Întrebare: Câți oameni de-a lungul istoriei au trecut Machsom-ul? Există doar câteva, zeci sau mii?

Răspuns: Milioane de oameni. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că acesta este un proces. Sufletele nu sunt niște blocuri separate unele de altele, ci mai degrabă sunt dorințe care se amestecă constant, se schimbă și se conectează. Adică este un sistem integral complex.

Întrebare: Unde există aceste milioane?

Răspuns: Există în afara corpurilor, în dorințe. La urma urmei, cel mai important lucru este dorința. Corpul ne apare ca existând în același volum limitat ca lumea noastră. De fapt, nu există o lume materială. Există doar lumea spirituală. Prin urmare, trebuie să trecem la a simții lumea spirituală și să ne asigurăm că ea este cea care există și nu această lume.

Întrebare: Unde există oamenii după trecerea Machsom-ului și ce fac acolo?

Răspuns: Există în calitățile lor. Tot ceea ce este în afara acestor calități, tot felul de materii minerale, vegetale și animale (nu există materie umană în lumea noastră; este clasificată ca animală) sunt percepute numai în senzațiile noastre corporale. În realitate, toate acestea nu există.

Senzațiile se schimbă și această lume dispare.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 06.02.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Larry King, legendarul prezentator și icoană de televiziune, a murit la vârsta de 87 de ani. A realizat peste 40.000 de interviuri și a fost inclus în Cartea Recordurilor. Într-o eră în care liderii emoționali puneau repede întrebări, întrerupandu-i pe ceilalți, el mai ales asculta. Punea întrebarea: „De ce? Ce crezi ”și asculta.

Acest lucru l-a făcut să iasă din tipare. Printre interlocutorii săi s-au numărat președinții SUA, începând cu Nixon, precum și Margaret Thatcher, Vladimir Putin, Martin Luther King, Nelson Mandela, Frank Sinatra, Marlon Brando, Mike Tyson, Paul McCartney și tu, Michael Laitman.

La sfârșitul conversației cu tine, el a spus brusc echipei de producție: „Vreau să vorbesc mai mult cu el, prelungește timpul”.

Răspunsul meu: Da, știa cum să-i arate interlocutorului că îl intervieva. Și a ascultat și a auzit. Și, deși la început nu am simțit niciun interes special pentru mine din partea lui, în doar câteva minute a început să se schimbe. A început să se obișnuiască cu situația, a început să trăiască în ea, să empatizeze.

Ascultarea este un dar de la Dumnezeu. Cine știe să asculte în zilele noastre? Nimeni. Chiar și psihologii. Principalul lucru pentru ei este să indese in tine ceea ce cred ei și atât. Nu lucreaza pentru contactul intern cu pacientul, cu persoana bolnavă, cu interlocutorul sau cu intervievatul. Acesta nu este cazul astăzi.

Întrebare: Deci, în principiu, arta de a asculta este arta principală?

Răspuns: Da. Pentru asta era renumit Larry King. Nu am avut nimic predestinat – o întâlnire neașteptată. Practic am răspuns la întrebările care îl interesau. Și în niciun caz ca intervievator, ci ca persoană care dorește să înțeleagă puțin despre viață, ce se întâmplă în familia sa, ce se întâmplă în viața sa, cu munca, cu o perspectivă asupra lumii.

M-a înțeles. Adică, el nu avea un astfel de comutator automat axat doar pe ceea ce avea nevoie el și restul nu contează, așa cum au de obicei gazdele de televiziune și radio. Nu, a absorbit totul pentru el însuși.

Întrebare: Care sunt principalele calități ale unui lider? Pentru a descoperi un om, ce trebuie să faci?

Răspuns: Pentru a descoperi pe cineva, trebuie să intri în el, fără a fi nevoie să  îl răsucești. Nu este necesar, pentru că îl desfaci și el, ca un copil în brațele tale, este foarte ușor, extern. Aceasta nu este esența sa interioară. Este necesar să se facă astfel încât omul să se deschidă pe sine și în așa fel încât să înceapă să se deschidă în tot ceea ce nici măcar nu s-a gândit, nu și-a imaginat, că va putea vreodată să vorbească.

Întrebare: Și acest lucru se întâmplă atunci când cel care întreabă prezintă întrebarea și într-un fel se anulează și ascultă?

Răspuns: Nu numai cand este anulat, dar atunci când vrea să intre în interlocutor, să simpatizeze, să fie cu el, nu doar să empatizeze. Și cu atât mai mult cu cât să nu arăți că îl prinzi în ceva sau îl învârtești în ceva. Cu Larry King, am simțit că este o persoană care este cu adevărat interesată să mă înțeleagă.

Pe atunci avea probleme cu persoana iubită, care era foarte bolnavă. S-a deconectat de la asta și a intrat în ceea ce îi spuneam. Acest lucru l-a captat mai mult decât problemele sale personale și de aceea era atât de interesat de mine și a întârziat la acest interviu. Și nu a vrut să plece, m-a ținut de mână.

Tocmai am înțeles de ce avea nevoie, că mergea la spital imediat după ce a vorbit cu mine și așa mai departe. A fost impresionant. Adică la final am intervievat persoana respectivă. Deși aceasta nu este specialitatea mea, nu sarcina mea, am fost impresionat de el. Tocmai această întorsătură este ceea ce el poate face. A rămas om.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, din 25.01.2021

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observație: Înainte ca poporul Israel să primească cele Zece Porunci, au existat Șapte Porunci ale lui Noe: șase înainte de Potop și încă una a fost adăugată după Potop.

Răspuns: Conform Talmudului, Dumnezeu le-a dat lui Adam lui Noe prin Adam și le-a transmis întregii omeniri. Apoi a apărut din această umanitate un grup, numit Yehudim, care înseamnă „tânjirea către Creator”. Prin urmare, li s-au adăugat porunci suplimentare.

Întrebare: De ce a șaptea poruncă a lui Noe, care a fost adăugată după Potop, i-a obligat să creeze un sistem judiciar echitabil?

Răspuns: Pentru că înainte de Potop totul se dezvolta instinctiv, iar oamenii nu trebuiau corectați. Și după Potop, când s-a dezvăluit o forță egoistă imensă, teribilă, care, ca să zicem, a provocat Potopul, a fost introdusă această poruncă suplimentară.

Adică, înainte de Potop, oamenii erau la nivelul elementar al animalelor, nu aveau nevoie de legi judiciare, avocați, instanțe. Și când ego-ul a crescut, atunci a fost necesar un sistem judiciar pentru a corecta interacțiunile și restul.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 26.12.2019

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Sunt monarhiile relevante într-o lume modernă?”

Într-o eră a expunerii mass-media nelimitate, familiile regale din Europa și din alte părți ale lumii nu au încetat niciodată să furnizeze combustibil pentru scandaluri explozive. Iar în perioadele de nenorocire globală, dramele monarhiilor oferă scăparea perfectă pentru mulți, așa cum arată ratingul în creștere. Acuzația de rasism în cadrul familiei regale britanice dintr-un interviu larg mediatizat cu prințul Harry și soția sa, este cea mai recentă controversă care a apărut pe scenă și a eclipsat celelalte monarhii din întreaga lume. Dincolo de detaliile sordide ale acestor frenezii media, merită să examinăm rolul semnificativ pe care regalitatea ar trebui să îl joace în stabilizarea societății.

Mă aștept la casele regale să reușească în aceste vremuri provocatoare și să crească în importanță, pe măsură ce conducătorii lumii actuale coboară. Pentru că spre deosebire de liderii mondiali care guvernează astăzi – cei care sunt aleși pentru câțiva ani și nu-i deranjează că lasă ruină la sfârșitul mandatului – regii știu că din ziua în care se nasc până în ziua în care mor, ei sunt responsabili pentru stat.

În ciuda acuzațiilor senzaționale de-a lungul anilor împotriva Palatului Buckingham, nu există o instituție mai stabilă în Marea Britanie decât Monarhia. Probabil, grație femeii carismatice cu părul alb care a reprezentat Coroana de atâți ani, Coroana rămâne încă stabilă. Fiecare bărbat și femeie, băiat și fată asociați cu coroana britanică, indiferent dacă este din Marea Britanie, Canada, Australia sau Noua Zeelandă, are o atitudine specială față de regina Elisabeta.

Scandalurile altor familii regale au ajuns, de asemenea, recent pe primele pagini – investigații de corupție în palatele vecine din Belgia și Spania, proteste masive de stradă împotriva legilor care interzic insultarea regelui Thailandei în Orientul Mijlociu, un prinț saudit se confruntă cu acuzații grave de ordonare a uciderii unui jurnalist în Turcia.

Cu siguranță, există probleme în fiecare casă regală din lume. Regii nu sunt îngeri și ar trebui să fie responsabili pentru faptele lor greșite față de publicul larg. Dar jurnalismul de scandal al presei nu va schimba fața istoriei, indiferent de câte detalii sordide ar scoate la iveală și le-ar împuternici. Reporterii adună scandal după scandal cu singurul scop de a urca la o înălțime din care banii și publicitatea pot fi culese. Nu există nicio încercare sinceră de a corecta distorsiunile, ci doar o simplă intenție de a profita de circurile murdare pe care le promovează.

A fi rege sau prinț este o adevărată misiune publică. Ei sunt responsabili pentru ieșirile la deschiderea școlilor, pentru a participa la adunări și ceremonii naționale. Ei acționează ca un simbol de stat al poporului.

Similar regatului naturii superioare – regatul cerurilor, dinastiile regilor de pe pământ sunt un factor permanent, stabil și neschimbat, care se desfășoară ca un fir de legătură între perioade de timp și generații. Un regat este ca o ramură materială care provine dintr-o rădăcină spirituală. În același mod în care o ierarhie predomină în natură, o monarhie regală poate furniza o formă adecvată de guvernare în societatea umană.

Dacă toate țările europene de astăzi ar fi conduse de regi în loc de politicieni, Europa nu ar fi la un pas de colaps așa cum este acum. Indiferent de răsturnările politice dintre state și în interiorul țărilor, casele regale rămân conectate între ele, menținând relații mai presus de toate celelalte fricțiuni. Și aici stă importanța lor și într-o lume modernă.

Casele regale formează un fel de plasă simbolică de siguranță în conexiunile dintre ele, care descriu echilibrul și stabilitatea continentului european care se clatină ca pe o frânghie subțire. Oamenii de stat fini observatori, înțeleg de asemenea această importantă funcție a regalității. Chiar și Francisco Franco, conducătorul unei dictaturi militare din Spania, după toate cele spuse și făcute, l-a declarat pe Juan Carlos drept rege, pentru că a înțeles cum poate monarhia să funcționeze ca o forță stabilizatoare.

Ceea ce vedem în scandalurile din fața ochilor noștri nu este prăbușirea caselor regale, nu este sfârșitul unei ere așa cum este prezentat. Dimpotrivă, au un mare potențial de a ajuta Europa să fie mai stabilă. Ar fi un beneficiu pentru lume dacă s-ar păstra toate casele regale rămase, chiar și cele mai mici. Regii și reginele sunt în măsură să ofere speranță și exemplu de cum să rezistăm valului ascendent al mării furtunoase moderne.

Mă aștept la casele regale să reușească în aceste vremuri provocatoare și să crească în importanță, pe măsură ce conducătorii lumii actuale coboară. Pentru că spre deosebire de liderii mondiali care guvernează astăzi – cei care sunt aleși pentru câțiva ani și nu-i deranjează că lasă ruină la sfârșitul mandatului – regii știu că din ziua în care se nasc până în ziua în care mor, ei sunt responsabili pentru stat. Prin urmare, regii ar trebui să-şi intensifice eforturile de a avea grijă și a se conecta la oameni. La sfârșitul zilei, aceasta este misiunea lor, pentru aceasta a fost stabilită ierarhia, pentru a fi în slujba maselor, pentru a ajuta la asigurarea unor societăți stabile și puternice.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin“Există o fericire reală?”

