Visul implică o muncă serioasă din partea creierului nostru, procesează și stochează toate informațiile disponibile acumulate într-o zi sau câteva zile. Informațiile sunt apoi alocate și stocate în arhiva minții noastre. În timpul acestui proces, au loc multe conexiuni aleatorii, astfel încât visele par deseori iluzorii.

De fapt, în timpul stării noastre de vis, au loc decizii și acțiuni serioase. Mintea funcționează foarte intens, dar la un nivel profund, interior, pe care nu l-am explorat încă. Când aceste informații au fost stocate și procesate intern la nivel subconștient, omul este gata să se trezească.

Vedem mereu vise. Ele apar în mod constant în fața noastră, deoarece aceste procese sunt neregulate în mintea noastră.

O persoană este acum pregătită pentru ziua următoare, pentru următoarea percepție corectă a informațiilor bazate pe ziua precedentă și a visului pe care l-a trăit, adică pentru o reevaluare a informațiilor care au avut loc în timpul somnului. Prin urmare, visele, în timp ce vă deconectează de realitate, vă permit să vă resetați corect și să ajungeți la o nouă stare cu o abordare diferită asupra realității.

La fel este și în spiritualitate, întrucât lumea noastră este o reflexie a lumii spirituale.

În spiritualitate, fără a adormi sau a ne deconecta de realitate ca în lumea noastră, ne ridicăm în mod conștient la nivelul următor ca și în ziua următoare. După ce ne-am desprins de nivelul anterior și nu ne-am ridicat încă la următorul, rămânem între ele și dorim să trecem conștient de la unul la altul. Aceasta este noaptea dintre două zile.

Între două realități putem simți astfel de stări pentru care nu suntem pregătiți intern. Putem simți ceea ce nu face încă parte din înțelegerea noastră și putem vedea lucruri pe care, aparent, nu ar trebui să le vedem încă. Încă nu suntem pregătiți pentru ele.

Prin urmare, visele sunt o stare foarte specială, frumoasă, din care poți trage concluzii de anvergură și poți găsi noi aspirații.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 5

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Psihologii au un punct comun pentru toate problemele – muzica pură, fără cuvinte. Muzica este un remediu împotriva stresului, a durerii, a depresiei. Ce există în muzică care vindecă, curăță și crește?

Răspuns: Muzica afectează urechea. Acesta este cel mai senzual lucru la o persoană, nu mirosul, nu atingerea, nu gustul, ci auzul. Când armonia este reglată corespunzător, aceasta vă afectează aproape imediat. Câteva armonii și ești deja în ea.

Muzica este capabilă să ridice, să adulmece și să vindece. Dar toate acestea sunt mijloace atât de mici, slabe, pământești.

Nu vă lăsați seduși de acest lucru, deoarece depinde de pregătirea omului, de educația acestuia. El trebuie să înțeleagă această muzică. Papuaşii nu îl vor înțelege pe Bach. Și clasicii nu vor înțelege muzica contemporană.

Dar, indiferent de muzică, este totuși un acompaniament foarte puternic pentru întreaga istorie a omenirii, deoarece se află la nivelul Bina și acesta este simțul auzului.

Muzica este foarte puternică.

Din emisiunea de pe KabTV„Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Prețul personal al indiferenței sociale”

Oamenilor de astăzi pare să nu le pese aproape de nimic. Suntem indiferenți faţă de sectoare întregi ale societății care suferă, cu excepția cazului în care ceva ne afectează direct, la nivel personal. Urmărim știrile, ne supărăm și bâjbâim, și asta este amploarea implicării comunității noastre. De ce este apatia în continuă creștere? Suntem indiferenți pentru că suntem tot mai desprinși de mediul nostru. Ne lipsește sentimentul de apartenență, chiar dacă un astfel de sentiment este la fel de important ca oxigenul pe care îl respirăm. Fiecare dintre noi trebuie să ne dăm seama că viitorul nostru este indisolubil legat de cel al altora.

Pe măsură ce conexiunile bune dintre noi se întăresc și se adâncesc, vom începe să simțim o putere specială care curge prin rețeaua noastră de comunicații – o forță care ne animă, ne mărește și ne oferă înțelegere, simțire, gândire și dorință la un nivel fără precedent. Integrarea noastră unul cu altul ne va face să simțim o nouă realitate, dincolo de limitele percepției noastre individuale actuale. Într-o astfel de lume, societatea indiferentă nu va mai exista, deoarece fiecare individ va simți că primește mult mai mult prin asocierea cu ceilalți – o mai mare împlinire, satisfacție și sens, până la bucuria nemărginită.

