Noul meu articol pe Linkedin “Scrisoare deschisa către Curtea Penală Internaţională”
Către: Curtea Penală Internațională (CPI)
Subiect: anunțul Curții potrivit căruia se va deschide o anchetă oficială împotriva Israelului cu privire la presupuse „crime de război” în timpul campaniei militare din 2014 a operațiunii Protective Edge.
Procurorul CPI, Fatou Bensouda, a declarat recent că „Decizia de a deschide o anchetă a urmat unei examinări preliminare minuțioase”. Mai important, procurorul a afirmat: „Biroul meu adoptă aceeași abordare principială, nepartizană, pe care a adoptat-o în toate situațiile în care este sesizată jurisdicția sa”, iar ancheta „se va desfășura independent, imparțial și obiectiv, fără teamă sau favoare”. În același timp, instanța a admis: „CPI nu este un panaceu, ci doar încearcă să … promoveze responsabilitatea … într-un efort de a descuraja crimele [de război]”.
Dar evreii au uitat de mult totul despre realizările lor. Și ei au căzut pradă urii și au devenit ostili propriului lor popor, la fel ca înainte de a se uni pentru prima dată în antichitate. Într-o astfel de stare, ei nu pot da un exemplu de unitate; ei nu pot decât să proiecteze ura, lucru pe care îl fac din abundență. Și din cauza așteptărilor lumii de la ei de a proiecta unitatea, cu cât se urăsc mai mult, cu atât lumea îi urăște și îi acuză că au provocat războaie.
Efortul de a descuraja crimele de război este, fără îndoială, un obiectiv nobil, dar cu respect, nu sunt de acord cu mijloacele de realizare a acestuia. Și eu sunt nemulțumit de modul în care se comportă poporul evreu și statul evreu. Cu toate acestea, cred că pentru a atenua suferința părților implicate în acest conflict, presiunea asupra Israelului ar trebui să se concentreze asupra a ceea ce Israel proiectează asupra lumii și nu numai asupra problemei palestinienilor.
Nici o instituție nu este mai preocupată de statul Israel decât ONU și diferitele sale filiale. Mulți oameni, evrei în cea mai mare parte, simt că această „obsesie” față de statul evreu reflectă un dublu standard care provine din antisemitism. Și eu cred că ONU este complet antisemită, dar înțeleg și de ce este așa. În plus, nu cred că „obsesia” pentru Israel nu este necesară. În opinia mea, este un fenomen natural care provine din sentimentul inerent al oamenilor că Israelul este o forță obstructivă. Din acest motiv, consider preocuparea națiunilor față de Israel ca o încercare de a trata ceea ce ei percep ca fiind o problemă.
Sunt de acord că Israelul este o forță obstructivă, dar dintr-un motiv diferit de cel pe care îl stipulează comunitatea internațională. În opinia mea, Israelul este o forță obstructivă, deoarece diviziunea internă dintre israelieni se reflectă negativ asupra lumii și incită conflictele de pe tot globul. Națiunile nu dau vina pe Israel pentru toate războaiele, deoarece Israelul le începe de fapt. Ei învinovățesc Israelul pentru că proiectează veninul și ura, care apoi provoacă războaiele. Și cum face Israelul acest lucru? Ura israelienilor unul față de celălalt se reflectă asupra întregii lumi și otrăvește aerul de pe toată planeta.
În cartea mea Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea zilei, am dat detalii despre originea și semnificația poporului evreu pentru bunăstarea lumii. Israelul, fiind statul evreu, ar trebui să fie un lider în îndeplinirea datoriei poporului evreu față de lume. Trebuie să ne amintim că poporul evreu nu este o etnie în sine, ci este format din descendenții strămoșilor care au venit din numeroasele triburi, clanuri și popoare care au locuit lumea antică a Semilunii Fertile. Acești oameni au devenit o națiune numai după ce au decis să se ridice deasupra animozității lor, care provenea din diferitele lor origini și rădăcini. După ce au realizat această unitate de neconceput, ei au arătat lumii o metodă de eliminare a urii, a războaielor și a ridicării popoarelor lumii la un nivel spiritual al existenței, unde prevalează frăția globală.
În profunzime, poporul evreu este legat într-o conexiune indestructibilă cu triburile și clanurile din care provin. Adânc în interior, descendenții acelor triburi, care până acum s-au răspândit în toată lumea, simt această conexiune și prin urmare, nu vor înceta niciodată să observe și să examineze evreii. Acești descendenți poartă cu ei amintirea latentă a împlinirii vechilor lor triburi și cer ca evreii să împărtășească secretul lor. Ei cer ca evreii să învețe lumea cum să formeze acea unitate mai presus de ură, pe care au format-o cândva între ei.
Dar evreii au uitat de mult totul despre realizările lor. Și ei au căzut pradă urii și au devenit ostili propriului lor popor, la fel ca înainte de a se uni pentru prima dată în antichitate.
Într-o astfel de stare, ei nu pot da un exemplu de unitate; ei nu pot decât să proiecteze ura, lucru pe care îl fac din abundență. Și din cauza așteptărilor lumii de la ei de a proiecta unitatea, cu cât se urăsc mai mult, cu atât lumea îi urăște și îi acuză că au provocat războaie.
Prin urmare, CPI și orice instituție internațională ar trebui să își concentreze atenția asupra unității evreilor între ei. Ar trebui să ceară ca statul evreu să devină un exemplu de frăție, mai degrabă decât de dușmănie, de coeziune mai degrabă decât de diviziune. Deoarece evreii sunt conectați la întreaga lume prin acele rădăcini uitate de mult, conexiunea lor se va reflecta asupra întregii umanități și va schimba atmosfera din întreaga lume. Din acest motiv, dacă CPI vrea ca palestinienii și întreaga lume să aibă o viață bună, trebuie să-i preseze pe evrei să fie evrei încă o dată –uniţi deasupra urii – si orice altceva va urma.
Filed under: Criza, globalizare, Educatie -
Niciun comentariu→
Întrebare: Ne așteaptă un mare congres și în prezent desfășurăm activități reciproce foarte intense în grupurile de zece. Ce depinde de fiecare dintre noi? Ce poate face fiecare dintre noi?
Întrebare:
Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Totul în realitate, bun sau rău, și chiar cel mai dăunător din lume, are dreptul de a exista și nu trebuie distrus și eradicat din lume. Trebuie doar să îl reparăm și să îl reformăm, deoarece orice observare a operei creației este suficientă pentru a ne învăța despre măreția și perfecțiunea Operatorului și Creatorului ei.
Întrebare: