O viață nouă nr. 1293 – Faze ale gestionării conflictelor

Dr. Michael Laitman în discuții cu  Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Răsucește-l, sucește-l și fă o întoarcere la 180 de grade! Conflictul este o realitate a vieții ce ne poate ajuta să experimentam niveluri noi de plăcere atunci când știm cum să-l folosim adecvat în beneficiul tuturor. Înțelepciunea Cabala ne învață cum să gestionam conflictele în așa fel încât toată lumea să fie mulțumită. În primul rând trebuie să punem neînțelegerile deoparte și să ne concentram la conexiunea dintre noi, ca și cum nu am avea nimic de împărțit sau luptat.

După ce ne ridicăm deasupra conflictului împreună în acest fel, inversăm conflictul în așa fel încât mărim conexiunea dintre noi. Cu alte cuvinte, fiecare persoană pune conexiunea pe primul loc, deasupra conflictelor și intereselor personale.

Noi toți ne angrenam între noi într-un fel de joc al compromisului și al reciprocității în așa fel încât să fim împreună la finalul zilei. De multe ori nu exista soluții corporale la conflictele apărute. Soluția sta în a învață să ne bucuram de ceea ce se bucura și alții.

Este despre a schimba modul de gândire către gândirea integrala. Bucuriile personale sunt limitate, dar bucuria integrală este nelimitată.În felul acesta, ajungem să experimentăm plăcerea într-un mod infinit.

Din emisiunea de pe KabTV ”O viață nouă nr. 1293 – Faze ale gestionării conflictelor” din 03.01.2021

From KabTV’s “New Life 1293 – Phases Of Dealing With Conflicts, ” 1/3/21

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Profeția este o stare când o persoană se ridică deasupra nivelului în care se află și vrea să crească la  nivelul următor, dar încă nu a l-a atins și vede pur și simplu viitorul.

Adică, este și un vis, dar la un nivel superior, atunci când omul poate vedea multe niveluri înainte.

Perioada profeției a fost în urmă cu aproximativ 2.500 – 3.000 de ani.

Toți profeții au prezis ce se va întâmpla începând din zilele noastre și mai departe, pentru că suntem prima generație care începe să implementeze mecanica spirituală în practică. Prin urmare, au vorbit despre cum o vom implementa pe noi înșine, despre cum vom avansa.

Până acum, procesul de dezvoltare umană a avut loc automat. Cu toate acestea, începând cu timpul nostru, încorporăm voința liberă pentru a realiza gradual nivelurile profetice.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 5

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Invidia este un instrument foarte puternic și important în progresul spiritual. Este evident că în lumea noastră este imposibil să avansăm fără invidie.

Omul îi privește pe ceilalți și invidiază nu numai oamenii, ci chiar animalele. Unul vrea să zboare ca o pasăre și să înoate ca un pește în mare. Mai întâi trebuie să vedem un exemplu din exterior și apoi egoismul nostru se va aprinde pentru a dobândi aceleași abilități.

Cu cât egoismul este mai dezvoltat într-un om sau într-un popor, cu atât acesta este mai invidios și mai capabil de dezvoltare.

Invidia este o calitate specială care ne obligă să dorim nu ceea ce ne lipsește cu adevărat, ci ceea ce vedem la alții. Ne ajută să ne imaginăm cât de frumos ar fi dacă am obține același lucru pe care îl are vecinul nostru. Sunt gelos pe ceea ce are celălalt și începe să-mi lipsească și mie. Așadar nu există avansare fără invidie.

Este foarte important să folosim invidia acum, înainte de marele congres, deoarece, pentru a ne crește dorința, pentru a aprinde dorința de a atinge un scop înalt, trebuie să ne adoptăm dorințele reciproce și să le combinăm împreună. Acest lucru necesită invidie, care este specifică numai omului. Animalele nu sunt familiarizate cu invidia și cu atât mai mult plantele sau natura neînsuflețită. Doar într-un anumit stadiu de dezvoltare, dorința de a se bucura începe să simtă ceea ce are vecinul. Și chiar dacă personal nu am nevoie să am același lucru pe care îl are celălalt, dacă văd cum se bucură el, egoismul meu se aprinde și el pentru a-l obține și a primi plăcere din asta.

