Comentariu: Acum Israelul a câștigat o oarecare independență pe acest pământ.

Răspunsul meu: Asta nu este deloc independență, ci doar o condiție pentru ca noi să începem să lucrăm la independența noastră reală, astfel încât în timp ce trăim aici, să formăm o comunitate numită națiune (deși nu este o națiune), ceea ce ar crea o conexiune reciprocă serioasă între noi în echivalența formei cu Creatorul.

Faptul că Israel există acum este doar o condiție pentru crearea unui grup în cadrul căruia, în consimțământ și iubire reciprocă, în cultivarea acestor calități, se poate ajunge treptat la calitatea de dăruire reciprocă, adică la revelația creatorul. Atunci vom câștiga independență; altfel nu o vom face.

Atunci va fi posibil să numim acest grup, care se va conecta unul cu celălalt, o națiune. În caz contrar, nu este o națiune, ci doar o parte răvășită, ruptă a unei foste națiuni care au fost cândva uniți sub condiția dăruirii și iubirii reciproce.

Întrebare: Atunci acest grup, această națiune unită numită Israel, va include nu numai israelienii care trăiesc pe acest pământ, nu?

Răspuns: Oricine dorește. La fel ca în Babilonul antic. Cine a venit la Avraam? Cei care aveau un punct în inimă, o poftă, un depozit interior, că vreau acest lucru, că acesta este mai presus de orice altceva. Astfel de oameni ni se vor alătura. Restul nu, vor pleca, nu vor locui aici. Văd o astfel de migrație în viitor.

Aici vor veni cei care au un punct în inimă, care vor să devină națiunea Israelului, care aspiră direct la Creator, care obțin independență spirituală.

Întrebare: Dar oamenii care au venit odată aici?

Răspuns: Au venit pentru că au fost alungați de soartă, alungați de suferință, de ura întregii omeniri. Este corect dictat de faptul că nu ne îndeplinim misiunea: să aducem corecție întregii lumi, tuturor națiunilor.

Adică, tot acel Babilon antic, care este acum stabilit pe tot globul, atunci când are nevoie reală de acest lucru, trebuie să învețe știința propriei corecții, a îmbunătățirii sale, a ridicării la nivelul adevăratei independențe față de orice suferință și sursa ei, pentru a deveni etern și perfect.

Din emisiunea de pe KabTV„Puterea cărții Zohar” # 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Întreaga lume este un sistem de conexiuni între nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii și între oameni. Astăzi, vedem lumea prin conexiunile noastre egoiste. Toată lumea le simte diferit. Ce vede un cabalist?

Răspuns: Un cabalist vede foarte clar toate conexiunile: cât de mult dau oamenii unii altora, cât se îngrijesc unii de alții, cât sunt de conectați unul la altul. El vede acest lucru în măsura corectării sale și simte astfel întreaga lume ca existând în calitatea de dăruire.

Și ajunge în mod constant la alte realizări, construite pe opoziție din calitatea dăruirii și a iubirii și i se dezvăluie două sisteme: primirea și dăruirea. Și trebuie să lucreze pentru a le combina.

Întrebare: Putem spune că o persoană care a trecut Machsom vede absolut toate conexiunile dintre oameni?

Răspuns: Adevărat. Cu toate acestea, el nu le va folosi în detrimentul sistemului însuși, care se numește Creator.
Din emisiunea de pe KabTV “ Stări Spirituale” 06.02.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este credința o simţire a Creatorului? Te cred pentru că ești mare și puternic în ochii mei?

Răspuns: Nu, nu este deloc aceeași credință, cea despre care vorbește înțelepciunea Cabalei. În înțelepciunea Cabalei, termenul „credință” înseamnă caracteristica dăruirii, caracteristica Binei. În timp ce, în înțelepciunea Cabalei faptul că doar mă crezi nu este luat în considerare, deoarece nu are nicio bază, la fel ca în orice altă știință.

Întrebare: Vrei să spui, nu trebuie să te cred?

Răspuns: Aceasta este treaba ta.

Întrebare: Dar deseori se întâmplă ceea ce spui. Și te cred.

