Ascensiunea din această lume în lumea spirituală se realizează datorită faptului că avem nevoie din ce în ce mai mult de ajutorul Creatorului. Și pentru a ne ajuta să dobândim calitățile Sale, Creatorul ne ”îngreunează” inima, sentimentul că nu putem face față fără El. Oriunde ne aflăm,  suntem convinși că nu putem să îndeplinim nicio condiție spirituală.

Dar, de asemenea, nu suntem în stare să îi cerem Creatorului; nu știm cum să o facem. Asta arată lipsa de credință. Adică nu simțim Creatorul, nu simțim că El există și că așteaptă să ne ajute și că numai cu ajutorul Său putem îndeplini condițiile spirituale, putem realiza conexiune și dăruire și putem vedea lumea ca fiind creată dintr-o sursă.

Prin urmare, va trebui să dezvăluim mai mult din forța răului, care nu ne permite să ne conectăm unii cu alții și cu Creatorul. Și când simțim că nu suntem capabili de conexiune și dăruire, înseamnă că Creatorul ne arată faraonul care stă între noi și ne conduce către acest zid, ne împiedică să ne deplasăm spre conexiune și să ne apropiem unii de alții pentru a deveni un singur om cu o singură inimă.

Și toată această povară a inimii este rezultatul necredinței în Creator, adică a lipsei sentimentului că această forță există și că doar această forță ne pune tot felul de obstacole în față.

Creatorul este cel care îl pune pe Faraon, egoismul nostru, împotriva noastră, astfel încât să fim convinși de neputința noastră interioară. Trebuie să acționez, dar simt că nu sunt în stare, nu am puterea să-mi depășesc egoismul nici măcar un pic.

Și cu cât avansăm, cu atât ne simțim mai slabi, incapabili de a efectua cea mai mică acțiune de dăruire. Dar Creatorul a aranjat în mod deliberat ca noi să ne aruncăm în egoism, ceea ce arată puterea sa completă asupra noastră, puterea faraonului în a cărui sclavie ne aflăm în Egipt. Numai Creatorul ne poate salva trăgându-ne din egoism, nu altă forță. Astfel, avem din ce în ce mai multă forță de dăruire pe care ne-o poate da Creatorul.

Aceste două forțe, forța faraonului și forța Creatorului, stau una împotriva celeilalte, iar Moise suntem noi, forța din mijloc, care vrea să îndrepte balanța în partea Creatorului și să se ridice deasupra lui Faraon, pentru a ieși din controlul său. Dar această forță este foarte slabă. Și numai în măsura credinței noastre în Creator, în faptul că El ne poate mântui prin smulgerea noastră din mâinile faraonului, stabilim dominația forței binelui asupra forței răului.

Creatorul trimite zece plăgi, trezind forța lui Faraon. El îi spune lui Moise: „Vino la Faraon, căci i-am împietrit inima”. Și de ce îl împietrește pe Faraon, făcându-l din ce în ce mai puternic?

Moise este forța care vrea să scape de Faraon și să ne scoată din egoism. Moise vede că nu poate ieși singur, ci trebuie să se agațe de Creator, agățându-se de El așa cum un prunc se agață de mama sa cu toate forțele lui. Este singurul mod în care se simte în siguranță.

Ambele forțe provin de la Creator: forța de a dărui și forța de a primi. Noi trebuie doar ne rugăm ca forța dăruirii să prevaleze asupra forței de primire și să ne permită să efectuăm acțiuni practice de dăruire.

Și când vom învăța să realizăm acțiuni altruiste, vom simți prezența Creatorului în ele, forța Sa și ajutorul Său. Așa vom începe să ne adunăm dorințele de dăruire din care vom forma apoi un vas spiritual, sufletul nostru, forma unui grup spiritual.

Prin urmare, principalul lucru este să luăm în considerare unde primi invitația Creatorului de a efectua o acțiune spirituală de dragul dăruirii, de a ne da seama de incapacitatea noastră de a o îndeplini și de a fi nevoiți să ne îndreptăm spre Creator pentru ajutor. Atunci primim această putere de la El și efectuăm acțiunea de dăruire. Această ascensiune deasupra egoismului se numește ieșirea din Egipt.