Starea de bază a unei persoane poate fi definită ca o dorință de plăcere și stăpânire, o dorință de satisfacție. În fiecare etapă de dezvoltare, ne bucurăm de lucruri diferite și acest lucru este adevărat atât pe parcursul vieții noastre individuale, cât și ca specie umană în general. Stadiul nostru de dezvoltare ne afectează nivelul de implicare socială sau indiferența socială. De exemplu, copiii odată ce au simțit o tendință naturală spre viața socială; astăzi sunt blocaţi chiar de la început în interiorul ecranelor.

Mai mult, în trecut oamenii erau mândri de afilierile lor de grup, cum ar fi breslele profesionale și sindicatele; au găsit în ele satisfacție, încredere și putere. Astăzi, nimeni nu are răbdare să audă un cuvânt despre astfel de lucruri și, cu siguranță, nici o dorință de a aparține unei astfel de asociații. La locul de muncă, permanența, securitatea locului de muncă și stabilitatea sunt lucruri din trecut. A devenit ceva obișnuit ca oamenii să nu aibă nici o idée, până şi dacă vor avea de lucru peste un an.

Ca urmare a acestora și a altor schimbări în relația dintre individ și societate, omul contemporan nu simte că aparține nimănui. Dacă în cele mai vechi timpuri oamenii aveau nevoie de conexiuni sociale pentru supraviețuirea fizică, astăzi ne acordăm independența și încercăm să evităm cerințele și angajamentele sociale. Plătim impozitele pe care trebuie să le plătim și acesta este sfârșitul poveștii. Pe măsură ce natura umană și-a continuat dezvoltarea interioară, o persoană se identifică mai puțin cu o țară sau un loc și a devenit mult mai egoistă. Ca urmare, societatea este acum compusă dintr-o colecție de elemente deconectate, care sunt din ce în ce mai indiferente una față de alta.

Singurul loc în care cineva poate să vadă un nivel ridicat de implicare socială sunt platformele sociale online. Pe web, oamenii sunt de fapt foarte activi. În ciuda frumoaselor inițiative sociale ici și colo, totuși, ceea ce umple în principal spațiul virtual este cinismul, intoleranța, certurile, agresiunea și abuzul.

La ce soartă ne îndreaptă această tendință? Ce ne așteaptă în următorii ani? Dorința de a se bucura va continua să se dezvolte în fiecare individ, dar în același timp, oamenii nu vor mai găsi nimic care să îi împlinească. Pierderea unei conexiuni bune cu societatea va lăsa treptat o persoană să se simtă sufocată în interiorul cochiliei sale private. Indiferența de astăzi va duce la disperarea de mâine. Oamenii vor începe să simtă că nu există nimic pentru care merită să trăim. În adâncul inimii va crește sentimentul că nu avem nimic de care să ne umplem, nici o pasiune, nici o provocare, nici o speranță. Nimic în afară de uscăciune – ca moartea.

La sfârșit, într-o răsucire surpriză, această disperare existențială va duce la un progres către nivelul următor în evoluția relațiilor individuale și societale. Lumea virtuală online va servi drept trambulină spre o nouă realitate. În momentul în care ne dăm seama că provocăm daune prin modul în care folosim în prezent tehnologia înaltă, vom începe să o folosim în mod inteligent. Vom începe să folosim rețelele sociale ca instrument pentru modelarea societății în conformitate cu o viziune mondială integrală, bazată pe și promovând reciprocitatea și completarea. În loc să o folosească pentru a ajuta la constrângerea actuală de a dobândi tot mai multe lucruri și de a stimula dezvoltarea materială, umanitatea va căuta modalități de a o folosi pentru a contribui la conexiuni reale între inimile tuturor.

Software-ul inteligent va promova principiul „iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”, ca unică formulă de viață care se potrivește lumii conectate a secolului 21. Împreună vom defini următorul pas în dezvoltarea relațiilor dintre noi și apoi vom lucra la exercitarea puterii de dăruire și sprijin.