Când a izbucnit Covid-19 la începutul anului trecut, majoritatea dintre noi am simțit ca şi cum ne-am fi pierdut viața. Mai exact, nu ne-am pierdut viața dar ne-am pierdut capacitatea de a ne bucura de viață. La urma urmei, dacă nu puteți să vă luaţi concediu de două ori pe an, să mergeți la cumpărături ori de câte ori doriți și oriunde doriți, să mergeți la filme, restaurante și parcuri de distracții cu copiii (sau cu un prieten, prefăcându-vă că sunteți din nou copii), atunci de ce să te bucuri în viață? Mai rău încă, atunci când virusul ne-a lăsat șomeri pe mulți dintre noi sau ne-a trimis într-o pauză prelungită, ne-am pierdut siguranţa financiară și am devenit reticenți în a cheltui pe lux chiar și atunci când am fi putut să o facem.

Acum, când vaccinurile sunt aici și putem începe să reluăm aceste activități, se pare că nu suntem siguri cum să ne bucurăm la fel de mult, așa cum am făcut-o. Ceva s-a schimbat în noi, nu mai suntem siguri ce ne face fericiți și dacă există cu adevărat fericire.

Noile plăceri, pe care în curând vom începe să le simțim, vor proveni din calitatea conexiunilor noastre cu ceilalți. Cu cât cultivăm mai mult conexiunile cu ceilalți, cu atât construim relații mai pozitive, cu atât mai multă bucurie va reveni la noi prin rețeaua care se construiește deja între noi. În consecință, plăcerea pe care o vom experimenta va fi cu totul diferită: va fi plăcerea de a dărui altora.

Dar există o fericire reală și este la îndemâna oricui. Anul trecut ne-a „înțărcat”, dacă vreți din modul nostru din trecut de a ne bucura și ne-a pregătit pentru un nou tip și mai înalt. Poate că încă nu ne dăm seama, dar acum că putem începe să ne bucurăm din nou de acele plăceri din trecut, vom vedea că pur și simplu nu sunt la fel de distractive sau de satisfăcătoare ca odinioară.

Chiar și gelozia noastră față de ceilalți pare să se fi schimbat. Desigur, ne-ar plăcea în continuare să fim bogați, celebri și populari, dar suntem mai puțin dispuși să muncim din greu pentru asta. Nu am devenit leneși; pur și simplu ne-am maturizat și aceste obiective par, ei bine, puțin imature.

Toate acestea sunt pregătiri. Este posibil să nu îl simțim încă, dar un nou tip de plăcere apare în noi. Este încă ascuns, dar impactul său ne afectează deja. Estompează plăcerile anterioare de aceea ele nu mai strălucesc pentru noi așa cum au făcut-o înainte. Această nouă plăcere care înflorește în noi ne cuprinde nu numai pe fiecare dintre noi, ci pe toți cei din jurul nostru. Acesta este motivul pentru care ne estompează plăcerile egoiste; este mult mai cuprinzătoare decât orice ne putem imagina în prezent.

Societatea noastră se schimbă pentru că noi ne schimbăm; ne simțim din ce în ce mai conectați între noi și dependenți unul de celălalt, iar societatea noastră devine tot mai conectată. Plăcerile care provin dintr-o astfel de conexiune provin nu numai din mine, ci din conexiunile mele cu ceilalți. Acesta este motivul pentru care sunt atât de puternice în comparație cu plăcerile care provin din micul meu cerc.

Noile plăceri, pe care în curând vom începe să le simțim, vor proveni din calitatea conexiunilor noastre cu ceilalți. Cu cât cultivăm mai mult conexiunile cu ceilalți, cu atât construim relații mai pozitive, cu atât mai multă bucurie va reveni la noi prin rețeaua care se construiește deja între noi. În consecință, plăcerea pe care o vom experimenta va fi cu totul diferită: va fi plăcerea de a dărui altora.