Din lecția zilnică de Cabală 17/3/21, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zohar For All, VaYera, Item 375: În mod similar, într-o zi în care există Din în lume și Creatorul stă la tronul judecății, în care Satan este acolo calomniat deasupra și dedesubt. El este acolo pentru a distruge lumea și pentru a lua sufletele oamenilor, deoarece el este Satana, îngerul morții.

Comentariu: Spunem că nu există nimeni în lume în afară de Creator. Totuși, se pare, există și Satana.

Răspunsul meu: În „depozitul” Creatorului există nu numai Satana, ci și Faraonul, îngerii buni și răi, îngerul morții și așa mai departe.

Întrebare: Cum rămâne cu „Nu există altcineva în afară de El”?

Răspuns: De aceea toate aceste forţe există în „depozitul” Său iar El le folosește, trimite aceste forțe în toate direcțiile și El doar le controlează, trage corzile. Suntem sub influența atât a forțelor bune, cât și a celor rele. Mai mult, se presupune că sunt rele pentru că totul este pentru bine.

La urma urmei, pentru a merge înainte, este necesar să fim împinși din partea opusă. Aici El ni se descoperă în diferitele sale înfățișări, cu chipuri diferite: bun și rău, rău și bun.

Toate acestea sunt pentru a arăta omului semnificația interioară, pentru a-i arăta viața, istoria, geografia, toată dezvoltarea umanității, lumea interioară a tuturor și așa mai departe. Trebuie să descoperim acest lucru din două calități opuse.

Ce face Creatorul? El preia controlul asupra Satanei și lucrează prin el. Binele este îmbrăcat în rău pentru ca răul să ne influențeze și prin acest contraatac ne conduce spre bine. În caz contrar, noi, ca egoiști, am lua binele în așa fel încât să-l apucăm egoist.

Cu toate acestea, atunci când acest bine este îmbrăcat în rău, de parcă răul exterior este de la Creator, se opune răului nostru şi atunci nemulțumirea noastră se manifestă și apar probleme. Suntem obligați să facem ceva cu noi înșine.

Treptat, devenim mai blânzi, ne deschidem și devenim pregătiți pentru revelarea binelui. Apoi Creatorul eliberează binele din Sine, și ne contopim unul cu celălalt. Acesta este singurul mod în care ne putem influența reciproc: binele pentru bine și răul pentru rău.

Nu va funcționa altfel, deoarece alții nu te vor înțelege. Încearcă să-i tratezi bine pe cei care te tratează rău și vei vedea că, procedând astfel, nu trezești decât răul și mai mare. Dar pe plan intern, trebuie să acționăm în continuare cu iubire și bunătate.

În exterior, trebuie să vă comportați așa cum fac ei, deoarece numai așa puteți forța partea opusă să accepte metoda de corectare. Aceasta este o psihologie corporală elementară. De asemenea, Creatorul lucrează cu noi conform acestui principiu.

Nu este nimic complicat în acest sens. Trebuie doar să intri puțin mai adânc în sistemul de relații care există între noi, să vezi că funcționează și să-l folosești tocmai pentru a înțelege sistemul intern al universului și pentru a atinge ascensiunea ta spirituală.

Din  emisiunea de pe KabTV “Puterea Cărţii Zohar,” #7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Stăpȃnind conexiunea umană”

Lumea avansează spre o stare mai interconectată, spre reciprocitate și integrare. Cel care percepe deja această tendință de dezvoltare poate transmite altora spiritul conexiunii. Suntem martori ai semnelor procesului de maturizare a umanității care a fost accelerat de pandemie. Maturitatea completă va fi atinsă numai atunci când ne ridicăm la nivelul iubirii celorlalți. Perioada de tranziție spre aceasta poate fi ori dureroasă ori plăcută, în funcție de nivelul nostru de participare, dispusă la introducerea acestei schimbări pozitive.

Ce ne poate îndrepta spre o stare de apropiere emoțională și armonie în ciuda tuturor dezacordurilor legitime? Fiecare dintre noi ca un „cultivator de conexiuni”, trebuie să pună în mod constant în fața ochilor un singur principiu: pentru a influența pe cineva în bine trebuie mai întâi să mă conectez cu persoana respectivă în simpatie, laudă și înțelegere, în timp ce gândim împreună cum să continuăm să îmbunătățim grija comună și reciprocitatea. Cu alte cuvinte, fiecare trebuie să pună în practică iubirea pentru ceilalți, pentru a crea cel mai fertil teren pentru o existență plăcută.