Răspuns: Pentru că, prin cuvintele mele, conectez în tine concepte anterioare, care nu puteau fi conectate. Și acest lucru este plăcut, calmant și eliberator pentru tine.

Legătura și conexiunea contrariilor care apar în tine pentru că mă asculți îți oferă o conexiune cu mine. Prin simțurile voastre egoiste, începeți să simțiți că merită să mă ascultați, deoarece într-un fel ca acesta am pus în voi concepte care anterior nu erau capabile să fie conectate, care nu se puteau completa reciproc.

În timp ce acum, ele se completează reciproc și crezi că ai încredere în mine. Dar aceasta nu este credința despre care vorbim.

Credința este caracteristica lui Bina care poate fi atinsă numai de sus, prin dăruirea luminii. Lumina superioară vă conferă egoismul și începeți să simțiți în el o caracteristică opusă lui, dorința de a dărui, de a împlini pe cineva. Aceasta este ceea ce se numește credință.

Și aceasta nu este aceeași credință despre care vorbesc religiile. Înțelepciunea Cabalei nu funcționează prin intermediul unor astfel de lucruri.

Întrebare: Rezultă că mai am un drum lung de parcurs pentru a ajunge la adevărata credință?

Răspuns: Ce diferență face asta? În orice caz, eşti pe cale.

Din  emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” din 22.12.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cineva ți-a scris: „De când a murit soțul meu, mă simt inutilă. Copiii nu au nevoie de mine, fiica mea mi-a spus recent: „Nu te amesteci decât atât cât trebuie.” Am crezut că voi fi de folos nepoților mei, dar sunt ocupați cu propriile lor gadgeturi și doar se enervează din cauza mea. Am învățat să tricotez și am crezut că voi tricota pentru ei, dar cumpără totul online. Am încercat să mă ocup cu tot felul de alte lucruri, cum ar fi cărțile de joc, rezolvarea cuvintelor încrucișate, dar nu mă interesează. Se pare că nimeni nu are nevoie de mine.”

Ce trebuie să facă această femeie? Cum poate o persoană să învețe să fie nevoie?

Răspuns: Cred că pentru aceasta nu trebuie căutat cineva care are nevoie de tine în sens personal, ci ce poţi face pentru a fi util și bun pentru un număr mare de oameni, pentru întreaga umanitate. Astăzi, totul este făcut pentru a ne asigura că suntem cât mai independenți unul de celălalt. Și când cineva vrea să ne deranjeze oferindu-și ajutorul, nu îl dorim.

Întrebare: Deci, o bunică simplă se poate dezvălui lumii? Poate fi deodată utilă lumii, utilă oamenilor?

Răspuns: Fără îndoială! Numai dacă înțelege ce este de folos pentru lume, pentru oameni, se poate regăsi în asta.

Întrebare: Și cae poate face ea în beneficiul lumii?

Răspuns: Învățându-se pe ea însăși și pe ceilalți oameni să fie interconectați corect între ei. Acest lucru va aduce o forță pozitivă imensă în lume, care va face lumea un loc mai bun.

Întrebare: Acesta este sensul vieții pe care îl caută omul? Acesta este sensul vieții mele?

Răspuns: Nu are sens. Este doar un remediu. Sensul vieții ar trebui să fie deja mai presus de acest lucru.

Întrebare: Sensul vieții este ceea ce ai spus – stabilind legături cu ceilalți, făcându-i buni? Îl vă împlini acesta pe om?

Răspuns: Cu siguranță îl va împlini. Omul va începe să simtă că are acest sens. În această împlinire, această legătură dintre noi, trecem la nivelul următor, ne putem împlini pentru încă 100 de ani înainte.

Intrăm într-un sistem în care suntem cu toții conectați. Acesta este un sens complet nou al vieții. Trăim, parcă, într-un corp comun.

Întrebare: Poate o a doua tinerețe, după 70-80 de ani?

Răspuns: Fără îndoială! Omul se desprinde de sine în această societate în care se află, pe care o construiește. Trebuie să facem asta.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.02.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți inversa complet percepția asupra realității, evaluarea unei situații și a vieții?