Nu doar noi ne vom schimba. Întreaga noastră societate se schimbă. Alții se vor bucura să ne dăruiască la fel de mult pe cât ne vom bucura noi să le dăruim. Va fi o inversare completă a mentalității actuale, în care fiecare persoană se gândește la propria sa plăcere și nimic altceva nu ne interesează. În schimb, nimic nu ne va interesa decât plăcerile altora, dar nu vom fi deficienți în niciun fel, deoarece alții vor fi interesați de același lucru față de noi și ne vom bucura atât de a oferi celorlalți cât și de a primi de la ei. Va fi o societate atât de diferită de cea de astăzi încât nici nu ne putem imagina cât de satisfăcuți și mulțumiți ne vom simți când o vom stabili. Acum munca noastră este doar să grăbim cât mai mult posibil apariția acestei societăţi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabalistul și filosoful Rambam din secolul al XII-lea a scris: „Când oamenii s-au adunat cu Avraam și au întrebat despre cuvintele sale, el le-a spus tuturor în funcție de înțelegerea lor, până când i-a readus pe calea cea bună. Deci, mii și zeci de mii s-au adunat la el – ei sunt oamenii casei lui Avraam ”.

De unde a știut Rambam, care a trăit la 2.000 de ani după aceste evenimente, că așa s-a întâmplat?

Răspuns: Când un cabalist se angajează în cercetare, el însuși trece prin toate aceste stări în sine. Faptul este că vedem lumea care există în noi. Nu este nimic în afara noastră.

Întrebare: Este posibil ca un cabalist să o vadă așa, dar omul obișnuit, vede o lume care se află în afara lui?

Răspuns: El vede presupusa lume înconjurătoare. I se pare doar că această lume există. Cabalistul înțelege că toate acestea există în proprietățile sale. Deci, dacă își schimbă proprietățile – și un cabalist le poate schimba – este ca și cum ai călători în timp.

De exemplu, atât Baal HaSulam, cât și alți cabaliști scriu despre ceea ce a spus Avraam. De unde știu că el vorbea la un moment dat în astfel de circumstanțe? Se îmbracă cumva în el.

Întrebare: Deci, l-a găsit Rambam pe Avraam în el?

Răspuns: Desigur! Toate aceste proprietăți! Se pare că joc aceste stări în mine, îl găsesc pe Avraam în mine, experimentez aceleași circumstanțe, conexiuni, relații ca și el și privesc lumea în același mod în care o face şi el.

Calitatea lui Avraam începe să adune proprietăți similare cu ea în mine. Cu proprietatea Nimrod, este un conflict. Toate acestea într-un singur om.

Așa începe rezistența în el, când descoperă în sine o împărțire în Nimrod și Avraam, proprietatea de a primi și proprietatea de a dărui.

Din emisiunea de pe KabTV„Stări spirituale” din 13.05.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există unele asemănări între modul în care Avraam și cei o mie de adepți ai săi au părăsit Babilonul și felul în care israeliții au părăsit Egiptul. Diferența este că Avraam nu a fost urmărit, iar israeliții au fost urmăriți de Faraon și armata sa.

Răspunsul meu: Avraam a împărțit oamenii într-un mod foarte simplu. El a părăsit majoritatea babilonienilor, știind că aceștia, cu egoismul lor, oricum s-ar împrăștia unul de celălalt.

Acest lucru este descris în „Marele comentariu” (Midrash Rabbah), care se referă la același perioadă de timp cu „Cartea Creației” lui Avraam.

Astfel, avem surse scrise acum patru mii și cinci sute de ani. Desigur, aceasta nu este o scriere recentă, dar, în principiu, o putem crede pentru că, pe măsură ce dezvăluim aceste povești străvechi, vedem din ce în ce mai mult că ceea ce este scris în acele cărți este cu atât mai adevărat.

Deși Babilonul a fost locuit inițial de o singură națiune vreme de aproximativ trei mii de oameni, ei erau încă o populație compusa din mai multe triburi si clanuri antice. Avraam era, de asemenea, dintr-un trib numit „Ivri”. De aceea a fost numit „Avraam Ivri”.

Faimosul istoric Josephus Flavius, în care putem avea o mare încredere, descrie foarte clar modul în care acei oamenii s-au împrăștiat pe tot globul: o parte a babilonienilor a mers în Germania, o altă parte în Apenini, o treime în Est, India și China, o a patra în nord, spre Rusia, o cincime către Africa și așa mai departe. Deși el numește acești oameni prin altfel de nume, în principiu, puteți ghici cine sunt de fapt.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 6

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→