Până acum, am lăsat natura noastră egoistă înnăscută să ne domine gândurile și acțiunile din viață. Cu cât continuăm mai mult în această direcție, cu atât ne îndepărtăm mai mult de legea esențială unificatoare a naturii, îndepărtare care duce la suferința tuturor pe măsură ce diviziunea proliferează. Astfel, izbucnirea virusului care are loc ne conduce spre o societate mai conștientă, conștientă de interdependența noastră, aşa încât aspirațiile noastre pentru un viitor mai bun să dea roade.

Cum putem obține rezultate ideale în relațiile și coeziunea noastră umană? În primul rând este important să realizăm că fiecare persoană acționează ca un tip de receptor și emițător. Primim în mod constant mesaje, le procesăm în noi și le transmitem. Deci, când încep să mă gândesc la conexiuni bune și la relații complementare între oameni, un câmp al unei simţiri pozitive se răspândește deja în jurul meu, chiar și fără cuvinte.

Mai mult, pentru a crește impactul pozitiv în cercurile în care ne mișcăm de-a lungul vieții, trebuie să ne evaluăm mediul înconjurător în primul rând. Aceasta înseamnă că trebuie să verificăm situația actuală a oamenilor cu care ne asociem, starea la care aspiră să ajungă, ce ar considera a fi succes și cum definesc un viitor bun. Apoi, trebuie să construim un plan de acțiune de extindere bazat pe acea viziune adaptată lor și să oferim aprofundarea conexiunii reciproce ca mijloc de a-i ajuta să-și atingă aceste obiective.

Acest tip de sensibilitate la nevoile și aspirațiile altora este relevant în relațiile noastre cu copiii și membrii familiei, precum și cu prietenii și colegii de la locul de muncă. Ar putea fi, de asemenea, legat de îmbunătățirea sănătății, a carierei și a succesului în afaceri, de relații mai bune în realitate, cu orice și oricine. Oricare ar fi situația exactă, principiul este întotdeauna același: înțelegeți mai întâi unde sunt oamenii și ce își propun, și apoi gândiți-vă cum să le demonstrați că prin conexiuni bune între cei din jur își pot atinge obiectivele.

Pentru a înțelege mai bine ce se înțelege prin cuvântul „conexiune”, să luăm în considerare cercul familial, din motive de ilustrare. Cum arată o familie conectată? Este un loc în care fiecare se simte deschis unul față de celălalt, dispus să se înțeleagă și să se sprijine reciproc, fără a fi nevoie să se apere sau să se ascundă de nimeni. O familie trebuie să fie o unitate în care atmosfera este ca un nor cald și blând care înconjoară pe toată lumea.

Dacă vrem să ne lărgim perspectiva, putem face un pas mai departe și putem încerca să ne gândim cât de diferit ar fi condusă țara noastră cu această abordare, axată pe conexiune. Dacă oamenii ar putea sta împreună și s-ar putea conecta în același mod ca în cadrul unei familii, societățile noastre s-ar comporta într-un mod foarte diferit. În loc să luptăm de dimineață până seara în asemenea moduri nemiloase cum o facem, la fiecare pas ar exista interacțiuni mai pașnice între noi.

Ce ne poate îndrepta spre o stare de apropiere emoțională și armonie în ciuda tuturor dezacordurilor legitime? Fiecare dintre noi ca un „cultivator de conexiuni”, trebuie să pună în mod constant în fața ochilor un singur principiu: pentru a influența pe cineva în bine trebuie mai întâi să mă conectez cu persoana respectivă în simpatie, laudă și înțelegere, în timp ce gândim împreună cum să continuăm să îmbunătățim grija comună și reciprocitatea. Cu alte cuvinte, fiecare trebuie să pună în practică iubirea pentru ceilalți, pentru a crea cel mai fertil teren pentru o existență plăcută.