Răspuns: Nu te poți gândi cum să te schimbi. De unde știi că acest lucru este posibil? Trebuie să navighezi unde dorești să mergi și pentru ceea ce ai nevoie.

Te poți inversa sub influența unei societăți relevante, dar numai dacă există anumite condiții prealabile pentru aceasta, intenții serioase. Trebuie să existe câteva estimări speciale aici.

Nu se poate ca cineva să spună: „M-am săturat să fiu cine sunt. Vreau să fiu diferit”. Trebuie să verifice cu atenție totul, să planifice, să-și creeze propriul mod de a implementa asta. Nimic nu doar se va întâmpla.

Întrebare: Societatea trebuie să se oprească și să înceapă să-și pună întrebările corecte?

Răspuns: Și de ce ar face asta? Aici ne confruntăm cu întrebarea: „Ce vine mai întâi?” Ce cauzează întrebarea care apare în societate? Ce a afectat societatea? Ce a adus dezechilibru în ea? Și așa mai departe.

Și atunci putem vorbi despre ceea ce este necesar pentru a ne readuce într-o stare de pace sau către o mișcare echilibrată.

Viața însăși va pune întrebările necesare.

Din emisiunea de pe KabTV “întreabă un Cabalist” 12.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este modul corect de a citi cărțile cabalistice dacă nu sunt încă familiarizat cu terminologia cabalistică?

Răspuns: Abordarea este aceeași ca în studiile regulate – dobândirea treptată a abilităților.

Îmi amintesc de prima dată când am venit la cursurile de Cabala. Mi s-a spus: „Stai jos, deschide cartea, citește”. Am deschis. A fost o introducere în știința Cabalei, una dintre prefațele cărții Zohar. Am început să citim. Și atât. Fără introducere, fără pregătire.

Astăzi este diferit. Există conversații introductive și evenimente preliminare. Și înainte, totul era foarte simplu: dacă vrei, stai jos și citește.

Întrebare: Poate de aceea există cărți mai ușoare pe care le poți folosi înainte de a începe literatura serioasă?

Răspuns: Da, există o mulțime de astfel de cărți astăzi. Dar personal cred că este necesar să predau în modul în care am fost învățat.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebări despre cărțile cabaliste”, 22/10/2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cazul gândirii paradoxale”

Gândirea paradoxală este ceva pe care sisteme diferite încearcă să o promoveze, cum ar fi sistemele educaționale sau diferite organizații avansate. Ne simțim confortabil atunci când problemele sunt lipsite de ambiguitate, dar se dovedește că abilitatea de a ține cont de ideile conflictuale dezvoltă mintea oamenilor foarte eficient. Gândirea paradoxală contribuie la sănătatea mintală a oamenilor, la dezvoltarea mentală și construiește în final o societate mai bună. Dar care este cel mai înalt nivel de gândire paradoxală pe care îl putem realiza? Să examinăm câteva informații.

Un alt paradox care poate dezvolta lumea este relația noastră cu ego-urile noastre violente. Pe de o parte, dorința egoistă de a supune pe toată lumea ne distruge viața. Pe de altă parte, dacă vom învăța cum să ne folosim corect ego-urile, le vom putea transforma în ceea ce se numește „ajutor făcut împotriva lui”. Cu alte cuvinte, le vom putea transforma în pârghii de dezvoltare, care ne vor ridica de la un nivel la altul pe scara spirituală.

Când suntem limitați la un singur sistem de gândire, contradicțiile ne încurcă și creează coliziuni interne. Alternativ, atunci când dezvoltăm un sistem dual de gândire, putem menține un gând într-un sistem și un gând complet opus în celălalt. Aceasta permite existența simultană a opusurilor complete în noi, deoarece fiecare gând se află într-un sistem diferit. Prin urmare, provocarea noastră este să știm cum să construim un sistem suplimentar de gândire. Despre aceasta este înțelepciunea Cabalei.

Imaginați-vă că există insecte minuscule care nu înțeleg dimensiunea înălțimii și trăiesc numai în funcție de percepția lor asupra suprafeței. Se pot deplasa dintr-o parte în alta în spațiul lor, dar nu în sus sau în jos. În raport cu ele, avem un alt nivel de percepție. În mod similar, o persoană care trăiește într-un sistem de gândire simte lumea foarte diferit de cel care trăiește în două sisteme de gândire.