Pe măsură ce conexiunile bune dintre noi se întăresc și se adâncesc, vom începe să simțim o putere specială care curge prin rețeaua noastră de comunicații – o forță care ne animă, ne mărește și ne oferă înțelegere, simțire, gândire și dorință la un nivel fără precedent. Integrarea noastră unul cu altul ne va face să simțim o nouă realitate, dincolo de limitele percepției noastre individuale actuale. Într-o astfel de lume, societatea indiferentă nu va mai exista, deoarece fiecare individ va simți că primește mult mai mult prin asocierea cu ceilalți – o mai mare împlinire, satisfacție și sens, până la bucuria nemărginită.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Profeția lui Baal HaSulam”: După aceea, Domnul mi-a vorbit cu o vedere, spunând: „Așează-te pe partea ta dreaptă”. Și m-am întins pe pământ. Și El mi-a spus: „Ce vezi?”

Și eu am spus: „Văd multe popoare și națiuni, ridicându-se și coborând, iar fețele lor sunt oameni deformați”. Și Domnul mi-a spus: „Dacă poți da formă tuturor acestor națiuni și le poți sufla în ele duhul vieții, atunci te voi aduce în țara pe care am jurat părinților tăi, că ți-o voi da și toate scopurile mele vor fi împlinite de tine”.

Faptul este că simplificăm pur și simplu traducerea, astfel încât oamenii să înțeleagă cu adevărat ideea de corectare. Dar, în general, desigur, puterea lui Baal HaSulam trăiește în lucrările sale.

Prin conexiunea sa cu Creatorul, cu forța superioară și prin comentariile sale despre Zohar și toate celelalte lucrări putem aborda finalizarea acestui scop.

Tot ceea ce practic ne corectează este acea sabie cu două tăișuri pe care a primit-o de la Creator și cu care ne ridicăm, ne corectăm și trecem de la atitudinea noastră egoistă faţă de lume spre iubire și dăruire.

Întrebare: Ce înseamnă „chipul unui om”?

Răspuns: „Chipul unui om” înseamnă „similar cu Creatorul”, deoarece „om – Adam” provine din cuvântul „similar- Domeh” cu Creatorul.

Adică, Creatorul îi spune lui Baal HaSulam „Fă oamenii să devină asemănători cu Mine. De aceea îți dau sabia”.

Din emisiunea de pe KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este cel mai valoros lucru la un student?

Răspuns: Să se sacrifice pentru a atinge scopul. Asta e tot.

Comentariu: Este interesant faptul că „sacrificiu” în limba rusă este întotdeauna un cuvânt șocant, dar în ebraică este atât de natural, deoarece „Arava” provine din cuvântul „apropiere”, „proximitate”. Să te sacrifici pe tine însuți este de fapt legea iubirii.

Răspunsul meu:: Desigur. Iubirea este construită pe sacrificiul egoismului cuiva.

Întrebare: Și ce sacrifică profesorul pentru o astfel de conexiune?

Răspuns: Profesorul se află inițial la un nivel în care nu trebuie să sacrifice nimic. Tot ce se întâmplă între el și studenți este dincolo de sacrificiu.

Adică, în primul rând este un profesor care a ajuns la un anumit nivel. Și apoi sunt studenții care pot obține ajutor de la el.

Din emisiunea de pe. KabTV “Profesor – Student” 07.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce carte cabalistă a fost prima care v-a căzut în mâini și aţi descoperit dorința de spiritualitate din dvs.?

Răspuns: Prefața la Înțelepciunea Cabalei, aceasta este o carte foarte complexă.

Am citit multe cărți și diferite articole. Am încercat să aprofundez imediat lucrurile serioase, dar am fost confuz și nu știam cum și ce până nu am găsit profesorul. Acest lucru s-a întâmplat după trei-patru ani de studiu independent, timp în care am trecut prin diferiți așa-numiți experți în Cabala.

Cu toate acestea, când l-am găsit pe profesor, am rămas cu el pentru tot restul vieții. Am fost asistentul său, discipolul său personal. Și după el, i-am continuat activitățile.

Întrebare: Care este prima carte pe care ați recomanda-o pentru a începe studiul Cabalei?

Răspuns Cabala este o știință. Prin urmare, poate fi capabilă să atragă, dar numai într-o oarecare măsură. La urma urmei, o persoană trebuie să aibă o anumită dorință de a descoperi sensul vieții.

Dacă cineva o are, va înțelege că Înțelepciunea Cabalei răspunde la întrebarea cum să dezvăluie acest sens, cum să se schimbe el însuși, să-și schimbe viața și ce instrumente interne are pentru aceasta. Toate acestea sunt în interiorul persoanei. În general, aceasta este știința cunoașterii și înțelegerii spațiului înconjurător.

