Întrebare: Ce putem face atunci când cineva simte respingere față de prietenii săi, chiar dacă înțelege că aceștia sunt singura cheie pentru avansare, dar nu se poate abține?

Răspuns: Să se roage. Mai rămâne un singur lucru de făcut – să strige către Creator și să ceară prietenilor să se roage pentru el, astfel încât să-l scoată din această stare.

Întrebare: În principiu, totul depinde el?

Răspuns: Și de Creator, pentru că dacă se întâmplă ca Creatorul să-l arunce din acest grup, tot nu ar trebui să fie dezamăgit și ar trebui să-și caute calea către Creator în afara acestui grup de zece, în afara acestui grup, în alte moduri. Poate să stea singur acasă și să studieze până când vine o altă oportunitate, dar pur și simplu să nu părăsească calea.

Din emisiunea de pe KabTV „Profesor – student”, 07.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De unde putem obține dorința de a atinge lumina infinitului? Acum suntem într-un ocean de lumină nesfârșită, dar simțim că ne lipsește? Deloc. Dorim ceea ce vedem în fața noastră, ceea ce este perceptibil pentru egoismul nostru.

Și de aceea Avraam l-a întrebat pe Creator: „Cum voi ști că voi moșteni”, deoarece ei nu au (vasele) Kelim sau nevoia pentru marea moștenire pe care mi-o arăți pe care o vei da fiilor mei ; nu au nevoia pentru ea. ” De unde primește omul obișnuit astfel de gânduri pentru că vrea doar o viață liniștită și nimic mai mult?

Dar Creatorul spune: „Nu! Ți-am pregătit exilul egiptean ca şi chintesența tuturor relelor. Veți intra în această perioadă și veți dobândi în ea astfel de dorințe, încât veți dori să ieșiți din ele. Veți simți că vă sunt dăunătoare ”.

Pe de o parte, nu există forță pentru a scăpa de ele și, pe de altă parte, este imposibil să rămâi în ele. Exilul este o închisoare care te sufocă, te lasă fără o gură de aer, dar nu poți scăpa de ea într-o asemenea măsură încât egoismul te sufocă.

Și vezi că lucrezi doar pentru ego-ul tău, care ia totul pentru sine. Este ca și cum ai încerca să bei dintr-o găleată plină de găuri: scoți apă din puț, murind de sete, o aduci la gură și este goală. Și atunci nu există altă cale de ieșire decât să scape din această închisoare.

Cel care rămâne egoist și nu vrea să învețe să dăruie se numește egiptean, nu evreu. La urma urmei, evreu înseamnă unitate (Yihud), iar egipteanul nu este îndreptat spre unitate și va rămâne în Egipt.

Creatorul i-a explicat lui Avraam toate acestea.

Din lecția zilnică de Cabală 11.03.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Unul dintre videoclipurile tale a fost despre copii care se transformă în vedete și devin lideri. Cum ei sunt crescuți pe scenă și devin cei mai buni la cântat sau la dans. În acest clip ai vorbit despre iubire, despre apropiere și despre ce ar trebui să fie competiția cu adevărat.

Apoi am primit această scrisoare pentru tine: „Competiția sănătoasă duce la succes, conducere, și rezultate bune. A fi un om încet nu este niciodată un lucru bun. Iubirea, apropierea și empatia sunt idealuri false. Vreau să fiu mai bun, așa că voi fi; vreau să am mai mult succes, așa că o voi face. Câștigul dă încredere în sine, în viață și duce la succes în continuare.

Mă îndoiesc că domnul Laitman ar fi devenit ceea ce este dacă nu ar fi avut abilități de conducere sau înclinație de a fi câștigător. Nu te mai preface! Numai o buruiană crește de la sine. Trebuie să creștem recolta și să stăpânim buruienile. Doar prin conducere, doar prin câștig reușim: este supraviețuirea celui mai adaptat „.

Răspunsul meu: Ceea ce spune el este adevărat! Doar că toate acestea sunt bune printre buruieni. În timp ce un om în cele din urmă trebuie să iasă câștigător asupra lui însuși, nu asupra celorlalți. El trebuie să-și vadă sinele interior și modul în care ar trebui să acționeze în contrast cu acesta în exterior. Asta vreau să spun, nu mă refer la oameni ca buruieni.

Întrebare: Ce zici de competitivitatea dintre copii despre cine are cea mai bună voce sau cine este cel mai bun dansator?

Răspuns: În cele din urmă, nu este nimic bun în acest sens. Nimic! Antrenezi un copil să fie mai bun, mai mare și mai puternic, să câștige și să se bucure de victorie. În orice caz, în cele din urmă realizezi că nu asta face pe cineva să câștige în viață.

Întrebare: Deci ei nu cresc să devină lideri?