Un lucru este să înțelegem această noțiune, dar este cu totul altceva să o realizăm. Pentru a face acest lucru, trebuie să trezim forțe evolutive care vor dezvolta acel sistem în noi. Nu putem ști cu adevărat care sunt aceste forțe, dar nu avem nevoie cu adevărat să le ştim. Este suficient să vrei să le dezvolți pentru a le face să acționeze asupra noastră cu mai multă forță. Trucul, dacă vreți, este să știm cum să abordăm acea forță evolutivă și să o facem să construiască în noi acel sistem avansat.

Un bun exemplu de exercițiu de construire a unui astfel de sistem dual este povestea biblică a legării lui Isaac. Dumnezeu i-a spus lui Avraam despre Isaac: „Prin Isaac urmașii tăi vor fi numiți” (Geneza 21:12), ceea ce înseamnă că Isaac avea să aibă copiii săi și să continue dinastia lui Avraam. Dar, pe de altă parte, Dumnezeu l-a instruit pe Avraam să „I-l ofere … ca ofrandă arsă” (Gen. 22: 2), ceea ce ar împiedica continuarea dinastiei lui Avraam. Cum putem concilia astfel de instrucțiuni contradictorii? Atunci trebuie să intervină terțul. Într-un astfel de caz, nu putem folosi rațiunea, deoarece ne va direcționa într-un fel sau altul. În schimb, trebuie să „convocăm”, adică să dorim ca un intelect superior – din care a venit contradicția, rădăcina paradoxului – să vină și să reconcilieze conflictul.

În înțelepciunea Cabalei, rădăcina, unde toate conflictele sunt reconciliate, este numită „Creatorul”. Creatorul este forța generală în natură; este forța care susține toată realitatea, rădăcina universului și tot ceea ce evoluează în el, originea vieții noastre. În cele din urmă, fiecare contradicție indică tocmai spre ea, spre sursa din care provine totul și în care totul se unește.

Deoarece nu putem conecta contrariile cu mintea noastră actuală, trebuie să ne înlocuim mintea cu o minte „actualizată” pe care o primim de la sursa superioară. Acesta este modul în care paradoxurile ne ridică la un nivel spiritual.

Un alt paradox care poate dezvolta lumea este relația noastră cu ego-urile noastre violente. Pe de o parte, dorința egoistă de a supune pe toată lumea ne distruge viața. Pe de altă parte, dacă vom învăța cum să ne folosim corect ego-urile, le vom putea transforma în ceea ce se numește „ajutor făcut împotriva lui”. Cu alte cuvinte, le vom putea transforma în pârghii de dezvoltare, care ne vor ridica de la un nivel la altul pe scara spirituală.

Aspirația noastră spirituală nu ar trebui să fie aceea de a șterge ego-ul din lume, ci mai degrabă de a dori ca el să rămână și chiar să crească. Pe măsură ce ne străduim să ne ridicăm deasupra lui, să îl acoperim cu o relație bună cu ceilalți, ne și ridicăm la grade superioare în spiritualitate.

Cheia pentru a face față paradoxurilor este deci în trecerea de la un sistem în care gândim doar la noi înșine la un sistem în care ne gândim la ceilalți, le simțim nevoile și le înțelegem. În acest fel, construim în noi un sistem suplimentar, care ne va oferi puncte de vedere contradictorii. Apoi, când vom învăța cum să conectăm aceste puncte de vedere, va apărea în noi un intelect superior, care va rezolva paradoxurile de astăzi la un nivel mai înalt de conexiune și complementaritate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ar trebui să rezistăm „oboselii electorale”?”

Pe 23 martie, israelienii vor merge la vot pentru a patra oară în mai puțin de doi ani. Există o zicală în Israel că cine votează influențează (viitorul cuiva și viitorul țării). Participarea la vot în Israel este similară cu cea a altor țări democratice, dar de data aceasta, a patra alegere din mai puțin de doi ani, mulți spun că au șansa de a influența. Oamenii sunt sătui, dezamăgiți și nu mai cred în sistem. Cred că este corect să spunem că oamenii se confruntă cu ceea ce am putea numi „oboseală electorală”.