Atunci o persoană va începe să vadă acest spațiu într-o formă mai extinsă, activ, în interacțiune cu tot ceea ce îl înconjoară. Schimbându-și atitudinea față de mediu, adică schimbându-se pe sine, schimbă reacția mediului față de el.

Din emisiunea de pe KabTV “Întrebări despre Cărţile Cabaliste” 22.10.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cazul împotriva Culturii Anulării”

Una dintre cele mai dăunătoare consecințe ale efortului de a menține corectitudinea politică este ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „cultura anulării”. Practic, înseamnă că, dacă cineva spune sau scrie ceva care nu este conform cu liniile directoare ale CP (corectitudine politică), cineva este anulat, ostracizat, interzis de pe rețelele de socializare, deseori concediat și întotdeauna condamnat de discursul auto-numiților cenzori. Anularea culturii nu este doar nefastă la baza ei; merge împotriva naturii societății umane, împotriva naturii de a fi om și, de fapt, împotriva naturii.

Viața este încorporarea diferitelor lucruri care se unesc pentru a crea entități mai complicate și superioare egoului lor individual. Dacă vrem să ne dezvoltăm, trebuie să îmbrățișăm încorporarea, de dragul evoluției noastre colective ca ființe umane. Dacă vrem stagnare și moarte, ne anulăm reciproc până nu va rămâne niciunul dintre noi, iar evoluția va continua în absența noastră.

O ființă umană care este exclusă de la contactul cu alte ființe umane nu se poate dezvolta. Contactul uman este indispensabil dezvoltării umane și cu cât oamenii sunt mai diverşi, cu atât se dezvoltă mai mult. Un copil care crește văzând doar un fel de oameni, cu aceeași linie de gândire, aceleași credințe și aceleași maniere, va evolua pentru a fi replica exactă a părinților săi. Acest lucru nu este neapărat rău, dar nici nu este scopul omenirii sau al creației.

Toate elementele naturii au fost create pentru a evolua, pentru a se schimba și pentru a se ridica la niveluri superioare de existență. Oamenii nu sunt excluși. Gândiți-vă la apă, de exemplu. Apa este formată din două gaze: hidrogen și oxigen. Singure, sunt invizibile, nedetectabile în nici un fel. Și mai rău – sunt toxice. Cu toate acestea, dacă le conectați între ele, veți obține apă – piatra de bază a vieții și ceea ce are nevoie fiecare creatură pentru supraviețuirea ei.

La fel, conectați sodiul, care este un tip de metal, cu clorul, care este un gaz galben-verde, și aveți sare de masă, care dă gust mâncării pe care o consumăm și pe care strămoșii noștri au folosit-o pentru conservare. Totul funcționează astfel: luați apă și făină și puteți face pâine sau prăjituri sau paste. Toate părțile realității sunt compuși construiți pe compuși care creează compuși și mai complicați, care formează în cele din urmă ecosistemul care este planeta Pământ. La rândul său, planetele alcătuiesc sistemul solar al Soarelui, care formează galaxia Calea Lactee, iar galaxiile creează universul.

Nimic din acestea nu ar fi existat dacă în vreun moment al creării universului, cultura anulării ar fi fost aplicată oricăruia dintre elementele realității. Și civilizația umană nu ar fi evoluat dacă, la un moment dat, o singură rasă sau o singură credință sau o cultură ar fi reușit să preia conducerea. Când s-a aplicat cultura de anulare, cum a fost în Germania nazistă, totul s-a încheiat cu un dezastru.

Acestea fiind spuse, opunerea în faţa culturii anulării nu înseamnă că orice nivel sau mod de amestecare este sănătos. La fel cum compușii din natură nu își pierd identitatea ingredientelor lor particulare, fiecare dintre noi trebuie să își păstreze unicitatea ca indivizi. Cu toate acestea, creșterea există numai atunci când ne combinăm sinele nostru individual cu alte egouri individuale, pentru a crea ceva nou, mai complicat și într-adevăr de un ordin superior faţă de noi înșine. Ceva nu va exista fără noi toți şi fără fiecare dintre noi, ci va exista ceva nou pe care l-a creat încorporarea noastră. Gândiți-vă din nou la apă: hidrogenul există în sine și la fel și oxigenul, dar numai atunci când lucrează împreună creează apă, viață.