Răspuns: Nu. Doar o victorie individuală asupra propriei persoane, aici trebuie să fii câștigător.

Întrebare: Cu alte cuvinte, lumea modernă este construită pe aceste concepte, le respingi?

Răspuns: Asta cu siguranță. Cred că toți cei care mă aud, care citesc ceea ce scriu eu, înțeleg că accept lumea modernă așa cum este pentru a o schimba.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Unul dintre cabaliștii faimoși, comentator al Tanakhului, David Altschuler a scris că înainte de timpul regelui Nimrod, toți oamenii erau egali și niciunul dintre ei nu s-a ridicat pentru a-i domina pe alții. Dar Nimrod a început să domine și să domnească pe Pământ. Atunci oamenii au început să construiască Turnul Babel.

Răspunsul meu: Turnul Babel, Migdal Bavel în ebraică, din cuvântul „lebalbel” (confundare), înseamnă confuzie, amestecare de limbi. Aceasta înseamnă că egoismul a devenit mai înalt decât oamenii iar ei au încetat să se înțeleagă unul cu altul.

Întrebare: Aici au apărut două personaje, Avraam și Nimrod, care simbolizează binele și răul, o forță pozitivă și una negativă. Avraam a susținut că este necesar să se unească deasupra contradicțiilor apărute iar Nimrod a propus să se împrăştie și să se aşeze peste tot în lume. Care este rezistența aici?

Răspuns: Avraam a chemat la aceeași unitate ca înainte. Doar că atunci era firească, iar acum când au apărut contradicțiile, a fost necesar să se realizeze o conexiune deasupra lor. Nimrod a pledat pentru ceea ce se numește dezvoltare capitalistă, pentru o decizie rațională.

Amândoi aveau dreptate. Pentru că, pe de o parte, Avraam spunea: „Am trăit bine. Acum egoismul a crescut și ne separă. Să ne unim!” Nimrod, însă, s-a gândit: „De ce trebuie să ne unim? Tot ce vine din natură este bun. Dacă a apărut egoismul, acesta ne va dezvolta. De ce ar trebui să ne uniformizăm din nou?”

Întrebare: Este clar că a apărut un conflict între ei. Dar, din moment ce Tora nu vorbește despre corporalitate, ce înseamnă, din punct de vedere intern, că două forțe se manifestă într-o persoană: Avraam și Nimrod? Ce sunt aceste forțe?

Răspuns: Avraam a chemat oamenii care posedau aceste două ţinte: să ridice punctul de unitate, să-l ridice și mai sus, deoarece în acest scop se dezvolta egoismul.

Nimrod a susținut că egoismul era necesar pentru sinele său, astfel încât, folosindu-l, să începem să ne dezvoltăm fizic și tehnologic.

Nimrod, din cuvântul „mered” (revoluție), s-a opus naturii integrale. Era convins că egoismul ar trebui folosit ori de câte ori este posibil.

Întrebare: Egoismul nu este natura? Se pare că Nimrod mergea într-un mod natural, urmându-şi natura.

Răspuns: Depinde ce urmărea el. Natura se bazează pe echilibru și se află în homeostazie internă. Egoismul, ca și cancerul, încalcă totul.

Se pare că, pe de o parte, natura este construită pe concurență și, pe de altă parte, este construită pe interacțiune, pe echilibrul a două sisteme opuse. Un sistem este Nimrod, iar celălalt este Avraam. Problema este cum să le echilibrezi.

Din emisiunea de pe KabTV “Stări Spirituale” 13.05.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu vedem schimbări în comportamentul extern al profesorului în stări de ascensiuni și coborîri, în timp ce vedem astfel de schimbări la prieteni? Cum reușiţi să fiţi atât de plin de energie tot timpul, în timp ce alții sunt în stări de urcare și coborâre?

Răspuns: Am trecut deja prin stările în care voi vă aflați acum. Cu mult timp în urmă am obținut recunoașterea faptului că aceste stări sunt trecătoare și că după seară vine noaptea, că după noapte vine dimineața și apoi ziua și că ele sunt toate stări utile.

Am înțeles că trebuie să-mi plec capul și să aștept și chiar că pot grăbi timpul zorilor – lumina spirituală. Acesta este motivul pentru care sunt întotdeauna într-o stare în care mă pot ocupa făcând ceva.

Sunt stări în care trebuie să urmăresc un program TV sau social, care mă ajută să gândesc, astfel încât să pot construi vocabularul și terminologia necesare și să înțeleg mai bine ce se întâmplă în lume etc.

În afară de asta, scriu postări pe Twitter, am întâlniri cu scriitorii care scriu articole în presă, de mai multe ori pe săptămână. Particip la sesiuni de filmare a programelor pe o varietate de subiecte diferite legate de înţelepciunea Cabalei, psihologie etc. și predau lecții de seară despre Cartea Zohar. Deci, puteți vedea că lucrez tot timpul.