#connection #caring #cohesion

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când incluziunea se întoarce împotriva ei înseși”

Interzicerea cărților și filmelor pentru copii este egală cu a scrie pe perete – societatea se prăbușește

În ultimele câteva luni, am fost bombardați cu știri despre „corectări” care au loc în diferite companii globale, corporații, dar mai ales în sistemul educațional. Aceste măsuri care se iau pretinzând că fac societatea mai incluzivă, de fapt interzic, opresc, limitează și condamnă multe dintre cele mai elementare libertăți ale oamenilor dintr-o țară democratică, precum libertatea de exprimare și chiar libertatea de gândire. Există prea multe exemple de menționat, dar iată câteva exemple tipice: Amazon a eliminat cărțile iconice pentru copii ale Dr. Seuss, iar Disney + a scos din profilurile copiilor filme prețioase precum Dumbo, Peter Pan și Swiss Family Robinson și a adăugat o atenţionare lângă titlu în profilurile adulților că filmele au conținut cultural inadecvat.

Până acum, am devenit atât de înstrăinați încât nu mai putem suporta pe nimeni care nu este exact ca noi. Drept urmare, introducem „echitatea”, care încearcă să forțeze obiectivitatea și să impună imparțialitatea și egalitatea, atunci când, de fapt, afirmă că dacă nu gândești așa cum crede factorul de decizie că „trebuie”, ești ostracizat , sub rezerva diferitelor pedepse sociale, cum ar fi interzicerea societății, pierderea locului de muncă, rușinarea pe rețelele sociale și alte pedepse sociale care sunt adesea mai dureroase decât încarcerarea și, uneori, determină oamenii să-și ia viața.

Mai mult: Coca-Cola le-a cerut lucrătorilor săi să fie „mai puțin albi”, să combată rasismul în mod serios. Megyn Kelly, într-un interviu cu Bill Maher a spus că și-a scos copiii dintr-o școală privată, deoarece printre alte ciudățenii trezite a organizat un program de „educație trans experimentală de trei săptămâni” în clasa a treia a fiului ei.

Există încă mai multe exemple: Școala Grace Church din Manhattan oferă un ghid de 12 pagini pentru „limbajul incluziv”. Ghidul îi descurajează pe copii să folosească cuvintele „părinți”, „mamă” și „tată” și le sugerează să folosească în schimb „oameni buni” sau „adulți”. În New York, Departamentul Educației va elimina toate „ecranele” selective pentru școlile medii pentru anul universitar 2021-2022 și va elimina cu totul prioritatea locală pentru licee. Pentru a crește diversitatea, o loterie va înlocui testele de screening. Și, în cele din urmă, Bari Weiss scrie despre o prietenă de-a ei, o mamă din Manhattan a unei fete de patru ani care și-a urmărit fiica desenând, când fata a spus cu dezinvoltură: „Trebuie să desenez în propria mea culoare a pielii” Ea a spus mamei că este „cu adevărat importantă” culoarea pielii. Asta a învățat ea la școală.

Ironia despre aceste exemple și multe altele este că toate acestea sunt consecințele unei campanii de creștere a incluziunii și a diversității. În mod clar, militanții nu realizează că, atunci când inhibi libertatea de gândire și libertatea de exprimare elimini incluziunea, elimini diversitatea și distrugi societatea în bucăți. Nu cred că această ideologie va prevala dar dacă o va face, America se va prăbuşi singură.

Această campanie se îndreaptă către un rezultat clar, pe care eu îl numesc „recunoașterea răului”. Cu alte cuvinte, ne va arăta că propria noastră natură, natura umană, este coruptă și rea până la capăt. În acest proces, ne va arăta, de asemenea, că nu avem nici o idee despre modul corect de a educa copiii sau adulții.

Educația de succes necesită cunoașterea rezultatului final înainte chiar de a începe. Și în ceea ce privește campania de incluziune, natura nu a creat oameni egali; i-a creat diferiţi! Nu i-a creat mai buni sau mai răi, ci mai degrabă diferiţi! Noi, oamenii, atribuim valoare unei rase peste alta, unei culturi peste alta, unei credințe peste alta și unei viziuni a lumii asupra alteia. Prin urmare, noi oamenii suntem problema, nu rasa, genul, credința sau cultura în care ne-am născut. Îi facem pe oameni inegali pentru că așa ne gândim la ei. Diversitatea este o binecuvântare; îi face pe oameni unici și, prin urmare, extrem de valoroși! Încercarea de a elimina diferențele dintre noi va crea separare, înstrăinare și ură și nu va crea incluziune sau egalitate.