Într-adevăr, viața este încorporarea diferitelor lucruri care se unesc pentru a crea entități mai complicate și superioare egoului lor individual. Dacă vrem să ne dezvoltăm, trebuie să îmbrățișăm încorporarea, de dragul evoluției noastre colective ca ființe umane. Dacă vrem stagnare și moarte, ne anulăm reciproc până nu va rămâne niciunul dintre noi, iar evoluția va continua în absența noastră.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Covid–un catalizator pentru schimbare socială”

În timp ce toată lumea se grăbește să se vaccineze sau, alternativ, declară că vaccinurile sunt un sistem guvernamental împotriva oamenilor, se pare că ignorăm ceva foarte important: în primul rând de ce a apărut virusul. Până nu răspundem la această întrebare, nu vom scăpa de ea, oricât de eficiente s-ar putea dovedi vaccinurile.

Virusul nu se va lăsa până nu ne reevaluăm toate conexiunile, la toate nivelurile. Până când nu vom învăța cum să ne tratăm unii pe alții cu grijă și considerație, cum să construim comunități în care oamenii să se simtă în siguranță și bineveniți, cum să construim societăți care nu exploatează pe cei slabi și vulnerabili, cum să îmbrățișăm diversitatea în loc să evităm pe oricine gândește altfel decât vocea mass-mediei, până când nu aflăm toate acestea, Covid nu ne va lăsa să ducem o viață normală.

Chiar dacă coronavirusul pare un virus obișnuit, este mult mai mult decât atât. Virusul ne schimbă gândurile și dorințele, relațiile dintre oameni și țări și face acest lucru în întreaga lume. Covid-19 este o boală cu mai multe straturi; nu trebuie doar să ne învețe că trebuie să ne spălăm pe mâini și să purtăm măști. Mai degrabă, obiectivul său principal este să ne învețe cum să ne raportăm la viața noastră.

Adică ar trebui să ne învețe nu numai cum să ne raportăm unii la alții, ci cum să ne raportăm la viață în ansamblu, la esența vieții și la scopul ei! Din acest motiv, Covid nu va dispărea așa. Se va transforma și se va modifica până când ne va epuiza complet, până când vom fi de acord să schimbăm toate sistemele noastre sociale, până când vom vedea intenția din spatele apariției sale: transformarea relațiilor umane.

Într-adevăr, SARS-CoV-2, alias „coronavirusul”, ne va uza până vom căuta singurul remediu care îl poate vindeca cu adevărat. Acest remediu nu are nimic de-a face cu inovațiile biologice, ci are totul cu transformările emoționale. Remediul pentru SARS-CoV-2 este să învățăm să ne iubim unii pe alții, dar cu adevărat, real. Acest remediu, oricât de bizar ar părea, este leacul nu numai pentru Covid-19, ci pentru toate afecțiunile noastre, inclusiv Covid, și până când nu dezrădăcinăm cauza, nu vom stinge ramura, și anume virusul.

Rețineți cum ne-a separat Covid, ne-a pus în carantină și ne-a forțat să eliminăm relațiile noastre otrăvitoare la școli, locuri de muncă, jocuri sportive competitive, industrie și în fiecare loc în care concurăm unul cu celălalt, în loc să ne ajutăm unul pe celălalt. Când am încercat să ne opunem, să redeschidem economia și să ne reînnoim conexiunile sociale, Covid s-a înrăutățit și a început să afecteze oameni din ce în ce mai tineri, cu consecințe agravante, pe măsură ce trecea de la plămâni la sânge și de la sânge la creier devenind în același timp și mai contagios decât înainte. În același timp, Covid a separat și membrii familiei, făcând durerea separării și mai dureroasă, astfel încât să ne oblige să ne regândim conexiunile cu oamenii de la fiecare nivel.

Virusul nu se va lăsa până nu ne reevaluăm toate conexiunile, la toate nivelurile. Până când nu vom învăța cum să ne tratăm unii pe alții cu grijă și considerație, cum să construim comunități în care oamenii să se simtă în siguranță și bineveniți, cum să construim societăți care nu exploatează pe cei slabi și vulnerabili, cum să îmbrățișăm diversitatea în loc să evităm pe oricine gândește altfel decât vocea mass-mediei, până când nu aflăm toate acestea, Covid nu ne va lăsa să ducem o viață normală.

Știind de ce este Covid aici și respectând ordinul său, este singura noastră ieșire din pandemie. Atât timp cât continuăm să încercăm să ne răsucim și să ne zbatem pentru a ne strecura afară din strânsoare, virusul nu va face decât să strângă laţul. De îndată ce ne predăm și acceptăm că trebuie să ne îngrijim unii de alții, ne va elibera imediat.

Filed under: Coronavirus, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→