Vreau să vă împărtășesc un secret: mă angajez în diferite părți ale Înțelepciunii Cabalei în funcție de starea în care mă aflu. Nu este nevoie, de exemplu, de o sensibilitate specială pentru a studia „Prefața la Înțelepciunea Cabalei” sau “Studiul celor zece Sefirot”. Așadar, când sentimentele mele amorțesc și devin ca un buștean, mă îndrept spre aceste părți. Pe de altă parte, când sentimentele mele prind viață, mă angajez în studierea articolelor din Shamati sau a articolelor din Rabash.

În fiecare zi trebuie să mă pregătesc pentru lecția de a doua zi. Dacă lecția începe la trei dimineața, mă trezesc cu două ore înainte de lecție, fac un duș fierbinte, mă încălzesc și mă asigur că nu voi adormi. Trăiesc conform acestui program de peste patruzeci de ani și așa am dezvoltat acest obicei.

Îmi iau munca foarte în serios. Deși cunosc materialul, îl parcurg înainte de lecție pentru a intra în subiect, pentru a intra în starea în care mă pot conecta cu elevii și pentru a fi pregătit pentru contactul cu ei, pentru a-i simți, astfel încât şi să mă poată simţi.

La începutul fiecărei lecții, le prezint tema timp de zece-cincisprezece minute și încerc să le-o prezint într-un mod nou. Aceasta înseamnă că este o muncă extrem de creativă care necesită un efort mental constant, așa că, aceste gânduri nu mă părăsesc chiar și atunci când dorm, și experimentez totul în interiorul meu.

Studenții sunt cel mai important lucru pe care îl am. Mă raportez la ei cu mare uimire. Ei sunt baza vieții mele.

Cred că cei care vin fizic la lecții sau care le privesc virtual, simt asta și avansează de la o zi la alta.

Ei primesc în fiecare zi o porțiune de cunoștințe spirituale, sentimente și o nouă perspectivă etc. În plus, nu este doar un eveniment sau un fenomen, ci o adevărată reînnoire interioară, este o muncă reală.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 02.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce înseamnă să pofteşti la soţia vecinului tău?“

Stările în care progresăm ar trebui să fie îndreptate doar spre dăruire și nu spre propriile beneficii.

Starea noastră este foarte interesantă raportat la calea noastră spirituală. Pe de o parte, suntem singuri și întreaga lume este înăuntrul nostru, așa cum este scris: „O persoană este o lume mică”.

Pe de altă parte, toate dorințele noastre interioare apar ca personaje existente în afara noastră. Același lucru este valabil și pentru prietenii noștri care gândesc la fel: ni se pare că există în afara noastră și, ulterior, începem să vedem treptat că toți sunt în interiorul nostru.

„Vecinii” se referă la acești prieteni ai noștri cu gânduri similare.

Pentru a progresa spiritual, adică pentru a descoperi conexiunea noastră cu Creatorul, trebuie să procesăm dorințele prietenilor, care sunt numite „soții”, dintr-un grad spiritual, adică un grad de dăruire. Aceasta înseamnă că trebuie să ne îmbrăcăm în aceste dorințe și să lucrăm la ele în beneficiul prietenilor, și nu în beneficiul propriu.

Acest lucru nu are nicio legătură cu sexele, așa cum le înțelegem în lumea noastră. Partea feminină reprezintă dorința de a primi, materia fundamentală a creației, iar partea masculină reprezintă dorința de a dărui, care este natura Creatorului.

Prin urmare, lucrând pentru a beneficia din dorința de a primi și nu pentru a o folosi în folosul propriu, acționăm la un nivel spiritual, ca Însuși Creatorul, și punem astfel în aplicare porunca: „Să nu râvnești la soția aproapelui tău”. Cu alte cuvinte, operăm la un nivel de „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”.

Cele Zece Porunci sunt situate la nivelul celor zece Sefirot. Porunca „Să nu râvnești la soția aproapelui tău” este cea mai serioasă dintre toate poruncile, deoarece se ocupă de cea mai joasă calitate egoistă internă, și anume folosirea dorinței de a primi pentru a primi doar pentru propriul beneficiu.

Interzicerea unei astfel de intenții ne permite să aplicăm pe deplin dorinței noastre de a primi o intenție de a dărui, astfel încât să putem intra într-o conexiune reciprocă între noi la un nivel spiritual superior, unde nu suntem împărțiți după sex.

Bazat pe emisiunea TV, „Stări spirituale” cu Cabalist ul dr. Michael Laitman pe 26 decembrie 2019. Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să mă raportez la criticile pe care mi le adresează oamenii?