Îi înțeleg. Și eu simt strecurându-se această apatie. Cu toate acestea, cred că nu ar trebui să cedăm. Israelul este diferit de orice altă țară. Există multe probleme de rezolvat aici: sărăcia, inegalitatea, costul ridicat al vieții, lipsa de oportunități pentru cei defavorizați, scindările sociale din fiecare colț și nenumărate alte probleme. Cu toate acestea, nu vom putea rezolva niciuna dintre ele dacă nu avem o țară în care să putem lucra la ele. Și pentru că suntem sub o amenințare constantă de distrugere, pentru mine, singurul criteriu pentru a alege pe cine să votez este siguranţa. Primul ministru al Israelului trebuie să fie cineva care să poată asigura existența Israelului și orice altceva, absolut totul, vine după aceea.

Unitatea națiunii este, desigur, singura valoare pe care o văd importantă. Dacă avem unitate, vom rezolva toate celelalte probleme și ne vom îndeplini obligația de națiune evreiască. Cu toate acestea, vă puteți uni doar cu cei vii, nu cu cei morți. Prin urmare, în prezent singura mea întrebare atunci când îmi exprim votul este cine va face cea mai bună treabă în a proteja Israelul de dușmanii săi.

Nu spun asta dintr-o perspectivă politică, ci din punct de vedere spiritual. Pentru a-și îndeplini rolul în lume pentru ca Israelul să dea un exemplu de unitate și să fie o lumină pentru națiuni trebuie în primul rând să existe și în al doilea rând trebuie să existe în siguranță, astfel încât să se poată concentra pe construirea unității deasupra rupturilor incalculabile din societatea israeliană. Acesta este motivul pentru care atribui o asemenea importanță securității și de aceea este mai degrabă o considerație spirituală decât una politică.

În afară de politică, cred că este timpul ca poporul Israel să înceapă să fie ceea ce ar trebui să fie poporul Israel – să își îndeplinească obligația față de lume, să se unească și să dea un exemplu de ridicare deasupra tuturor diferențelor. Adunarea exilaților s-a întâmplat deja la nivel fizic. Evreii au emigrat în statul Israel din toată lumea. Totuși, pe plan interior am rămas despărțiți. Acum trebuie să ne îndeplinim sarcina spirituală și să transformăm exilații într-o singură națiune, un simbol al uniunii deasupra diviziunii. Aceasta va fi realizarea vocației noastre, darul nostru pentru lume, cel mai bun și, cu adevărat singura garanție pentru siguranța și prosperitatea noastră.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când egoul descompune”

De atât timp cât ne putem aminti, ego-ul a fost aliatul nostru. Ne-a adus mari realizări: am ieșit din peșteri, am dezvoltat agricultura și am învățat să ne producem propria hrană, am devenit stăpâni ai pământului și ai cerului, am învins plăgile și am permis fiecărei persoane de pe pământ să aibă o viață, care doar cu două secole în urmă era potrivită pentru regi.

În ultimele câteva decenii, ego-ul a preluat tot ceea ce facem, iar relațiile noastre cu ceilalți se bazează acum nu numai pe dorința de a ne construi pe noi înșine, ci într-o mare măsură, dacă nu complet, pe aspirația de a răni, umili și chiar distruge pe alții. Odată ce ego-ul începe să se concentreze asupra distrugerii, acesta strică totul. Când se întâmplă acest lucru, este timpul să ne luăm rămas bun de la el, înainte de a ne atrage într-un alt război mondial.

Dar nu am ajuns la asta. În timp ce unii dintre noi se bucură de o bogăție de neimaginat, alții sunt mai rău decât au fost strămoșii lor; mor ca muștele fără mâncare, apă sau demnitate. Am fi putut învinge ciumele, dar se pare că noi înșine am devenit o ciumă care infestează lumea cu venin și ură pentru semenii noștri, pentru toată viața și pentru planeta noastră. Egoul, care ne-a adus tot ceea ce avem, pare să putrezească și acum distruge tot ceea ce am realizat prin el.