De obicei, cu cât este mai mare dezvoltarea, cu atât este mai mare capacitatea de invidie, ceea ce ajută la o dezvoltare mai rapidă. Prin urmare, dacă vedem că nu avem suficientă dorință de a avansa către scopul creației și de a ne realiza scopul în viață, de a ne corecta sufletul, atunci trebuie să ne îndreptăm către societate, așa cum se spune: „Ei i-au ajutat pe fiecare prieten. ” Toată lumea le poate arăta altora un exemplu de invidiat și poate crește dorința limitată.

Invidia în Cabala este o calitate bună, nu una rea. Prin urmare, toată lumea ar trebui să ofere altora un motiv de invidie, din cauza căruia dorința de a primi plăcere va crește și ne va permite să atingem un scop înalt mai repede. Fiind gelos pe prietenul meu, nu vreau să-l micșorez în niciun fel, astfel încât și el să nu aibă ceea ce eu nu am. Sunt bucuros să adopt de la el dorințe și acțiuni suplimentare.

Invidia duce la războaie. Dar trebuie să învățăm cum să folosim invidia în mod corespunzător, astfel încât, în loc să luptăm unii cu alții, să putem lupta pentru a ne ridica deasupra invidiei și a ne îndrepta spre un scop comun.

Din prima parte a lecției zilnice a Cabalei 15.02.2021, „Invidia”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este adevărul?“

Adevărul este înțelegerea faptului că totul este relativ, că fiecare percepem subiectiv binele și răul, dulce și amar, adevăr și falsitate.

Ce este, atunci, absolutul în realitate? Este faptul că atributul dăruirii complete (Creatorul, natura) este rădăcina noastră supremă și noi, precum și tot ceea ce percepem în natură la nivelurile mineral, vegetal și animal, sunt creația sa, făcuţi dintr-o calitate opusă, aceea a primirii.

Absolutul există numai în acești doi poli ai realității: calitatea dăruirii și calitatea primirii. Orice altceva este relativ.

Pe baza programului „Stări spirituale” cu dr. Cabalist Michael Laitman pe 22 aprilie 2019. Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea”: Tora și Mitzvot au fost date doar pentru a purifica pe Israel, pentru a dezvolta în noi simțul recunoașterii răului imprimat în noi la naștere, care, în general, este definit ca iubirea noastră de sine și să ajungem la binele pur definit ca „iubirea pentru ceilalți”, care este singura trecere către iubirea Creatorului.

Oamenii nu s-ar uni niciodată unii cu ceilalți, dar pentru că tânjesc după Creator și vor să-l reveleze, această dorință îi conectează. Nimic altceva nu poate uni cu adevărat o mamă cu copiii ei, un soț cu soția sa, familia, rudele, națiunile sau umanitatea. Prin urmare, trebuie să tânjim și să ne întoarcem la rădăcina noastră spirituală în care suntem în fuziune absolută, cum ar fi, de exemplu, gaze mixte sau lichide din care nimic nu rămâne decât un amestec omogen. Pentru aceasta a fost dată Cabala – să ne amestece și să ne unească.

Când încercăm să ne unim, începem să înțelegem măsura în care suntem incapabili să realizăm acest lucru, iar Creatorul este perceput exact în măsura în care suntem conectați. Ce să faci pentru ca acest lucru să funcționeze? Nu putem face nimic! Iar acest „nu putem” este natura noastră și este răul absolut care ne face să ne simțim respinși unul de celălalt, la fel cum doi poli identici ai unui magnet se resping reciproc.

Recunoașterea răului arată cine suntem din naștere și măsura în care nu ne putem conecta pentru a deveni un întreg. Această respingere reciprocă este definită ca ego-ul nostru, iubirea noastră de sine.

Când începem să simțim forța reală a ego-ului, respingerea, ura, eșecul, lipsa trezirii unul față de celălalt, putem începe să ne imaginăm forma opusă, care este iubirea pentru ceilalți.