Într-adevăr, de multe secole până acum, ne dezvoltăm din ce în ce mai mult. Până acum, am devenit atât de înstrăinați încât nu mai putem suporta pe nimeni care nu este exact ca noi. Drept urmare, introducem „echitatea”, care încearcă să forțeze obiectivitatea și să impună imparțialitatea și egalitatea, atunci când, de fapt, afirmă că dacă nu gândești așa cum crede factorul de decizie că „trebuie”, ești ostracizat , sub rezerva diferitelor pedepse sociale, cum ar fi interzicerea societății, pierderea locului de muncă, rușinarea pe rețelele sociale și alte pedepse sociale care sunt adesea mai dureroase decât încarcerarea și, uneori, determină oamenii să-și ia viața.

Încercarea de a schimba natura umană este la fel de înțeleaptă ca înclinarea lui Don Quijote în faţa morilor de vânt și mult mai dăunătoare. Rănește sufletele oamenilor, în special pe cele ale copiilor și le mutilează psihicul. Nu poți lega oamenii de un pat mental al lui Procust și să te aștepți să iasă nevătămaţi. Nu vor fi niciodată la fel și nu vor fi indivizi sănătoși.

Ceea ce trebuie să faceți este să folosiți unicitatea fiecărei persoane în beneficiul societății. Trebuie să evidențiați diferențele și să arătați modul în care contribuția fiecărei persoane îl face unic sau de neînlocuit. Când îi faci pe oameni mândri de cine sunt, nu vor dori să se schimbe singuri; nu vor dori să-i schimbe pe ceilalți și se vor simți încrezători în conexiunea și comunicarea cu ceilalți. Acesta este întregul truc pentru construirea unei societăți înfloritoare.

Într-o societate care susține unicitatea oamenilor, ei nu vor ezita să socializeze, să se amestece în diverse grupuri și să cunoască alți oameni și alte culturi. Nu vor exista rasism sau discriminare între ei, nici o judecată și nici o xenofobie, deoarece vor ști că au ceva de câștigat de la fiecare persoană pe care o întâlnesc. Astfel de oameni vor forma societăți înfloritoare care inerent vor fi diverse și incluzive în mod natural. Vor fi vibranți și primitori tocmai pentru că toate punctele de vedere, rasele, genurile, credințele și culturile sunt binevenite.

De dragul celor 330 de milioane de oameni care trăiesc în America, sper că o vor înțelege înainte, mai degrabă decât după ce vor suferi chinuri de neimaginat pentru că au încercat să-și schimbe propria natură.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Oamenii nu sunt șomeri, pur și simplu nu trebuie să lucreze”

Deși Israelul își revine din pandemia Covid, se pare că piața muncii este încă în plin blocaj. Nu este vorba de faptul că nu există locuri de muncă de ocupat; doar că oamenii nu mai sunt dornici să le ocupe. De fapt, atât de mulți israelieni preferă să rămână fără locuri de muncă, încât guvernul a inițiat o campanie pentru a încuraja oamenii să se întoarcă din concediu sau din șomaj. Până în prezent însă, campania a avut doar un succes parțial.

Adevărat, îi înțeleg pe acești oameni. Cred că, înainte de a ne întoarce înapoi la viața noastră pre-Covid, care aparent nu era ceva ce ne doream atât de tare, trebuie să reflectăm la ceea ce dorim. Oamenii își dau seama acum că pot avea o viață bună chiar dacă câștigă mai puțin. Au mai mult timp liber de petrecut cu familia și prietenii și, odată ce vă aflați printre oamenii care vă plac, nu este nevoie să cheltuiți mulți bani pentru a vă distra. O zi la plajă cu familia costă nu foarte mult, dar este foarte plăcută și plină de satisfacții emoționale. Când ne gândim la asta, cât să mai avem nevoie de altceva?