Atât timp cât am folosit ego-ul pentru a crește și a ne dezvolta, acesta a funcționat în favoarea noastră. Am folosit întotdeauna ego-ul nu numai pentru dezvoltare ci și pentru a învinge dușmanii și rivalii, dar nu l-am lăsat să preia conducerea. În ultimele câteva decenii, ego-ul a preluat tot ceea ce facem, iar relațiile noastre cu ceilalți se bazează acum nu numai pe dorința de a ne construi pe noi înșine, ci într-o mare măsură, dacă nu complet, pe aspirația de a răni, umili și chiar distruge pe alții. Odată ce ego-ul începe să se concentreze asupra distrugerii, acesta strică totul. Când se întâmplă acest lucru, este timpul să ne luăm rămas bun de la el, înainte de a ne atrage într-un alt război mondial.

Încă nu vedem; credem în continuare că ego-ul este prietenul nostru, dar așa cum toți părinții le spun copiilor lor: „Stai departe de compania rea!” Ego-ul este acum o companie proastă, deoarece nu caută altceva decât probleme, să lupte cu toată lumea și să distrugă pe toată lumea, așa că trebuie să ne îndepărtăm de el sau ne va trage în jos împreună cu el.

Există o alternativă: calea de urmat este prin unirea mâinilor și unirea forțelor. Ego-ul poate să nu fie mulțumit în acest fel, deoarece nu vom distruge pe nimeni, dar noi, spre deosebire de ego-urile noastre, vom câștiga siguranță, bucurie și încredere în viitorul nostru. Astăzi, numai o societate unită poate prospera. Numai atunci când oamenii din diferite medii, credințe și ideologii își dau mâna, pot crea o societate vitală și flexibilă care se poate adapta la circumstanțele în schimbare din lume. Când domnește o singură ideologie, devine rapid rigidă și fragilă și se va prăbuși în scurt timp. Priviţi la ce s-a întâmplat în Germania nazistă, Italia fascistă și Uniunea Sovietică Comunistă pentru a realiza că pentru a reuși, diversitatea este o cerință, iar diversitatea nu poate prospera acolo unde domnește ego-ul. Este timpul să detronăm ego-ul.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă am fi fost în măsură să învingem înclinația rea care ne induce în confuzie, dacă ne-am fi putut ridica împotriva ei ca niște eroi și am fi putut să dăruim, dacă am fi putut captura dorința noastră de a primi și să o modelăm, atunci doar ne-am fi mărit egoismul. S-ar fi umflat și mai mult!

Prin urmare, nu există nicio modalitate de a ajunge la dăruire decât printr-o tranziție specială. Descoperim că dorința de a primi nu este demnă de nimic, dar nu o putem depăși.

Prin urmare, depindem de forța superioară, care este în afara noastră. Ne agățăm de această forță superioară și vrem să creștem doar cu ajutorul ei, de parcă intrăm în pântecul nivelului superior ca un embrion și acolo ne anulăm complet, ne dorim ca superiorul să ne modeleze în orice formă dorește.

În această formă, începem deja să creștem de cealaltă parte a Machsom (barierei) în calitate de dăruire.

Nu avem de ales. Trebuie să renunțăm și să ridicăm mâinile, așa cum este scris: „Și s fiii lui Israel au oftat din cauza muncii și au strigat, iar strigătul lor s-a ridicat la Dumnezeu … și Dumnezeu le-am auzit gemetele. ” Cu toate acestea, acest lucru se întâmplă numai după ce am făcut tot posibilul și am ajuns la o cădere completă, punctul în care nu mai putem continua. Ceea ce putem face este doar să strigăm către Creator. Și va fi un strigăt perfect pentru că suntem siguri că depindem doar de forța superioară și nu avem nicio șansă să obținem ceea ce ne dorim cu propriile forțe.

Acest strigăt provine de fapt din munca nereușită, adică necesită cel puțin un grup, un grup de zece, și abia atunci putem ajunge la un strigăt adevărat și să primim ajutorul forței superioare, lumina reformatoare, care ne scoate din intenția de dragul nostru către intenția de a dărui. Astfel, scăpăm din Egipt.

Din lecția zilnică de Cabală 11.03.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→