Marele nostru profesor, Baal HaSulam, spune că aceasta este singura și unica tranziție către iubirea de Creator. Prin urmare, trebuie să ajungem la o stare în care suntem neputincioși în a ne uni, o respingem cu toată puterea și nu o vrem deloc.

Este dificil să-ți imaginezi cum poți suporta un sentiment precum iubirea, dizolvarea totală în alții, atunci când nu mai rămâne nimic din tine. De fapt, sentimentul că nu te poți dizolva pe deplin în ceilalți îți aduce recunoașterea a ceea ce iubirea și conexiunea sunt cu adevărat.

Cu alte cuvinte, nu putem susține conexiunea iubirii dacă nu o obținem ca urmare a respingerii. Aceasta este singura modalitate de a face tranziția de la ură și incapacitatea de a ne uni către iubire.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” 29.12.2019

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Înainte de a începe să studiez înțelepciunea Cabala, am crezut că iubirea și ura nu au legătură, că ura este un lucru și iubirea altul. De asemenea, nu am înțeles cum o persoană le poate simți pe amândouă în același timp.

Răspunsul meu: Acest lucru se datorează faptului că în lumea noastră nu suntem în măsură să conectăm opușii. În cel mai bun caz, putem înțelege faptul că ei distrug, ceea ce înseamnă că se distrug reciproc, dar nu putem înțelege că aceștia există reciproc, că se completează reciproc și că se definesc reciproc. Asta nu se întâmplă în lumea noastră.

Ideea este că nu există ură fără iubire și nu există iubire fără ură. Mai mult, dacă nu poți susține iubirea și ura împreună, înseamnă că nu ai nici iubire reală, nici ură reală.

Întrebare: Ce determină creșterea urii într-o persoană? Este această creștere proporțională cu iubirea viitoare?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă numai într-un grup care dorește să dobândească atributul de dăruire. Dacă o persoană are un grup mic și dorește să fie în strâns contact reciproc cu acesta și chiar să simtă iubirea, începe să simtă diferite tulburări care îl aduc la recunoașterea naturii sale rele. Depășind aceste tulburări, el avansează.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” , 29.12.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Zoharul scrie despre magie și vrăjitorie, înseamnă că există o anumită stare în afara acestei lumi, care se numește așa? Un fel de stare spirituală?

Răspuns: Poate cineva cu adevărat să invoce o calitate numită magie sau vrăjitorie și să o folosească în avantajul său? Poate! Dar el va plăti pentru asta.

Este ca și cum ai fura și ai folosi ceea ce ai furat. Dar atunci trebuie să o plătiți integral.

Undeva, furăm mereu sau înșelăm pe cineva. În fiecare moment dorim să folosim această proprietate pentru a prezice ceva, undeva, și nu în modul cel mai deschis.

Cea mai simplă cale este dificilă, deoarece trebuie să mă angajez în mod constant într-o analiză rigidă a propriilor mele calități, să atrag asupra mea doar lumina reformatoare și să progresez cu ajutorul ei.

KabTV “Puterea Cărţii  Zohar” #4

Filed under: Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Am văzut sfârşitul virusului Covid?”

Statul Israel se apropie rapid de nivelul de cincizeci la sută al populației care a primit a doua doză a vaccinului Covid. Țara redeschide școli, săli de sport, cinematografe, mall-uri și hoteluri. Am văzut ultimele manifestări ale Covid? Înțeleg că oamenii au ajuns la limită și răbdarea lor s-a epuizat, dar dacă mă uit la ceea ce spun experții, văd că nu sunt atât de încântați de ceea ce pare a fi un comportament neprevăzut.

Dacă vrem să vedem sfârșitul Covid, trebuie să ne concentrăm asupra a două lucruri: 1) Lăsați profesioniștii din domeniul sănătății să rezolve soluția între ei, fără interferențe din partea politicienilor și a altor organisme interesate, apoi urmați directivele lor. 2) Unim rândurile noastre, consolidăm solidaritatea noastră ca națiune.