Nu trebuie să ne iubim, nici măcar să ne placem, oricum nu încă. Tot ce ne trebuie este să ne dăm seama că cei pe care îi urȃm sunt tocmai cei de care depinde viața noastră. Dacă facem acest lucru, vom avea o societate în care cu adevărat oamenii nu trebuie să lucreze, unde își pot petrece zilele în pace întrucât vor fi atenți unii cu alții.

În plus, piața muncii are nevoie de tot mai puțini lucrători. Am trecut de la măsurarea lucrurilor în kilometri și metri, la măsurarea lucrurilor în nanometri. Totul s-a micșorat și totul necesită mai puțină mână de lucru. Chiar și locurile de muncă legate de computer necesită mai puțini lucrători decât înainte; întreaga societate se îndreaptă către o stare în care sunt necesare mai puține ore de lucru. Nu este de mirare că unele țări analizează în mod serios programele de venit de bază universal, în loc să trimită oamenii înapoi la muncă sau într-o săptămână de muncă mai scurtă. Zilele de muncă grea se apropie de sfârșitul lor și trebuie să ne dăm seama cum vrem să petrecem timpul suplimentar pe mâna noastră.

Aprovizionarea cu alimente și alte necesități nu va fi o problemă; deja producem mai mult decât consumăm și aruncăm produsele în exces doar pentru a menține prețurile la un nivel ridicat. Dacă îmbunătățim distribuția, necesitățile nu vor lipsi nicăieri în lume.

Ceea ce ne conduce la adevărata problemă din fața noastră este asigurarea că obținem ceea ce avem nevoie astfel încât să putem avea o viață bună, fără a avea grija subzistenței. Pentru a face acest lucru, trebuie să depăşim diviziunile care ne diferențiază în prezent, cum ar fi tensiunile rasiale, rivalitățile politice, luptele de putere de toate felurile, diferențele culturale etc. Poate părea imposibil să depășim aceste diferențe seculare, până nu realizăm că tocmai datorită acestor dispute ne-am dezvoltat societatea, tehnologia și tot ceea ce avem. Cu alte cuvinte, pentru a ne dezvolta în continuare, trebuie să păstrăm exact opiniile pe care le vedem opuse. Fără ele, propriile noastre opinii își vor pierde relevanța.

Gândiți-vă la iubire fără existența urii, iar cuvântul devine lipsit de sens. Gândiți-vă la libertate fără captivitate și întregul concept devine nul. Nu am fi în măsură să prețuim sau să evaluăm nimic dacă nu ar exista antonimul său.

Astăzi, oamenii își dau seama că într-adevăr nu este nevoie să lucrăm atât de mult, dar dacă nu dezvoltăm valorile sociale pentru a susține această viziune, societatea se va dezintegra și va apărea haosul. Timp de secole, am cultivat grija de sine până la punctul în care astăzi marea majoritate dintre noi suntem narcisiști, pur și simplu. O societate de narcisiști nu poate construi un sistem de distribuție care să asigure bunăstarea fiecărei persoane, întrucât un astfel de sistem necesită respectarea nevoilor altor oameni și prea mulți dintre noi, pur și simplu, nu o avem.

Prin urmare, primul lucru de făcut pentru a naviga prin perioada de tranziție către o nouă societate este să ne dăm seama că suntem dependenți unul de celălalt și mai ales de cei care sunt opuși nouă. Nu trebuie să ne placă oamenii care gândesc, vorbesc sau acționează opus față de noi, dar trebuie să recunoaștem valoarea lor pentru noi. Trebuie să ne dăm seama că ei sunt cei care ne fac valabile propriile principii. Dacă vom realiza acest lucru, ne vom da seama că nu putem reuși unul fără celălalt sau chiar să fim ceea ce suntem. Atȃt de interdependenți suntem.

Nu trebuie să ne iubim, nici măcar să ne placem, oricum nu încă. Tot ce ne trebuie este să ne dăm seama că cei pe care îi urȃm sunt tocmai cei de care depinde viața noastră. Dacă facem acest lucru, vom avea o societate în care cu adevărat oamenii nu trebuie să lucreze, unde își pot petrece zilele în pace întrucât vor fi atenți unii cu alții.

#israel #unemployment #COVID19

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Chiar dacă mi se pare că tot ce mi se întâmplă depinde de mine, de prietenii mei sau de alte rațiuni aleatorii, în realitate totul vine de la Creator.