Răspuns: Nu răspund la criticile care îmi sunt aduse, decât dacă sunt la obiect și văd că ar trebui să profit de această critică pentru a-mi schimba puțin metodele de instruire, exprimarea mea sau pentru a acorda mai multă atenție la un anumit aspect etc. Salut orice critică care mă poate ajuta practic în diseminarea înțelepciunii Cabalei.

Ignor orice altceva care se spune despre mine și nici nu citesc ceea ce scriu oamenii despre mine. Am auzit că s-au scris multe lucruri neplăcute în presă, dar nu mă simt ofensat de niciunul în niciun fel. Aceasta este natura umanității înainte de a fi corectată.

Din  emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 23.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Paștele este o sărbătoare extrem de importantă, o stare care stă la baza întregii dezvoltări spirituale a omului. Paștele înseamnă o tranziție, adică părăsim un loc și intrăm în altul; facem tranziția de la dorința de a primi de dragul nostru la dorința de a primi de dragul dăruirii.

Direcția acestei dorințe se schimbă: să dăruiască aproapelui și prin ea să dăruiască Creatorului.

De aceea Paștele este atât de important pentru noi. Construiește întreaga bază a unei persoane spirituale. Prin faptul că omul este atras să afle mai multe despre această sărbătoare, puteți simți în el o bază spirituală puternică.

Dorința de a deveni asemenea Creatorului se exprimă într-o cerere către El de a corecta dorința noastră egoistă: pentru restricționarea ei, pentru ecranul care nu ne permite să folosim dorința de dragul nostru și pentru tranziția sa treptată în dorința acordare.

Toate acestea se întâmplă cu ajutorul luminii reformatoare numită lumina Paștelui. Acestea sunt forțele superioare care vin la noi și, la fel ca un adult, ia un copil de mână și îl conduce, așa că lumina ne scoate din dorința noastră egoistă spre dorința de dăruire. Această tranziție se numește exod din Egipt.

Nu există nimic mai important în dezvoltarea spirituală decât ieșirea din Egipt. Prin urmare, toate acțiunile ulterioare de acordare se bazează pe memoria părăsirii Egiptului, adică au devenit posibile deoarece am făcut această tranziție de la egoism la acordare.

Această acțiune este cauzată de lumina reformatoare, adică o iluminare specială a Creatorului de sus pentru a dărui, care ne afectează din ce în ce mai mult și crește dorința de a obține dăruire în noi. Începem să ne simțim neimportanți în această lume, deși s-ar părea că avem totul pentru împlinirea egoistă. Dar vrem ceva mai mult.

Nu știm încă ce ne lipsește, dar ne apropiem de dorința de dăruir. În acest fel, Creatorul ne aduce mai aproape de El de departe, din interiorul egoismului nostru El crește un germen al dorinței de dăruire, o formă în alta.

Apoi vom învăța să atragem lumina care se reformează și vom vedea acțiunea sa în noi înșine: cum răstoarnă dorința egoistă, face o restricție asupra ei și apoi o direcționează spre dăruire. În acele locuri, în dorințe, unde am căutat împlinirea egoistă, dorim acum să fim umpluți altruist.

Este ca un copil care crește. În timp ce este mic, el apucă totul și îl trage spre el. Dar când crește, înțelege că prin conectarea cu ceilalți te poți împlini mai mult și, oferind cuiva iubit, te poți împlini. Chiar și în această lume constatăm că este posibil să ne bucurăm de acțiunile de dăruire. Astfel, o persoană crește treptat de la nivel animat la nivel uman.

Ieșirea din Egipt, de la egoism la dorința de a dărui, este începutul adevăratei dezvoltări spirituale a omului. Prin urmare, acesta este un proces foarte dificil și de lungă durată și până când omul nu va trece prin toate detaliile care i-au fost atribuite în funcție de rădăcina sufletului său, nu va fi demn să părăsească Egiptul.

În esență, întreaga omenire trece prin aceste etape de dezvoltare. De aceea existăm în această lume. Dar există oameni care au simțit deja nevoia să cunoască rădăcina vieții, rădăcina spirituală. Prin urmare, nu trebuie decât să actualizăm această ieșire în spiritualitate: să încheiem întregul proces de dezvoltare în Egipt, în dorința noastră egoistă, să-l urâm, adică să ne dăm seama de răul său și să ne rugăm Creatorului.

Apoi Creatorul va acționa asupra noastră cu o lumină specială, o forță care ne poate scoate din egoism și întru dăruire. Și dacă ne unim pentru a fi o singură națiune, un singur grup, vom ieși din intenția noastră egoistă și vom simți că ne ridicăm deasupra ei până la forța acordării. Atunci vom începe să experimentăm lumea spirituală dincolo de Egipt, dincolo de apele Mării Finale.

Din lecția zilnică de Cabala  10.03.2021 „Pesach (Paște)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→