Copiii de exemplu, nu sunt vaccinați. Dacă îi trimitem înapoi la școală, știm ce se va întâmpla. Virusul de astăzi nu este ceea ce era când a apărut pentru prima dată. Afectează copiii și chiar embrionii, așa că, îi putem lăsa pe copii să se înghesuie în sălile de clasă înguste, unde cu siguranță se vor infecta reciproc? Și dacă se îmbolnăvesc, cum îi va afecta pe părinți? Cum îi va afecta pe frații lor? Încă o dată, deciziile se iau în funcție de interese politice și nu în funcție de considerații medicale, iar toată lumea plătește pentru asta.

Înțeleg că oamenii vor să se distreze, dar de când este acesta un factor în deciziile unui guvern? Vara, oamenilor le place să meargă la plajă și să înoate în apă. Dar dacă apa este contaminată și scufundarea în apă pune viața oamenilor în pericol, ar mai intra oamenii în apă? Le-ar permite autoritățile să riște și să intre în apă? Într-o țară ordonată, autoritățile au autoritatea de a face ceea ce este potrivit pentru public; de aceea sunt numite „autorități”.

Din păcate, faptul că politicienii susțin politicile care le aduc puncte în opinia publică din cauza alegerilor care se apropie, indiferenti la siguranța publică, demonstrează doar că interesul lor nu este sănătatea noastră, ci promovarea propriilor lor cariere politice. Ar trebui să fim mai fermi în ceea ce le cerem oficialilor noștri aleși.

Dacă vrem să vedem sfârșitul Covid, trebuie să ne concentrăm asupra a două lucruri: 1) Lăsați profesioniștii din domeniul sănătății să rezolve soluția între ei, fără interferențe din partea politicienilor și a altor organisme interesate, apoi urmați directivele lor. 2) Unim rândurile noastre, consolidăm solidaritatea noastră ca națiune. Nu putem șterge numeroasele diferențe dintre noi, dar putem și trebuie să ridicăm valoarea unității deasupra oricărei opinii personale. Acestea sunt singurele instrumente pe care le avem pentru a învinge virusul. De fapt, acest din urmă instrument va rezolva nu numai criza noastră Covid, ci și toate crizele cu care ne confruntăm acum sau cu care ne vom confrunta în viitor.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Frigul extrem – Umărul rece al Naturii”

Vremea extremă de frig pe care o trăiește în prezent SUA este cu adevărat istorică. Dar vedem că aşa este totul în aceste zile. Societatea americană nu a fost niciodată atât de divizată, cel puțin nu de la Războiul Civil, decalajele dintre cei care au şi cei care nu au, nu au fost niciodată atât de mari. Pandemia Covid a impus blocaje istorice asupra Americii, blocaje care nu au fost puse în aplicare cel puțin de la Gripa spaniolă încoace, precum și nivelul de violență, abuzul de substanțe, insuficiența alimentară și depresia sunt în creștere. În lumina a tot ceea ce se întâmplă și ținând cont de focurile istorice care au ars luni întregi în Vest și Mid-West toată vara și toamna, vremea rece oricât de aspră este, pare mai degrabă o continuare naturală a tendinței extremismului care copleşeşte SUA decât un dezastru neașteptat. De la nivelul uman până la natura minerală, totul bate recorduri în intensitate și nimic nu este în favoarea nimănui.

Dacă America vrea să supraviețuiască trebuie să inverseze cursul. Așa cum și-a îndoctrinat oamenii pentru a consuma excesiv, a consacra auto-îngăduința, a deveni fanatic în apărarea intimităţii, individualităţii și drepturilor, acum trebuie să facă contrariul. Acum trebuie să-i învețe pe oameni să se vadă reciproc, cu inimile lor, nu cu ochii lor. Trebuie să-i învețe pe oameni că toți sunt dependenți unul de celălalt și că soarta lor este pecetluită, cu excepția cazului în care toți lucrează umăr la umăr pentru a scoate națiunea din mlaștină.

Matematica este simplă, cu cât egoismul este mai extrem, cu atât climatul este mai extreme, atât social cât și de mediu. America a pus egoismul pe un piedestal, l-a numit „individualism” și l-a consacrat în constituția sa. Nici o țară nu s-a opus mai mult naturii decât SUA și a transformat această abordare în ideologia sa de bază.