Dacă percep în felul acesta, înseamnă că stau mereu în fața Creatorului și nu în fața Faraonului,  sau a oricărei alte forțe. De asta avem nevoie: imaginați-vă întotdeauna stând în fața Creatorului.

Atunci, ceea ce ar trebui să fac este să încerc să-L văd prin toate influențele pe care El le trezește în mine, să înțeleg că totul provine din forța superioară, că nu există nimic altceva în afară de aceasta. Prin această atitudine față de tot ceea ce se întâmplă, voi ști deja cum să răspund. Trebuie să mă conectez cât mai mult cu prietenii și să mă conectez cu Creatorul împreună cu ei, până când Îl dezvăluim între noi. Atunci Creatorul va corecta conexiunea dintre noi și El o va umple.

Aceasta este munca noastră în fiecare clipă. Stările care apar  între noi pe această cale pot fi numite Egipt, exilul, exodul din Egipt și așa mai departe. Cu toate acestea, în esență, acesta este grupul de zece, care trebuie să ne întărească în mod constant conexiunea, să avanseze din ce în ce mai mult pentru a-l dezvălui pe Creator în conexiunea dintre noi, forța superioară, care este singura care controlează totul.

Această forță ne apare sub forma lui Faraon, sau a Creatorului, sau a diferiților oameni răi și drepți. Cu toate acestea, Creatorul este cel care se joacă cu noi  tot timpul, pentru a trezi grupul de zece și pe fiecare dintre noi pentru conexiune, mai presus de toate schimbările pe care El le-a provocat în noi, mai presus de toate tulburările.

Apoi începem să înțelegem limbajul Creatorului, să recunoaștem ceea ce dorește El de la noi, cum se adresează El nouă, cum se joacă cu noi ca la un instrument muzical. Simțim ce schimbări face El în noi și cum se răspândesc luminile Sale în interiorul conexiunilor noastre în grupul de zece, adică ne umple Partzuful.

În consecință, putem răspunde adresării Sale, îi putem răspunde. Avem un limbaj comun, așa cum este scris: „Eu sunt pentru iubitul meu și iubitul meu este pentru mine”. Creatorul ne vorbește schimbându-ne dorințele specifice din grupul de zece și vrem să ne conectăm deasupra tuturor stărilor; acesta este răspunsul nostru pentru El. Drept urmare, obținem un cântec adevărat, El ne vorbește, iar noi Îi vorbim, și cântăm cântecul împreună.

Principalul lucru este să ne imaginăm că totul se află în interiorul grupului de zece și nu fug de el, ci combin toate stările împreună, într-un singur sistem: șapte ani de saturație și șapte ani de foamete, Faraon, Creatorul și Moise. Atunci totul se  va aşeza la locul său într-un mod minunat și ușor.

Din Lecția zilnică de Cabala 16.03.21, “Pesah (A trece peste)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Sentimentul de exil este cel care ne împinge înainte și ne obligă să căutăm centrul grupului de zece unde ne putem conecta împreună și apoi să dezvăluim conexiunea noastră cu Creatorul. Suferințele din exil ne obligă să ne unim ca o turmă de oi înghesuite împreună, pentru că sunt înconjurate de lupi.

Din lecția zilnică de Cabala 12.03.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Națiunile lumii încă îl acuză pe Adam de căderea în păcat, iar acum suntem chinuiți din cauza a ceea ce a făcut el pe Pământ.

Răspunsul meu: Nu vorbim despre o persoană din lumea noastră, ci despre construcția spirituală a lui Adam HaRishon. Suntem consecința sa, părțile sale, pe măsură ce sufletul său s-a sfărâmat în multe suflete și aceste fragmente există în fiecare dintre noi.

Comentariu: Adică umanitatea se înșală în faptul că el este de vină pentru toate necazurile noastre. De fapt, tot ce s-a întâmplat ar fi trebuit să se întâmple.

Răspunsul meu: Cine poate vorbi despre asta ?! Ce înțelege omenirea despre construcția lui Adam HaRishon (primul om) și căderea sa de la nivel spiritual în lumea noastră?

