii.

Toată munca este să depui un efort pentru a ieși din ascundere și a te apropia de lumină. Se poate părea că astfel de exerciții sunt auto-înșelăciune, deoarece simt lumea așa cum este acum. Aceasta este realitatea mea, viața mea. De ce am nevoie de fantezii?

Dar întotdeauna ne facem planuri pentru viitor și, fără astfel de planuri, nu se poate realiza nimic. Și dacă de fiecare dată când construim starea dorită peste cea reală, înseamnă că suntem ghidați de credința în înțelepți: încercăm  să ne imaginăm stările pe care le-au atins și le realizăm și pe ele.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 20.01.2021, „Lucrarea dintre starea dorita și cel existenta”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→