De vreme ce America s-a transformat într-un model de individualism, de a merge împotriva reciprocității din natură, a armoniei din ea, a coexistenței, natura la rândul ei a făcut din America un exemplu al consecințelor desconsiderării ei în cea mai de bază lege a armoniei naturii realizată prin mutualitate și echilibru. Ceea ce dai naturii este ceea ce primești în schimb. Când dați naturii un umăr rece, aceasta vă dă acelaşi lucru înapoi.

Dacă America vrea să supraviețuiască trebuie să inverseze cursul. Așa cum și-a îndoctrinat oamenii pentru a consuma excesiv, a consacra auto-îngăduința, a deveni fanatic în apărarea intimităţii, individualităţii și drepturilor, acum trebuie să facă contrariul. Acum trebuie să-i învețe pe oameni să se vadă reciproc, cu inimile lor, nu cu ochii lor. Trebuie să-i învețe pe oameni că toți sunt dependenți unul de celălalt și că soarta lor este pecetluită, cu excepția cazului în care toți lucrează umăr la umăr pentru a scoate națiunea din mlaștină.

Amenințarea Covid-19 este doar vestitorul; multe alte primejdii vor veni în urma sa și vor fi mult mai rele decât „fratele lor mic”. Singurul mod în care America poate „evita gloanțele” este dacă se unește ca o singură națiune care luptă pentru viața sa.

Dar natura nu pedepsește America; este doar un echilibru al egoismului extrem pe care i l-a impus America. Dacă America inversează cursul, la fel și natura și toate furtunile se vor calma. Natura vorbește limbajul echilibrului și al armoniei. Cu cât suntem mai mulți ca ea, cu cât o înțelegem mai mult, cu atât mai bine se raportează ea la noi. Dacă America încetează să lupte și începe să aplice reciprocitatea cu ea, va descoperi că nu are nevoie să cucerească natura pentru a-și construi o viață bună pentru oamenii săi; natura însăși o va face pentru ei.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toți suntem creați diferit de natură; nu este nevoie să neutralizați, să ștergeți sau să distrugeți aceste diferențe sau să le considerați rele, inutile sau complet inutile. Dimpotrivă, ar trebui să evidențiem cât mai mult posibil diferențele dintre noi și să le facem mai proeminente.

Unde ar trebui să fie egalitatea? În faptul că fiecare aduce benefici cât mai mult posibil, în fiecare moment, întregii societăți.

Comentariu: Dar nici aici nu suntem egali. Tu poți face mai mult, eu mai puțin.

Răspunsul meu: Dar dacă fac tot ce stă în puterea mea și tu faci la fel, atunci suntem egali în raport cu abilitățile noastre. Ești făcut așa, eu sunt făcut așa. Așa că fac cât pot, iar tu faci cât poți. Unul este inteligent, celălalt este puternic.

Întrebare: Și cine poate determina acest lucru?

Răspuns: Nimeni nu poate. Trebuie să fim învățați să înțelegem corect natura. Apoi vom evalua o persoană nu în funcție de contribuția sa la societate, deoarece unii pot face mai mult, iar alții pot face mai puțin cantitativ și calitativ, ci prin cât de mult se implică, având în vedere circumstanțele sale specifice.

Comentariu: Cu toate acestea, omul ar trebui să aibă șanse egale. Vorbești despre educație, dar nu este la fel.

Răspunsul meu: Aceasta este o altă problemă. Nu trebui să oferim tuturor aceeași educație, ci una adecvată fiecăruia. Din punct de vedere al naturii, omului trebuie să i se ofere oportunitățile optime de care are nevoie pentru o dezvoltare corectă în societate, astfel încât societatea să primească de la el maximul pe care îl poate oferi în beneficiul acesteia. Asta înseamnă egalitatea de șanse.

Întrebare: Și cine determină ce este bine pentru societate?

Răspuns: Societatea însăși și sistemul educațional. Totul depinde de educație. Educația trebuie să fie astfel încât să-l oblige pe om să simtă nevoia de a face tot ceea ce poate pentru societate. Atunci când, în mod ideal, toți membrii societății se simt așa, atunci putem vorbi despre egalitatea lor.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 29.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→