Toate acestea stau la nivelul lumii lui Atzilut. Este necesar să se studieze structura lumilor superioare, sistemul lor, funcționarea acestuia și modul de menținere a echilibrului. Acestea sunt sisteme uriașe de autoguvernare din care coboară asupra noastră toate semnalele de control, care primesc reacții de la noi și sunt rearanjate în consecință pentru a ne conduce constant înainte.

Acesta este un sistem imens, împotriva căruia Pământul și universul nostru nu sunt luate în considerare, deși este centrul atenției întregului sistem. Suntem cei mai mici.

Prin urmare, a spune că putem da vina pe cineva care ne folosește creierul, înțelegerea noastră, este o prostie. Este ca și cum un copil își ceartă părinții spunând: „Mama este rea, nu-mi dă asta!”

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, „YaYera, punctul 114:„ Când Adam HaRishon a păcătuit, a păcătuit cu pomul cunoașterii binelui și răului, așa cum este scris, „dar al pomului cunoașterii.” Și a păcătuit prin asta și a provocat moartea întregii lumi. ”

Lumea este tot ceea ce simt. Când, la nivel spiritual, am început să-mi folosesc egoismul, imediat lumea mea, toate senzațiile mele, s-au redus din starea uriașă, superioară, imensă, eternă, perfectă în care mă aflam, într-o  lume mică, defectă, egoistă, slabă, o lume temporară, care se termină rapid cu moartea mea.

Exact asta s-a întâmplat în senzațiile oamenilor căzuți de la nivelul spiritual la cel corporal.

Simt întreaga lume în mine. Tot ceea ce intră în simțurile mele se formează, se adaugă, se integrează în mine și mi se dă ca imagine a universului meu, a lumii mele, ceea ce absorb în mine.

Dacă totuși, organele senzoriale spirituale se formează în mine și ele sunt practic imense, atunci par să ies din mine, din limitele mele și încep să percep natura în perfecțiunea ei eternă.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 7

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ai ridicat națiunea, Israeliții, asupra cărora credința Creatorului sălășluiește, așa cum ar trebui. Aceasta este linia de mijloc, care include ambele linii – dreapta și stânga.

Ai mărit bucuria lui – acesta este nivelul Rosh al Superiorului (capul Superiorului). Adică, Hesed a devenit Hochma cu care Avraam a fuzionat, este numit cel mare. Și bucuria rămâne cu el, adică linia dreaptă – Hesed (mila). (Cartea Zohar)

Există trei calități Superioare în noi: Hesed, Gevura și Tifferet, mai jos sunt: Netzach, Hod și Yesod. Hesed se ridică în Hochma, Gevura în Bina, Netzach în Hesed, Yesod în Hod și așa mai departe.

Cele trei puncte: Cohen, Levi și Israel implică întotdeauna o dezvoltare treptată. Acestea sunt calitățile noastre interioare care nu au nimic de-a face cu oamenii din această lume.

Orice persoană, indiferent de naționalitate, rasă sau apartenență, dacă lucrează intern la sine și dorește să ajungă la asemănare cu Creatorul, egoismul începe să se manifeste în el, precum și proprietatea Creatorului, o linie, apoi a doua și a treia, cu care se construiește pe sine însuși. Prin urmare, acest ghid se aplică fiecărei persoane de pe Pământ.

Întrebare: O stare spirituală ca „ridicarea Israelului” poate să apară oricărei persoane, fie că este chinez sau german?

Răspuns: Sigur. Linia de mijloc este asemănarea cu Creatorul. Nu există o astfel de naționalitate – „Israel”. Aceasta este o națiune creată artificial, bazată pe principiul spiritual al „iubirii aproapelui ca pe tine însuți”.

Aceasta a fost chemarea cu care un vechi preot și filosof babilonian Avraam a adunat națiunea. Cei care i s-au alăturat au vrut să avanseze folosind calitatea iubirii și dăruirii. Prin urmare, în lumea noastră, ei au devenit ceea ce se numește poporul lui Israel.

Dar, în general, orice persoană care se străduiește, cu ajutorul celor două calități ale naturii, primire și dăruire, egoism și altruism, către Creator se numește Yashar El, Israel.

Din emisiunea de pe KavTV „Puterea cărții Zohar” # 6

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→